Un mesaj personal emoționant de la P. Spiridon Bailey

Urmăriți un mesaj personal foarte emoționant de la Părintele Spiridon Bailey în care acesta ne dezvăluie boala sa și răspunsul impresionant al comunității.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Aceasta nu este una dintre acele predici, sau cuvinte de învățătură, ci este un mesaj personal.

În primul rând, un mesaj de recunoștință. Vreau să-mi exprim mulțumirile mele iar apoi doresc să vă împărtășesc câteva gânduri. La sfârșitul lui decembrie, spre surpriza mea, a trebuit să merg la spital, și am avut o operație la inimă, pe cord deschis. Și în timp ce am fost în spital, și după, am fost inundat cu mesaje de susținere, și de asigurări că vă rugați [pentru mine]. Știu că oamenii din parohia mea s-au rugat pentru mine, episcopul meu s-a rugat în două rânduri. Nu pot să spun cât de recunoscător sunt pentru asta, și în mod special pentru rugăciunile voastre. Vă mulțumesc foarte mult și vă rog să mă iertați dacă mi-ați scris și nu am apucat să vă răspund încă. Cred că am răspuns la mai puțin de o sută din mesaje, și îmi pare rău. Vă mulțumesc la toți pentru susținerea și pentru rugăciunile voastre.

Această mică cruce pe care Dumnezeu mi-a dat-o mi-a adus multe binecuvântări. Sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru binecuvântările extraordinare pe care le-am primit urmare a acestei experiențe. Și nu în ultimul rând, aceasta mi-a adus aminte cât de mult trebuie să mulțumim. Cu toții trebuie să trăim într-o stare de recunoștință adresată lui Dumnezeu. În această stare de recunoștință pentru multele lucruri pentru care trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu, unul pentru care trebuie să mulțumim este simpla apartenență la trupul lui Hristos, apartenența la Biserică. Aceasta pentru multe motive, bineînțeles, pentru că aceasta este locul unde ne găsim mântuirea, locul unde îl întâlnim pe Hristos în întregime.

Atunci când ești bolnav, atunci când te confrunți cu moartea, cum se va întâmpla cu fiecare dintre noi, atunci când mori, suntem asigurați că oamenii se vor ruga pentru noi. Atât de mulți oameni mor în această lume, tot timpul, fără ca să aibă pe cineva să se roage pentru ei. Este un gând atât de înspăimântător. Cu toate acestea noi știm, ca membrii ai Bisericii, chiar dacă nu mai avem rude pe lângă noi, că Biserica se va ruga pentru noi. Această siguranță ar trebui să ne aducă puțină pace. Este așa de important ca atunci când murim să fim înconjurați de rugăciuni, că vom merge în fața lui Dumnezeu ca unii pentru care cineva se roagă. Să avem această siguranță și să mulțumim Domnului că ne-a dat asta. Haideți să ne rugăm, bineînțeles, pentru cei care sunt bolnavi, și pentru cei care au murit.

De asemenea, vreau să mulțumesc sistemului sanitar din Marea Britanie, în mod particular celor din Anglia, care este diferit de cel din Scoția, etc. Experiența mea a fost, fără excepție, una pozitivă. Știu că sunt multe neajunsuri iar oamenii așteaptă timp îndelungat pentru a fi consultați; acesta este așa de departe de a fi perfect. Știu că în America sunt suspiciuni în legătură cu serviciile din sănătate. Dar pot spune din propria mea experiență că în numai opt zile de la momentul în care au descoperit că este o problemă m-au băgat la operație.

Iar apoi m-au ținut în spital pentru încă 7 zile, unde mi s-a dat o mulțime de medicamente, iar la final nu mi s-a dat o factură așa de mare. Am un sentiment de recunoștință pentru grija extraordinară care mi s-a arătat, care a venit nu numai din parte doctorilor, care au avut o expertiză extraordinară, dar și a asistentelor medicale care au lucrat neobosit pentru a ajuta pe cei străini. Mi-aduc aminte că la un moment devenisem conștient și mă întrebam cine erau acei oameni din jurul meu care erau așa de ocupați, iar tot efortul și munca lor era să mă țină în viață. Pentru care eram recunoscător și mă simțeam aproape rușinat, foarte smerit, deoarece acești oameni datorită muncii lor ofereau atât de multă grijă, susținere, preocupare pentru niște oameni complet străini. În felul acesta, muncind neobosit, sunt cu adevărat surse de inspirație pentru toți creștinii. Acei oameni arată o așa de mare grijă că ar trebui să-i imităm și noi, arătând grijă pentru fiecare și pentru fiecare din această lume.

Alte binecuvântări ce am primit ca urmare a acestei experiențe au avut mai mult un caracter personal. În primul rând am primit o lecție extraordinară despre răbdare. Mă aflu acum acasă de 4 săptămâni și nu mi-am făcut planuri cu privire la procesul de vindecare, sper ca în câteva săptămâni să pot scrie, dar realitatea este că trebuie să învăț să rabd. Și sunt foarte recunoscător pentru asta. Aceea răbdare ca să pot să stau liniștit și să aștept ca vindecarea să aibă loc.

De asemenea, sunt recunoscător pentru această experiență că m-a învățat că nu trebuie să ne grăbim să credem că înțelegem ceea ce Dumnezeu lasă să ni se întâmple, și modul cum Acesta lucrează în viața noastră. Câteodată nu vom înțelege modul în care lucrurile se întâmplă și, bineînțeles, că taina lui Dumnezeu este deasupra anatomiei noastre fizice. Gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca cele ale omului. Atunci când ni se întâmplă unele lucruri în viață nu trebuie să le interpretăm și să ne grăbim pentru a trage o concluzie asupra lor, sau care este lucrarea lui Dumnezeu cu noi.

