Sinodul din Creta și duhovnicia – p. Ioan Raza, p. Teologos

Urmăriți o discuție cu părintele Ioan Raza în care, printre alte probleme duhovnicești, am abordat ca temă principală Sinodul din Creta în care am expus poziția Sfântului Munte, încercând să răspundem întrebărilor pe care un pelerin din Biserica Ortodoxă le-ar putea avea în această privință. De asemenea, este abordată puțin și tema vaccinurilor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Părintele Teologos: Părinte, spuneți Împărate ceresc, vă rog eu frumos!

Pr. Ioan Raza:  Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toate întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. 

Introducere

Părintele Teologos: Amin. Dragii noștri, ne aflăm cu un părinte foarte drag nouă, de altfel, cu care am mai făcut un interviu, părintele Ioan Emilian Raza din Cluj. Chiar discutam înainte cu el despre lipsa capacității de concentrare a oamenilor, lipsa capacității de aprofundare, despre lipsa mistagogiei în Biserica Ortodoxă. Și o să vorbim astăzi pe tema acestei aprofundări în viața duhovnicească.  În cazul ăsta, nu-l mai prezint, pentru că știu că nu vă place să-i prezint pe oameni. Dar să știți că este un părinte foarte bun și un duhovnic foarte căutat în Cluj. Și din cauza asta, primul lucru, părinte, cum începe în viața duhovnicească? Ce trebuie să facă primul lucru omul, tânărul care…? 

Începutul vieții duhovnicești

Pr. Ioan Raza:  Cea mai bună întrebare și cea mai grea deopotrivă. Se aseamănă cu cea din Faptele Sfinților Apostoli, din capitolul 2: „Bărbați frați, ce să facem?” sau cu întrebarea din pustie:„Părinte, ce să fac ca să mă mântuiesc?”. Și acolo: „Credeți în Domnul Hristos și vă botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Și aici: „Du-te, stai în chilie, ține canonul, nu părăsi chilia. Chilia te va învăța.” Așa a început, să zicem, viața serioasă, serioasă creștină.

Pentru noi, cei de astăzi, într o lume puțin mai zgomotoasă dacă mă gândesc și mă raportez la liniștea de aici, nu putem începe viața duhovnicească fără duhovni, sau fără, cum îi zicem în Grecia, „pnevmatic”, cel care e plin de fâlfâitul Duhului Sfânt, cel care vorbește cu Dumnezeu și despre Dumnezeu, cel care îl ia ușor, îl recreează pe dinăuntru, îl renaște, îl aduce la statutul de fiu duhovnicesc, de fiu al lui Dumnezeu și îl învață cum să se mântuiască.

Vor fi multe căderi pe drumul acesta, dar la fiecare va fi răspunsul Sfântului Sisoe: „Ai căzut? Ridică-te!” Cazi tu singur, sau împreună cu alții, fie în judecată sau un altceva, judecata aproapelui – te ridici alături de părintele duhovnic. Este o imagine minunată la Schitul Prodromu. Vrăjmașul îi spune la ureche: „Rușinează-te! Rușinează-te! Nu mărturisi!” Părintele duhovnic: „Spune, frate, spune ce ai făcut ca să te vindeci!” Așa începe totul.

De aici vor fi pe urmă toată viața și mersul la biserică și mersul acasă. Că e cu pace Domnului să ne rugăm, cu pace să ieșim. Atitudinea la serviciu, atitudinea între oameni și, cumva, modelarea caracterului – asta m-ar interesa mai mult. Că așa și să ajungi să te acrești cumva din prea multă silință și să uiți de dragoste nici așa nu e bine. Și să devii cumva egoist duhovnicește nici așa n-ar fi bine. Dar ar fi om sau a rămâne om sau a învăța să fii om asta ar însemna ceva.

Să nu uităm că suntem privitori în sus. Și deși privim spre Dumnezeu, undeva în stânga sau în dreapta, în fața noastră, în proximitate, sau cum ar fi zis Constantin Noica „în aproapele sau în departele nostru”, este cel de la care am nevoie. Sfântul Maxim Mărturisitorul continuă: „Mâinile lor, sunt cele care îmi dau mie mântuirea.” Așa începe viața duhovnicească. Cu mâna duhovnicului pe care o sărut, care mă binecuvintează și mâna săracului sau mâna celui care are nevoie de ajutor… Poate fi o acolada introductivă.

Raportarea la duhovnic

Părintele Teologos: Deci avem nevoie de conducător duhovnicesc. Avem nevoie de duhovnic. Cum îl găsim? Cum ne alegem un duhovnic? 

Pr. Ioan Raza:  Părinții care au vorbit despre asta au zis că: „Îți va mucegăi pâinea în mână până îl vei găsi și se va strica și apa din sticlă până îl vei căuta și îl vei găsi.” Asta vrând să spună că trebuie să cauți. Aici acest „trebuie” rămâne trebuie. E obligatoriu. Dacă te duci și vezi că nu sporești, nu cumva e vina ta? Nu cumva e vina lui? Dacă vorbim de o vinovăție. Sau faptul că nu sporești după atâta timp, nu ar trebui să îți pună un semn de întrebare? Că după 10 ani de viață, așa-zis duhovnicească, tu nu sporești, ba de fapt, te ostoiești, te usuci, și nu se vede modelarea.

Cred că nu mai este nici preocupare nici de o parte nici de alta, nu mai este nici insistență, pentru că se vede cât poate. Și așa îmi aduc aminte de un cuvânt al Preasfințitului Vasile, Dumnezeu să-l odihnească. Zicea: „Omul, în general, fiii duhovnicești urcă până la o anumită măsură care după Creangă e genunchiul broaștei, după alții poate fi mai sus, mai jos. Dar nu silești la mai mult”. Dacă părintele duhovnic – nu o să zic execută – dacă nu-ți impune un exercițiu de admirație – după Cioran sau o stare de excepție – după Bartolomeu Anania, te trezești că nu prea faci. Adică, viețuiești, conviețuiești, supraviețuiești, în loc să supra-viețuiești. Și așa timpul se duce, puterile se irosesc, până și memoria se slăbănogește. Și ce ai adunat ? Ce roade ai?

În dialogul acesta, deși sunt Trei, că e și Domnul, Harul Duhului Sfânt și duhovnicul și ucenicul sau fiul, fiica duhovnicească, nu-i trialog, tot dialog rămâne, dar nu reușește să crească. Părinții sporiți au și zis: „Dacă vrei să cunoști creșterea, ascultă primul cuvânt al părintelui duhovnic”, care obligatoriu ar trebui să fie și duhovnicesc. El, însuși, se înduhovnicește. Că nu e așa, a căzut ceva peste el și așa rămâne. Este într-o permanentă lucrare. Ascultă primul cuvânt și vezi ce ți zice! Dacă n-ai înțeles, desfă întrebarea aceea. Și ce zice părintele de la primul cuvânt, până la ce ai desfăcut, ca să înțelegi mai bine, acela este cuvântul pentru tine. Acesta era Sfântul Siluan, Starețul Sofronie și părinții contemporani.

Părintele Teologos: Părintele Rafail Noica…

Pr. Ioan Raza:  Da. Că sunt alături de noi. Asta înseamnă ceva.

Părintele Teologos: Adică, lipsa cârtirii. Deci ucenicul nu trebuie să cârtească!

Pr. Ioan Raza:  Am întrebat ieri pe un frate, pe aici: „Ți-e dragă ascultarea?” Și mi a zis: „Nu mi-e dragă ascultarea, dar nu am ce face. Nu pot fără ea. Sunt conștient că fără ea nu pot.” Era tânăr și mi-am dat seama că da, este și entuziast, e și impetuos, că încă puterile lui sunt cu el. Dar se vede imaturitatea, pentru că încă nu a sporit, încă nu poate lucra sau încă nu poate fi consecvent unui cuvânt. Dacă părintele ți-a spus un cuvânt, cuvântul acela rămâne și acum și peste 10 și peste 100 de ani, același, în lucrare. El devine lucrător. Nu aș putea să am astăzi un cuvânt și peste două săptămâni să-l schimb, că atunci e confuzie. 

Părintele Teologos: Da. Sau dacă se schimbă cuvântul, înseamnă că ucenicul se schimbă și conducătorul duhovnicesc coboară ștacheta. 

Despre ascultare

Pr. Ioan Raza:  Aici mi-ar fi teamă de asta, pentru că undeva, Părintele Efrem Filoteitul sau ucenicul Sfântului Iosif Isihastul, frate duhovnicesc cu mai multi părinți, care toți sunt pe cărarea mântuirii și a sfințirii și a îndumnezeirii deja, la cuvântul despre ascultare are, ca un părinte Nichifor mai aspru este forțat de un ucenic la ceva, de un fiu duhovnicesc. Și părintele se lasă înduplecat dar după aceea îi spune: „Of, dragul meu!” sau „O ,fiule! De ce mi-ai făcut aceasta? Vei vedea că 30 de zile de astăzi înainte nu o să fii bine! Nu o să poți plânge! Ai forțat mâna duhovnicului.” Dar nu detaliază.

Părintele Teologos: Ucenicul era Sfântul Efrem Katunakiotul.

Pr. Ioan Raza:  Mulțumesc!

Părintele Teologos: Ucenicul era Sfântul Efrem Katunakiotul. 

Pr. Ioan Raza:  De atâta vreme știu cuvântul acesta și nu știam cine e. Și stiți oare și ce s-a întâmplat? Ce a cerut?

Părintele Teologos: Da, da…

Pr. Ioan Raza:  Asta ar fi o minune. 

Părintele Teologos: Nu este minune. Da, ce să zic…

Pr. Ioan Raza:  Minune pentru mine că am aflat cuvântul.

O istorisire din Sfântul Munte

Părintele Teologos: Ah, da. Părintele Nichifor era cu zeloții, era cu nepomenitorii. Și era cu nepomenitorii pentru că el era foarte simplu. Nu era învățat, nu avea flexibilitatea smereniei. El știa calendarul ăsta și asta e. Punct. Pe când, Sfântul Efrem Katunakiotul avea o minte ascuțită, avea o minte luminată. Trebuie să știți ca paranteză – la chilie devine stareț, automat, cel mai în vârstă, primul care a fost făcut monah. Nu se alege Starețul la chilii. La Mănăstiri se alege Starețul din obște și se votează și se alege. La Chilii ajunge cel mai în vârstă. Deci, părintele Nichifor, cu toate că era un om foarte simplu din toate punctele de vedere, adică nu avea o capacitate mentală capabilă să gestioneze finețuri de genul ăsta, a ajuns pentru că a fost cel mai în vârstă monah, monahul care a fost făcut primul după starețul anterior care murise.

