Postul Paștelui – p. Pimen Vlad

Ascultați pe p. Pimen Vlad care ne dă cu multă dragoste câteva sfaturi legate de Postul Paștelui și ne spune câteva cuvinte despre sărbătorile din această perioadă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cel mai greu cuvânt de rostit e ”Iartă-mă!”

Dragii mei, iată că ne vedem iarăși. Am încercat un locușor aici, în fața chiliei, unde avem noi o floare tradițională, numită camelie. Ea înflorește iarna, începând de la Crăciun și ține până aproape de Paște, pe perioada iernii îi place ei să înflorească, e floare de iarnă. Camelia noastră e mai mică, dar ele cresc până se fac mari cât copacii. A noastră, având vreo șapte – opt ani, încă e la mărimea asta, dar prin Kareia, pe la mănăstire, am văzut copaci mari. De asta am zis să fac filmarea aici, chiar de se mai aude oleacă de gălăgie pentru că am câțiva muncitori aici, care toarnă niște betoane și deci, lucrează cu betoniera care mai face un pic de zgomot. Sper să se audă și ce vă spun eu, nu-i asta o problemă, că trebuie să-și facă și ei treaba.

Dragilor, ce voiam să vorbesc acum? Pentru că timpurile sunt cum sunt în toată lumea asta, în tot ce facem noi, dacă ne uităm la starea asta generală, starea de stres, starea de panică, toate astea de fapt ne îndepărtează de Dumnezeu. Și nu numai asta! Permanent parcă e o luptă a fiecărui om, personală, nu numai la nivel de țară, de a arăta cu degetul spre celălalt, ca și cum ai întreba cine e vinovat și toți arată în jur, niciodată nu arată nimeni spre ei înșiși: ”Eu sunt vinovat, eu am greșit. Eu am păcătuit, îmi pare rău!”. E cel mai ușor să arăți spre celălalt și cel mai greu e să-ți recunoști vinovăția, să-ți ceri iertare și să încerci să te îndrepți. Cel mai greu cuvânt de rostit e ”Iartă-mă!”. Unii oameni sunt în stare să moară, doar să nu spună ”Iartă-mă!” din cauza mândriei.

Rolul postului

Intrăm acum în Postul Mare! Hai să încercăm un pic să schimbăm ceva în viața noastră! Hai să câștigăm ceva, pentru că postul e o ocazie de a ne întări sufletește, dar și trupește. Și medicii, când ai anumite probleme de sănătate, îți recomandă o dietă, să renunți la anumite lucruri. Și ei îți spun să renunți la diferite mâncăruri și să nu depășești limita. La fel este și în post: să renunțăm la niște mâncăruri care ne plac, la anumite mâncăruri care ne îmbuibă peste măsură și ne fac rău. Sfinții Părinți ne-au rânduit posturile. Posturile de miercurea și vinerea sunt de datoria oricărui creștin, în afară de caz de boală și doar cu binecuvântarea duhovnicului. Apoi sunt cele patru posturi de peste an. Primul este Postul Nașterii Domnului, care ne pregătește pentru iarnă. Cum? Mâncarea mai ușoară ne subțiază sângele și așa nu ne îmbolnăvim ușor.

Apoi e Postul Paștelui, al Învierii Domnului, care e trecerea de la frig spre căldură, iarăși o pregătire a trupului. După aia, celelalte două posturi mai scurte, în care să avem o întrerupere de la toate mâncărurile. Vedeți că potrivit Bisericii, toate sunt într-o rânduială, că nimic nu-i întâmplător în viața noastră? S-au făcut acestea ca să fie spre binele nostru, deci nu ne face decât bine postul, pe toate planurile, trupește și sufletește. Atunci de ce ne e greu să postim, dacă avem atâta folos? Ia să încercăm un pic! Și să nu fie doar postul ăsta alimentar. Care poate, să țină un pic mai mult, să nu mănânce dimineața. Dacă poți, ține până la amiază un pic. Un pic așa, să fie mai mult decât în restul zilelor. Vedem că Postul Paștelui e un post mai strict un pic față de Postul Crăciunului.

