LGBTQIA++: Noapte bună, Grecia! România, mai ai un an!
16 februarie 2024
Părintele Dionisie Ignat – continuator autentic al tradiției aghiorite …și Sinteza săptămânii
17 februarie 2024
Urmăriți un documentar șocant despre una dintre țările care au – sau mai bine zis avea – un foarte bun renume și era o destinație predilectă pentru emigranții români: Canada.
Vedeți unde duce libertinajul progresismului în țara unde toate drogurile sunt legale.
Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Acesta este Vancouver, Canada, un oraș care a făcut toate drogurile legale. Dependență de droguri, supradoze, oameni fără adăpost și criminalitate.
– Condu mai departe!
– Toate drogurile sunt bune cu măsură. Dumnezeu a făcut toate drogurile.
– Câteva efecte secundare ale decriminalizării tuturor drogurilor din ianuarie 2023. Scopul orașului a fost să facă consumul drogurilor mai sigur, făcându-le legale, dar mulți canadieni cred că s-a obținut exact opusul. Așa că m-am dus în centrul orașului Vancouver cu prietenul meu Kevin, asistent social și specialist în dependența de droguri, să vedem impactul decriminalizării drogurilor asupra orașului. Oamenii fumează aici fentanil, fumează cocaină. Liber la fentanil, liber la metamfetamină, liber la cocaină peste tot.
– E cu siguranță cel mai concentrat grup de oameni din orice oraș pe care l-am vizitat vreodată împreună.
– Da, am trecut doar de un bloc, suntem aici de 5 minute, și e un haos complet. Sunt birouri chiar aici, îți poți imagina să lucrezi aici tot timpul? Considerând noile legi de aici, am vrut să aud ce fel de droguri folosesc oamenii de aici și cât de ușor le este să le obțină.
– Ești pe tranq acum? De aceea îți pierzi cunoștința?
– Nu știu, s-ar putea.
– Mai multe droguri, mai bine. Clipul are scop educațional și documentar. Conținutul poate deranja sau ofensa unii privitori dar e redat fidel și neexploatativ. Nu dă neapărat opiniile creatorului sau ale YouTube.
– Cât de ușor ne-ar fi să obținem fentanil chiar acum?
– În 2 secunde, de la următorul trecător.
– Următoarea persoană?
– Da.
– De când sunteți aici, domnule?
– Sunt aici de vreo 4 ani.
– De 4 ani? Ce ați zis?
– Toate cele de mai sus. Toate drogurile sunt bune cu măsură.
– Toate de mai sus. OK.
– Dumnezeu a făcut toate drogurile.
– Câți oameni crezi că sunt pe strada asta chiar aici?
– Cam 100 de oameni.
– 100 de oameni? Băieți, mulțumesc pentru timpul vostru. Mă voi deplasa puțin mai încolo.
– Crezi că am inhalat metamfetamina puțin mai devreme?
– Da, cam așa mirosea.
– Și eu cred că am inhalat ceva.
– Am inhalat metamfetamina acum?
– Ei bine…
– Mă simt puțin amețit. Mă voi ține de tine cu un motiv serios. Sperând să scap de fumul metamfetaminei pe care tocmai l-am inhalat, am intrat într-un magazin din apropiere și am observat că era plin cu țevi, bong-uri, torțe și orice instrument de care un dependent poate avea nevoie să-și alimenteze dependența de droguri.
– E totul bine aici?
– Nu aveți voie să faceți poze.
– Bine. Fără fotografii.
– Nu ai voie să faci poze, omule!
– OK. La revedere!
– Au magazine care vând torțe și bong-uri chiar lângă toate astea.
– Ce folosești aici, Michael?
– E cocaină.
– Cât de ușor e să faci rost de cocaină aici?
– Destul de dificil, pentru că în mare parte e doar o porcărie. Acum ai toate astea: tranq, benzodiazepină, fentanil, heroină, nici nu știi ce conține drogul tău.
– Te îngrijorează când folosești cocaină că ar putea conține și fentanil?
– Puțin da, ca să fiu sincer.
– La mijlocul interviului, proprietarul supărat al magazinului s-a oprit lângă noi pe un scuter.
– Aveți vreo autoritate?
– Nu știu despre ce vorbești, omule. Vorbeam cu el. Care e problema?
– De ce ai făcut poza înauntru?
– Oh, mi s-a părut interesant. De ce vinzi torțe?
– Ca să plătesc taxele.
– Bine, și care e problema?
– Nu economisesc banii.
– OK, șterg totul. Du-te și plecăm! Noi am terminat.
– Ai vreo autoritate?
– Nu facem asta.
– Ai autoritate?
– Hai să plecăm.
– Data viitoare nu mai intrați în magazinul meu!
