Minunile Maicii Domnului – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește câteva dintre minunile pe care Maica Domnului le-a făcut în istorie.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Cald, soare, cam 20°C, se vede un pic și vârful Athonului, printre chiparoșii aceștia mici pe care îi avem noi aici. Mai avem pe aici și ceva floricele înflorite…

Maica Domnului este Mama noastră

Despre ce să vorbim astăzi? Mă gândeam să vă vorbesc despre Mama Mea, Mama Noastră, Maica Domnului, pentru că am vorbit de toate, ați văzut și istorie și una și alta. Parcă mi-e dor să vorbesc un pic de Maica Domnului, pentru că de Ea avem nevoie. Este nădejdea noastră, legătura noastră cu Cerul, Mama Noastră. Când O strigăm, vine cu brațele deschise. Cine-I mai mare decât Mama Noastră? Maica Domnului, care niciodată nu-I prea obosită, nu-I prea departe. Întotdeauna își face timp și e lângă noi. O să vă povestesc câteva minuni de ale Maicii Domnului, despre care am citit și eu, ca să ne mai împrospătăm un pic dragostea față de Ea, să ne-O aducem mai aproape. Știu că O iubiți, dar oleacă mai mult să strigăm la Ea, icoana Ei s-o strângem mai cu drag în brațe, adică s-o avem mai aproape de inima noastră.

Doi prieteni pescari în furtună și promisiunea făcută Maicii Domnului 

Se zice că erau doi căpitani de corabie, care erau prieteni și fiecare avea corabia lui. Într-o zi au ieșit la pescuit, amândoi împreună cu o singură corăbioară. Ei s-au depărtat un pic mai mult de țărm și s-a ridicat o furtună uriașă. Când zicem furtună, spunem una sănătoasă de tot. Ei erau de undeva din Katerini, de aici din Grecia. Era, deci, o furtună cu trăsnete, cu fulgere… Era noapte, nici nu vedeau bine și și-au dat seama la un moment dat că nu mai pot controla corăbioara, care a început să fie izbită dintr-o parte în alta. La un moment dat, s-au lovit de o stâncă și s-a făcut o gaură în corabie, prin care au început să intre șuvoaie de apă. Atunci și-au dat seama că nu mai au nicio șansă. Încercau să scoată apa, dar era peste puterea lor.

Atunci, unul dintre ei a strigat cu toată inima: ”Maica Domnului, dacă mă salvezi, îți promit că las totul și acum mă duc și mă fac călugăr!”. Știți ce s-a întâmplat, cum o rânduit Maica Domnului? A venit un pește mare și a intrat cu capul exact în gaura aceea și a astupat-o și apoi ușor, ușor s-a liniștit marea. Ei nici nu observaseră cum s-a astupat gaura aia de nu mai intra apă, abia pe urmă au văzut peștele acela intrat acolo. Văzând cum a rânduit Maica Domnului să-i salveze, cel care a promis, a lăsat toate și nu s-a mai întors acasă, deși avea femeie și trei fetițe care îl așteptau să le aducă hrană. El știa că dacă Maica Domnului nu l-ar fi salvat, oricum femeia rămânea văduvă și fetițele orfane. Astfel, s-a dus să împlinească ceea ce a făgăduit.

Călugărul de la Sfânta Ana, care picta

Deci, le-a spus celorlalți să nu mai povestească nimic despre el, iar el a lăsat toate și a venit în Sfântul Munte, undeva la Sfânta Ana, la o chilie și acolo s-a călugărit, nu a mai ieșit deloc, a stat și s-a nevoit acolo. Anii au trecut, iar la chilia aceea fiind un părinte pictor, a învățat și el să picteze, că avea nevoie și a ajuns un pictor foarte bun. La chilie trebuie să ai o rucodelie ca să te întreții, un lucru de mână. Ei, au trecut anii și niște oameni din Katerini, din zona lui, auzind ei că pictează foarte frumos, au apelat la el împreună cu preotul de acolo, să vină să le picteze biserica. Starețul mânăstirii a hotărât să-l trimită, să stea o perioadă acolo, cât va fi rânduit și să picteze biserica, iar el, din ascultare, s-a dus și s-a apucat să picteze.

