Urmăriți un cuvânt lămuritor în care aflăm cu detalii care este poziția ortodoxă cu privire la reîncarnare și karma astfel încât să ne putem păzi de aceste influențe asiatice greșite care invadează cotidianul nostru.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Una dintre întrebările frecvente este: ”Care este poziția noastră privind reîncarnarea și karma?” Grupul de cercetare PEW a făcut un studiu care arată că peste 30% dintre creștini cred în reîncarnare după moarte, chiar dacă nu apare nimic exprimat în Biblie care să ateste că noi credem în reîncarnare sau în conceptul de karmă. Cu toate astea, acestea există în învățătura cabala a credinței iudaice, apar în toată literatura nordică și chiar și în vechile filosofii grecești cum ar fi platonismul. Așa că, înainte de a începe, aș dori să dau definiția oficială atât pentru reîncarnare, cât și pentru karma.
Reîncarnarea face referire, de asemenea, la renaștere sau transmigrare și este credința filosofică sau religioasă că esența nonfizică a unei ființe vii începe o nouă viață într-o diferită formă fizică sau corp după moartea biologică.
Karma este definită ca o acțiune, lucrare sau faptă, și face referire la principiul spiritual de cauză-efect, prin care intențiile și faptele unui individ pot influența viitorul acelei persoane. De exemplu: ideea de karmă bună – cu intenții bună, și karmă rea – cu intenții rele.
Acum că avem aceste definiții, să aruncăm o privire asupra diferențelor majore dintre teologia ortodoxă și reîncarnare și karmă, în special așa cum sunt întâlnite în budism.
Numărul 1: Noi ortodocșii credem că există un etern și preexistent Dumnezeu.
Numărul 2: Credem că scopul vieții este nu eliminarea suferinței ci abordarea potrivită a suferinței.
Numărul 3: Ideea că avem un unic suflet de care suntem conștienți și că acel suflet nu este preexistent, ci este făurit pentru noi când suntem creați.
Și, în ultimul rând, nu avem conceptul de reîncarnare, ci mai degrabă conceptul de renaștere și renaștere în Duhul Sfânt. Așa că, luând prima diferență, credința în etern, în budism, nu există credința într-o ființă eternă, ci într-o energie a universului și că noi venim din acea energie și că ne întoarcem la ea.
Îmi dau seama că supra simplific lucrurile, dar nu există aceasta ideea a unui Dumnezeu preexistent căruia să ne rugăm sau căruia să ne închinăm, așa cum facem în Ortodoxie. Acum, nu vreau să confundăm asta cu taoismul. În taoism, există credința în etern, de fapt, eternul este numit calea, și este descris exact așa cum Îl descriem noi pe Hristos ca fiind calea. Așa că nu vreau să confund taoismul cu budismul.
Al doilea punct este ideea de suferință. În budism avem un concept foarte similar cu cel din vechea filosofie greacă, în special din platonism, în care corpurile noastre sunt văzute mai mult ca o capcană și ca un obstacol, iar scopul nostru, deoarece trupurile suferă moartea, este să cautăm scăpare din asta, iar evadarea se poate realiza printr-un ciclu de existență. Și aici apare ideea de reîncarnare. Adică noi intrăm într-un ciclu de îmbunătățire a existenței și acest proces duce la iluminare, dar nu o iluminare, așa cum o găsim în creștinătate, de a fi una cu Dumnezeu, ci de a te întoarce la acea stare de iluminare, la acea energie, de care am vorbit.
Ca exemplu, un călugăr budist, Tenzin Palmo, spune despre acest ciclu de existență: ”Această cale către iluminare continua cu mii, dacă nu cu milioane de renașteri în orice posibil mediu pe care ni l-am putea imagina.” Ar trebui să reținem că dacă ne întâlnim pe noi în ultima viață nu ne-am recunoaște deloc. Nu mă renasc tot eu. Așadar, nu trebuie să ne agățăm prea tare de propria identitatea personală, deoarece este un flux de conștiință care merge înainte și care atâta timp cât credem într-un ”Eu” va fi nesfârșit.
Noi, ca ortodocși, am respinge asta, pentru că noi am zice că noi ne amintim de noi înșine. Și, de fapt, versetul biblic, sau parabola de unde deducem asta este despre Lazăr și omul bogat, deoarece bogatul își amintește cine este și, de asemenea, își amintește de familia sa și cere ca familiei sale să i se spună să fie atentă la ce este moartea. Așa că noi folosim aceasta scriere scripturistică ca dovadă că există o conștientizare după ce murim.
Așa că, asta ne conduce către al treilea punct, care este preexistența sufletului și asta arată scopul ciclurilor de existență, pentru că iau ceva preexistent și îl transfer acum în noi corpuri. Acele noi corpuri nu au eul, subconștientul pe care noi îl avem, ele doar trec prin aceste cicluri care duc către o iluminare finală.
