Sfânta Aurica, Aurelia – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad care ne povestește cu mult har despre o sfântă mai puțin cunoscută, care însă dă numele multor femei din România: Sfânta Chrysi/Hrisi sau – pe românește – Sfânta Aurica sau Aurelia.

De asemenea atinge și probleme ale societății actuale – probleme interne și externe ale românilor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Despre Sfânta Hrisi

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. E un pic cam rece, doar suntem în iarnă. Sunt tot într-un loc frumos, vedeți peste tot pe aici ghiocei. Despre ce să mai vorbim noi? Cândva, mai în urmă, am vorbit un pic despre istoria neamului nostru și acum mă gândeam că vreau să vă vorbesc, așa pe scurt, în câteva cuvinte, despre Sfânta Hrisi, care în traducerea noastră înseamnă Aurica sau Aurelia.

Cei care poartă numele de Aurica sau Aurelia au ca ocrotitoare pe Sfânta Hrisi, o tânără din Grecia din perioada când țara era sub ocupația turcă. Am scris anul undeva ca să nu încurc. Deci, era născută la 1750. Era foarte greu în Grecia atunci, mai ales când aveau băieți, deoarece trebuiau să-i ascundă pentru că de multe ori erau luați de turci și duși și pregătiți în armată ca ieniceri. În perioada aceea în Grecia se formaseră un fel de școli ascunse, care s-au găsit mai târziu în situri arheologice și multe dintre ele erau chiar în cadrul mănăstirilor. Copiii din partea bărbătească, după ce, cum se zice, se termina alăptatul și mai creșteau un pic, erau ținuți ascunși și până să afle turcii de ei, îi duceau acolo, în școlile ascunse.

Acolo erau crescuți și învățau carte, învățau limba greacă, să scrie, să citească. Pe atunci grecilor le era interzis să-și educe copiii și atunci doar așa puteau să-i pregătească pentru viață, să-și mențină limba, adică să nu devină un popor de analfabeți. Mai ales că fiind sub ocupație, se încerca să le introducă limba turcă. Undeva în Atena s-a descoperit de curând o astfel de școală, în care se vede cum era organizată. Fetele erau ținute acasă, cât de mult se putea, ascunse să n-ajungă pe mâna turcilor care profitau de ele, le obligau să căsătorească cu ei, le forțau să treacă la credința lor. Ele încercau să se căsătorească cu greci, ca să scape și să-ți poată păstra credința și de multe ori le trimiteau în alte părți. Vedeți cât de greu era în perioada aceea și cum era viața atunci?

Scurtă paranteză despre starea actuală a lumii

Pe noi în țara noastră ne-a păzit Dumnezeu să nu fim pașalâc turcesc. Toate popoarele din jurul nostru cu care avem granițe, au fost pașalâcuri turcești, dar pe noi ne-a păzit Dumnezeu pentru că noi am fost un popor credincios, un popor care se ruga lui Dumnezeu, un popor care ținea la neamului, fără să râvnească la bucățica nimănui. Toate celelalte popoare din jur, în istoria lor, în trecut, au jefuit, au fost popoare migratoare, dar al nostru nu și tocmai de asta Dumnezeu l-a păzit și nu l-a lăsat să-și piardă credința și nici să fie subjugat întru totul. Chiar de eram cuceriți, ne eliberam. Mă gândeam acum prin câte a trecut țara noastră și Dumnezeu nu ne-a lăsat. Ne uităm acum la istoria actuală, cu ceva timp în urmă, un an și ceva, cât a trecut, când a început războiul ăsta aproape de granița noastră.

Știți că am făcut filmare atunci și am spus clar: românii să nu se bage în războiul ăsta, că nu-i al nostru. E un război de interese, un război politic la nivel mondial. Ați înțeles? Cu tot dragul trebuia să-i primim pe cei care se refugiau de dincolo, să-i ajutăm, dar nu trebuia să ne implicăm mai mult. Am spus clar, nu-i războiul nostru. Noi am fost țara aia care ne-am apărat bucățica, nu ne-am dus nicăieri la vecini să facem noi rânduială. Dar noi am făcut pe grozavii, am spus că avem în spate pe nu știu cine, ca noi suntem buricul pământului, ne-am bătut în piept și am amenințat pe ceilalți că ”Vă arătăm noi, dacă venim noi și scoatem tunurile de la muzeu o să fim grozavi!”.