În cazuri rare, când mai insista cineva, mai picta și câte o icoană. Când obosea să picteze la înălțime, mergea la cămăruța care i s-a dat și mai pictat câte o icoană la cerere. La un moment dat vine o femeie îmbrăcată negru și zice: ”Părinte, am o rugăminte să-mi faci și mie o icoană cu Maica Domnului «Grabnic Ascultătoarea», dar te rog ceva: în partea de jos a icoanei să faci o corabie pentru că soțul meu a fost căpitan și s-a pierdut în largul mării. Vreau ca icoana asta să aibă lucrul ăsta!”. Discutând cu ea, părintele normal c-a recunoscut-o că era soția lui. Trecuseră vreo 20 de ani de atunci, iar el avea barba albită, ea n-avea cum să-l mai recunoască. Vă dați seama ce a fost în sufletul lui, soția înlăcrimată să spună că i-a făcut parastasele, i-a făcut toate slujbele de pomenire?

Icoana pictată pentru familia lui și întoarcerea în Sfântul Munte.

Atunci el a spus că îi va face icoana și a plecat. A pictat icoana cu corabia în partea de jos, dar a pictat și gaura din corabie și peștele intrat în gaură, așa cum a fost el salvat. Bineînțeles, după un timp a venit femeia și i-a dat icoana fără să-i plătească nimic. I-a zis că i-o dăruiește ca o binecuvântare așa, în amintire soțului ei. Când a văzut peștele pictat, femeia a întrebat ce e acela, iar părintele i-a răspuns: ”Și eu am trecut cândva prin asta și așa m-a salvat Maica Domnului. Am pictat și peștele ca amintire”, fără să-i spună că el e soțul ei. A plecat femeia mângâiată cu icoana asta, iar el în urma ei a vărsat și el câteva lacrimi, că doar era om și el, oricât s-a lepădat de toate. Știa durerea și suferința ei și că fetițele rămăseseră fără el.

Dar știa și făgăduința făcută, care era mai mare decât toate. Nu putea să-i spună că e soțul ei, era dăruit Maicii Domnului și atunci a rămas în continuare acolo și a terminat biserica de pictat cu toate că știa că în satul din apropiere locuiau soția și fetele lui. Așa a stat acolo, cum se zice, cu dragoste față de Maica Domnului și a terminat de pictat biserica. Apoi s-a întors la chiliuța lui fără ca soția sau fetele lui să știe că icoana aceea a fost pictată de soțul și de tatăl lor.

Când făgăduim ceva, să împlinim!

Ați văzut ce înseamnă dăruirea aceea, când făgăduiești ceva și împlinești? De asta să avem și noi grijă în viața noastră, când făgăduim ceva, să ne dăm silința, să împlinim. Altfel, mai bine să nu făgăduim, pentru că oare, cum o să privim noi când am făgăduit și ne întâlnim dincolo cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și o să ne spună ”Dar, uite ce ai făgăduit și uite ce-ai făcut?!”. La noi, la călugărie, am făgăduit, și eu mă gândesc de multe ori cum vom răspunde noi pentru făgăduințele noastre. Cât le-am împlinit și cât nu le-am împlinit? De asta trebuie să ne dăm silința, dragii mei, tot timpul, cât de mult putem, să stăm aproape de Dumnezeu și de Maica Domnului, să Le cerem ajutorul.