Noi, ca ortodocși, respingem această idee. Și cred că cel mai bun lucru de făcut e ceea ce spune un citat din Consiliul Ecumenic, care vorbește direct despre asta: ”Oricine spune sau crede că sufletul omului este preexistent, că a fost anterior fie spirit fie putere sfântă, și că a devenit rău, și astfel dragostea divină din el a murit, și, prin urmare, a devenit suflet și a fost pedepsit la chin în trup, să fie anatema.” Dacă credeți că există acest ciclu de existență și că acel suflet a preexistat înainte de trup, atunci trebuie să fi anatema. Anatema însemnând că ești înafara învățăturii Bisericii, că ești împotriva învățăturii Bisericii.
Noi ortodocșii înțelegem, și chiar Iisus a spus: ”Vei suferi pentru mine”. Și din simplul fapt că moartea există în această lume și că păcatul originar a întunecat lumea, noi știm că vom suferi. Dar obiectivul nostru nu este să scăpăm sau să eliminăm suferința, obiectivul este ca atunci când primim suferința, să știm cum să ne comportăm. Și cum ne comportăm noi, ca ortodocși? Îi dăm suferința noastră Celui care este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, îi dăm această suferință lui Iisus Hristos și asta nu elimină suferința noastră, ci ne aduce o pace, care nu poate fi dată de această lume.
Și ultimul punct, așa cum am menționat la începutul acestui video, este că deși nu credem în acest ciclu de existențe și în reîncarnarea în alt corp, cu siguranță credem ceea ce Iisus i-a spus lui Nicodim: ”De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” Așa că, în sensul acesta, nu credem în reîncarnare, ci credem că vechiul ”eu”, așa cum Sf. Pavel ar spune, este renăscut acum în Duhul Sfânt și că existăm în Trupul lui Hristos, nu doar în lumea aceasta, ci și în următoarea.
Așa că, acum că am vorbit despre aceste diferențe, aș vrea să închei cu punctele în care avem asemănări cu budismul. Și aceste asemănări apar în conceptul cuprinzător de dragoste, ca fiind cea mai puternică forță accesibilă nouă. Putem fi de acord cu învățăturile morale și etice ale budismului, care ne spun cum ar trebui să ne comportăm cu semenii noștri. Așa că aceste concepte se aliniază foarte bine cu marile porunci pe care Iisus Hristos ni le-a dat și, de asemenea, cu ceea ce Sf. Ioan a spus în ultimele sale cuvinte, în scrisoarea sa dinainte de a muri: ”Iubiți-vă unul pe altul”. Vă mulțumesc că ați fost alături de mine în această sesiune ortodoxă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comment
Subiectul acesta a fost discutat în mod destul de lămuritor şi în această emisiune de la Trinitas: https://youtu.be/7GBnw_BUCrI?si=aXi6R1kDwAAPU8IV
Și eu folosesc uneori termenul de karmă, dar nu în sens budist/hindus, ci mai degrabă ca încărcătură de păcate/plăcere versus durere. Când e prea multă plăcere, trebuie echilibrată cu durere. Ori echilibrezi tu prin post și rugăciune, ori echilibrează Dumnezeu printr-o nenorocire. Când știi că te-ai distrat prea mult, trebuie să te întorci repede la post și muncă și rugăciune, că dacă nu, vine necazul ca să echilibreze „karma” negativă. Știu că sună prea matematic, dar cam așa se întâmplă de obicei. Se poate și invers, când e prea multă muncă și post și abstinență, când ne luăm o cruce prea grea, peste puterile noastre, e bine să ne smerim în goana după sfințenie și să acceptăm un moment de relaxare, că altfel cădem în altă extremă.
2 in 1
Sfânt si geniul rău……
Fiecare din ele are „gustul” său.
A fi sau a nu fii hotărât???
Adică, comod e calea de mijloc, dar de fapt nu sunt decat 2 situații.
Cea de „caldicel” nu constitue /nu poate fii cea de a 3-ia.
………
Energia budiștilor nu poate fi același ” lucru” cu Dumnezeul Tată al creștinilor? Și să fie doar o diferență de percepție și limbaj?
Nu, deloc! Este demonică! Vezi https://www.chilieathonita.ro/2022/07/06/klaus-kenneth-yoga-budismul-sunt-demonice-nu-este-gimnastica/
Aha! Mulțumesc.
Nu înțeleg cum o morală buddhistă orientata catre lepadare de sine (nonself, non ego) prin sacrificiu si dezinteres față de placeri trupesti si dominația asupra altora, se poate asocia cu o doctrina metafizica atat de diferita de ortodoxie.
Am discutat cu buddhisti,pt ei crestinismul e o suma de absurditati (asa cum spunem si noi despre ei)