Ținând postul o să câștigăm mult folos

Adică-i mai aspru, fără multe dezlegări, iar la pește cum e la noi în Athos, doar la Buna Vestire. Pe când în România, în Grecia, în afara Athos-ului e și la Intrarea Domnului în Ierusalim, de Florii. Deci, de două ori. Iar restul țineți post așa, fiecare după putere. De asta, dragilor să încercăm să ținem postul ăsta pentru că o să câștigăm mult folos. Iar când ajungem la Înviere, să vedeți câtă bucurie o să avem dacă am ținut postul, dacă ne-am spovedit și dacă ne-am împărtășit. La sfânta Înviere, să încerce orice creștin care are binecuvântarea duhovnicului, să se împărtășească pentru că luându-L pe Hristos, se dublează bucuria Învierii. Iar în post nu-i suficient numai să ne oprim de la mâncare. Trebuie să ne oprim și de la răutăți! Trebuie să tăiem cât de mult putem, să nu mai facem rău.

Harul lui Dumnezeu nu locuiește în omul care judecă

Să ne oprim de la anumite păcate pe care le facem de multe ori cu fapta, să încercăm să le tăiem! Mai sunt și celelalte păcate: cu vorba, de a-i judeca pe ceilalți, de a le vorbi poate rău, aspru, de a-i jigni. Toate astea ne fac rău nouă, pentru că e acuma o mare tendință și e mult mai ușor să-l judeci pe cealaltă, să dai vina pe celălalt și să nu-ți asumi tu responsabilitatea asta, că tu ai greșit. Chiar de-l vezi pe celălalt  greșit, cu ce te ajută pe tine că-l judeci? Te dărâmă sufletește! Se spune că harul lui Dumnezeu nu locuiește în omul care-i judecă și aruncă cu noroi în ceilalți. Te păgubești singur și îți faci rău, slăbești sufletește, ajungi la uscăciune sufletească! Adică, nu mai ai bucurie, chiar dacă postești și încerci să te rogi…

Dar dacă-i judeci pe ceilalți, nu mai ai bucurie, nu mai ai tragere de inimă, nu-ți mai arde să postești și te minunezi: ”Domnule, dar eu postesc, mă rog, de ce nu am bucurie, de ce am numai uscăciune?”. Pentru că Harul lui Dumnezeu s-a depărtat fiindcă îi judecăm pe ceilalți! Să avem mare grijă să nu ne mai uităm atâta în exteriorul nostru, la cei din jurul nostru, să ne uităm în interiorul nostru, să vedem ce găsim acolo! Să ne uităm mai des în oglindă, să ne vedem pe noi înșine, să ne vedem cum arătăm, ce avem de îndreptat, la ce trebuie să renunțăm ca să fim mai buni! Să nu uităm că spune la Sfânta Scriptura că ”Dumnezeu celor smeriți le dă har, celor mândri le stă împotrivă”.

În momentul în care noi îi judecăm pe ceilalți, atunci dăm dovadă de mândrie, pentru că eu mă socot mai bun și atunci arunc cu noroi în ei. Poate că ducând vorba mai departe, vezi pe unul greșind și tu spui altuia ”Uite, l-am văzut pe acela ce a făcut”. Și celălalt o să ducă vorba mai departe și poate ajungi să-i faci mult rău acelui om din cauză că ai spus tu un cuvânt despre el. Poți spune ”Domnule, nu-i judecată, e constatare!”. Dar cu ce te-a ajutat pe tine să spui lucrul ăsta despre celălalt? Te-ai păgubit pe tine și îi faci rău și lui. Nu avem voie să facem lucrul ăsta! De multe ori ne considerăm mari luptători pentru apărarea credinței, să apărăm biserica și toată ziua aruncăm cu noroi în cei din jur și vedem că n-avem bucurie.

