Valoarea educației și a cărților – Sf. Fotie cel Mare – p. Iosia Trenham

Urmăriți un cuvânt extraordinar al părintelui Iosia Trenham în care acesta ne vorbește despre valoarea educației și a cărților în trecut și în contemporaneitate, dându-ne un exemplu ilustru de cărturar: Sf. Fotie cel Mare.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru prezență și vă doresc o prăznuire foarte fericită în această marți, pe 6 februarie, a Sfântului Fotie cel Mare, Patriarh al Constantinopolului, un stâlp al Sfintei Ortodoxii.

Am o reflecție pentru voi, din viața Sfântului Fotie. Dacă doriți să auziți detalii despre viața sa puteți să o ascultați în sinaxarul din aplicația PNP sau de pe siteul nostru. Am intitulat această reflecție Sfântul Fotie cel Mare – despre educație și cărți.

Permiteți-mi să menționez câteva lucruri despre viața Sfântului Fotie. A trăit în sec. 9 în Constantinopol. El este un mare stâlp al Ortodoxiei care a apărat sfânta credință împotriva inovațiilor latine, în special ale groaznicului Papă Nicolae I. Părinții săi, Serghie și Irina, au fost mărturisitori ai credinței, de fapt sunt și prăznuiți pe 13 mai. Unchiul său din partea mamei, (numit tot) Serghie, era patrician și era căsătorit cu Irene, sora împărătesei Teodora. Un alt unchi (din partea tatălui) era Patriarhul Tarasie, Sfântul Tarasie, care a fost Patriarh între 782-806 și a prezidat al 7-lea Sinod Ecumenic.

Sf. Fotie cel Mare era un mare învățat, cel mai mare învățat al Imperiului, era profesor și autor al unor cărți excelente la Universitatea din Constantinopol, o universitate foarte veche, mai veche decât marile universități din Vest, precum Oxford, Sorbona etc. El iubea Biserica, era extrem de devotat, prețuia celibatul și prietenia, era un bărbat extrem de prietenos, extrem de devotat studenților săi, și formării creștinilor ortodocși educați și maturi și dorea să rămână toată viața ceea ce era, adică un savant și profesor devotat. Nu și-a dorit niciodată să fie preot, dar a fost hirotonit cu forța, i s-a cerut de către împărat, cler și credincioși să devină Patriarh al Constantinopolului, fiind la acea vreme unul din cei trei patriarhi care au devenit patriarhi direct din mireni. A trecut prin toate ordinele într-o săptămâna: citeț, subdiacon, diacon, preot, episcop și apoi patriarh. Asta s-a întâmplat și în cazul Patriarhului Tarasie (784-806) și Patriarhului Nichifor (806-815), imediat după Patriarhul Tarasie.

În istoria vieții sale se spune că atunci când a fost hirotonit și i se puneau veșmintele, el s-a îmbrăcat cu frumoasele sale noi veșminte plângând, deoarece era atât de îndurerat că devenea preot și episcop; el însuși a spus că nu se considerase vreodată demn de a fi hirotonit, atât de smerit era, dar oamenii au cerut altceva, evident… Și știa, de asemenea, că asta înseamna sfârșitul vieții sale academice, sfârșitul prieteniilor sale, acum trebuia să le fie părinte tuturor. Și a acceptat hirotonisirea, spunea el, ca fiind voia lui Dumnezeu pentru viața lui, ca pedeapsă pentru păcatele sale.

Acest om sfânt, la care nici cu o lupă de mare putere nu am putea găsi păcate… Are atât de multe de spus. Evident că cel mai cunoscut este pentru [cartea sa] Mistagogia Duhului Sfânt, pentru apărarea adusă credinței Ortodoxe împotriva inovațiilor de tip Filioque, dar eu vreau să împărtășesc cu voi două dintre frumoasele sale învățături despre educație și cărți și despre cum creștinii ar trebui să prețuiască educația creștină și cărțile, mai ales Scripturile, scrierile Sfinților și ale Părinților și toată literatura bună, hrănitoare de suflet.

Dintr-o colecție de scrisori (avem cred 52 din scrisorile sale) vreau să vă citesc un cuvânt al Sf. Fotie cel Mare despre educație și cât este de prețioasă. Aceasta este scrisoarea a 36-a. Îi este adresată lui Mihail pe tema educației. Deci vă rog să îmi permiteți să vă citesc din ea.

„Dobândirea educației devine pentru cineva care a îmbătrânit cel mai puternic reazem în viață și îl transportă gratis pe cel în floarea tinereții spre frumusețea virtuții. Așadar, educați-vă copiii în înțelepciune și virtute astfel încât nu numai când sunt tineri să aibă o frumoasă conduită de viață, dar și ca la bătrânețe să nu aibă nevoie de ajutorul altora.”

Aici se adresează părinților despre nevoia de a le asigura copiilor lor o educație creștină clasică, în înțelepciune și virtute. Bineînțeles, tristețea pentru noi este că mare parte a educației de astăzi este o educație în prostie și viciu. Dumnezeu să ne facă parte de educație creștină!