Și ucenic la el, a ajuns Sfântul Efrem Katunakiotul. O întreagă poveste, de ce. Erau rude. Nu are importanță. Și, dincolo de asta, dincolo de faptul că Sfântul Efrem era deschis la minte și de har, dar și ca și capacități mentale, îl avusese odată pe Sfântul Iosif Isihastul, care avusese descoperire de la Maica Domnului, că Biserica este la Constantinopol.

Și și însuși Sfântul Efrem Katunakiotul avusese descoperire că el era pe o faleză înaltă și era pe o piatră pe marginea falezei, care piatra asta se depărta de mal, adică cădea în apă. Și el, printr-un salt supraomenesc a sărit și a ajuns pe țărmul sigur. Și a căzut asta în apă. Și atunci a simțit în Duhul, că ăștia sunt nepomenitorii care se desprind de biserici și cad în mare.  Adică Sfântul Efrem când i-a spus la Părintele Nichifor, avea niște lucruri foarte serioase, adică descoperire de la Dumnezeu, clar, că nepomenitorii sunt în afara Bisericii. Nu sunt cu voia Lui Dumnezeu.

Și atunci, părintele Nichifor a venit și i-a spus: „Noi, trebuie să semnăm o scrisoare că suntem împotriva Bisericii, împotriva Patriarhului, care este…”, invectivele care se puteau aplica lui. Invective, pe care niciodată nu poți…, mai ales fiind vorba de un Patriarh, nu poți să fii agresiv. De ce?  Pentru că despărțirea de Biserică, de un Patriarh, se hotărăște numai în Sinod. Deci, clar, părintele Nichifor, era din toate punctele de vedere în afara legii, să zic așa. Si cu toate astea, harul i-a dat această lecție la Sfântul Efrem și i-a spus: „Tu, trebuie să faci ascultare de Gheronda tau. Trebuie să faci ascultare de Gheronda al tau.”

Pr. Ioan Raza:  Deci ascultarea e mai mare decât adevărul învățăturii.

Părintele Teologos: Da, da. Ca și iconomie. De ce? Pentru că în cazul asta, Sfantul Efrem știa ca în clipa în care o sa plece Părintele Nichifor, el o sa vină în Biserică. Și atunci, părintele Nechifor i-a spus: „De ce m-ai forțat să nu semnez? Trebuia să aștepți până mor eu, și după aceea făceai ce vroiai tu.”

Pr. Ioan Raza:  Asta era problema!

Părintele Teologos: Asta era problema, da. Dar vedeți, că pe de altă parte, Sfântul Efrem,  ca să vorbim de Biserică, Sfântul Efrem tot timpul cât era cu nepomenitorii, din ascultare față de Starețul său, el tot timpul vedea harul cum se coboară pe Sfintele Taine. Deci la fiecare prefacere, la fiecare epicleză, el vedea harul. Și cât timp a fost cu nepomenitorii, era o barieră așa nevăzută, ca un aer, ca un câmp magnetic, care împiedica harul să coboare. Și el, dacă nu plângea nu știu cât la Liturghie ca să se coboare harul, harul nu se cobora și nu se prefăceau Sfintele Daruri. Și…

Pr. Ioan Raza:  Cu toate că vorbim despre Taină…

Părintele Teologos: De Taină! 

Pr. Ioan Raza:  Adică, lucrarea exclusivă, directă, fără intermedierea Duhului Sfânt. 

Părintele Teologos: Evident. Dar că erau cu nepomenitorii. Înțelegeți? Și în clipa în care a murit Părintele Nechifor și părintele Efrem a trecut cu Biserica această forță, barieră a dispărut….

În actualitate…

Pr. Ioan Raza:  Și atunci, problema veche de acolo este asemănătoare cu cea nouă de acum? 

Părintele Teologos: Da, evident. Pentru că pe baza unor te miri ce motive, oamenii se rup de Biserică. Și ruperea de Biserică nu se poate face, fără numai în Sinod. Adică, trebuie să fie hotărâți de mai mulți și validați de Dumnezeu aceștia, astfel încât noi să ne rupem de Episcopul legiuit al locului. Că nu pot eu sa mă trezesc cu fața la perete și nu îmi place mie de Patriarhul meu sau de Episcopul meu, și zic: „Gata. Este eretic!” Știți foarte bine că erezia se declară numai în Sinod și după o procedură foarte bine pusă la punct. Și nu numai atât. Este vorba și de faptul că ascultarea este harică. Trupul lui Hristos este haric. Și în clipa în care tu te rupi de la sine putere, e clar, ești în afara harului. Și mai ales că ruperea de Biserică este ultimul mijloc, nu primul.Pentru că, evident, noi nu numai că nu avem, ci suntem și contra infailibilității oricui. Deci și Papa….

Pr. Ioan Raza:  Dar toți suntem supuși păcatului. Toți putem cădea. 

Părintele Teologos: Toți suntem supuși. Da….

Pr. Ioan Raza:  Și cădem. 

Părintele Teologos: Și cădem, clar.
 
Pr. Ioan Raza:  Se vede că și Papa cade, din deciziile pe care le ia.

Părintele Teologos: Evident.

Pr. Ioan Raza:  Nu trebuie să o spună că ne arată.

Părintele Teologos: Exact. Dar asta nu înseamnă absolut deloc că noi trebuie să ne rupem de ortodoxie. Vedeți că există această tensiune oarecum, acest balans care ne impune trezvia. Că spunem: Da. Celălalt poate să facă greșeli, dar Sinodul nu greșește. Și dacă greșește Sinodul, atunci vine cineva și spune în Biserică. Nu se rupe de Biserică. Spune în Biserică. 

Pr. Ioan Raza:  În Biserică care e Trupul Domnului nostru Iisus Hristos. Și El fiind capul…

Părintele Teologos: Așa. Spune: „Eu socotesc că poziția mea este asta!” Te ascultă Biserica, foarte bine. Nu te ascultă Biserica, taci, te smerești. Nu ești tu…Cine ești tu? 

Sfinții Părinți

Pr. Ioan Raza:  Sunt și câțiva Sfinți Părinți care au argumente. Să zicem, Sfântul Vasile cel Mare. Anumite scrisori către părinți separați, în care le cere să se separe.

Părintele Teologos: Da. Dar e vorba de Episcopul Niceei. Și Sfântul Vasile cel Mare a scris ce a scris Înainte. Deci el era validat de către Biserică. Pentru că alții îl aduc ca și argument pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Da, dar Sfântul Maxim Mărturisitorul a scris Filocalii nu știu câte a scris. A scris cele 400 de Capete…

Pr. Ioan Raza:  Despre dragoste.

Părintele Teologos: Despre dragoste. Și el era validat în Biserică ca o superautoritate. Înțelegeți? Și atunci, Sfântul Maxim a spus: „Eu nu sunt de acord cu hotărârile care erau pe vremea respectivă.” Să nu intrăm în teologie. Da, dar Sfântul Maxim era validat înainte. Adică, el era o autoritate….

Pr. Ioan Raza:  Duhovnicească 

Părintele Teologos: Duhovnicească 

Pr. Ioan Raza:  Și teologică, academică.

Părintele Teologos: Da, da. Evident. Era secretarul împăratului. 

Pr. Ioan Raza:  Un cuvânt mai bun de atâta nu avem.

Părintele Teologos: Da, sigur. 

Pr. Ioan Raza:  E normativ.

Părintele Teologos: Da. Și și la Sfântul Vasile. Sfântul Vasile era normativ. Toată lumea știa de Episcopul Cezareei Cappadociei.

Pr. Ioan Raza:  Atunci, dacă am intrat aici. Dacă am ajuns la această aripă, cum o lămurim? Au trecut șapte ani de la Kolymbari, de la Sinodul din Creta. Șapte ani în care, să zicem au fost șapte ani, pentru unii vacile grase sau spicele pline. Ar veni vremea celor șapte vaci slabe și șapte spice goale, să zicem? Trebuie să se ia o decizie? Pentru că multă lume se frământă și în lume. Și mireni, și credincioși, și monahi, și părinți, și părinți duhovnicești. Multă lume se frământă în privința aceasta. 

Părintele Teologos: Da. În Sfântul Munte este foarte clar ce s-a întâmplat la Sinodul din Creta. Pentru că noi am fost acolo. Noi, nu eu, personal, dar părinții din Sfântul Munte au fost acolo. Înaltul Atanasie de Limassol, fost frate de obște cu mine. Am vorbit personal cu el, extensiv pe tema asta și în particular, și un public. Înaltul Ierotei din Nafpaktos, mă cunosc foarte bine cu el. Am vorbit personal cu el și în privat și în public. 

Pr. Ioan Raza:  Ierotheos Vlachos

Părintele Teologos: Da, da. Sigur.

Pr. Ioan Raza:  Așa cum îl cunoaștem. 

Părintele Teologos: Da, sigur. Bun. Ce se întâmplă? Nu judecăm Sinodul, dar hotărârile Sinodului puteau să fie mai bune. Și Biserica care a luptat până la final ca să fie hotărârile bune și că sunt cât de cât, a fost Biserica Ortodoxă Română. A fost Biserica Ortodoxă Română. Întâi de toate Patriarhul, Preafericitul Daniel, secondat de Înaltul Teofan al Moldovei. Asta nu se știe. Și dacă nu erau ei, hotărârile erau mult mai cum nu trebuie. Să vorbim pe față. Și, pe de altă parte, ca să vorbim, să fiu foarte sincer acum, și Patriarhul ecumenic a fost de un discernământ foarte, că i-a validat și pe Înaltul Teofan și evident și pe Preafericitul Daniel, astfel încât hotărârile acolo să fie cât de cât bune. Oamenii, dacă sunteți foarte atenți, vedeți că sunt în principal din Moldova. Acolo se află centrele nepomenitorilor. Care au fost, ca să vorbim pe față, acum putem să vorbim pe față…

Pr. Ioan Raza:  Sunt și părinți care suferă.

Părintele Teologos: Da, sigur.

Pr. Ioan Raza:  Au fost caterisiți, au fost marginalizați.