Puterea rugăciunii Sfântului Paisie Aghioritul

Să mergem mai departe. Despre ce minune să vă mai spun eu? Se spune că odată, la cuviosul Paisie Aghioritul, venise un părinte de undeva din Grecia, din Tesalia: ”Părinte, e secetă mare în Grecia, se usucă totul, nu a plouat de nu știu cât timp! Fă o rugăciune, părinte!”. Sfântul Paisie i-a răspuns: ”Uite, părinte, vino încoace. Rămâi noaptea asta la mine, îți dau o chiliuță aici și te rogi noaptea asta la Dumnezeu și la Maica Domnului ca să dea ploaie peste Tesalia, acolo unde e uscăciunea cea mai mare și eu o să mă rog în chilia mea”. S-au pus ei și s-au rugat toată noaptea și bineînțeles către dimineață a tras o ploaie, nu numai în Tesalia, ci și în Sfântul Munte. A doua zi vizitatorul a venit fericit: ”Părinte, a plouat!”.

Cuviosul i-a răspuns: ”Măi, binecuvântatule! Eu ți-am spus să te rogi numai pentru Tesalia, nu și pentru Athos, că o plouat și aici!”. Bineînțeles, Cuviosul Paisie căuta să-și ascundă virtutea lui, că de fapt datorită puterii rugăciunii lui a adus ploaie peste toată Grecia și peste Athos: ”Hai să-I mulțumim Maicii Domnului pentru darul ăsta, că pentru rugăciunile tale, uite că a dat ploaie!”. Întotdeauna își ascundea virtutea.

Creștinul înviat la Izvorul Tămăduirii din Constantinopol

Altă minune! Un creștin din Salonic a plecat să se închine în Constantinopol, la Izvorul Tămăduirii. Își dorise enorm, auzise de minunile care se făceau acolo. Biserica și izvorul făcător de minuni încă există. Fiind înstărit, a luat vreo 200 de galbeni, să aibă de drum, dar să ducă și pentru biserică. A plecat cu o corabie, iar pe drum s-a îmbolnăvit foarte grav, încât nu mai avea mult de trăit. Atunci l-a rugat pe căpitan: ”Te rog ceva. Eu mi-am dori foarte mult să ajung la Izvorul Tămăduirii, dar văd că nu-mi permite sănătatea și o să mor pe drum. Te jur pe numele lui Dumnezeu și al Maicii Domnului să nu arunci trupul meu în mare (așa era obiceiul). Uite, ia o sută de galben pentru tine și toți ceilalți pe care îi mai am, vreau să-i dai bisericii, iar trupul meu să-l îngropi aproape de biserică”.

I-a făgăduit căpitanul, iar la scurt timp omul a murit. Căpitanul și-a ținut făgăduința și l-a învelit în niște pânză și l-a pus într-o parte a corabiei unde era mai rece, ca să se păstreze. Au mai mers trei zile și au ajuns. La biserică a chemat preotul, ca să-l îngroape pe creștin acolo. I-au făcut slujba de înmormântare și la urmă preotul a desfăcut un pic pânza și a aruncat pământ peste el, zicând rugăciunea care trebuie. Unii din corăbieri îl cunoscuseră, vorbiseră cu el și știau de dorința lui cea mare, de a ajunge să se închine acolo și să bea apă de la izvorul Maicii Domnului. Atunci au luat o cană de apă de acolo și au zis ”Omule, câtă dorință ai avut tu să bei din izvorul ăsta! Măcar acuma primește apa asta!” și au aruncat peste el apa aceea.

În momentul acela s-a trezit ca dintr-un semn mortul și au spus că mare este puterea Maicii Domnului! S-au minunat toți, mai ales corăbierii aceia care l-au văzut că a murit, au ținut atâta timp trupul și după aia l-au văzut acum înviat. Atunci a spus așa: ”Dacă Maica Domnului m-a readus la viață, de azi înainte voi sluji Ei!” și a rămas acolo, la biserica Ei, s-a călugărit și toată viața lui a slujit acolo la Maica Domnului.

