Valoarea educației și a cărților – Sf. Fotie cel Mare – p. Iosia Trenham
6 martie 2024
Cum ar arăta reclamele la „fast food” dacă ar fi oneste
7 martie 2024
În acest fragment din episodul intitulat „The Saints Will Judge the World” („Sfinții vor judeca lumea”), Pr. Andrew și Pr. Stephen răspund foarte concluziv unui ascultător care se întreba dacă și cum poate un eretic să devină sfânt.
Ascultați un fragment din podcastul găzduit de Pr. Andrew Stephen Damick și Pr. Stephen de Young, specialist în studii biblice, numit „Lord of Spirits”.
Podcastul „The Lord of Spirits – The Seen and Unseen World in Orthodox Christian Tradition ” este o producție a Ancient Faith Radio (http://www.ancientfaith.com)
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Ascultător: Mă întrebam dacă este posibil să fii eretic dar apoi să devii sfânt? Căci mi-amintesc dintr-un episod anterior vorbeați despre Împăratul Constantin cum că n-avea neapărat idei corecte despre Dumnezeu, dar tot e considerat sfânt. Dar apoi Origen, dacă înțeleg corect, nu e considerat sfânt. Și mă gândeam cum funcționează, și cum funcționează pentru noi toți, adică cât de „corect” (dogmatic) trebuie să fii, trebuie să fii corect într-un anumit procent?
Eretic este cel condamnat ca atare
Pr. Andrew Damick: Bun mod de a pune problema! Ei bine, știi, zic așa: Nr. 1: Să fii eretic – știu că acest cuvânt e folosit într-un număr de moduri, dar în sens tehnic să fii eretic înseamnă că ai fost condamnat de autoritățile competente nu doar pentru gândire, sau doar pentru afirmarea a ceva greșit, ci pentru învățarea greșelii. Adică te comporți ca un învățător al acestei învățături eretice.
Adică, dacă mergi la „ora de cafea” (după slujbă, în SUA) în orice biserică ortodoxă, iar oamenii încep să discute teologie, vei auzi o seamă de erezii. Vor ieși la suprafață. Fiindcă oamenii cred în tot felul de lucruri greșite, și câteodată le și spun. Dar asta nu înseamnă că învață pe alții asta. Nu înseamnă că fac asta. Și chiar dacă învață, poate sunt corectați apoi de preotul paroh și nu are loc un sinod care să-i declare eretici. Există un sens în care poți produce o erezie, dar e ca și cum ai zice: „Sunt trădător al SUA deși n-am fost niciodată condamnat de trădare?” Ai putea fi, e posibil, dar ce te face realmente trădător e să fii condamnat de trădare.
Deci, e un număr de definiții juridice care vin cu asta, cineva te-a examinat etc. E posibil să zici lucruri greșite și să fii sfânt canonizat? Da.
Pr. Stephen de Young: Fiecare sfânt.
Toți oamenii zic lucruri greșite, inclusiv sfinții
Pr. Andrew: Da, adică, toți oamenii spun ceva greșit. Și chiar câteodată le și scriu, avem sfinți care după un timp spun: „Vă rog nu citiți ce-am scris mai demult.” Ei înșiși admit că au spus lucruri greșite. Care pot fi chiar eretice, adică învățături greșite. Deci totul depinde de cum sfârșești, și cum ești evaluat de Biserică. Asta am avut de spus despre aceasta. Pr. Stephen?
Pr. Stephen: Da, ei bine… Tehnic nu te voi contrazice, dar…
Pr. Andrew: Slavă Domnului! N-am nevoie de încă o gaură la curea, aproape s-a încheiat anul.
Nu ideile ne mântuiesc sau ne condamnă
Pr. Stephen: Da, ei bine, trebuie să clarificăm două lucruri. Deci, vorbim despre erezie și sfințenie. Și aceste două categorii nu sunt identice cu „mântuit” și „condamnat”. Trebuie să clarificăm asta întâi. Fiindcă dacă vorbim despre mântuire, ideile din capul tău n-au nicio legătură cu mântuirea ta.