Controversatul Punct 6 de la Sinodul din Creta

Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că, încă o dată, în Moldova. De ce în Moldova? Pentru că în Moldova, Serviciile Secrete Ruse au acționat mult mai intens ca în alte părți. Și din cauza asta, i-au pus pe oameni datorită unei formulări regretabile la celebrul Punct 6, i-au pus să se rupă de Biserică. Dacă Biserica șchioapătă din punct de vedere uman, asta nu înseamnă că trebuie să o omorâm. Dacă un copil șchioapătă sau are o bubă undeva, asta nu înseamnă că trebuie să-l omori. Trebuie să-l vindeci. Și mai ales, dacă este să vorbim despre textul respectiv. De ce se agață ăștia? Și până astăzi, săracii, sunt obsedați pe tema asta. Vă rog să mă iertați că spun așa! Dar efectiv este vorba de o obsesie. E vorba de celebrul Punct 6 în care se spune că Biserica Ortodoxă recunoaște existența și altor Biserici creștine. În textul original, nu textul romanesc. Textul original este textul grec. Asta e. Fie că ne place, fie că nu ne place.

În textul original scrie: „Ekklisía”, “I Orthódoxi Ekklisía”. Care n-ai cum să traduci decât „Biserica Ortodoxă”, recunoaște, „anagnoríze”,„kai álles”, și alte,„christinanikés ekklisíes”, și alte creștine „ekklisíes”. 

Pr. Ioan Raza:  Adunări?

Părintele Teologos: Exact. Deci, în limba greacă, „ekklisía” înseamnă și adunare.  Deci „Ekklisía tou dímou”, era în Grecia Antică, în Grecia păgână, nu era biserica Poporului. Era Adunarea poporului, era Forumul constituțional al poporului, forul diriguitor. Și vedeți în clipa care spune Mântuitorul…. Petru îl mărturisește pe Mântuitorul ca: „Și Tu ești Fiul lui Dumnezeu celui viu.” Mântuitorul spune: „Fericit ești tu, fiul lui Iona. Pe această mărturie, îmi voi întemeia Eu „Ekklisía Mou””.

Pr. Ioan Raza:  „Biserica Mea.” 

Părintele Teologos: Așa e tradus în românește. Nu ai cum să traduci altfel. Dar, pentru apostoli, nici unul nu s-a întrebat ce e „biserica” asta? De ce? Pentru că, pentru apostoli cuvântul „ekklisía” avea un înțeles foarte clar: „adunarea mea”. Adunarea mea. 

Pr. Ioan Raza:  ”Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu”.

Părintele Teologos: Exact.

Pr. Ioan Raza:  Comuniunea dintre oameni, va fi prezența Mea. 

Părintele Teologos: Așa este. Deci în clipa în care scrie în greacă scrie acolo „ekklisía”, clar, se referă și la adunare. Deci noi nu validăm celelalte erezii creștine pe post de Biserica lui Hristos. Pentru că „Crezul” care s-a spus inclusiv la Sinodul din Creta, a fost: „Cred, într-una Sfântă Soborniceasca și Apostolească Biserică”, nu în mai multe. Dar, într-adevăr, a fost această ambiguă…

Pr. Ioan Raza:  Mari părinți profesori din Grecia, din Atena, de la Teologie, Teodor Zisis și mai este cineva, îmi scapă numele, spun că avem de-a face cu o erezie.

Părintele Teologos: Da. Nu se poate treaba asta.

Pr. Ioan Raza:  Erezie ecleziologică care este continuată cu o erezie hristologică. Biserica s-a rupt. Și dacă ea s-a rupt, se rupe și de capul care este Hristos și Biserica – toți cei botezați care sunt trupul. 

Erezia se declară în sinod

Părintele Teologos: Păi, vedeți, începând de la Sinoadele ecumenice, erezia, încă o dată se declară în Sinod. Adică, vedem pe Arie sau…

Pr. Ioan Raza:  La primul. 

Părintele Teologos: La primul. Sau pe Nestorie…

Pr. Ioan Raza:  Apolinarie, la al doilea. Nestorie, la al treilea. 

Părintele Teologos: Nestorie, la al treilea. Care e cazul foarte clar. Nestorie era Patriarh. Până în Sinod, Nestorie era apelat cu toate titlurile sale. Patriarhul Constantinopolului, dascălul lumii și toate astea. Și când s-a ajuns în Sinod, atunci în Sinod, toți cei de acolo au spus și pe baza operelor, pe baza punctelor 1, 2, 3, care erau ale Sfântului Chiril al Alexandriei, în principal. Care Sfântul Chiril nu l-a numit pe el că este ereziarh, ci a spus că: „Greșești, în punctele cutare”, după părerea lui, după poziția Sfântului Chiril.

Când au venit toți sfinții părinți și au spus: „În conformitate cu punctele 1, 2, 3, 10, tu greșești. Te lepezi? Te lepezi?” Dacă el zicea: „Da”, atunci gata, se termina, era iertat și așa mai departe. Bineînțeles, că nu mai era Patriarh, dar, oricum. Pentru că el nu s-a lepădat, atunci a fost declarat ereziarh. 

Pr. Ioan Raza: Nu s-a lepădat el, atunci a fost lepădat de Biserică.

Părintele Teologos: Evident. Și vedeți, în cazul lui Arie, Aroe s-a lepădat. I-a spus Eusebiu: „Vezi că e lataă Leapădă-te!” Și el s-a lepădat. După care, vedeți, că știți foarte bine istoria, părinții l-au primit în comuniune să slujească dimpreună cu ei. Știți foarte bine că Arie s-a dus sa slujească și în clipa în care s-a dus sa slujească a murit în halul în care a murit. 

Pr. Ioan Raza:  Da. S-au vărsat toate din el. 

Părintele Teologos: Exact, pentru cine nu știe, el a murit în toaletă. I-a venit o greață extraordinară de la Dumnezeu și a vărsat,și a căzut în toaletă. Deci dacă Sfinții Părinți nu își permiteau să zică despre cutare, că tu ești eretic și mie nu mi place…

Pr. Ioan Raza:  Sunt foarte mulți părinți astăzi, cu multe materiale în țară, de obicei, pe internet, în care mărturisesc și spun că este erezie și că e grav și că ne aflăm într o situație. Lumea întreabă la spovedanie pentru că ajungem din nou după aceea la părintele duhovnic: „Părinte, ce să fac? Este o problemă? S-a întâmplat ceva?” Dar în adevăr. Pentru că oamenii nu știu teologie, dar voiesc să se mântuiască.

Părintele Teologos: Așa este.

Pr. Ioan Raza:  Și pun întrebări.

Părintele Teologos: Sigur.

Pr. Ioan Raza:  Și sunt, cele mai grele întrebări.

Părintele Teologos: Așa este. Deci să le spuneți…

Pr. Ioan Raza:  Multă lume are cuvântul acesta, că nu s-a întâmplat nimic. Cu adevărat nu s-a întâmplat nimic sau s-a întâmplat ceva?

Părintele Teologos: S-a întâmplat. Am spus că este o piruetă regretabilă, hai să zic asa. Adică, clar, acolo trebuia, după părerea noastră a aghioriților, noi am pus să se scrie acolo „denominațiuni creștine”, ca să fie foarte clar. Să fie foarte clar. 

Pr. Ioan Raza:  Da. Și cu asta ne gândim la sectă, la grupare. Grupare – s-a grupat, s-a detașat, s-a inclavizat. 

Părintele Teologos: Exact, un alt termen, pe care tot Sfântul Munte l-a spus, era „omologíes”, adică „mărturisiri creștine”, astfel încât să se evite termenul de „ekklisía”.

Pr. Ioan Raza:  Să nu fie „ekklisía” ortodoxă. 

Părintele Teologos: Asta a fost părerea noastră. De vreme ce nu s-a acceptat treaba asta…Dar trebuie să știți, ca să vorbim pe față, acum, cei de la Patriarhia Ecumenică și Patriarhul, știu că există problema asta. Și treaba asta de fapt nu are un efect în cotidian. Înțelegeți? Se știe că s-a….

Pr. Ioan Raza:  Am participat la Priveghere, la Biserică, în noaptea aceasta. S-a pomenit Patriarhul Constantinopolului.

Părintele Teologos: Evident.

Pr. Ioan Raza:  Și când ne am împărtășit, bucuria sau trăirea, ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, așa cum se întâmplă de fiecare dată.

Părintele Teologos: Așa este. Pentru că, da, a fost, cum spuneam, a fost o eroare. Unde mai pui că este și un alt lucru, apropo de obsesia aceasta a unora. Că vedeți, în limbajul de zi cu zi spunem: „Unde ai fost?” „Am fost la Biserica catolică.” „Tu de cine aparții? De Biserica Catolică sau de Biserica Ortodoxă?” Adică în limbajul de zi cu zi chiar se folosește treaba asta. Și acum, ei, pe baza acestui text regretabil, ambiguu care nu trebuia să fie într-un…

Pr. Ioan Raza:  Acest text ambiguu și regretabil, n-ar fi rămas ambiguu după Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca el în ambiguu, a lămurit ce a gasit. 

Părintele Teologos: Evident.

Pr. Ioan Raza:  Nici la Sfântul Grigorie Palama și poate nici la Sfântul Marcu al Efesului. Ar fi dat un răspuns.

Poziția Sfântului Munte relativ la Sinodul din Creta

Părintele Teologos: Sigur. Și nici după poziția Sfântului Munte. Că noi am spus „denominațiuni”, sau cum spuneam și „mărturisiri” ortodoxe. 

Pr. Ioan Raza:  Sunt și Părinți în Sfântul Munte care mărturisesc pentru nepomenire.

Părintele Teologos: Da. Nu e corect. Încă o dată, nu este corect. Sunt foarte puțini. 

Pr. Ioan Raza:  Au primit descoperire de la Duhul Sfânt? 

Părintele Teologos: Nu.

Pr. Ioan Raza:  Se bazează pe cuvintele și pe trăirea Sfântului Paisie Aghioritul?

Părintele Teologos: Nici vorbă. Sfântul Paisie îl iubea foarte mult pe Patriarh, numărul 1, și chiar i-a pus metanie la Patriarh. Și chiar Sfântul Paisie a avut o sumedenie de descoperiri pe tema asta. Chiar era o fază, chiar am povestit-o într-un clip. Că era tot așa cineva confuz și  avea în buzunarele astea, cum avem noi și cum aveți și Sfinția voastră la reverendă, avea două cărțulii. Avea o cărțulie de la Sfântul Sinod – nu mai țin minte ce – Și un pamflet de la nepomenitori. Dar erau sub…. După cum am eu vesta, erau sub vestă. Și merge, zice: „Mă duc eu să-l întreb pe părintele Paisie, că ăsta are faima de Sfânt, și ăsta știe” Și era plin de gânduri și se duce la Părintele Paisie, stă la rând și când ajunge, înainte să se prezinte…

Pr. Ioan Raza:  Sau să întrebe.