– Este supărat că l-am prins vânzând țevi și torțe în magazinul său, profitând de epidemia de droguri de aici. Și apoi am dat peste acest tip, care a susținut inițial decriminalizarea drogurilor.
– Cât de rău este aici?
– Este teribil, e toată treaba asta cu reducerea riscului, de unde a început totul, oricum. Am fost cu totul pentru asta la început, pentru reducerea riscului.
– Deci inițial ați susținut reducerea riscului și decriminalizarea [drogurilor]?
– Am fost printre primii.
– Credeți că a funcționat?
– Nu, s-a mers pe o direcție greșită.
– Da, eu sunt cu totul pentru legalizare, există o mulțime de oameni acolo cărora colegiul le taie medicația și ei au nevoie de medicație.
– Interesant, bine.
– Sunt eu însumi un pacient, iar colegiul m-a redus la aproape nimic și trebuie să cumpăr droguri pe stradă pentru a rezista. Aș cumpăra de la ei, prefer să am o sursă sigură de medicamente, deci…
– Crezi că multe sunt dublate cu fentanil aici, orice cumperi de pe stradă?
– Totul e dublat cu fentanil aici, ei vor să te facă dependent, așa că…
– Tu folosești?
– Da, folosesc și știu că mulți folosesc. Nu e așa periculos să fii consumator,
– Nu crezi că decriminalizarea îi ajută pe consumatori să facă supradoze mai des sau ceva de genul?
– Eu nu cred, nu.
– Ai văzut oameni murind aici?
– Am văzut, da.
– E ceva cumun?
– Da, destul de comun aici.
– O reducerea corectă a riscului s-a văzut în locuri europene, ca Elveția…
– Întregul argument este că ei au instituții pentru reabilitarea acestor consumatori, nu doar să faciliteze consumul de droguri, nu?
– Acesta e un lucru care la noi s-a neglijat cu totul.
– De fentanil devii dependent și e greu să te lași…
– Pe lângă dezincriminarea drogurilor, Vancouver a mai implementat și ceva cunoscut ca loc sigur de injectare, un loc sigur, curat și supravegheat, unde consumatorii să se injecteze, reducând utilizarea la comun a acelor, reutilizarea seringilor, moartea prin supradoză, cu speranța ca, în cele din urmă acești oameni să ajungă la Serviciile Sociale și de Consiliere pentru dependențe. Kevin s-a furișat în unul dintre ele noaptea trecută și iată cum arată.
– Vom face un spectacol de fum, iubito!
Nu părea nici curat, nici sigur și nici supravegheat din puținul pe care l-a văzut Kevin, așa că m-am întors pe străzi să-i întreb pe dependenții de droguri cum își permit drogurile.
– De cât timp folosești fentanil?
– De peste 6 ani.
– E prietenul tău cel de aici?
– Da, e prietenul meu.
– Pare că-și pierde cunoștință. Îi e bine?
– Mie mi se pare că e bine.
– Am văzut oameni la rând să intre la bancă. Așteaptă cecurile de asistență socială ca să mai cumpere droguri, sau ce?
– Probabil așteaptă să-și poată plăti datoriile pentru droguri. probabil asta fac.
– Deci oamenii sunt datori la traficanții de aici?
– Majoritatea da.
– De exemplu, dacă ai o datorie.…
– Toată lumea fură, toți își vând corpul.
– Deci oamenii își vând trupul aici ca să-și permită droguri?
– Da. Și fură în majoritatea timpului.
– Dar tipul ăsta de la pază, ar face ceva dacă…?
– Nu.
– Nu pot face nimic?
– Nu.
– Ai metamfetamină acolo în mână?
– E fentanil… și puțină metamfetamină.
– OK. Cât de mult consumi pe zi?
– 7 grame.
– Și e mult?
– 7 grame pe zi?
– Da.
– 7 grame este mult.
– Cum îți permiți dependența de droguri aici?
– Prin umflare.
– Umflare?
– Da.
– Ce înseamnă umflare?
– Furt.
– OK. E ceva comun aici?
– Da. Fur unelte, haine, telefoane…
– Am observat că ai leziuni ale pielii ca efecte secundare la xilazină, adică la tranq, pe brațul drept aici.
– Nu crezi că e de la xilazină?
– Mi-am luat un ceas de 180.000 $.
– Nu crezi că e periculos să porți așa ceva aici?
– Bine, să fii atent cu asta, omule! Apoi l-am găsit pe tipul ăsta păzind intrarea pe o alee, care părea un traficant de droguri care a acceptat un interviu dacă îi ascundem fața.
– Tu folosești ceva?
– A, da. Folosesc destul, marijuana, orice.
– Aduci și Narcan aici?
