Natura depresiei – Pr. Dimitrius Basalygo

Ascultați un cuvânt scurt, bun și clarificator despre natura depresiei și despre cum să ieșim de acolo, al Părintelui Dimitrius Basalygo.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Până la urmă, o persoană este alcătuită din suflet și carne, iar anumite schimbări din mediul înconjurător pot avea un efect psihosomatic asupra ființei umane. Trebuie să înțelegem perioada depresiei într-un sens mai larg și că Sfinții Părinți considerau depresia ca fiind una dintre cele mai dificile boli ale sufletului pentru că de fiecare dată când păcătuim, când comitem orice păcat, o persoană se poate ridica, se poate pocăi, se poate întoarce, se poate ridica și poate continua mai departe.

Dar depresia este o anumită stare de spirit care îi leagă pe oameni de mâini și de picioare. Aceasta nu permite nici o mișcare, nu le permite să se ridice. De aceea este atât de periculoasă. De aceea trebuie să luptăm împotriva acestui sentiment. Eu cred că motivul pentru care depresia ne învinge, este pentru că suntem atât de des absorbiți de noi înșine.

Mitropolitul Antonie de Suroj a dat sfaturi bune pe subiect. El spunea că atunci când se lupta cu lenea sau cu lentoare, care ambele sunt legate de depresie, el lua un prosop și începea să curețe pereții, ușile… sau o altă formă de activitate fizică, o muncă în vreun fel. În nici un caz, oamenii nu ar trebui să-și permită să se așeze și să se lase pradă acestui sentiment, acestei stări. Trebuie să te miști și, poate că acesta chiar este un sfat practic cu adevărat bun.

Natura depresiei

Trebuie să ieșim din zona noastră de confort, din egocentrismul nostru spre care poate că viața ne împinge. Mai bine spus, [să ieșim] din reacția noastră greșită la lumea din jurul nostru, la viața din jurul nostru.

Încă o dată, metropolitul Antonie folosește imagini foarte clare – coralii. [Coralii] sunt creaturi vii și cochiliile lor cresc pe ele treptat, ca un sistem de apărare împotriva lumii din exterior, agresiunii din afară. Dar în cele din urmă, cochilia înghite complet această vietate și coralul moare ca o ființă vie. Doar cochilia rămâne. La fel se întâmplă și cu noi când încercăm să ne protejăm de orice din această lume, când răspunsul nostru este doar unul defensiv, când vrem să ne izolăm și să nu vedem pe nimeni sau să auzim ceva, atunci când vrem să ne plasăm în auto-susținerea noastră. Treptat vom deveni din ce în ce mai protejați și izolați. Devine tot mai dificil să fim răniți, dar în realitate murim.

O ființă umană este concepută de Dumnezeu, creată de Dumnezeu pentru iubire, pentru comuniune cu El. Și o persoană poate crește și deveni așa cum Dumnezeu l-a conceput, pentru a fi în comuniune cu El și cu vecinii săi, cu alți oameni. O persoana este o ființă socială, și ca individ se poate deschide în timp ce interacționează cu ceilalți și trebuie să renunțe la ego-ul său și la egoismul său. Și numai în acest fel putem crește la măsura staturii plinătății lui Hristos, așa cum a scris apostolul Pavel. Dar aceasta este calea prin cruce, prin suferință, fiind rănit. Este ceea ce deschiderea este. Nu există altă cale.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!