Ne-am băgat unde nu trebuia, iar acum tot vedem că cei care au funcții în domeniul ăsta, tot apar pe la știri și ne zic să ne pregătim că o să fim atacați. Până acum ni se spunea ce bine stăm, că noi avem spate, că suntem protejați, că facem parte din nu știu ce alianță și că nu poate nimeni să ne afecteze, dar acum, deodată, spun să începem să ne pregătim, să scoatem copiii la atac, să-i pregătim ca să-i băgăm carne de turn, că sigur o să fim atacați. De ce sigur? Din cauză că am aruncat până acuma cu noroi și cu pietre și am ațâțat ursul, cum se zice?! Vedeți ce jocuri politice murdare? De-asta am spus de la început, ”Oameni buni, nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire! Nădejdea e la Dumnezeu!”.

Se încearcă denigrarea Bisericii

Asta dacă vreți să fie pace în țară la noi. Și din mila Domnului încă este pace! Este nevoie să ne întoarcem la Dumnezeu, să împreunăm mâinile în sus spre rugăciune, nădejde, fapte bune după putere, fără să urâm pe ceilalți, fără să aruncăm toată ziua cu noroi în stânga și în dreapta. Să ne vedem de bucățica noastră, să ne rugăm, să stăm aproape de Dumnezeu. Este nevoie de spovedanie, împărtășanie, fapte bune după putere și în fiecare duminică și la sărbători să mergem la Sfânta Liturghie. Să nu ne rupem de Biserică, să stăm aproape, pentru că se încearcă la nivel mondial, distrugerea Bisericii Ortodoxe, să vă fie clar! De asta e lupta dusă acum în țările ortodoxe, pentru a o distruge sub o formă sau alta. Se tot dau legi împotriva Bisericii și ca să fie aplicate, trebuie să denigreze Biserica.

De asta tot timpul se spune ”Uite ce face un preot, uite ce face celălalt!…” și se aruncă cu noroi. Imediat apar de ăștia grozavi care fac diferite reportaje, că uite ce a făcut ăla, că ăla e corupt… E o luptă dusă la nivel foarte mare împotriva Bisericii Ortodoxe, pentru că Biserica Ortodoxă nu poate fi fără ierarh, fără preoți și bineînțeles, fără toată comunitatea de creștini și atunci de aia denigrează lucrul ăsta. De asta am spus să aveți încredere în Biserică, deoarece capul Bisericii este Hristos, nu oamenii. Ceilalți, slujitorii, sunt puși de Hristos. Noi să facem ascultare, să ducem viață sfântă, pentru că asta ne va mântui. Să nu ne rupem de Biserică, ați înțeles? Asta-i salvarea noastră și atunci nu ne lasă Dumnezeu, orice s-ar întâmpla în lumea asta, orice interes ar avea alții.

Unora dintre cei mari le plac războaiele, că se îmbogățesc de acolo, pentru ei e o sursă de venit, nu contează peste câte cadavre calcă. Înțelegeți, dragilor? Am făcut o paralelă cu țara noastră pentru că vorbesc de Sfânta Hrisi. Ea era dintr-un sat numit Slatina. Nu știm cum a fost în perioada aceea, dar multe sate din Grecia aveau nume ca satele din România. Poate a fost chiar din perioada când au venit vlahii din România încoace, au înființat diferite sate în Grecia și au păstrat denumirile din țara noastră. Deci, într-un sat sărac s-a născut Sfânta Hrisi și mai avea patru surori. Părinții erau săraci. Vă dați seama cum era sub turci, lucrau cu ziua pe ici, pe colo. Ca să se încălzească, se duceau prin pădure, adunau crengi. Munceau ce se putea prin jurul casei, poate un pic de grădină, ca să se mențină.

Conducătorul turc a răpit-o pe sfânta Aurelia

Vă dați seama, cu patru fete trebuia să aibă grijă cu turcii. Conducătorul satului era turc. Odată, Sfânta Hrisi împreună cu două surori mai mari, s-au dus în pădure să adune vreascuri, atât cât puteau ele să care cu spatele. Nu erau condiții ca acum când se aduc lemnele la poartă și vrei să fie și de calitate, ci era greu, erau timpuri grele. Nu căuta nimeni să se îmbogățească peste noapte ca acum, ci se uitau să aibă cu ce se încălzi, să fie o bucată de pâine, ceva. Se descurcau cum puteau din grădinuța lor, cu asta trăiau. În satul ăla era un turc care era mai bogat și își permitea multe lucruri. Sfânta Hrisi era foarte frumoasă și la trup și la suflet. Odată, când s-a dus la adunat vreascuri, turcul a văzut-o și i s-a pus pata pe ea.