Pr. Andrew: Da, în toate locurile în care Scriptura zice despre cum va judeca Dumnezeu oamenii, nu e vorba de opiniile postate pe „X (cunoscut înainte ca Twitter)”.
Pr. Stephen: Da. Și, cum ne zice Sf. Iacov în Epistola sa, „toți demonii știu că este un singur Dumnezeu”. Toți știu că Iisus Hristos e Fiul Lui, toți știu că El a murit și a înviat, nu doar o gândesc, ci o știu, ca fapt. Dar nu le folosește la nimic. Aceasta vine de la o anumită formă de protestantism evanghelic, ideea acesta că ideile din capul tău decid dacă ești un om bun sau rău. Această idee a fost recent secularizată ca „liberalism woke”, care de asemenea crede că ce te face o persoană bună sau rea sunt ideile pe care le ai în cap.
Pr. Andrew: Cel mai rău lucru la asta e că nu e loc de pocăință. Din punct de vedere dogmatic.
Sfântul este un model de viețuire în Hristos
Pr. Stephen: Da. Deci parte din procesul de canonizare de către Biserică a unui sfânt este că Biserica zice: aceasta e o persoană care trebuie luată ca model. Aceasta e o persoană care ne arată cum să duci o viață creștină cu succes. Persoana fiind apoi cinstită ca sfânt, înscrisă în calendarul sfinților. Că viața acestui sfânt a fost trăită astfel încât servește ca exemplu. De aceea putem citi ceea ce Fotie cel Mare a scris despre Fer. Augustin.
Fer. Augustin a scris multe greșeli dar s-a pocăit pentru ele
Fer. Augustin e sfânt nu pentru că Biserica Ortodoxă ar fi îmbrățișat brazde întregi de teologie, ci pentru „Mărturisirile” sale, pentru viața pe care a dus-o. Deci poți greși despre multe lucruri, fiindcă după cum am vorbit chiar în ultimul episod, ideile nu cauzează nimic. Poți avea tot felul de idei greșite și totuși să duci o viață frumoasă urmându-I lui Hristos. Și să ai în cap tot felul de lucruri greșit înțelese și învățături greșite.
Pr. Andrew: Ceea ce descrie probabil majoritatea celor mai buni oameni din majoritatea parohiilor.
Pr. Stephen: Da. Și dacă își trăiește așa toată viața, atunci acea persoană poate foarte bine să devină sfânt. De obicei prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, dacă ai scris lucruri greșite acestea nu sunt păstrate. Sunt considerate nedemne de acea persoană și dispar cu timpul. Fer. Augustin a avut un ghinion unic în privința aceasta. Adică… Fer. Augustin a scris o carte întreagă pentru a retracta lucruri pe care le publicase.
Pr. Andrew: Multe publicate împotriva voinței lui…
Pr. Stephen: Și toți o ignoră… Continuă să citeze lucruri pe care le-a retractat cu autoritate. „Fer. Augustin zice…” – dar el a retractat asta! Deci el n-a beneficiat de acest aspect al istoriei, dar majoritatea sfinților beneficiază. Asta e o chestiune acum și cu mulți sfinți moderni, acest proces încă nu s-a întâmplat. Și avem multe citate de la sfinți din sec. XIX și XX care sună ciudat și nebunesc și probabil vor fi uitate peste 200 de ani. Fiindcă vor fi considerate nedemne de persoana care erau. Și persoana care erau, acesta este sfântul.
Ereticul este cineva care nu se pocăiește
Și apoi erezia – cheia în a fi eretic – ereticul nu este cineva care greșește. Și Pr. Andrew se referea la asta. Arie nu e eretic fiindcă credea greșit. Toți greșim, într-un grad sau altul, despre teologie. Arie e eretic fiindcă greșea, episcopul lui a venit la el și i-a spus că greșește iar el a zis: „Nu, eu am dreptate și tu greșești!”
