Sfaturi, ghidul pelerinului – p. Teologos, Lucian Apopei

Ascultați o frumoasă discuție dintre părintele Lucian Apopei (filmată pe vremea când acesta era încă mirean) și părintele Teologos despre prejudecățile pelerinilor în Sfântul Munte Athos și nu numai.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Un profil al pelerinului în Muntele Athos

Lucian Apopei: Bun găsit, oameni buni, la o nouă ediție a emisiunii dumneavoastră de suflet: Ferestre către suflet. Ne aflăm în Sfântul Munte Athos, la Schitul românesc Lacu, Chilia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului și suntem împreună cu părintele Teologos.

Ne-am întrebat deseori ce fel de oameni vin aici? Care este profilul jurnalistic, să spunem așa, nu altfel, părintele va insista pe zona duhovnicească, al pelerinului care vine în Sfântul Munte Athos? Ce caută, cu ce gânduri vine și evident, cu ce trăiri pleacă de aici? Dacă ia și duce în colțul său de acasă o fărâmă de trăire athonită. Părinte Teologos, așadar, cine sunt pelerinii care vin aici în Athos?

Părintele Teologos: Sunt români. Sunt români în procent foarte mare aproape de… nu știu, 80% chiar poate mai mult, sunt români. Este momentul duhovnicesc al neamului românesc la ora asta. N-aș dori să intru niște analize care pot să fie sensibile pentru alte neamuri, dar este evident că la ora asta cei mai mulți pelerini sunt pelerinii români și trebuie să folosim acest moment foarte bun al Bisericii Ortodoxe Române care la ora asta este cea mai importantă. Cu tot respectul față de celelalte biserici ortodoxe.

La ora asta, Biserica Ortodoxă Română este cea mai importantă, este singurul punct de echilibru în contextul geo-politico-religios, pentru că Biserica Ortodoxă Română este singurul punct de echilibru și singura biserică ortodoxă care este respectată în afara granițelor țării. Mai ales că avem o diaspora foarte importantă, foarte numeroasă.

Grecii în mijlocul cărora am trăit mulți ani au 2% – 3% din oameni care merg la biserică. Rușii vedem ce se întâmplă. Georgienii au un patriarh cu viață sfântă, nu-i ascultă absolut nimeni – o mare dramă. Sârbii au ierarhie foarte bună nu-i ascultă absolut nimeni, sunt insignifianți – iarăși este o mare dramă. Singura biserică care poate să schimbe în bine cel puțin soarta Europei sau măcar a anumitor țări din Europa este Biserica Ortodoxă Română dacă ea va fi la înălțimea așteptărilor pe cât posibil. Pentru că ridicarea unui areal de persoane, unui areal personal, a unei comunități – fie ea un sat, un oraș, un județ, o țară sau chiar un continent sau chiar o planetă – se poate face numai din punct de vedere duhovnicesc. Și nu tehnologic sau artistic și așa mai departe.

Deci la ora asta, BOR are o poziție foarte bună, foarte importantă, crucială și asta se vede și în Sfântul Munte.

Ce caută pelerinii în Sfântul Munte

Lucian Apopei: Asta caută cei care vin aici? Binele? Eram tentat să cred că vin și din curiozitate. O parte dintre ei.

Părintele Teologos: Așa este, vin și din curiozitate, dar știi care este treaba? Totuși, Dumnezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel: sau căutând binele sau căutând răul din diferite pretexte, Hristos se propovăduiește. Și asta este important.

Ce caută fiecare? Uneori, găsești la oameni cele mai… deci de la niște… chiar tineri uneori foarte bine pregătiți din punct de vedere duhovnicesc, până la oameni cu cele mai bizare… Bineînțeles, unii oameni au chiar și idei eretice chiar grav de tot. Dar datorită faptului că ei vin aici, noi îi primim cu dragoste pe toți. Inclusiv categorii sociale care sunt foarte urâte astăzi. Chiar la un moment dat venea din lume interlopă cineva, nici măcar nu știu cine sunt. În orice caz ăștia încercau să mă convingă că e bine că ei fac evaziune fiscală. Să mă ierte bunul Dumnezeu! Râzi… Da. „Măi, oameni buni, e păcat adică nu…! Și vedeți că o să plătiți!” „Nu, părinte, că Dumnezeu e iubitor!” Măi, fraților, Dumnezeu este iubitor, dar voi prin ceea ce faceți, faceți ilegal.