Părintele Teologos: Să îl întrebe. Spune Sfântul: „Asta s-o ții. Aia s-o arunci.” 

Pr. Ioan Raza:  Precum Sfânta Eufimia. 

Părintele Teologos: Da, da. Mărturisirea ortodoxă în mână și mărturisirea eretică la picioare, mototolită. 

Părintele Teologos: Așa este. Exact același lucru s-a întâmplat. 

Pr. Ioan Raza:  Deci asta a rămas în toată istoria. Acum, credincioșii care se întreabă, au a se teme pentru mântuirea lor?

Părintele Teologos: Nu.

Pr. Ioan Raza:  Că nu mergem bine? Adică Duhul Sfânt nu putea să ne părăsească. 

Părintele Teologos: Evident.

Pr. Ioan Raza:  Și Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi. Și El este în acord cu Tatăl și cu Fiul, așadar însuși Dumnezeu își conduce Sfânta Biserică. 

Părintele Teologos: Sigur. Și vedem la fiecare Liturghie că se întâmplă marea taină a prezenței Duhului Sfânt.

Pr. Ioan Raza:  Da. Deci asta este încurajarea sau ultima noastră nădejde. Trupul și sângele Domnului. 

Părintele Teologos: Exact. Și dincolo de asta, Duhul Sfânt, hai,să spun pe țărănește, Duhul Sfânt nu-i prost. Adică, dacă Duhul Sfânt știe și evident că știe că o să apară o ispită în Biserică și așa mai departe, atunci pregătește dinainte personalități în Biserică, stâlpi în Biserică, recte Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Marcu al Efesului și așa mai departe. 

Pr. Ioan Raza:  Da. Că pe ei îi avem. Ei sunt stâlpii noștri.

Părintele Teologos: Da. Bine, astăzi vorbim de Înaltul Atanasie de Limassol și așa mai departe. Care ei, odată puși în Biserică să fie stâlpi, să fie faruri, aceștia ne spun ce trebuie să facem.

Pr. Ioan Raza:  Apără și mărturisesc adevărul.

Cuvintele Sfinților Părinți sunt înțelese doar în Biserică

Părintele Teologos: Evident. Nu că mie mi se pare, că eu interpretez pe Sfinții Părinți după capul meu. Unde-i Biserica atunci? Înțelegeți?

Pr. Ioan Raza:  Părinții care sunt mai virulenți, mai oponenți, oare greșesc sau spun adevarul?

Părintele Teologos: Greșesc.

Pr. Ioan Raza:  Au o teamă? Nu cred ca sunt zelotiști sau zeloți. Ei sunt plini de râvnă. Vor să fie siguri ca sunt în mântuire. De aceea, s-au și separat de Episcopi. Au trimis scrisoare că nu-l mai pot pomeni pana nu își cere iertare sau până nu își schimbă atitudinea. Greșesc acești parinți?

Părintele Teologos: Evident ca greșesc. De ce? Pentru ca își fac biserica lor. Biserica e a lui Hristos. Și am spus ca iî clipa in care tu acționezi ca și cap al Bisericii și dai un ultimatum Episcopului, ca de fapt vorbim de un ultimatum aici, atunci nu mai ești in ascultare față de Hristos. „Deci, eu ma rup. Eu decid”. Nu trebuie sa decizi tu. Trebuie să decidă…

Pr. Ioan Raza:  Avem de a face astăzi cu episcopolatrie? Cu închinare la Episcop, cu prea mare putere a Episcopului?

Părintele Teologos: Nu, nici vorbă.

Pr. Ioan Raza:  Cu stăpânirea lui? Că el este Starețul in orice Mănăstire din cuprinsul țării.

Părintele Teologos: În România, da.

Pr. Ioan Raza:  Și parohul, în orice biserică, el este. Cei care sunt acolo, sunt doar trimișii. Nu o sa spun acum ca sunt vicarii, că iată, ce s-a întâmplat la Roma. Dar el este de-a dreptul, adică unde este Episcopul, acolo este Biserica – Sfântul Ciprian al Cartaginei. 

Părintele Teologos: Da. Și Sfantul Ignatie. 

Pr. Ioan Raza:  Și „unde este Biserica, acolo este Episcopul”

Părintele Teologos: Așa este.

Pr. Ioan Raza:  Trebuie sa fie între cele două…. El nu e doar supraveghetorul. Ci după ipopsifierea pe care o are, când se sfințește, este mărturisitorul adevărului. El nu poate greși. Sau poate greși? 

Părintele Teologos: Poate să greșească și el, dar greșeala lui va fi judecată de către Sinod. 

Pr. Ioan Raza:  Iar Sinodul, „părutus-a Duhului Sfant și nouă”, nu poate greși? 

Părintele Teologos: Sinodul va fi ratificat de către Biserică, de către turma Bisericii în totalitate. 

Pr. Ioan Raza:  Toți credincioșii. 

Părintele Teologos: Toți credincioșii. Sinodul de la Ferrara-Florența s-a încheiat în favoarea catolicilor și a fost unirea Bisericilor la Ferrara-Florenta. 

Pr. Ioan Raza:  Și Sfantul Marcu al Efesului a spus: „să cadă Bizantul, dar să rămână ortodoxia.” 

Părintele Teologos: Ortodoxia, evident. Și vedeți că turma nu a ratificat Sinodul de la Ferrara-Florenta si Sinodul de la Ferrara-Florenta s-a transformat într-o hârtie dintr-un sertar. Înțelegeți?

Pr. Ioan Raza:  În țară avem deja comunități care merg după părinții nepomenitori.

Părintele Teologos: Sunt puține. Sunt foarte puține.

Pr. Ioan Raza:  Sunt credincioși care îi apără.

Părintele Teologos: Sunt foarte puține.

Pr. Ioan Raza:  Îi protejează și îi apără. Și spun același adevăr ca și părintele. Sau aceeași mărturisire o au.

Părintele Teologos: Da. Sunt foarte puține și, mai ales, se bat între ele. Chiar s-au scindat. Ceea ce arată că nu sunt în adevăr este atacul la persoană. Chiar despre mine au spus unii niște vorbe foarte urate. 

Pr. Ioan Raza:  Despre?…

Părintele Teologos: Despre mine.

Pr. Ioan Raza:  Sfinția voastră…

Părintele Teologos: Da, sigur, cu nume și așa mai departe. Că sunt trădător, că sunt eretic, că nu știu ce…

Pr. Ioan Raza:  Trădător?! Și sunteți trădător? 

Părintele Teologos: Blasfemiator… Nu, nu sunt trădător. Absolut deloc. Ințelegeți? Pe față.

Pr. Ioan Raza:  Blasfemiator?!

Părintele Teologos: Da, sigur.

Pr. Ioan Raza:  Păi, blasfemiator este de la călcarea poruncii a treia mult mai încolo.

Părinții din Sfântul Munte despre Sinodul din Creta

Părintele Teologos: Așa este. De ce? Pentru că am spus că în Sfântul Munte și eu știu asta că sunt de peste 20 de ani în Sfântul Munte, că am spus că în Sfântul Munte sunt doar 5 nepomenitori. Și într-adevar sunt 5. Unul la Nea Skiti, unul la…

Pr. Ioan Raza:  Din 2500 de părinți… viețuitori.

Părintele Teologos: Da. Sunt 5 chilii. Asta înseamnă vreo șapte părinți, ceva de genul ăsta. 

Pr. Ioan Raza:  Sfânta chinotită când vorbește, părinții, stareții, din ce știți, sunteți mai apropiat. Au și această temă? Pentru că mi-e greu să cred că un duhovnic singular, cazul meu, nu poate avea o gândire atât de profundă sau de înaltă cum este a unui părinte trăitor în Sfântul Munte. Care are ani de priveghere, privegherile acestea grele, care la urmă cheamă harul Duhului Sfânt asupra lui. Îl asistă, îl luminează și îl învață. Mi-ar fi greu să cred că eu din țară cu puțină nevoință, sărăntoc din tinerețe nu numai în cele materiale, ci și în cele spirituale, aș putea avea eu, un alt cuvânt. E adevarat? Greșesc aici? Sau? 

Părintele Teologos: Nu, greșiți. Bine. Mie mi-e puțin așa jenă să vorbesc, pentru că și eu sunt aghiorit… Dar, într-adevăr, părinții din Sfântul Munte au măsuri mai mari decât oamenii din lume, în afară de mine. 

Pr. Ioan Raza:  Înseamnă că aici avem o mare responsabilitate. 

Părintele Teologos: Evident. 

Pr. Ioan Raza:  Ne întoarcem la Chinotită.

Părintele Teologos: Da. La Chinotită este foarte clar pe tema asta. S-a terminat tema asta de nu știu când. Chiar atunci. În câteva luni s-a terminat.

Interese pentru dezbinare legate de Sinodul din Creta

Pr. Ioan Raza:  Atunci de ce a explodat în țara noastră aproape după șapte ani? În vară am avut șapte ani de la Sinodul din Creta. De ce a explodat acum atât de puternic? 

Părintele Teologos: Am spus. Sunt Serviciile Secrete din alte țări…

Pr. Ioan Raza:  Posturile de televiziune….

Părintele Teologos: Din cauza asta. 

Pr. Ioan Raza:  Dar ce interes ar avea? Să ne dezbine?

Părintele Teologos: Da. Destabilizarea ortodoxiei, dezbinarea ortodoxiei. Am spus că Biserica Ortodoxă Română s-a luptat până la capăt. Și asta nu o spun eu, o spun Mitropoliți ai Tronului. Înaltul…, mă rog, să nu dau nume, și e foarte titrat și în alte biserici și inclusiv Patriarhul ecumenic care are mare considerație fata de Biserica Ortodoxă Română, adică delegația Bisericii Ortodoxe Române de la sinod și, implicit, BOR. Cu toate că, cu mult drag zic, cu toate că Biserica Greciei nu a fost la nivelul Bisericii Ortodoxe Române, în Grecia nu se mișcă nici frunzulița. De ce? Pentru că în Grecia merg la biserică 2% din oameni. Biserica Ortodoxă Greacă, cu toate că da, sigur, cu tot respectul, sunt părinți duhovnicești, e în corzi. Nu are influență în cotidian Biserica Ortodoxă Greacă. 