Pr. Andrew: Da. Sf. Alexandru al Alexandriei!
Pr. Stephen: Apoi un grup de episcopi au venit și i-au zis: „Greșești!” și el a zis: „Nu, am dreptate și voi toți greșiți!” Și apoi toți episcopii Bisericii s-au adunat, cam toți, vreo 2 de prin Persia [n-au venit]. S-au adunat și i-au zis: „Arie, preote Arie, greșești!” și el a zis: „Nu, eu am dreptate. Voi toți greșiți!” Și asta-l face eretic.
Pr. Andrew: Și și-a făcut propria Biserică, dedicată învățăturii lui greșite.
Pr. Stephen: Devii eretic nu prin faptul că greșești, ci prin refuzarea îndreptării. Și prin, apoi, pornind la înființarea, în propria-ți mândrie și aroganță, a propriei structuri bisericești și alte lucruri de-acestea. Asta te face eretic. Deci o persoană ca aceasta, în afară de cazul când se pocăiește… Dacă o persoană ca aceasta se pocăiește și se supune cu umilință disciplinei și ordinii Bisericii, poate deveni sfânt. Dar atunci n-ar mai fi eretic, făcând aceasta. Deci câtă vreme este eretic, câtă vreme face aceasta, nu va fi un sfânt. Exemplul pentru asta ar fi Tertulian. Care a devenit montanist și a părăsit Biserica. De-aceea nu este sfânt.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Părinte, dacă Iisus a creat lumea pe cruce fiind, plus alte paradoxuri spațiu-timp pe care nu le înțelegem, atunci e posibil ca și căderea lui Adam ispitit de șarpe să fie una și aceeași cu căderea omului ispitit de Antihrist la Apocalipsă? Dacă înaintăm exponențial spre o singularitate tehnologică, adică spre un dumnezeu artificial – asta se aseamănă izbitor de mult cu a mușca din fructul oprit, cu dorința de a ajunge dumnezei înafara comuniunii cu Dumnezeu. În pot paradoxal pare că ne îndreptăm spre sursa căderii noastre.
Interesanta analogia cu tradatorul, care este considerat tradator doar dupa ce e condamnat de un tribunal.
Ar insemna ca militarul care vinde secrete militare spionilor chinezi dar care nu este inca descoperit, nu este tradator ?
Poate nu este tradator , dar fapta este tradare in mod sigur.
Nu-i chiar același lucru. Trădarea e o chestiune premeditată. Un trădător e conștient că trădează, de multe ori chiar o face pentru o recompensă.
În cazul gândirii teologice însă, e vorba în general de interpretări ale unor texte din Sfânta Scriptură. Sunt chestiuni foarte înalte (de exemplu cele despre Sf. Treime). Mai ales la începuturile creștinătății, gândirea teologică nu era deloc sistematizată. Erau multe controverse. Un teolog poate face o interpretare greșită, dar el crede sincer că a gândit bine. Dacă însă după întrunirea unui sinod, se stabilește că interpretarea lui este greșită și el nu recunoaște, atunci devine trădător, pentru că nu-i pasă de unitatea Bisericii. Dezbină Biserica. E lup în haine de oaie.
Întrebarea mea este următoarea : un catolic nu-L POATE iubi pe Dumnezeu pt ca a fost botezat prin stropire si crede in primatul papal ?
Daca asta il face incapabil de iubire, ce facem cu harismaticii aparuti timp de un mileniu in biserica lor ?
Îi declaram pe toti la gramada … psihopati ?
Harismaticii catolici – dacă nu sunt psihopați sau/și înșelați – au o iubire mult mai trupească, inferioară. Aproape nimeni dintre catolicii practicanți nu mai crede în primatul Papal. Problema lor cea mare este distrugerea relației interpersonale din cauza legalismului, din cauza Filioque, din cauza viziunii lor care Îl închide pe Dumnezeu în „sferele astrale imposibil de ajuns”.