Deci inclusiv din lumea interlopă și bineînțeles, o altă categorie care din păcate este foarte urâtă astăzi – din oameni politici. Cum spuneam, noi îi primim pe toți. Nu știu ce fac nici ăia din lumea interlopă, nu știu ce fac nici ăia din politică. Noi încercăm să exercităm menirea noastră terapeutică, dacă o putem numi așa, de a-i ajuta pe toți, astfel încât să își rezolve problemele lor de viață.

Pentru că noi nu spunem la oameni noi „oameni buni, vedeți că e bine să aprindeți lumânare în biserică”. Sigur, da, ok, ci le spunem și încercăm să-i ajutăm cum să-și rezolve problemele lor de viață pentru că sunt oameni cu mari probleme de viață. Și astea se rezolvă, cum spuneam, în biserică pentru că biserica este spital pentru păcătoși și nu este, hai, să zic așa, clubul sfinților.

Căutarea căii

Lucian Apopei: Știu că dumneavoastră mărturisiți o anumită așezare. V-am întrebat și în rândurile precedente când ne-am întâlnit și spuneați de o anumită liniștire, o anumită așezare pe care omul trebuie să o aibă. Însă se întâmplă uneori că pentru a găsi această așezare e nevoie și de o căutare. Cât de important e să căutăm calea?

Părintele Teologos: Este esențial pentru că dacă nu cauți calea, mori. Cea mai evidentă caracteristică a omului mort este faptul că este nemișcat. Nemișcarea este moarte. Nemișcarea în sens de lâncezeală, de înghețare, de pietrificare – asta este moartea. Omul trebuie să se liniștească, dar această liniște, această isihie de care vorbesc Sfinții Părinți este o stare foarte activă pentru a face răul inoperant și el înăuntrul lui – potențându-și viața interioară – Îl caută asiduu pe Dumnezeu. Deci asta este liniștirea de care vorbesc Sfinții Părinți.

Nu este liniștirea adică stau cu burta la soare într-o canapea, cum stau acum, de exemplu, ci vorbim de o stare foarte foarte activă din punct de vedere duhovnicesc. Adică îmi liniștesc trupul astfel încât să pot să-mi potențez sufletul. Ca să-mi pot să potențez sufletul, trebuie să nu mai am centrii de atenție puternici în jurul meu. Din cauza asta mă liniștesc din punct de vedere trupesc, cum spuneam.

Duhovnicia – prima țintă a pelerinului

Lucian Apopei: Părinte, pentru cineva care nu a fost niciodată în Sfântul Munte Athos, vă rugăm să ne oferiți câteva sfaturi pentru aceștia! Ce găsesc ei aici? Sunt două lucruri diferite: unul sunt sfaturile și alta e ce găsesc.

Lucian Apopei: Le luăm pe rând.

Părintele Teologos: Da, da. Sfaturile. Unu: trebuie să caute – apropo de găsire – trebuie să caute duhovnicia. Să nu caute turismul! Asta este o ispită cruntă la oricine vine în Sfântul Munte prima dată, pentru că Sfântul Munte are o faimă foarte meritată, bine meritată, nu din cauza mea, din păcate, ci din cauza sfinților părinți și atunci el vrea să vadă. Azi vreau să mă duc acolo, vreau să mă duc dincolo, să vadă toate celelalte 20 de mănăstiri plus cele două schituri românești știu plus nu știu câte chilii și așa mai departe. Fraților, liniștiți-vă! No!