Pr. Ioan Raza:  Deci, nu putem vorbi de o misiune?

Părintele Teologos: Da. Grecii sunt efectiv…

Pr. Ioan Raza:  Deci, suntem doar câți suntem. Și nu pregătim nimic pentru viitoarea generație?

Părintele Teologos: Exact. În Grecia. Pe când, în România, vedeți că există o biserică vie. O biserică vie. O biserică care înaintează. O biserică în care vin tineri. O biserică care se ocupă de problemele cotidianului. Vedeți că și eu fac…

Pr. Ioan Raza:  Acum as cere o părere teologică, care nu e nici teologumenă, nici dogmă…

Părintele Teologos: Iertați-mă puțin, că e foarte important. Când ai o biserică vie, care mărturisește adevărul lui Hristos, mărturisește lumina lui Hristos, bineînțeles, chiar dacă a fost antrenată și așa mai departe, clar că devine foarte iritantă pentru fiii întunericului. Devine foarte iritantă pentru fiii întunericului. Și din cauza asta, cu toate că Biserica Ortodoxă Română s-a purtat mult mai bine, cel mai bine la Sinodul din Creta decât toți ceilalți, este luptată. Este luptată pentru că are influență în cotidian.

Pr. Ioan Raza:  Acum as cere o părere teologică. 

Părintele Teologos: Da, spuneți. 

Pr. Ioan Raza:  Ce ar trebui făcut în cazul acesta?  Pentru că, foarte mulți credincioși, repet, nu zeloți, credincioși, râvnitori, nu știu ce să facă.

Părintele Teologos: Da. Trebuie spus asta…

Pr. Ioan Raza:  Că strigă în anumite slujbe, când iese Arhiereul după ce a încheiat Sfânta Liturghie, striga: „Ereticule!”, pentru că apare pe lista cu semnături. Și Preasfințitul acela se simte umilit. 

Părintele Teologos: Ei, asta nu e…. Evident. Eu știu și cazuri când nepomenitorii l-au tras de barbă pe Înaltul Teofan. Nu se poate treaba asta! Unde este comportamentul tău creștin? Faptul că tu strigi după ăla: „Ereticule!” Asta înseamnă că tu ești creștin? Ferească Dumnezeu! 

Ce răspuns să dăm credincioșilor legat de Sinodul din Creta

Pr. Ioan Raza:  Și atunci, poporul care se frământă și caută un răspuns, ce ar trebui să facă? Pentru că nu știu dacă citește foarte mult Sfânta Scriptură. Ortodocșii citesc mai puțin…

Părintele Teologos: Din păcate!

Pr. Ioan Raza:  Din păcate! Nu știu dacă cunosc din Filocalie. Sau nu știu dacă au duhovnic toti. Pentru că dacă merg 2% la biserică, atunci 2% au duhovnic? Sau câți din 2% se mai și spovedesc curat sau încearcă să aibă o viață duhovnicească?

Părintele Teologos: Asta vorbim de Grecia. În România e mai bine situația.

Pr. Ioan Raza:  Cât de bine?

Părintele Teologos: Nu știu. Cred că până la 10%. Cred. Nu ma citați. Bine, e adevărat că spun acum pe camera. Dar, e clar ca este mai bine și clar că biserica se vede că are influență în cotidian și mai ales, în păturile de decizie. Adică în intelectualitate, în anteprenoriat are Biserica influență. Și din cauza asta, Biserica este vânată pe nedrept. Și încontinuu pe tema Sinodului din Creta și pe tot felul de alte lucruri. Că, eu știu, vrea bani și așa mai departe. Nu e cazul. Nu e adevărat.

Pr. Ioan Raza:  O să pună încă o întrebare legată de asta…

Părintele Teologos: Iertați-mă, ceea ce trebuie noi să facem, ceea ce ar trebui dumneavoastră să făceti, și ceea ce fac eu acum și ceea ce am făcut, este să spunem treaba asta. Trebuie să spunem adevărul. Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Trebuie să spunem: „Da. Fraților. A fost asta. Trebuia să fie mai bun. Textul să nu fie ambiguu și așa mai departe. Dar asta nu este motiv ca să te rupi de Biserică.”. Încă o dată, vezi pe cei care s-au rupt de Biserică cât sunt de agresivi. Ajung până acolo să folosească invenctive și să se certe ca la ușa cortului. Adică nici măcar mirenii, nici măcar eriticii nu sunt atât de agresivi față de ortodocși, cum sunt nepomenitorii față de ortodocși. Unde este: „Întru aceasta vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă dragoste aveți între voi”? Altceva este dacă vine cineva și spune:” Uite care e treaba., pe baza cutare, cutare, cutare eu zic asa. Dacă ești ascultat, foarte bine. Dacă nu, stai în banca ta. 

Pr. Ioan Raza:  Sunt niște titulaturi acum. „Să ne îngrădim de erezie”

Părintele Teologos: Clasice, da, da.

Pr. Ioan Raza:  „Minciuno-episcopatul”, „minciuno-mărturisirea”, …

Părintele Teologos: „Minciuno-sinodul” și așa mai departe.

Pr. Ioan Raza:  Da. Părintele Teodor Zisis are mai multe lucrări și scrisori, în care și alți părinți, și Serafim Alexiev, care au văzut în sinodul din Creta o parte concluzivă a mișcării ecumeniste în general, a ereziei ecumenismului. Acum e cale lungă de la „oikoumene”, „a toată lumea”, până la „ecumenism”. Avem acest „-ism”. E cale lungă. Dar se văd că în timp au fost multe căderi, decăderi, derogari. ȘI unde vreau să ajung? Deja în viața practică se văd anumite slăbiciuni. Poporul cere sau impune. Nu știu dacă poate să impună, dar oricum propune, cere și așteaptă și se săvârșesc nunți în zi de vineri. Ceea ce este blasfemie acum. Sau nepermis.

Părintele Teologos: Nepermis, nu e blasfemie.

Pr. Ioan Raza:  Nepermis. La anumiți părinți, apa sfințită se strică. Spun credincioșii. Oricum ea avea valabilitate o lună, 30 de zile. Aghiasma mare e un an. Dar, sunt câteva efecte. Biserica, per ansamblu, este acuzată că, odată căzând la Sinodul din Creta, a sprijinit schisma din Basarabia, cu mitropolia Basarabiei care ține fie de rusi, când a fost înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea, fie cu noi, pentru limba moldovenească, limba românească. Și alte situații. Că nu avem încă o poziție clară în Ucraina, nici în Macedonia. Deci s-a întâmplat sau se întâmplă o răutate, zic acești părinți. Și acestea sunt argumentele, nu știu dacă sunt singurele, dar sunt argumentele de forță. 

Părintele Teologos: Nu sunt deloc. 

Pr. Ioan Raza:  Se întâmplă cădere personal și acum și comunitar, la nivel integrum. Că noi suntem o parte din cele 14 Patriarhii.

Părintele Teologos: E greșit Părinte. Din tot ceea ce ați spus dumneavoastră, lipsește Hristos. Lipsește Hristos. Nu este cădere. Nu a fost cădere la Sinodul din Creta. Am spus. A fost o piruetă regretabilă. 

Pr. Ioan Raza:  Aceste lucruri le auzi la părinți. Întruna le spun. 

Părintele Teologos: Da, pentru că ei…

Pr. Ioan Raza:  Și sunt emisiuni de patru ore sau întâlniri mari, lungi și late. Și credincioșii întreabă acum, după ce au vorbit patru ore: „Eu, cu ce ar trebui să rămân?”

Părintele Teologos: Cu dragostea, cu iubirea, cu unitatea, Părinte! Ăștia încontinuu sunt agresivi. Și aceasta agresivitate se vede și în discursul dumneavoastră. În loc să vorbim despre viața duhovnicească, am început cu spovedania și așa mai departe. 

Pr. Ioan Raza:  V-am zis părerea aceasta ca să aflu răspunsul. Că e răspunsul de aici, din Sfântul Munte.

O atitudine necreștină legată de Sinodul din Creta

Părintele Teologos: Aici, se vede, mă iertați să termin și eu, că ați vorbit numai dumneavoastră. Deci se vede foarte clar obsesia acestor oameni, limitarea acestor oameni pe politică, pe agresivitate, pe ură, pe găsirea de chichiță, de greșeli, uneori și adevărate, dar de cele mai multe ori exagerate sau chiar inexistente. Astfel încât să își valideze încrâncenarea, să își valideze ura.

Pr. Ioan Raza:  Asta unde ajunge la final? 

Părintele Teologos: La iad. Iadul este permanentizarea urii. Iadul este permanentizarea urii. Din cauza aceasta toți Sfinții Părinți spun că ruperea de Biserică este ultimul pas și se face totdeauna în Sinod și nu primul, înțelegeți?

Pr. Ioan Raza:  Neavând o lămurire sinodală, având o lămurire a Sfinților Părinți…

Părintele Teologos: Care Sfinți Părinți? Care din Sfinții Părinți au vorbit de Sinodul din Creta?

Pr. Ioan Raza:  Nu, nu. Nici unul. 

Părintele Teologos: Înțelegeți?

Pr. Ioan Raza:  Doar înainte, despre erezie, în general, să zicem. Vasile cel Mare sau sfinții pomeniți 

Părintele Teologos: Da, dar mare atenție…

Pr. Ioan Raza:  Au dat credincioșilor la spovedanie canon: să se roage, să rămână în ascultare

Părintele Teologos: Evident

Pr. Ioan Raza:  Și timpul sau Duhul Sfânt în timp va lucra și le va lămuri. 

Părintele Teologos: Da, dar mare atenție. Sfântul Vasile vorbește de o erezie declarată în Sinod. Sinod – sinodicitatea este ființa Bisericii. Sinodicitatea este ființa Bisericii. Sfânta Treime este o unitate, trei întru-una. Dacă eu declar erezia, eu, singur, unul, sunt automat în afara Bisericii. 

Pr. Ioan Raza:  Sunt pe faleza care cade în mare.

Părintele Teologos: Evident. Singurătatea este iadul. Asta trebuie înțeles. Nu mă pun eu să declar erezie. Eu pot să am o părere că cutărescu n-a spus bine. Ok. Dacă părerea mea e validată de către Duhul Sfânt, prin acceptul tuturor celorlalți din Biserică, foarte bine. Dacă nu, tac. 

Pr. Ioan Raza: Să aibă părinții aceștia râvnitori aceeași …

Părintele Teologos: Părere de sine. Vă rog să mă iertați!