Zicea că e un fel de îndrăgosteală, dar de fapt era pofta trupească. Turcul multe femeile avusese și a zis ”O vreau și pe asta!”. Oamenii lui au început să o urmărească ca să o prindă atunci când fata se va duce iar după vreascuri. Astfel, le-au urmărit, iar pe celelalte surori le-au amenințat și pe ea au luat-o și au dus-o acasă la turc. Surorile au spus acasă, dar părinții ce să facă? Erau săraci, nu aveau posibilități și nu era nici o scăpare. Era un judecător acolo, dar era tot turc și normal că ținea partea celuilalt. Deci, n-avea cine să-i apere, numai Dumnezeu! Acasă, turcul a început cu momiri, că o iubește, că vrea să fie soția lui, că nu știu ce.

A încercat să o cumpere cu tot felul de promisiuni

Ea s-a uitat la turc și a început să-l mustre: ”Nu ți-e rușine? Niciodată n-o să fiu soția ta și nici n-o să încalc credința mea! Îl am pe Hristos și nu vreau pe nimeni altcineva!”. Turcul a încercat să-i ofere aur ca să devină soția lui și să se lepede de credința ei în Isus Hristos, dar sfânta a refuzat. După aia a adus câteva turcoaice, soții ale oamenilor săi, ca să o convingă. Mult timp au încercat turcoaicele, pe toate căile: să-i spună ce om bun e turcul și ce viața o să ducă dacă se leapădă de Hristos și dacă îl accepta ca bărbat, dar nu au reușit nimic. Văzând turcul că trec luni de zile degeaba, s-a dus la familia ei și i-a amenințat că îi va ucide dacă nu o conving ei să devină soția sa și să se lepede de Hristos.

Părinții sfintei au cedat amenințărilor

A venit familia sfintei și de frică i-au spus: ”Știm că pentru tine Hristos e viața ta, e totul, dar măcar cu gura leapădă-te de El și acceptă să fii soția lui și atunci o să fii și tu bine și o să fim și noi bine. Să ne lase turcul în pace, să nu ne mai prigonească și o să avem și posibilități materiale mai bune, să ne ajute și pe noi, că o ducem greu”.

Sfânta s-a uitat la ei și le-a zis: ”Voi mă învățați așa ceva? Dacă voi, care m-ați crescut în credința asta și m-ați învățat să-L iubesc Hristos și pe Maica Domnului, veniți și îmi cereți asta, din momentul ăsta nu mai sunteți părinții mei!

Sfânta s-a încredințat lui Dumnezeu și Maicii Domnului

Din momentul ăsta Isus Hristos este tatăl meu și Maica Domnului este maica mea! Mă încredințez în mâinile Lor și niciodată nu o să mă lepăd de Ei și nu o să accept ceea ce spuneți! Voi duceți-vă acasă, urmați viața voastră cum vreți, pe mine lăsați-mă în pace!”. Au plecat părinții, dar turcul a încercat în continuare. Au trecut luni de zile și când au văzut ca nu poate cu blândețe, a închis-o într-un beci și a bătut-o în fiecare zi cu un bici. O chinuia, o umplea de sânge și o amenința… Dar ea nu ceda, se ruga și rămânea statornică în credința ei.

După ce a mai trecut vreo jumătate de an în care a chinuit-o în toate felurile și nu a putut să o convingă, a scos-o din beci, a legată-o de un copac, a adunat mai mulți turci și cu judecătorul împreună, au acuzat-o de tot felul de lucruri: că l-a blestemat pe Mahomed, că a rupt Coranul și l-a călcat în picioare… La fel cum era acuzat în toate felurile Mântuitorul înainte să fie răstignit. Au tăbărât toți turcii care erau acolo cu cuțitele și au tăiat-o bucăți, au omorât-o! Sfânta a stat în rugăciune până au ucis-o. Dar de fapt, au trimis-o la cer. Ați văzut? Era doar o tânără! Se prăznuiește pe 13 octombrie. Chiar dacă nu-i acum ziua ei, m-am gândit să vă vorbesc despre ea pentru că multe femei din România poartă numele de Aurica sau Aurelia. Ați înțeles?

