Vizionați o scurtă discuție despre necesitatea jertfei ca fapt necesar pentru mântuirea noastră. Trebuie totuși să ieșim din zona de confort.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Pr. Joseph LUCAS: Când îmi finalizam disertația, am petrecut vreo doi ani doar citind toată literatura despre jertfă pe care o puteam găsi. Și deci a trebuit să citesc, știu și eu, începând cu Gustav Aulen și toți ceilalți, i-am citit pe toți care scriau despre diferite aspecte ale jertfei, unii dintre ei erau creștini, alții nu, [am citit] studii antropologice, și am ajuns la René Gerard și am încercat să înțeleg în ce mod ideea sa despre țapul ispășitor… Șiți, am văzut că există o paralelă între ideea sa despre țapul ispășitor și afirmația lui că Hristos în final împlinește asta, devine cel care ia asupra sa totul. Dar, totuși, este puțin cam prea protestant pentru mine.
Jonathan PAGEAU: Dar nu e numai asta, ci faptul că Gerard pierde un alt aspect al jertfei. Dacă luăm de exemplu jertfele de Iom Kippur (Ziua Ispășirii la evrei), acolo sunt două jertfe, prietene, una este trimisă în deșert (țapul ispășitor) și una este oferită Sus (țapul ucis). Iar jertfa trimisă Sus nu este aceeași. Hristos le aduce împreună, într-un mod care îți spulberă mintea, dar [jertfele] nu sunt una și aceeași. Este ca și, de exemplu, turnarea de băuturi ritualice, și toate acele tipuri de ritualuri despre care anticii spun că nu pot fi reduse la sacrificiul țapului ispășitor.
Deci Gerard surprinde corect doar jumătate din poveste, dar pierde cu totul cealaltă jumătate, ceea ce face teoria sa insuficientă, în opinia mea, și înseamnă că este dificil pentru el să ajungă la această concluzie. Deci tendința sa ar fi să spună că Hristos a desființat jertfa și că acum nu mai este [nevoie de] jertfă și că [jertfa] nu mai este sacră, în timp ce poziția creștină adevărată este de a spune că Hristos a arătat cum toate acestea trebuie internalizate și că noi putem lua [asupra noastră] păcatele altora, într-o anumită măsură, că ne putem jertfi pe noi înșine, că putem deveni țapi ispășitori în multe feluri, că acest lucru o vindecare, și că acest proces internalizat este acum modul nostru de viață. Și de fapt moralitatea noastră se bazează pe asta, implicit sau explicit, se bazează pe acea imagine a ceea ce reprezintă jertfa.
Pr. Joseph LUCAS: Cred că, în sec. 20, Sf. Siluan Athonitul exprimă această idee că scopul nostru ultim este să devenim cu toții Adam, într-un fel, și să ne asumăm păcatele lumii, într-un fel. Corect? A fi precum Hristos înseamnă să putem deveni noi înșine țapi ispășitori, și să devenim noi înșine jertfa oferită. Întregul simbolism al jertfei din Vechiul Testament, finalizat în Hristos, trebuie să îl imităm și noi, să îl preluăm și noi într-un fel și să trăim o viață de oferire de sine ca jertfă constantă.
Jonathan PAGEAU: Și asta e extrem de greu de dus… Adică urăsc fiecare moment din ceea ce ai spus, fiindcă nu vreau să fac asta…, dar pot să văd în poveștile despre viețile Sfinților că există imagini foarte puternice, în special în poveștile monahale despre călugări care făceau exact asta, care luau de fapt vina asupra lor pentru lucruri pe care nu le făcuseră cu scopul mântuirii celorlalți. Și în final, când oamenii văd că monahul ia asupra sa vina pentru păcatele lor sunt transformați în moduri pe care reproșul, sau certarea, sau orice pedeapsă nu le-ar fi putut niciodată realiza. Unele dintre aceste povestiri sunt absolut uimitoare.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Părinte, atunci când ne rugăm cu formula:
„Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi, …. [cererea/dorința] … spre mântuire.”
Putem înlocui „mântuire” de la final cu „sfințenie”? Ce e mai bine, să țintim spre sfințenie (nota 9) sperând că vom ajunge măcar la mântuire, sau să ne smerim și să țintim doar spre mântuire (nota 5) sperând că Dumnezeu prin mila și harul Său ne va da mai mult?
M-am rugat pentru o perioadă în felul acesta pentru mântuire, câte 33 sau 99 de Tatăl Nostru + Doamne Iisuse Hristoase pe zi, cum recomanda părintele Daniil Horga, și am fost foarte mult ajutat. Iar după ce am aflat de la dvs. că mântuirea e doar nota 5 și sfințenia e nota 9 și că Dumnezeu de fapt ne cheamă pe toți la sfințenie, am început să mă rog pentru sfințenie, dar mă tem că nu pot duce… încercările devin prea grele… totul pare să devină mai greu… Și acum mă gândesc să mă întorc să mă rog pentru mântuire așa cum făceam inițial.