Ați înțeles, dragii mei? Oameni care au făgăduit, dar s-au și dăruit cu totul. Vedeți cât e de minunată Maica Domnului? Vedeți cât de repede ne ascultă rugăciunile? Cât e Ea de milostivă, cât e de bună și noi de multe ori… nu păgânii, ci creștinii ortodocși o înjură, fără să le facă nici un rău!?

Creștinul ce vorbea urât de Maica Domnului

Chiar acum, în timp ce vă spuneam povestea asta, îmi amintesc că era un creștin, deci nu păgân, care avea muncă grea, nu mai rețin ce. Se obișnuise că dacă se lovea oleacă cu ciocanul, o înjura pe Maica Domnului. Dacă ceva nu-i convenea sau îl deranja cum se zice, îl bătea soarele în cap, o înjura pe Maica Domnului. Deci, la orice cuvânt o înjura pe Maica Domnului, blasfemii, tot ce-i venea la gură, încât cei care lucrau cu el evitau să stea aproape de el pentru că le era frică auzind ce era la gura lui. Într-o noapte, îi apare Maica Domnului și îi spune: ”Omule, cu ce ți-am greșit? Ce rău ți-am făcut eu de mă înjuri toată ziua?”. Omul s-a trezit, a stat el pe gânduri, dar din obișnuință a început să înjure iar.

I s-a arătat Maica Domnului a doua oară și a spus ”Omule, oprește-te, nu mai face lucrul ăsta!”, iar el… nimic! A treia oară când i s-a Maica Domnului nu i-a mai spus nimic, doar a tras cu degetul peste mâinile lui și peste picioarele lui. Când s-a trezit ăsta, avea mâinile și picioarele tăiate. Abia atunci s-a trezit el: ”Iartă-mă, Maica Domnului! Iartă-mă pentru tot ce am făcut!”. Se zice că tot restul vieții lui a slăvit-o pe Maica Domnului și și-a cerut iertare, până a ajuns, cum se zice, la sfințenie și mărturisea la toți ”Uitați ce am făcut, oameni buni! Uitați cât am înjurat pe Maica Domnului și uitați, din vina mea am primit asta, deoarece chiar și atunci când mi s-a arătat și m-a mustrat blând, eu tot n-am ascultat. Am meritat toate lucrurile astea pe care le pătimesc!”.

În fiecare zi să cerem ajutorul și să mulțumim Maicii Domnului!

Să avem grijă și noi, că-i mare dragostea Maicii Domnului, dar să nu trecem măsura. Cum am mai spus de atâtea ori, icoana Ei și candela aprinsă acolo să nu lipsească din căsuța noastră. Icoana Maicii Domnului și candela aprinsă acolo să fie permanent! Și întotdeauna când plecăm de acasă, să sărutăm icoana, să-I cerem ajutorul! Când ne întoarcem acasă, sărutăm din nou icoana, să-I mulțumim că ne-a ajutat. Dacă se poate, să avem permanent cu noi o iconiță cu Maica Domnului în buzunar, la piept, că-i de mare ajutor.

În orice situație, să strigăm: ”Maica Domnului, nu ne lăsa! Maica Domnului, ajută-ne!” și Ea ne va ajuta și nu ne va lăsa niciodată!

Ați înțeles, dragii mei? Am vrut, cu mult drag, să vă vorbesc un pic despre Maica Domnului, să dau deoparte toată nebunia lumii, toate problemele astea. Ați văzut că în ultimele filmări, am vorbit despre diferite situații, despre probleme… Un pic să le mai dăm deoparte și să ne axăm mai mult pe legătura cu Dumnezeu și cu Maica Domnului, să strigăm mai des, să Îi cerem ajutorul, dar să-I și mulțumim! Să-I mulțumim Maicii Domnului, să o iubim cu toate inima că și Ea ne iubește!

Dragilor, să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului și să ne aibă totdeauna în pază!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!