Nu așa pentru că asta o să-l surmeneze pe om, o să-i genereze un ghem foarte cenușiu și confuz în cap, o să-l termine de fapt și nu o să aibă folosul duhovnicesc necesar. El trebuie să caute un părinte duhovnicesc, trebuie să caute undeva unde se odihnește și să stea acolo.

Ajutorul din partea ghidului

E adevărat că la început apare ispita asta că da, trebuie să mergem să vedem. Cel mai bine este să vorbească cu ghizi. Sunt anumiți ghizi care sunt de încredere, care într-adevăr știu meserie și să vorbească cu ei astfel încât ei să fie absolviți măcar de grija transportului, măcar de grija căutării. Atunci ghizii respectivi  o să le organizeze un pelerinaj să zic așa de vreo două zile, o să stea undeva o noapte unde se poate să vorbească duhovnicește, se poate să se spovedească – ar fi foarte bine, să participe la slujbe că pentru asta au venit, nu pentru turism.

Bineînțeles, pentru că vorbim de cei care vin pentru prima dată sau a doua oară, sigur că ghidul o să le facă un turneu. De obicei, ghizii sunt destul de înțelepți astfel încât să nu facă un turneu, cum spuneam, să îi termine pe oameni, ci sunt anumite rute în care sunt anumite mănăstiri care pot fi făcute într-un singur drum. Atunci îi văd cinci mănăstiri sau ceva de genul ăsta. Mai văd și Kareia care nu este reprezentativă pentru Sfântul Munte. Kareia este un mic orășel de munte, unde există administrația, capitala Sfântului Munte – trebuie să existe așa ceva. Dar ceea ce este reprezentativ pentru Sfântul Munte este duhovnicia Sfântului Munte și oamenii asta trebuie să caute.

Adică trebuie să caute să vorbească cu un părinte sau mai mulți părinți duhovnicești și să participe la slujbe, să se îmbibe de duhul Sfântului Munte.

Problema suvenirurilor

Lucian Apopei: Așadar, aici nu găsesc suveniruri…

Părintele Teologos: Din păcate, asta este marea problemă: primul lucru care vin…

Lucian Apopei: Ulei, măsline…

Părintele Teologos: Da, da, „părinte, pangarul, deschideți pangarul?” Da, bun, desigur, deschidem pangarul că e nevoie și de suvenir pentru că suvenirurile totuși, uneori sunt hainele vechi ale profetului Isaia și o să explic ce înseamnă asta. Dar fraților, n-ați venit în Sfântul Munte pentru suveniruri. Ați venit în Sfântul Munte pentru duhovnicie, încă o dată… Mă repet.

Hainele vechi ale profetului Isaia – vorbește foarte frumos pe tema asta Sfântul Maxim Mărturisitorul – … sau Ieremia, dar cred că de Isaia totuși e vorba. Este un întreg capital chiar două capitole în care Isaia profețește împotriva regelui și regele îl aruncă pe Isaia într-o fântână și el iese de acolo folosindu-și hainele vechi. Adică își înnoadă hainele și iese afară. Și spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – ce mă interesează pe mine că l-a aruncat pe ăsta în fântână și profetul iese afară folosindu-și hainele vechi. Și spune Sfântul Maxim Mărturisitorul că tâlcuirea duhovnicească a acestui lucru este faptul că hainele vechi sunt amintirile.

Deci da, ok, mergeți la pangar să vă comparați o amintire, să vă aduceți aminte că ați fost în Sfântul Munte, dar principala amintire trebuie să fi amintirea duhovnicească. Dacă voi nu vă schimbați în bine că ați venit în Sfântul Munte, amintirea respectivă va sta într-un sertar. Principalul suvenir pe care îl duceți acasă este schimbarea voastră în bine – ăsta este rolul Sfântului Munte și asta este menirea Sfântului Munte și asta va face Sfântul Munte în viitor. Dacă doriți pot să spun și ce o să facă în viitor Sfântul Munte, dar asta, mă rog, e o altă poveste.