Să începem schimbarea cu noi înșine

Suntem porniți pe ceartă tot timpul, permanent o să ne îndemne diavolul să vedem greșelile celuilalt, poate chiar pe ale unor preoți sau ierarhi. Atunci noi suntem într-o stare de alertă continuă, cu nervii întinși la maxim, bucurie n-avem, ne îmbolnăvim și ne întrebăm de ce! Că doar noi suntem luptători, ținem post și ne rugăm… Ne îmbolnăvim și sufletește și trupește, bucurie n-avem, pace n-avem și atunci care-i folosul? Să fim foarte atenți ce facem pentru că ne adunăm păcate străine, pentru care o să răspundem în fața lui Dumnezeu. O să ne ducem la Dumnezeu și El o să ne arate traista cu păcate străine și noi o să spunem ”Doamne, în numele Tău i-am înjurat, am trântit, i-am amenințat…”, iar El o să spună ”Plecați de la Mine, că nu vă cunosc pe voi!”.

Nouă o să ni se pară că am fost mari luptători, dar să nu uităm că Hristos e Capul Bisericii și nu putem noi să punem rânduială. Să-L lăsăm pe Hristos să pună rânduială în Biserică, iar dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva, să ne schimbăm pe noi înșine, să ne rugăm mai mult pentru noi și pentru cei din jur! Numai așa putem să-i ajutăm! Să judecăm mai puțin, dacă putem să ne nevoim mai mult și să facem bine după putere.

Să ne rugăm pentru cei aflați în suferință și pentru cei căzuți în păcat

Pe oricine, dacă are nevoie și dacă putem, să-l ajutăm cu un cuvânt, cu un bănuț, cu o bucată de pâine, cu un efort… Să contribuim cu ceva, iar dacă nu putem așa, să ne rugăm pentru el. Dacă vedem un om căzut într-un păcat, du-te seara acasă, fă trei metanii pentru el și roagă-te la Dumnezeu: ”Doamne, te rog ajută-l să-și revină!”.

La fel, pentru un preot, pentru un episcop, roagă-te pentru el! Dacă-l înjuri, arunci cu noroi și postezi pe internet o mie de lucruri în care cauți să arăți cât e de rău clericul ăla, crezi că te folosești cu ceva? Nu, îți dărâmi temelia ta, piatra de sub casă, cum să spune, îți faci numai rău. Vrem să-i ajutăm, să ne rugăm pentru ei mai mult! Rugăciunea care-i făcută pentru ceilalți din inimă, din durere, să vedeți câtă trecerea are la Dumnezeu și-l îndreaptă pe omul acela. Să știți că asta ajută cel mai mult! Mai mult decât judecata! Să încercăm să privim mai mult la noi, să nu mai privim în exterior. Nu mă bag în politică, dar tot timpul se încearcă să arunce cu noroi în ceilalți numai ca să arătăm cât de buni suntem noi!

Partidele între ele, nu vedeți? Toată ziua aruncă cu noroi unii în alții și ies în față, că ei sunt mai buni. Iar mesajul ăsta ajunge la toți oamenii acum prin mass-media. Vedem acum că au ajuns oamenii să trăiască virtual… Se prezintă ei cât sunt de frumoși, arată nu știu ce poză reușită, zâmbete, cât îs ei de fericiți… Nu știu ce să mai posteze și de fapt, în viața reală sunt un dezastru… Poate nu se înțeleg acasă, trăiesc nefericiți, nemulțumiți, tot timpul iau pastile ca să poată adormi… Și ei postează acolo că-s super fericiți. Adică trăiesc o viață paralelă, ireală, falsă. Nu! Să ne privim oleacă mai mult în interiorul nostru și să trăim viața reală și să vedem ce putem îndrepta în viața noastră, să vedem ce putem schimba în viața noastră, să devenim mai buni!

”Cine acoperă greșeala fratele lui și Dumnezeu va acoperi pe a lui!”