Pr. Ioan Raza:  Aceeași atitudine ca părintele Nichifor? Ca părintele acesta duhovnicesc în situația aceea cu Sfântul Efrem? Să aibă în zelotismul lor dragoste fără pricepere?

Părintele Teologos: Da

Pr. Ioan Raza:  Sau râvnă fără pricepere? 

Părintele Teologos: Bunul Dumnezeu știe. Eu nu pot să-i judec pe ei din ce motive. Dar într-adevăr se vede…

Pr. Ioan Raza:  Parintele Nichifor a fost salvat? S-a salvat?

Părintele Teologos: Nu. Da și nu. Deci el în clipa în care a murit, Sfântul Efrem a văzut că a venit diavolul să-l ia, să-l ducă în iad. Și s-a pus pe Sfânta Masă. S-a pus pe Sfânta Masă și atâta a plâns pe Sfânta Masă, până când i-a scos sufletul din iad. Toată Sfânta Masă era udă…

Pr. Ioan Raza:  Sfântul Efrem Katunakiotul. 

Părintele Teologos: Da.

Pr. Ioan Raza:  Deci acum nu mai putem vorbi de o glumă. Lucrurile sunt foarte serioase

Părintele Teologos: Evident ca sunt foarte serioase. Sunt mult mai serioase. Deci mai demult era o perioadă a martirajului. Adică, ce se întâmpla? Îi omora pe ei. Îi omora.

Pr. Ioan Raza:  Și acum ne întoarcem la întrebarea pe care …

Părintele Teologos: Iertați-mă puțin! Biserica nu s-a sinchisit în clipa în care îi omora pe creștini. Biserica spunea: „Măi, fraților. Dacă vă e frică, dacă nu puteți să mărturisiți, vă ascundeți prin peșteri, pe nu știu unde. Asta e.” Dar în clipa în care apare ruperea de Biserică, Biserica era Sinod. Pentru că problema ruperii este cea mai mare. Pentru că de fapt se invalidează drumul către mântuire. Înțelegeți?

Ascultarea

Pr. Ioan Raza:  Și acum închidem această creangă pe care am dezvoltat-o așa de mult, în întoarcerea la ascultare. Ascultarea fiind desăvârșită în Duhul Sfânt și născătoare de dragoste.

Părintele Teologos: Așa este.

Pr. Ioan Raza:  Deci dacă poporul se liniștește și face ascultare și rămâne în dragostea Domnului Hristos, în învățătura Sfintei Biserici, înseamnă că este pe drumul mântuirii. 

Părintele Teologos: Evident. Pe drumul mântuirii. Și asta se vede după pacea…

Pr. Ioan Raza:  Și asta este un răspuns suficient pentru cei care sunt neliniștiți și sunt tot mai mulți. Ce să fi pornit asta oare? 

Părintele Teologos: Este răspunsul suficient. Numărul 1: nu sunt mulți. Și aceștia, din păcate, și-au ratat ascultarea înainte. 

Pr. Ioan Raza:  Ascultarea duhovnicească?

Părintele Teologos: Duhovnicească, duhovnicească.

Pr. Ioan Raza:  Personală a lor?

Părintele Teologos: Da, da. Pentru că asta se vede. Eu nu mai fac ascultare de conducătorul meu duhovnicesc, care este imediatul sau chiar mai sus. Cred în gândul meu propriu. Că aici e problema. Cred în gândul meu propriu.

Pr. Ioan Raza:  Autosuficiența teologică, să zicem. 

Părintele Teologos: Evident. Și atunci, mă încăpățânez, mă întăresc pe tema asta. Pentru că nu știu dacă ați fost atent, dar la un moment dat am spus că și în Sfântul Munte au fost discuții câteva luni. Să vedem cum așa, „Tu ce zici?”, „Tu ce zici?” și așa mai departe.

Pr. Ioan Raza:  Și s-au încheiat.

Părintele Teologos: S-au încheiat. Adică în sinodicitate, în comuniune, în unitate după chipul și asemanarea Sfintei Treimi. Și am spus: „Da”, încă o data, „Nu are nota 10, clar. Celebrul punct 6. Dar, facem treaba asta.” Înțelegeți? Și toate sinoadele ecumenice, că știți foarte bine, nu s-au dus Sfinții Părinți, Sfinții Părinți, nu noi, că noi suntem… Sfinții Părinți nu s-au dat jos de pe cai, de pe calești, au semnat și au plecat. Au avut discuții…

Pr. Ioan Raza:  Au dezbătut mult. 

Părintele Teologos: Mult. 

Pr. Ioan Raza:  Și cu lunile. 

Părintele Teologos: Sigur, sigur. Și chiar au murit unii.

Pr. Ioan Raza:  Cred că deși subiectul a fost dificil și este actual, cred ca totuși poate ajuta viața duhovnicească a multora care își pun întrebarea.

Părintele Teologos: Sigur!

Pr. Ioan Raza:  Cum stau? Și cum stăm?

Părintele Teologos: Da, dar să știți că nu sunt mulți. Asta vreau să accentuez. Încă o data, nu sunt mulți. Pentru că, dacă spunem că sunt mulți, îi validăm. Dar ei nu sunt mulți. Chiar cineva făcuse o filmare și asta m-a determinat și pe mine să fac o filmare. Spusese că Sfântul Munte este împărțit în două. Sunt doi munți Athos, unul cei de la Mănăstiri care pomenesc, sunt vânduți și nu știu ce și așa mai departe și cei de la chilii care țin steagul nepomenirii. Nici vorbă! Deci toate chiliile din Sfântul Munte în afară de cinci, cum spuneam, toate celelalte chilii, îl pomenesc pe Patriarh. 

Pr. Ioan Raza:  Și ar mai fi o întrebare secundară. Părinții duhovnici mari ai momentului, aici, ce spun despre cele cinci chilii? Îngăduință? Toleranță? Răbdare? Rugăciune pentru?

Părintele Teologos: Da. Sunt bătrâni și sunt oameni. Nu-i judecăm. Dar știți cum e. Unul ia la școală 10, altul ia la școală 5. Cel care are 5, nu îl judeci pe copilul respectiv, chiar îl iubești. Îți dai seama ca are anumite capacități cognitive mai reduse decât cel cu 10, înțelegeți? 

Pr. Ioan Raza:  În țară, Preasfințitul Longhin, de fapt în Ucraina a avut o părere foarte virulentă.

Părintele Teologos: Știu.

Pr. Ioan Raza:  Cunoașteți?

Părintele Teologos: Cunosc. Nu trebuia să…

Pr. Ioan Raza:  Acum a ajuns la judecata persoanei, Preasfinției sale.

Părintele Teologos: Îmi pare sincer rău. Adică cum își așterne omul…Sincer rău și cu multă compasiune față de el și față de lucrarea lui socială pe care a avut o înainte cu copiii și așa mai departe.

Pr. Ioan Raza:  Și încă o are.

Părintele Teologos: Nu știu. Nu urmăresc, dar știu că avea cel puțin.

Pr. Ioan Raza:  Văd ca împreună cu Preasfințitul Onufrie care este Patriarhul de drept, dar marginalizat, sunt socotiți neomartiri sau martirii noi.

Părintele Teologos: Ei, nu chiar așa. Înaltul Onufrie, da, sigur. Pentru că el era validat. Era validat, înainte era Arhiepiscop, nu pot să zic Patriarh, că nimeni nu l-a instituit ca Patriarh. Dar era Arhiepiscopul Ucrainei. Acum, din multe motive care țin și nu țin de duhovnicie, el într-adevăr este marginalizat și într o poziție foarte dificilă. Înaltul Longhin, sincer îmi pare foarte rău despre el, dar cum să spun, tăcerea e o virtute, să știți… Tăcerea e o virtute. 

Pr. Ioan Raza:  Am găsit textul acesta scris la Prodromu: „Tăcerea este o virtute.”

Părintele Teologos: Tăcerea este o virtute.

Pr. Ioan Raza:  În țară avem „tăcerea e de aur.”

Părintele Teologos: Da, exact același lucru. Să fii foarte virulent și față de ăla și față de ăla și față de ăla și să te bagi și în politică, mai ales într o țară care este în război. Evident, acum clar este că conducerea Ucrainei nu este alcătuită din sfinți, deloc. Ei, și tu te pui contra. Ce să-ți fac? E adevărat. Ăsta este caracterul lui. Dumnezeu știe. 

Pr. Ioan Raza:  Atunci, duhovnicește, aici, e măsura, valoarea?

Părintele Teologos: Este măsura și este…

Pr. Ioan Raza:  Și să zicem, echidistanțarea față de un cuvânt?

Discernământul

Părintele Teologos: Discernământul.

Pr. Ioan Raza:  Discernământul duhovnicesc? 

Părintele Teologos: Da. Discernamantul duhovnicesc. Și, mai ales, limitarea la problemele de păcat, la problemele la care avem noi expertiza. Vedeți, nu știu dacă urmăriți…

Pr. Ioan Raza:  Dar ca slujitor, asta pot să fac?

Părintele Teologos: Da.

Pr. Ioan Raza:  Și ca duhovnic, pot să iert păcatele cu puterea Domnului.

Părintele Teologos: Așa este.

Părintele Teologos: Întru numele Domnului, cu puterea Celui ce mi s-a dăruit. Nu altfel. Dar altă putere nu mai am. Decât dacă Sfântul Paisie poate să vadă și să zica:„Te poți duce. Poți să faci.” Sau, Sfântul Porfirie: „E bine pe calea asta sau nu e bine pe asta.”

Părintele Teologos: Așa este. Dar, vedeți că în general, nu în general, ci de regulă, adică oamenii în biserică nu spun, nu se bagă în politică. Adică nu zic votați pe ăla, votați pe ălalaltul, ăla este așa mai departe. 

Pr. Ioan Raza:  Pentru ca, o dată nu e civism

Părintele Teologos: Expertiza lui. Nu e treaba lui.

Pr. Ioan Raza:  Nu am experiență și educația civică nu mă îngăduie. Pentru că pentru asta s-a murit.

Părintele Teologos: Altceva este să spui că da, într-adevăr, partidul respectiv sau omul politic respectiv promovează păcat frontal. Asta este altă poveste, că intră în expertiza mea.

Pr. Ioan Raza:  Sau este fiul meu duhovnicesc.

Părintele Teologos: Exact.

Pr. Ioan Raza:  Și pot să îl propun pentru că îl cunosc. Pe ceilalți nu-i cunosc.