Cine vine în Sfântul Munte

Lucian Apopei: Părinte, o provocare. Aici, în Sfântul Munte vine fiul risipitor care a peregrinat prin lume și se întoarce în biserică? Sau vine și, eventual, fiul cel mare, care e în biserică, e în casă, dar cum știm din pilda fiului risipitor, care nu de fiecare dată nu se simte ca acasă?

Părintele Teologos: Așa este. Vin amândouă tipologiile. Amândouă tipologiile vin. Și în general, se vede această lipsă de trăire pentru că de fapt despre asta vorbim acum, care trebuie potențată. Sfântul Munte, datorită faptului că este republică monahală, ultima parte din Imperiul Bizantin rămasă liberă, are o intensitate a vieții duhovnicești aparte de ce se întâmplă în lume. Atunci, oamenii vin. Mai bine zis, îi aduce Maica Domnului. Și această intensitate a trăirii duhovnicești plus știința terapeutică – bine, nu-i cazul meu, dar al celorlalți părinți – îl schimbă pe om. Din cauza asta există o zicală în Sfântul Munte că cine a venit o dată în Sfântul Munte, revine.

Deci e foarte important ca omul să revină și e foarte important ca omul să caute această terapeutică și, mai ales, să o aplice. Știu că în lume este mult mai dificil de aplicat, dar trebuie să o aplice. Eu de multe ori le spun oamenilor să nu se mai întoarcă în lume – asta nu în sensul că trebuie să rămână monahi în Sfântul Munte că nu se poate – ci în sensul că trebuie să taie toate legăturile neesențiale, toate legăturile parazitare cu lumea. Asta este foarte important! Adică să fie atenți să aibă grija să taie grijile astfel încât să poată să aplice ceea ce au învățat în Sfântul Munte sau, mai bine zis, ce au trăit în Sfântul Munte.

Reguli de conduită în Muntele Athos

Lucian Apopei: Sunt niște reguli de comportament?

Părintele Teologos: Da, bineînțeles că sunt niște reguli de comportament. Întâi de toate, trebuie respectat programul fiecărui așezământ monahal din Sfântul Munte. Asta uneori este challenging (provocator), îmi vine cuvântul în limba engleză, vă rog să mă iertați! Este oarecum dificil de făcut de către anumiți oameni. De ce? Pentru că ei n-au rânduială acasă.

Ei trebuie să-și impună un program și acasă pentru că altfel nu o să poată să meargă înainte dacă sunt așa haotici și dincolo de asta, în Sfântul Munte trebuie să se supună programului din locul respectiv pentru a trăi. Pentru că una este să vorbești despre Dumnezeu și alta este să-L trăiești pe Dumnezeu. Și în Sfântul Munte să trăiește Dumnezeu, hai, să zic așa într-un mod cu totul și cu totul special. Unii spun că se trăiește în Sfântul Munte ca niciunde altundeva. Dumnezeu știe pe fiecare. Însă pentru a ajunge să-L trăiești pe Dumnezeu într-un mod supra-rațional, să-I simți iubirea, să-I simți veșnicia, trebuie să intri în program. Deci prima dată este programul.

Numărul doi este evlavia, adică omul trebuie să aibă evlavie și să aibă conștiința locului în care vine. Mai pe românește, vă rog să mă iertați că spun, să nu urle! Adică tot timpul să meargă și să… bă, Ioane, Petre și așa mai departe. Trebuie să intre în delicatețea Sfântului Munte, să știe că aici este un loc sfânt și deci să se comporte ca atare.

Celularele și internetul

Iarăși, fraților, vă rog eu tare mult: lăsați celularele! Mulțumim la Maica Domnului până la pământ că Schitul Lacu este…

Lucian Apopei: Și nu este semnal.