Rugați-vă la Sfânta Hrisi!

O aveți ocrotitoare pe Sfânta Hrisi, să vă rugați la ea! Nu a trăit în primele veacuri ale creștinismului, ci în perioada asta când Grecia a dat mulți mucenici. Dacă nu se lepădau de Hristos, turcii îi ucideau. S-a umplut țara de mucenici în timpul acela, așa cum a fost și la noi în perioada comunistă, când cei care nu au fost de acord cu sistemul erau închiși, chinuiți, omorâți. Dar gândiți-vă că grecii au avut o perioadă lungă de sute de ani. Vă dați seama cine i-a ținut pe ei ca să nu-și piardă limba și neamul? Dumnezeu și Maica Domnului! Cei care au avut credință, au mers înainte și și-au păstrat credința. Unii au fost uciși, dar s-a menținut țara. Așa și la noi acum, v-am mai spus: nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor întru care nu este mântuire.

Nădăjduiți numai la Dumnezeu și la Maica Domnului

Nu vă nădăjduiți spre nu știu care puteri ale lumii, că gata, dacă vin ei ne salvează, dar dacă vin ceilalți nu știu ce ne fac. Peste tot sunt interese. Deci, nădejdea noastră să fie la Dumnezeu și la Maica Domnului! Se încearcă acuma, prin toate nebuniile astea, prin toate urgiile astea, să ne distrugă tineretul. Dacă ai distrus tineretul, ai distrus țara pentru că ei se ridică fără Dumnezeu, fără conștiință, murdăriți în toate felurile. Atunci se pierde legătura cu Dumnezeu. Vedem că bătrânii care au suferit, care au pătimit, sunt denigrați, ca să se taie legătura cu cei tineri, să nu mai fie modele de viață pentru ei. Se încearcă să arunce cu noroi în cei bătrâni sau în cei care deja nu mai sunt în viață, ca tineretul să nu-i urmeze, să nu-i aibă ca exemplu de eroism, de bărbăție, de credință.

Să nu mai fie tinerii ăia pentru care cuvântul să fie cuvânt, responsabilitatea să fie responsabilitate, să-și asume ceea ce fac. Dacă se poate, să fie niște legume bătute de vânt toată ziua în mass media, în internet și să meargă mai departe. Vă spun iar,  dragilor: nădejdea la Dumnezeu și la Maica Domnului. Nu lăsați, nu amânați să vă spovediți, să vă împărtășiți, să vă schimbați viața, să faceți bine. Nu amânați lucrurile astea pentru că ziua de mâine nu-i a noastră. Vedem nebunia acestor timpuri. Dacă nu ne apropiem de Dumnezeu, atunci o să fie greu. Dacă ne apropiem, atunci îl avem pe Dumnezeu care nu ne înșală, nu ne minte, nu ne trișează și are toată puterea să ne țină în brațe. Nimeni altcineva nu poate lucrul ăsta. Vedem câtă minciună este acum și se schimbă totul de pe un an pe altul.

Oamenii sunt nestatornici

Aceiași oameni spun un lucru într-un an și în anul următor își răstoarnă toate spusele cu alte minciuni. Asta este politica lumii, de asta nu trebuie să nădăjduim în ea. De asta spun că Dumnezeu e cel care ne iubește cu adevărat și care are grijă de noi. Maica Domnului e mijlocitoarea noastră și legătura cu Cerul.

Ați înțeles, dragilor? Nu trebuie să deznădăjduim, nu trebuie să fim înfricoșați niciodată pentru că vedem chiar în Sfânta Evanghelie că după Înviere, Mântuitorul le-a spus Mironosițelor la prima arătare ”Bucurați-vă!”. Nu le-a spus pocăiți-vă sau plângeți, ci le-a spus bucurați-vă, ați înțeles? Apoi, doua oară, când s-a arătat Apostolilor, ce-a spus? ”Pace vouă! Pacea mea o dau vouă!”. Deci, pacea lui Hristos, nu asta omenească după care se țipă acum, ci pacea aia sufletească, liniștea sufletească și bucuria pe care ni le-a dat Mântuitorul. Cu astea a venit în întâmpinarea noastră, să avem pace, liniște sufletească. Asta se dobândește prin spovedanie, prin împărtășanie și prin fapte bune! Câtă bucurie vine din toate lucrurile astea, dacă le faci!

Dragilor, să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului! Curaj și bucurie!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!