A doua reflecție pe care vreau să v-o citesc este cuvântul său despre dragostea de cărți și cum ar trebui să le prețuim. El a fost exilat, persecutat brutal, înlăturat și reinstituit (ca patriarh), exilat pentru mulți ani, și lui i s-a părut că cea mai rea formă de pedeapsă din exil a fost nu bătăile sau lipsa accesului la mâncare decentă sau la doctori, ci separarea de cărți, de Sfânta Scriptură și de scrierile sfinte. Asta este din scrisoarea a 8-a. El spune așa: „De fapt, în timp ce ne-au acoperit ochii, de ce și ce am putea spune când nu vedem absolut pe nimeni? Și nici măcar nu ne putem găsi companie în cărți, mai ales în cazul celor pentru care cea mai mare consolare este cititul…”

Aici în scrisoarea 8 se tânguiește cât de groaznică e persecuția lui deoarece a fost îndepărtat de cea mai mare consolare pentru el, care e cititul. Și apoi avem scrisoarea 17 către împăratul care îl persecuta. El evidențiază împăratului o poveste, așa cum numai el o putea descrie, despre persecuțiile imperiale aduse unor mari oameni din Biserică de-a lungul anilor, și chiar unor oameni răi din Biserică, cum ar fi ereticii, pentru a sublinia că nu s-a mai auzit ca un împărat să-l persecute pe un om al Bisericii prin a-i lua cărțile.

Ascultați acest frumos cuvânt. Spune (vorbind la plural despre sine): „Cât despre noi, trăim o viață mai amară decât moartea. Am fost făcuți prizonieri, ni s-a luat totul – rude, servitori, prieteni, într-un cuvânt toată consolarea umană. Și totuși, dumnezeiescul Paul când era prizonier nu fusese lăsat și fără rutina cunoștințelor și a prietenilor, ci chiar când era condus spre execuție a găsit bunăvoință umană chiar și din partea păgânilor urâtori de Hristos.”

El scrie asta bineînțeles, unui împărat ortodox care se comportă mai rău, spune el., decât un împărat păgân. „Dar poate timpul, în lungimea sa, va arăta că măcar dacă nu înalții preoți ai lui Dumnezeu, măcar unii criminali tot au suferit astfel de pedepse. Dar faptul că noi am fost lipsiți chiar și de cărțile noastre este nou și neașteptat și o nouă pedeapsă nefirească împotriva noastră. Pentru ce motiv? Pentru a nu auzi nici măcar cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca împlinirea acestui blestem să nu se producă în timpul domniei voastre, și anume că în acele zile va fi o foamete de pâine și o foamete de a auzi cuvântul Domnului.

De ce așadar să ni se ia cărțile? Căci dacă nu am făcut nimic rău, mai multe cărți trebuia să ni se dea, și, de fapt, chiar și profesori, pentru ca prin citit să beneficiem mai mult și prin a ni se arăta greșelile să ne putem corecta. Dar dacă totuși nu am făcut nimic rău, de ce suntem nedreptățiți? Niciun ortodox cu a suferit așa ceva, nici măcar din mâna unui heterodox.

Atanasie (marele Sf. Atanasie), care a suferit mult, a fost adesea îndepărtat din scaunul lui, atât de eretici cât și de păgâni dar nimeni nu a i-a dat o astfel de pedeapsă de a fi lipsit de cărțile sale. Eustatie, admirabilul, a îndurat aceeași trădare din mâna arianizaților dar lui nu i s-au luat cărțile, ca în cazul nostru. Hulitorul Nestorie a fost exilat, Dioscor, jalnicul Petro, Sevros și mulți alții, dar nici unul nu a suferit de prizonieratul cărților. Dar când l-a alungat pe marele Nichifor de la scaunul său și l-a exilat, nu numai că nu l-a îndepărtat de cărțile sale, ci nici măcar nu l-a înfometat de moarte. Amintiți-vă, împărate, că sunteți om, chiar dacă sunteți împărat.”

Hahaha! Oh, Sfântul Fotie! Sf. Fotie – despre valoarea educației, prețiozitatea educației creștine în înțelepciune și virtute și despre prețiozitatea cărților. Să avem și noi caracterul și dragostea Sfântului Fotie. Să ne facă Domnul să iubim educația creștină și să disprețuim falsa educație, care nu este educație deloc. Și fie ca Domnul să aprindă în noi o mare dragoste pentru cărți, cărți sfinte – Scriptura, scrierile Părinților, ale Sfinților, toată literatura hrănitoare de suflet.

Nu permiteți niciodată, dragii mei, dacă aveți de ales, să fiți separați de niciuna dintre ele – nici de educația creștină (de îmbrățișarea educației și a deveni demni de numele ei), nici să fiți separați de cărți hrănitoare de suflet și de citit. Să aveți o zi fericită de ziua Sf. Fotie cel Mare și să rămâneți pe recepție deoarece în curând avem un anunț grozav din partea PNP despre un proiect pe care îl veți iubi cu toții cu privire la Sfântul Fotie cel Mare. Dumnezeu să fie cu voi! Rugați-vă pentru noi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!