Părintele Teologos: Da, nu este semnal. Este ultimul loc din Sfântul Munte unde nu mai există semnal. Am putea să vorbim, să rugăm pe cunoscuții noștri. Nu. Sunt total de acord și îl susțin pe părintele meu în stareț, pe părintele Pimen care a spus că nu o să punem semnal aici și nu o să fie tocmai din motive isihaste, să păstrăm locul acesta ca și un loc isihast, să fie liniște.

Lucian Apopei: Apropo de acest lucru, ați întâmpinat situații în care vine cineva febril așa să vă ceară semnal, să vă întrebe unde să merg că nu mai pot?…

Părintele Teologos: Oho, de câte ori! Hai, să povestim!… Nici nu știu care întâmplare s-o povestesc…

Lucian Apopei: A se vedea cât de grea este această desprindere.

Un caz

Părintele Teologos: E sevraj! Erau doi tineri…deci nu vreau să te jignesc Lucian, deci ăștia aveau o evlavie… trimiteau mesaje „părinte, venim în Sfântul Munte, stăm o săptămână, intrăm în programul mănăstiresc”… rupere de oase ce mai.

Vin și după cum vezi la Schitul Lacu se ajunge undeva… bine, voi ați ajuns dimineața că ați plecat de dimineață, dar dacă se vine cu vaporul normal, se ajunge undeva la ora 14-15. Bun, ne întâlnim la ora slujbă la 17:00 la biserică. Sar și pe mine și pe părintele Pimen amândoi tinerii, ne îmbrățișează strâns, strâns, strâns adică o iubire fără margini la propriu și nu sunt ironic acum.

Seara ne despărțim ok și la ora 10:00 noaptea, nu mai țin minte cât era, 10:30 ceva de genul ăsta, o bătaie în ușă. Deschid ușa. Cei doi tineri. Unul dintre ei plângea „părinte, să nu mă țineți, deci eu mâine plec, eu plec mâine, nu care cumva să mă țineți aici” Și am zis „Doamne ferește, Maica lui Dumnezeu! Cum te se țin eu? Să fim serioși. Doamne ferește! Nu-i închisoare aici. Sigur.” „Părinte, eu nu mai pot să rezist, aici e o liniște eu nu mai pot să rezist în liniștea asta, eu mâine trebuie să plec”. Și era efectiv în sevraj. Și celălalt era puțintel, dar unul dintre ei era rău de tot.

Și atunci, am stat cu el până la nu știu ce oră din noapte și am spus „măi frate, dacă tu mori acum, tu te duci în iad, pentru că dependența asta de celular, dependența asta de net după moarte o să constituie iadul tău”. Pentru că este o dorință exacerbată, împinsă la maximum, o dependență împinsă la maxim care nu o să mai fie împlinită niciodată după moarte. „Tu trebuie să scapi de treaba asta!” Am stat cu el, cum spuneam, până la nu știu ce oră din noapte.

Lucian Apopei: Curiozitatea jurnalistică mă împinge să vă întreb ce s-a întâmplat mai departe. A stat sau a plecat?

Părintele Teologos: Au stat, dar am uitat să spun că nu erau din România. Români erau, dar erau din altă țară, deci din Europa unde există această dependență mult mai mare. Ce s-a întâmplat mai departe? Au reușit să stea, dar în fiecare zi au plecat. Azi îi vedeai în partea ailaltă fugind, mâine dispăreau la Sfântul Pavel. A venit o mașină și i-a luat, i-a dus nu știu unde…

Lucian Apopei: La vânătoare de semnal!

Părintele Teologos: Deci Maica lui Dumnezeu! Știți ca și în desenele alea animate că iese pasărea din partea asta, merge în partea ailaltă… cu Mimi și coiotul, care erau… apare în sus, dispare în jos, iese în față, pleacă în spate. Ei spuneau că ne ajută și bineînțeles, părintele stareț le-a dat ceva foarte simplu de făcut, dar ei erau…. Maica lui Dumnezeu. Ne trimiteau semnale, spuneau părinții „vedeți că i-am găsit pe nu știu unde pe acolo prin partea ailaltă, prin munți, prin bălării”. Nu puteau să stea locului. Veneau iute, mă îmbrățișau „părinte, vă iubim” și dispăreau, cam asta era.