Schimbarea lumii să știți că nu pleacă decât din schimbarea noastră. Dacă suntem mai buni, devenim mai buni, ne smerim mai mult, ne rugăm mai mult pentru noi și pentru cei din jur și facem fapte după putere și bineînțeles nu ne lipsim de tainele bisericii, spovedania, împărtășania, participarea la Sfânta Liturghie, să vedeți câte minuni se fac în viața noastră! Dacă nu, atunci trăim o viață de chin aici și nu se știe unde o să ajungem și dincolo. O să strigăm toată ziua că noi suntem buni și apărăm și facem, dar nu schimbăm nimic la noi. Încercați lucrul ăsta, să vedeți starea voastră seara, indiferent cum a fost ziua, liniștește-te, închide totul, stai în fața icoanei Maicii Domnului și cercetează-te pe tine! Cum ești sufletește? Ai pace, bucurie, liniște? Ce spune conștiința ta? Cercetează-te și atunci o să vezi rezultatul zilei care tocmai a trecut.

Nu încerca tot timpul să te scuzi și să acuzi pe alții, pentru că asta nu-i calea noastră. Sfinții Părinți ne spun așa: ”Cine acoperă greșeala fratele lui și Dumnezeu va acoperi pe a lui!”. Ați auzit? Mântuitorul a spus să fim buni și să iertăm, iar când Sfântul Apostol Petru l-a întrebat pe Mântuitor: ”Dar cât o să iert, Doamne? De până la șapte ori să-l iert pe fratele meu?”, iar Mântuitorul i-a răspuns: ”Nu, Petru! Nu de șapte ori! De șaptezeci de ori câte șapte!”. Adică, întotdeauna, l-a infinit! Oricât ne-a greșit, să-l iertăm, să nu ne răzbunăm. Să evităm anturajele care poate ne fac rău, dar să nu-i urâm. Ați înțeles? Să nu acceptăm păcatul, dar să nu-l urâm pe cel care-l face, pentru că înseamnă că e bolnav, are nevoie de ajutor, de rugăciune și de susținere. Așa putem să-l ajutăm!

Să postim cu drag și cu bucurie

Ați auzit, dragilor? Să încercăm să petrecem postul ăsta așa cum trebuie, creștinește, cu drag! Adică, să nu postim cu greutate! Iar-i post, iar ce-o să mănânc… Sunt atâtea de mâncat, nu ducem lipsă! Să postim cu drag și cu bucurie, că atunci o să primim și bucurie! După Paști, după Înviere, Mântuitorul când s-a arătat mironosițelor prima dată, ce le-a spus? Bucurați-vă! Nu le-a spus pocăiți-vă, plângeți, nu! Le-a spus, bucurați-vă! Dar cum să te bucuri dacă nu-l ai pe Dumnezeu, dacă nu ai harul Duhului Sfânt? Iar a doua oară când s-a arătat Apostolilor, care stăteau ascunși și erau speriați și înfricoșați, le-a spus? ”Pace vouă!”. Pacea noastră omenească, sufletească o dă Dumnezeu! Deci, bucuria și pacea, ați înțeles? Dar ca să le avem pe acestea, trebuie să fim aproape de Dumnezeu!

Cu spovedanii, cu împărtășanii, să nu aruncăm cu noroi în ceilalți, să avem grijă mai mult de noi sufletește, să fim atenți cu noi, să ne căim mai mult pentru ce facem noi, nu pentru ce fac alții… Ați înțeles? Pentru că atunci când ne uităm la ce fac alții, judecăm și ne adunăm păcate străine, după cum am mai spus. Da, dragilor?

Să cerem ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului, ca să ne dea putere să ducem cu bine postul până la Sânta Înviere și să trăim Sfânta Înviere cu bucurie și cu drag! Indiferent ce vine din lumea asta, că mai sunt greutăți, că o să mai fie, să le dăm deoparte și să ne punem nădejdea în Dumnezeu și în Maica Domnului! Hai, dragilor! Să ne ajute Maica Domnului și să ne aibă întotdeauna în pază! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!