Părintele Teologos: Exact. Asta e altă poveste. 

Pr. Ioan Raza:  Știu ce poate și știu ce are. 

Părintele Teologos: Că suntem în expertiza noastră, expertiza duhovnicească.

Părintele Teologos: Expertiza duhovnicească…

Părintele Teologos: Da. Foarte important. Și noi, în cazul vaccinurilor de exemplu, noi am spus foarte clar când am fost atunci cu pandemia și cu tulburarea foarte mare. Noi am spus că nu avem expertiza medicală. Pentru că toată lumea ne întreba pe vremea respectivă dacă vaccinul e bun sau nu.

Pr. Ioan Raza:  Asta este o altă temă.

Părintele Teologos: Da. Și am spus că noi nu avem expertiza medicală să spunem treaba asta, dar avem expertiza duhovnicească să spunem numărul 1: Nu trebuie să vă urâți între voi. Că asta e problema de păcat, clar. 

Pr. Ioan Raza:  Da. Cei vaccinați cu cei nevaccinați.

Părintele Teologos: Nevaccinați, exact. 

Pr. Ioan Raza:  Sau nevaccinații care-i judecă pe cei vaccinați.

Părintele Teologos: Așa este. Deci asta este problema de păcat. Asta nu trebuie să se întâmple. 

Pr. Ioan Raza:  Problema morală.

Părintele Teologos: Morală.

Pr. Ioan Raza:  Și ajungem la spovedanie așa.

Părintele Teologos: Evident. Și iarăși, nu trebuie să fie presată, nu trebuie să fie lezată libertatea umană, adică liberul arbitru.

Pr. Ioan Raza:  Dar sunt și părinți duhovnici, duhovnicești, cărora li s-a descoperit ceva. Nu știm cum. Care spun că e o problemă uriașă.

Starețul Partenie și decoperirea de la Dumnezeu

Părintele Teologos: Așa este. Chiar Părintele Partenie, Starețul de la Mănăstirea Sfântul Pavel, Starețul nostru. Starețul Mănăstirii tutelare este prin extensie. Bineînteles, Starețul meu este Părintele Pimen, dar prin extenso Starețul, Egumenul…

Pr. Ioan Raza:  Chilia de care mănăstirea aparțineți…

Părintele Teologos: Așa este. Schitul Lacu aparține de Mănăstirea Sfantul Pavel. Și noi știm foarte bine treaba asta. Și este și filmare că părintele Partenie, Părintele Stareț Partenie, s-a rugat la…

Pr. Ioan Raza:  Om cu viață sfântă…

Părintele Teologos: Om cu viață sfântă și, cum spuneam, că Duhul Sfânt așa face. Duhul Sfânt, înainte pregătește om recunoscut în Biserică cu viață sfântă… Ca după aceea să spună prin el, Duhul Sfânt. Nu în clipa tulburării îl scoate pe unul, vă rog să mă iertați, eu știu, un necunoscut din tramvai, sau de undeva, știți, și gata: „Eu sunt mărturisitorul!” Cine ești tu, anyway? Ci înainte pregătește om cu viața sfântă, recunoscut. Și omul respectiv în anumite condiții foarte clare. Adică el slujise, era nu știu ce Hram sau nu știu ce sărbătoare. Slujise Liturghia, se împărtășise și la sfârșitul slujbei s-a rugat și atunci, a primit descoperirea asta, să nu se vaccineze. Și de unde știm noi că asta e descoperire de la Duhul Sfânt la el? Pentru că modul în care a spus-o el este că nu a generat ură. Nu a generat ură. Nu a generat fanatism. Și după care, anumiți părinți din obștea lui au spus: „Nu, că eu mă vaccinez.” Care asta este grav, că faci neascultare. 

Pr. Ioan Raza:  Da. Ca este neascultare în prima fază aici. 

Părintele Teologos: Evident. E grav ca e neascultare. Și atunci, Părintele Stare a spus: „Fraților, eu am descoperire, dar faceți cum vreți.” Deci vedeți diferența? Totala lipsă de agresivitate. Totala lipsă de agresivitate, totala lipsă de ură și așa mai departe. Păstrarea libertății nealterate. Apropo de nepomenitori care încontinuu bubuie și în continuu…Mare diferență. Ăsta a fost descoperire de la Dumnezeu și noi toți îl știm de sfânt. Nu, noi. Tot Sfântul Munte știe că Părintele Partenie, Părintele Stareț Partenie, este un Părinte, om cu viața sfântă. A văzut-o și pe Maica Domnului. Și eu cunosc o mulțime care au fost publicate și care nu au fost publicate, când a văzut-o pe Maica Domnulu, părintele Partenie și așa mai departe. Dar vezi, el rămâne în dragoste și în smerenie în ultima instanță. Smerenia. Adică: „Băi, băieți. Asta este mărturia mea. Nu vreți…?”

Pr. Ioan Raza:  „Asta mi s a descoperit, și asta vă spun.”

Părintele Teologos: Da, da. „Asta vă spun”. De acolo, încolo… Înțelegeți? Mare diferență. 

Pr. Ioan Raza:  E foarte bine că au fost cele două situații că sunt actuale, contemporane. 

Părintele Teologos: Da. Și mai ales, că se vede diferența de gestionare a situației. 

Aspecte ale vieții duhovnicești din perspectiva preotului

Pr. Ioan Raza:  Exact. Cum le vedem în țară, să zicem, este spovedania, scaunul de spovedanie într-o biserică de spital, să zicem sau într-o Parohie, într o Mănăstire și cum văd părinții athoniți. E cuvântul de care aveam nevoie. Sau toată lumea are nevoie. Deci rămânem în acest echilibru. Acum putem să zicem că ne putem întoarce la viața duhovnicească.

Au fost doar două situații, dar în viața duhovnicească pot fi multe situații. Și sunt. De la cele morale sau imorale ale familiei, ale educației copiilor, ale moralității soților până la comportamentul social, implicit, etic, estetic, dacă poate fi vorba. Ce gândim? Ce spunem? Ce facem? Pentru că ne determinăm unii pe alții în viață. Poate că vine cuvânt din Sfântul Munte de o blândețe rară. Cuvânt ales, cuvânt selectat, cuvânt trăit, dar găsești și un lume un cuvânt, dar zbuciumat, trudit, piață, agora, tulburare…

Părintele Teologos: Da, așa este. Zgomot…

Pr. Ioan Raza:  Mult zgomot. Mult zgomot poate pentru nimic. Acum, cred că aici este cheia. Dacă ar fi să continuăm unde am rămas, ce faci după ce ai găsit părinte duhovnic? Poți să-l asculți? Cuvântul lui încape în tine? Te poți spovedi? Poți verifica? 

Părintele Teologos: Ai flexibilitatea smereniei?

Pr. Ioan Raza:  Sunt multe situații. Cumva, conceptul ăsta m-am gândit altfel, dar e mai bun așa. Dacă poți primi. De pildă, s-a întâmplat o situație cu un Părinte Stareț și nu a mai putut să mărturisească ucenicii. Acum, toți umblau undeva să caute, să găsească. Și când au ajuns și la mine, nu știam. Adică ați fost învățați într un anumit fel, cu un anumit standard, cu un anumit concept, cu o anumită asceză, mănăstirească. Credeți că puteți rămâne? Deci, nu doar că veți găsi puțină asprime, ci și o viață valoroasă duhovnicească superioară. Păi nu să fie doar asprime și rigurozitate, ci și dragostea aceasta sau bucuria de a trăi în Hristos. Nu doar viața în Hristos, ci și bucuria de a trăi viața ta în Hristos. Sau cum trăiesc viața pe care o am, că e doar ceea ce am? O trăiesc cu încrâncenare? Ținându-mă cu dinții de un fir de păr? 

Părintele Teologos: De o idee a mea…!

Părintele Teologos: Da. Ideea mea, firul de ceapă al lui Dostoievski sau mă duc în torentul Bisericii, unde toți avem același soi, toți facem ascultare și mergem mai departe. Aici vin credincioșii și asta caută. De multe ori vedeți, întrebările lor sunt și de la simplu și simplist, dar pot fi și complexe și care de fapt arată un anumit complex, o complexare psihologică, să nu zic psihotică. Dar te duce gândul undeva, dacă a fost prea multă zbatere acolo, n-a rămas duhovnicește. Și  se roagă greu sau nu poate. Și zice: „De ce nu mă pot ruga?”

Părintele Teologos: Din cauza asta. Pentru că au această tulburare înăuntrul lor și nu sunt în acel…

Pr. Ioan Raza:  Da, eliberează-te!

Părintele Teologos: Da, eliberează-te.

Pr. Ioan Raza:  Sau iartă-te pe tine! Sau iartă-te și tu, cum îl rogi pe Domnul să te ierte și îl rogi și pe altul. Că zici vecinului, aproapelui, “„artă-mă!”. Iartă și tu ceva la tine. 

Părintele Teologos: Așa este.

Pr. Ioan Raza:  E valabil asta?

Părintele Teologos: Este valabil. Pentru că dacă ești în curentul lin al Bisericii apare pacea. Apare pacea. Și dacă este pacea, atunci omul începe să vadă în jur: „Ah, ce frumos e!”.

Pr. Ioan Raza:  Abia acum începe să vadă. 

Părintele Teologos: Abia acuma.

Pr. Ioan Raza: Îi trebuie o anumită cultură, vede natura în care stă, se vede și pe el, cred….

Părintele Teologos: Așa este.

Pr. Ioan Raza:  Că trebuie să fie liniștit precum e apa, senin cum e vântul sau adierea pnevmatica, că vânt și duh e același, suflă unde vrea, cum vrea. Să fii senin. Să fii arzător ca focul pentru împărăție, pentru Hristos și să fii maleabil ca pământul din care ești creat. Și atunci, cumva stihiile, nu că ți se supun. „Nu vă bucurați că astea vi se închină sau că vă respectă, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în Impărăție.”

Părintele Teologos: Exact, exact. Care Împărăția este pace. Este pace.

Pr. Ioan Raza:  Din ce am văzut, Părinte, ziceam de o anumită nu limită, limitare a posibilităților. Este adevărat și viața într-o anumită cadență, cadențare și dintr-un anumit tipic din care nu iesi. Ca tot timpul este acesta 3×8 –  8 ore ar fi muncă,  8 ore odihnă, 8 ore rugăciune. Sau ele pot fi prin rotație sau cum socotești.

Părintele Teologos: Da. Asa este. 