Sau mă întrebau un lucru duhovnicesc ceva, voiam să răspund,  în cinci secunde făceau altceva. Deci „părinte, cum să ne rugăm?” Și eu începeam să vorbesc și el începea să se uite prin alte părți și eu vorbeam singur.

Lucian Apopei: Deficit de atenție.

Părintele Teologos: Deficit de atenție maxim. Trei secunde, da…

Primirea pelerinilor

Lucian Apopei: Părinte, este un mod propriu, un mod tradițional de a-i primi pe acești pelerini?

Părintele Teologos: Da. Hai să vorbim și despre asta. În Sfântul Munte se dă cherasma, tratația se numește cherasmă în limba greacă. Tratația trupească și tratația duhovnicească. În tratația trupească se dau trei lucruri. Se dau: un rahat pentru că rahatul conține foarte mult zahăr, dar un zahăr natural deci nu așa. De ce? Pentru că mai demult, oamenii veneau pe jos. Nu este ca și astăzi cu mașinile și așa mai departe. Veneau cu pe jos și deci pierdeau foarte multă energie. Pe când zahărul, adică zahărul natural, zaharidele simple îi dau un pusheu de energie, deci imediat îi ridică energia omului și din cauza asta ajută foarte mult rahatul care se dă. Bineînțeles, grecii au o întreagă industrie pe tema asta – celebrul lukum.

Se dă rahatul ca să înlocuiască energia pe care au pierdut-o. Se dă apă ca să înlocuiască apa pe care a pierdut-o pelerinul care venise pe jos și se dă un păhărel de uzo sau o tărie, un alcool. De ce? Ca să ridice temperatura corpului, să nu răcească. Pentru că după cum spuneam, mai demult ei veneau pe jos și deci transpirau, erau obosiți și atunci rahatul îi înlocuia energia, apa înlocuia apa pe care a pierdut-o prin transpirație. Și lui, fiind transpirat, așa i se dădea și un mic păhărel de tărie astfel încât să ridice temperatura corpului să nu răcească. Asta este a cherasma, tratația trupească.

Tratația duhovnicească este închinarea la sfintele moaște care se face după pavecerniță sau în alte părți în timpul pavecerniței, dar în orice caz seara, ca să arate omului care este rezultatul bisericii. Cu ce se ocupă biserica? Biserica se ocupă cu facerea de sfinți și urmele sfinților pe pământ sunt moaștele și, bineleînțeles, un cuvânt de folos dacă cineva dorește și așa mai departe.

Deci noi avem tipicon, mai ales eu am tipicon – eu nu vorbesc dacă nu sunt întrebat, dacă nu mi se cere cuvânt, eu nu spun. Am program dimineață între 11:00 și 12:00 și seara între 9:00 și 10:00, dar dacă oamenii nu-mi cer eu nu vorbesc și bineînțeles că nu pierd nimic oamenii. Dar ei ar trebui să ceară nu de la mine că nu e cazul, părintele stareț în cazul nostru, părintele Pimen sau oricine altcineva și la alte așezăminte monahale, trebuie să întrebe care este un om duhovnicesc să le spună un cuvânt de folos.

Lucian Apopei: Și cine nu ajunge aici poate să vă urmărească pe Chilie athonită.

Părintele Teologos: Da, pe chilieathonita.ro.

Lucian Apopei: Unde, într-un anumit context pe care vă rog să mi-l explicați, v-am auzit spunând că îi iubim pe oameni, dar trebuie să stăm departe de aceștia. Ce ați vrut să spuneți?

Părintele Teologos: A, da! Evident. E vorba de patimile pe care le avem fiecare dintre noi. Și eu adică noi și și voi, adică mirenii. Nu-mi place să fac această deosebire, dar ea trebuie făcută. Ce se întâmplă?