– Îl țin în mașina mea, eu locuiesc în mașină.
– A trebuit să îl folosești vreodată?
– Da. Am avut două incidente când am luat din greșeală chestii…
– Ai văzut pe cineva murind aici?
– Nu personal, dar în jur, da, sunt oameni care mor tot timpul.
– Era clar că supradozajul era surprinzător de comun și fentanilul părea principala cauză. Mergând spre un loc sigur de schimbat ace pentru a încerca să intervievez lucrătorii de acolo, am dat peste asta. Acesta este un loc unde se distribuie droguri și provizii de ace etc. Au și Narcan aici. Poate e bine să ai la îndemână, de fapt. O injecție sigură. Sunt și seringi și alte chestii…
Ne întrebam dacă vă putem auzi părerea despre ce se întâmplă aici în Vancouver…
– Chiar în secunda asta? Nu e un moment grozav.
– Bine, am înțeles… Să plecăm de aici?
– Nu, doar că am pe cineva afară care tocmai a făcut supradoză…
– Deci asta e o supradoză? OK…
– Da, așa arată o supradoză de metamfetamină plus epuizare de somn.
– Supradoză de metamfetamină în timp real. Probabil ambulanța vine pentru el. Te uiți la Dan cum își face treaba?
– E complet haos.
– Da și este o supradoză activă în timp real chiar acolo.
– Suntem complet înconjurați de utilizatori activi.
– Da.
Când am ieșit din bloc pe o alee, am observat că ambele capete erau păzite de un traficant de droguri.
– Trecem pe aici sau nu?
– Da!
– Da?
– Da, ar trebui să-și facă griji pentru mine, nu pentru ei.
– Ai nevoie de ceva, frate?
– Nu, sunt bine.
– Spre surpriza mea, tocmai ni s-au oferit droguri pe camera.
– Tocmai am trecut prin câteva oferte active de droguri.
– Pe măsură ce ne îndepărtam, am început să primim priviri urâte de la cei doi traficanți, dar era clar că putem cumpăra droguri de la orice colț al oricărui bloc de aici.
– OK, suntem cu siguranță urmăriți. Un tip stă învelit într-un sac de gunoi aici. Scena asta e… Oare cum respiră? Putem ști măcar dacă e în viață?
– Da, vrei să verificăm? Poate are nevoie de niște Narcan sau ceva.
– Eram îngrijorat pentru tine, ești într-un sac de gunoi. OK, doar verificam cum ești, frate. Ești bine?
– Da.
– Bine! Ai grijă, frate! Tipul ăsta are spatele făcut praf, după cum vezi…
E cu siguranță mai rău decât în Kensington, de departe. Văd câțiva polițiști pe aici, dar ambulanțele trag aici toată ziua. Tipul ăsta adună frunze.
– Hei, domnule, am observat că ai buzunarele pline de frunze. De ce faci asta?
– Sunt bani.
– Sunt bani? OK! Deci el vede frunzele ca bani.
– Cred că e mai greu de obținut Red Bull decât fentanil aici, nu glumesc.
– Utilizarea repetată a tranq, care face utilizatorul să-și piardă cunoștința pentru perioade lungi de timp, uneori duce la deformări ale coloanei vertebrale și la probleme cu spatele, precum vedeți aici.
Oamenii își pierdeau cunoștința peste tot. Folosești fentanil? Și cu cât vorbim mai mult cu oamenii de aici cu atât primim priviri mai urâte. Ceva părea în neregulă. Sunt trei bărbați în stânga ta care arată spre noi și vorbesc cu cineva și se deplasează încet, să fim atenți, e ceva în neregulă.
– Tyler, trebuie să mergem.
– OK, hai să mergem!
– Am să te omor!
– Sunt convins că au încercat să-i ia camera…
– Era să fiu jefuit?
– Când am trecut pe lângă el a zis: „O să te omor!”
– Ce?
– Da, da, da..
– El nu are probleme la spate… O să mă întorc, uite…
– Da. Toți se uită la noi.
– Vom fi jefuiți aici.
– Da, se uită la noi chiar acum.
– Să luăm o pauză de la filmare.
– Da, trebuie să coborâm în grabă.
– Am observat că traficanții folosesc scutere pentru a se deplasa aici.
– Da, am observat că mereu folosesc scutere și poartă o mască, de obicei una neagră. Și ei știu, imediat cum ne văd, că nu ne potrivim, că suntem din afară și probabil că ne urmăresc. Probabil și tipul ăsta de aici.
– Da.
– Pentru că au întotdeauna măști negre pe față.
– S-a întors când ai zis asta.
– Traficanții de droguri se uită la noi la fiecare bloc. Am luat un taxi să ne întoarcem la hotel să ne schimbăm ținutele și, sperăm, să nu fim recunoscuți. Dar pe măsură ce se apropie seara sentimentul de poftă de sânge, agresivitate și intenție criminală a umplut aerul.
– Tipul ăsta vine spre noi.
– Continuă să conduci!
– Da, da, conduc.
– În regulă, să mergem mai departe.
– Acesta este de departe cel mai haotic loc în care am fost vreodată, îmi crește puternic adrenalina. Mulțumesc lui Dumnezeu că ne-am întors la hotel. Un proprietar de magazin mi-a spus aseară: „Kevin, nu merge pe alei după ora 7:00 p.m.” A zis: „Te vor prinde și te vor ucide” și m-a încurajat cu tărie să mă întorc la hotel.
– Îmi pun hanoracul să mă pot strecura puțin mai bine, ce zici de deghizarea asta? Arăt ca un traficant de droguri acum? Ce zici omule? Așteaptă, unde e…? Tyler!
De fapt, a devenit mai aglomerat aici. Cu noua deghizare pentru a ne potrivi mai bine în ghetou, ne-am întors pentru ultima oară înainte să se întunece prea mult. Oamenii se jefuiau literalmente unul pe celălalt în plină zi.
– Nu-mi lua asta, idiotule!
– Eu ți-aș fi dat-o gratis!
– Asta e supradoză. O supradoză se întâmplă chiar acum. Se pare că e în supradoză? Se descurcă? Băieți, aveți Narcan?
– Da.
– Da? Bine, bine! Vroiam doar să văd dacă ești bine, dragă.
– Mi-au luat TV-ul și tot…
– Se pare că e în supradoză și când face o supradoză o jefuiesc.
– O jefuiesc?
– Da, îi fură din buzunare, e o nebunie. Este un tip aici, inconștient, leșinat pe bordură.
– Domnule, sunteți bine? Vreau doar să te verific. Ești bine, frate?
– Kevin vrea doar să se asigure că oamenii sunt în viață.
– Bună băieți! Sunteți bine, băieți? Se pare că amândoi respiră. De fapt, nu sunt sigur de acesta. Se mișcă, dar cu greu.
– Nu ar trebui să aibă capetele înclinate puțin mai sus?
– Ești bine, frate? OK. A spus că da. Asta e sălbatic. Avea o tonă de fentanil pe ea. Tipul ăsta țipă la mine.
– Devine agresiv, ar trebui să plecăm.
– Oamenii păreau fără viață la colțul fiecărei străzi și era greu de spus dacă erau doar euforici sau morți. Lângă un rând nesfârșit de dependenți de droguri care încă așteaptă să obțină bani guvernamentali de la bancă ca să-și cumpere droguri, acest tip a venit ca de nicăieri, oferindu-ne sfaturi.
– Dacă treceți dincolo vor începe să se ia de voi și de telefoanele voastre.
– Da?
– Bine. Ar trebui să ne oprim aici?
– Nu, doar făceți-o cu înțelepciune!
– El știe ce se întâmplă și asta mă îngrijorează, de fapt.
– Da, hai să mergem pe aici.
– Bine, hai!
– Probabil că am fost urmăriți de la ultimele 25 de blocuri.
– Hei, ei ne înregistrează.
– Da, trebuie să continuăm să mergem.
– Mulțumim lui Dumnezeu pentru super-pilotul nostru miraculos care ne va scoate cu viteză de aici.
După haosul nebun pe care l-am văzut aici, am sărit la un apel zoom cu Elanor Sturko, membră a Adunării Legislative a Columbiei Britanice, care vrea să apeleze [în instanță] decriminalizarea drogurilor.
– Care a fost obiectivul decriminalizării acelor droguri?
– Ideea lor era că acest lucru va reduce stigmatizarea. Au exemplificat cu alte țări din lume care au avut ceva succes cu decriminalizarea, adică Portugalia, Uruguay, Germania, dar există o diferență uriașă între ce se face acolo și ce s-a făcut aici. Din nefericire, guvernul spune doar jumătate din poveste și au făcut doar jumătate de muncă, fiindcă celelalte jurisdicții au de fapt îngrijire involuntară. Încotro îi duc pe acești oameni? Nu este corect față de public și nu e corect ca oamenii să aibă dependențe. Trebuie să le oferim serviciile de care au nevoie și să ne asigurăm că primesc sprijinul pentru a se face bine.
– Care este soluția pentru toate astea?
– Să ne asigurăm că poliției, de exemplu, i se redă întreaga discreție cu privire la decriminalizare. E ca și cum eu aș încerca să coc aceeași plăcintă ca altcineva, dar nu folosim aceleași ingrediente. Nu vor ieși la fel.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