Încă mă aflu în acel stadiu de procesare a ceea ce a fost o experiență profundă. În cele 8 zile în care am stat în spital înainte de a avea operația, nu am avut cu mine decât o carte de rugăciuni, un metanier și Filocalia, și să vă spun adevărul, am fost binecuvântat: nu am avut nici o presiune, nici o cerere, 8 zile în care numai am citit și m-am rugat. Ce binecuvântare! Am mers la operație într-o completă stare de pace în legătură cu ceea ce se va întâmpla. M-am simțit gata pentru moarte. Am fost pregătit pentru operație și nu am avut nici un fel de anxietate. Și am fost foarte recunoscător pentru asta.

Dar în zilele care au urmat operației, nu-mi amintesc dacă a fost la 3 zile sau 4, de la operație, a existat un moment dificil; retragerea anestezicelor, procedura care a avut loc de deschidere a pieptului, a avut un efect fizic și psihologic asupra mea de care am fost conștient. Și cu toate astea a existat o intensă luptă spirituală pe care am trăit-o, nu știu dacă a ținut 3 sau 4 zile, dar cu siguranță 3 zile, în care nu am dormit mai mult de 2 sau 3 ore pe zi, nu puteam să mai stau întins în pat pentru că totul era foarte dureros…

Nu voi intra în detaliile conflictului spiritual în care am simțit că intrasem, dar când am trăit acea experiență m-am grăbit să trag concluzia că timpul acela pe care l-am avut și m-am pregătit în pace a fost ceva ca o iluzie, sau o amăgire, iar realitatea vieții spirituale trebuie căutată în încercarea absolută a durerii, în lupta și în confruntarea în care am intrat în zilele de după operație. Dar odată cu trecerea timpului am realizat că a fost vorba despre amândouă. Dumnezeu m-a binecuvântat în ambele, iar prezența Sa s-a aflat în ambele. Sunt momente în care Dumnezeu ne dă pace, ne dă timp să ne pregătim. Chiar și Domnul nostru a trecut prin perioada postului înainte de a purcede la misiunea Sa. Numai cu vremea am început să înțeleg, câte puțin, cu adevărat, lucrarea lui Dumnezeu cu mine. Iar pentru asta sunt foarte recunoscător. Dar asta m-a încurajat să nu mă avântez să trag concluzii cu privire la rostul lucrării lui Dumnezeu cu noi.

Cred că ar trebui să spun ceva și despre aceste videoclipuri. Precedentele 4 videoclipuri pe care le-am postat recent au fost filmate în noiembrie. Sunt circa 10 ani de când fac aceste filmări și întotdeauna am realizat câte unul pe săptămână dar, pentru un motiv pe care nu pot să-l explic, în luna noiembrie am filmat câteva în plus și astfel a avut un fișier cu 4 filmări cu care nu știam ce să fac, iar așa m-a găsit când am ajuns la spital. Iar acum pentru ceva timp, nu pot să merg, să mă plimb pe câmp, în pădure, iar până de curând nici nu am putut să vorbesc; tuburile pentru ventilație pe care le-am avut introduse pe gât deteriorând corzile vocale, dar așa cum vedeți mi-e mai bine și pot să vorbesc, nu la fel de tare cum a fost înainte, dar vocea îmi revine și sunt foarte recunoscător pentru asta. Deci nu am capabil să vorbesc, să merg, și bineînțeles să filmez ceva. Dar am avut acele rezerve de filmări pe care le-am încărcat și sunt foarte recunoscător pentru asta.

Din nou, nu ar trebuie să mă avânt să interpretez care este lucrarea lui Dumnezeu [cu mine] dar aș spune un cuvânt la care reflectez personal. O mulțime de oameni au făcut comentarii în legătură cu grozava mea înțelepciune din aceste filmări, și așa mai departe. Nu este adevărat. Cu adevărat că toate filmările mele conțin înțelepciune – și afirma asta fără nici o urmă de mândrie sau ego – dar aceea înțelepciune nu este a mea, ci este înțelepciunea Părinților Bisericii, este înțelepciunea Bisericii Ortodoxe pe care pur și simplu v-o pun înainte. Deci, orice înțelepciune pe care o găsiți în aceste filmări, vă rog să nu mi-o atribuiți mie în niciun fel. Eu numai împărtășesc cu voi din înțelepciunea Părinților Bisericii pe care o puteți găsi în orice biserică ortodoxă.

Deci sunt foarte recunoscător pentru aceste experiențe pe care le-am trăit. Sunt recunoscător pentru toate rugăciunile voastre, pentru toată susținerea și bunătatea care mi s-a arătat. Sunt recunoscător pentru această lecție de răbdare prin care trec. Mi s-a spus că în 3 săptămâni voi fi în stare să conduc pe distanțe scurte. Și sper ca până atunci să pot să ies și să mă bucur de plimbările pe câmp, în pădure, și voi putea începe filmările din nou. Până atunci sper să pot, ca în trecut, să filmez de aici, ca mai târziu să revin și s-o fac din nou cum trebuie.

Sunt recunoscător pentru această lecție de răbdare. Sunt recunoscător pentru faptul că Dumnezeu mi-a amintit să nu mă avânt să trag concluzii despre lucrarea Sa din viața noastră. În mod special, sunt recunoscător pentru chemarea Sa pentru mine, și pentru fiecare dintre noi, să fim mădulare ale Bisericii Sale, să-L cunoaștem pe El, să fim alături de El, să fim convinși nu numai de dragostea Sa și nădejdea în mântuire ci și de susținerea în rugăciune pe care ne-o putem oferi unul altuia.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!