În clipa în care oamenii sunt prea aproape unii de alții – datorită patimilor și neputințelor lor – aceste patimi se zgârie între ele și oamenii ăia dacă sunt foarte aproape unii de alții în trup, nu în duh, ajung să se urască. Și din cauza asta pentru că oamenii uită de Dumnezeu în clipa în care sunt în mijlocul celorlalți oameni, mai ales dacă vorbim de un mediu lumesc, te rog să mă ierți, atunci uitând de Dumnezeu patimile se potențează și scade nivelul duhovnicesc – și al nostru și al oamenilor.

Și mai ales eu, care chipurile, oamenii mă cred că sunt duhovnicesc, mi-am dat seama că nu sunt, dar oamenii așa cred – trebuie să mă pregătesc și trebuie întotdeauna să fiu la un nivel duhovnicesc la care plus-minus aș putea să-i ajut pe oameni. Din cauza asta fac doar două clipuri – adică un clip cu un invitat și alt clip în care mă pregătesc eu singur. Doar două clipuri pe săptămână și sunt doar 20 și ceva de minute sau o jumătate de oră. Aș putea să fac mult mai mult, dar pentru că punem pe primul plan duhovnicia, din cauza asta ne limităm la aceasta.

Duhovnicul în în Sfântul Munte

Lucian Apopei: Părinte, sunt pelerini care vin des aici, au un anumit ritm?

Părintele Teologos: Da.

Lucian Apopei: Vin lunar sau vin se spovedesc aici?

Părintele Teologos: Da, sunt, dar este incorect să se spună că duhovnicul meu este în Sfântul Munte, adică eu sunt ucenicul cutarelui duhovnic. Pentru că din România chiar lunar e cam dificil să se vină. Au fost oameni și mai sunt uneori care vin, dar e dificil în ultima instanță din cauză de deranj, adică de timp, de bani și așa mai departe.

Din cauza asta este foarte bine ca oamenii să aibă un duhovnic în țară aproape de ei unde să se spovedească des și în clipa în care au probleme mai dificile, mai spinoase atunci să vină în Sfântul Munte. Bineînțeles, cu cât mai des vine în Sfântul Munte, cu atât mai bine, dar este din motive obiective nu este fezabilă treaba asta. În orice caz omul trebuie să vină în Sfântul Munte, dar mare atenție – întotdeauna să caute duhovnicia, niciodată să nu caute altceva!

Cum privim vizitele

Lucian Apopei: Părinte, o ultimă întrebare! Cei de aici sunt bucuroși de oaspeți?

Părintele Teologos: Este o vorbă în Ardeal. S-o spun?

Lucian Apopei: Spuneți-o!

Părintele Teologos: Da, noi suntem bucuroși de oaspeți și când vin și când pleacă. De ce? Nu pentru că îi urăm pe oameni – Doamne ferește! – adică am scăpat de ei, din cauza asta ne bucurăm foarte mult de oameni când vin. Ne bucurăm de oameni când pleacă pentru că, încă o dată, pe primul plan este duhovnicia. Și avem nevoie și de unirea noastră cu Dumnezeu care asta se face în recluziune, în taina inimii noastre, în cămara noastră care această cămară înseamnă și chilia noastră, dar în principal, inima noastră.

Pe de altă parte, îi iubim și pe oameni și atunci ne bucurăm și când vin oamenii și ne bucurăm și când pleacă și chiar îi petrecem cu mult drag și îi așteptăm cu mult drag să revină.

Lucian Apopei: Părinte, vă mulțumim că și pe noi ne-ați primit cu drag!

Părintele Teologos: Dumnezeu să vă binecuvinteze! Da, cu adevărat. Să ajute Dumnezeu!

Lucian Apopei: Sărut-mâna! Oameni buni, aceasta a fost ediția emisiunii de astăzi a emisiunii dumneavoastră de suflet, „Ferestre către suflet”. De aici, dintr-un colț de Athos, vă transmitem că la urmă rămâne acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare dintre acestea este dragostea. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!