Pr. Ioan Raza:  Mănăstirea Studion. 

Părintele Teologos: Da. Sfântul Teodor Studitul. 

Pr. Ioan Raza:  Și metoda Sfântului Teodor Studitul. Dacă ai fi în lume, nu o poți tine. Pentru că până mergi, până vii, piață, mâncare, mai durează. E clar ca undeva se ia și de la somn probabil, odihnă, se ia și de la rugăciune. Și atunci, viața cumva este, dacă nu disproporționată, cel puțin un isoscel foarte foarte ascuțit. Nu putem avea ceva echilateral, cu aceeași unghiuri, aceleași puncte de vedere, ceva sferic. Nu putem avea. Totul este cumva exagerat. 

Părintele Teologos: Da… Și din cauza asta există mănăstirile. Dar totuși, se poate face ceva, astfel încât să se echilibreze. Nu mult, dar se poate face ceva. În clipa în care eu mă duc la piață sau sunt pe mijloacele de transport sau în general, în timpul mort de genul ăsta, să spun rugăciunea. Să spun Rugăciunea lui Iisus.

Pr. Ioan Raza:  Am văzut că mulți zic „Doamne Iisuse”. Au învățat și au și acatiste mici.
 
Părintele Teologos: Da, da.

Pr. Ioan Raza:  Din Canon. Și fac din Canon atunci. E un timp folosit. E adevărat că ești înainte, inapoi, du-te, vino, se râde în jur, dar dacă te aduni, poți fi tu. Că doar, te unești cu Domnul.

Părintele Teologos: Așa este.

Părintele Teologos: Devii „monachós” acolo. Devii monah în lume. 

Părintele Teologos: Așa este. „Monachós”, pentru cine nu știe, înseamnă „singur”, înseamnă „monachós” în limba greacă. 

Pr. Ioan Raza:  Sau unificat cu Dumnezeu, cel care are timp să se unească cu Domnul. Și atunci, cumva ia din timp, din ce timp poate, mort.

Părintele Teologos: Exact. 

Pr. Ioan Raza:  Sau care oricum se pierde și îl poate folosi asta. Asta ar fi…

Părintele Teologos: Calea mântuirii.

Cum începe viața duhovnicească. Spovedania

Pr. Ioan Raza:  Nu mai știu, ați pus întrebarea la început. Cum era întrebarea? Cum să înceapă?

Părintele Teologos: Cum să înceapă.

Pr. Ioan Raza:  Și apoi cum să continue? Cred că mă credeți că dacă am început acum continui. Eu am gândit așa, ca sa fie o cursivitate și o minunăție, că este, Părinții spun, acești  Părinți, că viața duhovnicească este cea mai frumoasă artă. Sfântul Efrem Filoteitul o și numește arta mântuirii, meșteșugul mântuirii. Să nu fie o spovedanie la șapte zile, deși în Sfântul Munte, înțeleg că seara dacă este un gând, te poți mărturisi.
 
Părintele Teologos: Evident. 

Pr. Ioan Raza:  Să nu stai cu viermele acela.

Părintele Teologos: Așa este. Da. Care te roade.

Pr. Ioan Raza:  Să smulgi rădăcina tot timpul. Și ești împărat și senin. Și cea mari târzie, maxim 40 de zile. Adică cel puțin un sărindar. Deși 40 de zile fără spovedanie mi se pare mult.

Părintele Teologos: Mult!

Pr. Ioan Raza:  Acum înțeleg că și părinții duhovnici se spovedesc mai rar, nu foarte des. Cum pot, cum găsesc timp.

Părintele Teologos: Da, depinde…

Pr. Ioan Raza:  Dar e clar, se vede la cel care se preocupă sau are această preocupare că izbutește să facă în viața lui ceea ce poate cere altora. 

Părintele Teologos: Așa este. 

Pr. Ioan Raza:  Sau să zică „niciodată n-am cerut altora decât ce am făcut eu. Sau nu am pus povară peste altul, din ceea ce n-am făcut eu, sau n-am săvârșit eu”. Si atunci, cumva și viața lui liturgică, programul. Poate nu e chiar cel mai bun cuvânt „program”. 

Părintele Teologos: Rânduiala zilnică. 

Pr. Ioan Raza:  Rânduiala, ascultarea, fericirea asta, se duce firesc… Spovedania are și ea orele ei sau timpul ei. Lupta celui spovedit este că și rugăciunea duhovnicului îl ajută.

Părintele Teologos: Evident

Pr. Ioan Raza:  Că nu va putea fără. 

Părintele Teologos: Evident.

Pr. Ioan Raza:  Că și el zice, rugându-se pentru Părintele duhovnicesc sau Parintele duhovnic: „Pentru rugăciunile Părintelui duhovnic, Doamne ajută mă să călătoresc bine!”  

Părintele Teologos: Evident

Pr. Ioan Raza:  Și atunci, cumva lumea este ținută. Avem o duhovnic în fiecare parohie. Nu știu dacă în fiecare spital. S-a dorit cât de mult s-a putut. Cel puțin, țara noastră e privilegiată din punctul ăsta de vedere. 

Părintele Teologos: Foarte. 

Pr. Ioan Raza:  Să nu fie un sat fără o biserică, cel puțin. Acum, mai sunt și alte denominațiuni și credincioșii sunt împărțiți. Însă cred că aici dacă este sinceritate, după cuvântul acela: „Să trăim ortodoxia în toată profunzimea ei” – acum, câte straturi de ceapă are… – și în toată sinceritatea noastră, e clar că oricine poate să vadă asta și să audă, să înțeleagă. Nu trebuie să mergi dintr-o parte în alta a satului sau a localității ca să înțelegi că drumul pe care mergi e bun sau e potrivit.

Părintele Teologos: Așa este 

Pr. Ioan Raza:  Și că toți care te văd cred nu numai pentru cuvântul tău, ci și pentru că noi înșiși ne-am încredințat că e așa. Cred că la urmă viața duhovnicească aceasta ajunge. Ca un fel de încredințare foarte puternică.

Părintele Teologos: Da. Și în comunitate. 

Pr. Ioan Raza:  În comunitate, că numai această poate fi drumul. Că suntem un pastor, lângă Păstor. Că avem același potir, de data asta comun.

Părintele Teologos: Exact.

Pr. Ioan Raza:  În comunitate, da, potirul comun. Că avem o nădejde care nu rușinează. Că noi mergem bine. Suntem păziți, protejați. Și avem dragostea care ne unește și ne ține. Și te bucuri ca duhovnic să vezi că surorile mai tinere au grijă de cele în vârstă. Că le oferă locul sau scaunul. Că frații mai tineri au respect pentru cei în vârstă. Că tot e anul vârstnicilor în Patriarhia noastră. Că avem această grijă, dar nu pentru că o avem, ci pentru că simți nevoia să o ai. Sau pentru că nu poți altfel, decât așa. Trăind- o și aplicând-o.

Părintele Teologos: Exact.

Pr. Ioan Raza:  Bun. Acum, noi ne folosim în lume, Părinte, de cuvântul duhovnicilor de aici și din altă parte, cu barbă albă, albiți de vreme și de înțelepciune. Aș întreba așa și pentru mine și pentru folosul celorlalți. Cuvântul acesta, spus într-un anumit context aici, în Duhul Sfânt, că e viață duhovnicească, poate să-mi folosească mie, fiilor duhovnicești, credincioșilor în general, bisericii noastre care se află într-un alt context, să fie la fel de folositor? Pentru că e trăit. Ce este aici este trăit într-un anumit context. Eu mă aflu și trăiesc în alt context. Poate să-mi folosească o concluzie duhovnicească de aici în contextul în care mă aflu eu?

Părintele Teologos: Păi, să vă întreb eu ceva. O să vă întreb și eu ceva dacă îmi răspundeți o să vă răspund și eu. 

Pr. Ioan Raza:  „De unde era Botezul?”

Părintele Teologos: Da, da. De unde era….

Pr. Ioan Raza:  Ioan Botezătorul. 

Părintele Teologos: Nu numai asta.

Pr. Ioan Raza:  „Și vă spun, de unde am puterea. Cu ce putere fac aceasta.”

Părintele Teologos: Mântuitorul a vorbit în alt context. Sfânta Scriptură a fost scrisă cu totul alt context. 

Pr. Ioan Raza:  Așa este. Și se potrivește oricărui context, pentru fiecare generație până la capătul lumii acesteia și dincolo de ea.

Părintele Teologos: Exact. Deci dacă este un cuvânt spus în Duhul Sfânt, Duhul Sfânt este viu. Este viu și lucrător. Știți, mai ceva ca o sabie cu două tăișuri. 

Pr. Ioan Raza:  Cred că asta ne dorim ca părinți duhovnici. Nu doar pentru…, știueu…, ar fi căderea imediata, să ai impresia ce mare lucrare ai făcut. Ci ca omul suferind acolo să-și găsească raspunsul, să își schimbe viața, să se convertească. Să vină, să zicem, din zona roșie a depărtării sau a marginalității, să vină, să se apropie de zona aurie, de zona galbenă sau să zicem, caldă. Să fie mădular viu.

Părintele Teologos: Viu.

Pr. Ioan Raza:  Intr-o biserică vie.

Părintele Teologos: În trupul viu.

Pr. Ioan Raza:  În trupul viu, el să fie viu, să nu fie mort.

Părintele Teologos: Așa este. 

Pr. Ioan Raza:  Și atunci putem gândi și de multe ori m-am gândit și zic acest cuvânt și poate ajută. Cei 2% din Grecia, cei 10% așa cum îți ziceți din țara noastră, din România, care vin la Biserică, vin cred că din dragostea lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, da. 

Pr. Ioan Raza:  Sunt ai lui Dumnezeu. Dar, Domnul poate să întrebe la judecată: „Bine, Părinte…” …

Părintele Teologos: Teologos…

Pr. Ioan Raza: „Bine, Parinte Ioan. Bine, tuturor Părinților…Dar, câți au venit la Biserică sau la Mine, convertiti după cuvântul, viață și lucrarea voastră?” Si asta ar fi o întrebare. Aicia r fi o intrebare. Da. Am adus 50. „Iată, eu și fiii duhovnicesti, pe care mi i-a dat Dumnezeu.” Dar, daca s-au pierdut 500, mustrarea de cuget…

Părintele Teologos: Aici cred ca o să închidem podcastul, pentru că la întrebarea asta, va trebui sa lucram la ea toată viața. Toată viața. Așa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați