De la adicție la record mondial și mântuire – Andrei Argentis, p. Teologos

Ascultați povestea ieșită din comun a lui Andrei Argentis povestită chiar de el însuși, poveste din care învățăm cât de distrugătoare poate fi adicția de jocuri de noroc, dar și cât de mare poate fi milostivirea lui Dumnezeu.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu un invitat care a venit foarte inopinat, să zic așa… pe care eu am început să-l îndrăgesc foarte mult. Nu este invitat… trebuie să știți că eu niciodată nu invit… dar în clipa în care găsesc oameni extraordinari… și, de fapt, cam toți pelerinii sunt extraordinari și au ceva de spus… în clipa respectivă, îi rog, dacă doresc bineînțeles, să facă un podcast, să facem un interviu.

E vorba de Andrei Argentis trebuie să știți… care foarte pe scurt spun eu… după care îl las pe el să se prezinte puțintel, da? Și după care o să intrăm în subiect. Foarte pe scurt este într-adevăr un ortodox trăitor, care însă vreme de 16 ani a fost dependent de jocuri de noroc, de ruletă. Este și deținătorul unui record Guiness. O să-l las pe el să spună despre ce este vorba… așa… și dincolo de asta are și o companie – Argentis – o companie care vinde roți industriale, anvelope industriale și are și o fundație foarte importantă, o fundație care are ca scop vindecarea oricărui tip… sau, mă rog, cât mai multe tipuri de adicție. Bun, acuma să-l las pe el să se prezinte, după care o să-l pun să răspundă la anumite întrebări.

Andrei Argentis: Doamne ajută, părinte. Mulțumesc că m-ați primit inopinat așa cum am venit. Dacă aș spune că sunt deținătorul recordului mondial ca cea mai mare colecție de telefoane mobile vechi din lume. Certificate de Guiness Book acum 1 lună… Aș scoate din context ca sectarii, dar eu sunt ortodox și vă spun că sunt un român, un moldovean… Sunt căsătorit cu o ardeleancă, avem 4 copii extraordinari…

Părintele Teologos: Să vă trăiască!

Andrei Argenti: Mulțumim lui Dumnezeu… și sunt fost-dependent de ruletă, de cazino timp de 16 ani, întrepătruns cu dependența de alcool, xanax, calmante, rețele sociale, puțină iarbă care nu mi-au adus efectele așteptate pentru mine atunci, judecata celorlalți și etc.

Moment crucial

Și în urma unui șoc mortal în 12 ianuarie 2018, când am dat un pic de vecinătate cu moartea, intrând în hipotermie la -18 grade, după ce un prieten preot m-a găsit, am spus, fără să știu ce mă așteaptă că dacă voi reuși să supraviețuiesc, voi renunța la absolut orice. Și acela a fost momentul zero, eu zic clipa de la moarte la viață.

Afundarea în dependență

Părintele Teologos: Bun, prima întrebare: Cum ajunge cineva să fie atât de dependent? Să intre atât de mult în adicție.

Andrei Argentis: Dacă aș răspunde cu mintea de atunci probabil că nu aș avea neapărat un răspuns. Căutam o continuă validare de orice tip, încercam să-mi iau alibi material de la Mercedes S Class. Pentru un tânăr de atunci pe care bineînțeles că nu eram pregătit să-l am și l-am izbit sub influența alcoolului, mi-am pierdut permisul 3 ani. Dacă ar fi să răspund după ce am căutat, deoarece eu am căutat întotdeauna să văd cu ce lupt, să știu cu ce mă bat. Nu eram condus de fricile primare, să zic așa. Dar tot timpul căutând prin psihoterapie, psihologie, medicamente… am fost 1 an și la alcoolici anonimi… încercam să-mi găsesc inamicul și să pornesc și eu la ceva. Să zic că dau și eu, nu numai să iau.

Eu nu știam că este atât de puternică o dependență, de 20 și ceva de ori peste voință și încercam să-mi pun voința proprie. Și am fost identificat cu tulburare de comportament borderline, tulburare bipolară. Îmi plăcea și eram fascinat și când mi se spunea că „ești alcoolic, du-te acolo și luptă”, pentru că îmi plăcea studiez subiectul și să ies de acolo și să am o justificare: „măi, de asta mă comport așa”, pentru că eu mă comportam împotriva trăirilor mele sufletești și împotriva a ce doream să fac.

Ideea că un om poate să ajungă acolo din mândrie. Cum a spus Sf. Paisie Aghioritul în cartea „Patimi și virtuți”, „Mândria este comandamentul general al patimilor”. Eu nu știam asta. Mândria pe mine mă valida practic și eram dependent de asta și dădeam în ramuri, în loc să dau în rădăcină, în mândrie.

Rolul mândriei

Părintele Teologos: Tu, de fapt, ca să fie mai clar, tu doreai să experimentezi. Și pe baza mândriei tale spuneai că eu mă pot ține și mă pot controla.

Andrei Argentis: Aveam doi factori declanșatori: un apetit uriaș pentru risc și un jucător sau chiar un dependent de alcool, într-adevăr, consideră că poate controla în mare parte până la limita morții, când are un șoc și i se dau peste cap așteptările. Într-un fel ceilalți văd mai mare riscul decât îl văd ei. Practic este acel gol interior de dimensiunea lui Dumnezeu pe care noi încercăm să-l completăm, dar noi băgând în noi substanța sau obsesia e ca și cum am turna într-un gol acid sulfuric și l-am mări și tot încercăm să-l mărim și nu avem cum. Este practic definiția nebuniei când făcând același lucru tot așteptăm rezultate diferite.

Influența anturajului

Și bineînțeles anturajele. Anturajele sunt groaznice pentru că sunt alimentatorul de așa ceva. Și cine spune că are anturaj de pahar ca să-i valideze prietenia sau poziționarea socială este o minciună, pentru că în momentul în care renunți sunt primii care te atacă, pentru că tu dovedești că se poate. Probabil soția, mamele, prietenele spun „de ce a reușit ăla?” și vor să te atragă înapoi, pentru că atunci tu ești dovada vie că se poate și atunci ar trebui să facă și ei. Oamenii nu vor să iasă din zona de confort. Se simt bine în rău.

Iubirea de sine

Părintele Teologos: Am înțeles. Datorită iubirii de sine nu vor să iasă de acolo.

Andrei Argentis: Da… și din prea mult timp liber. Când ai prea mult timp liber cochetezi cu dependențele, ai timp să le oferi și au timp să te mănânce.

Programul în viața omului

Părintele Teologos: Deci crezi că … așa să anticipăm puțin, să nu mergem foarte mult la terapie… crezi că dacă omul n-ar avea timp liber ar fi mai bine? Adică dacă omul ar avea un program, crezi că ar fi ma bine?

Andrei Argentis: Cu siguranță, deoarece în orice dependență am fi, că e obsesie sentimentală, că e de substanță, noi căpătăm toleranță. Oricât am încerca să mărim dozele, până la urmă ne creștem disperarea și depărtarea, practic, de Dumnezeu, dacă e să vorbim spre soluționare, dar ne creștem toleranța ce ne falimentează, din toate punctele de vedere. Ne falimentează de timp, de bani, de relații – de relații sociale, de incapacitatea de a dobândi o familie sau a întreține una. Și putem să avem un barometru, dacă ar fi să ne gândim: cu cât îți scade mai mult empatia pentru celălalt de lângă tine, cu atât îți dai seama că îți evoluează boala.

Cum se manifestă dependența

Părintele Teologos: Da, dependența… Că tot spui despre asta, cum se manifestă boala? Cum se manifestă dependența?

Andrei Argentis: Poți să-ți iei niște etaloane sociale. Dacă nu mai ai oameni buni lângă tine sau dacă ai o lipsă acută de timp și ești obsedat să consumi ce consumi tu – că este o ruletă sau un aparat de păcănele sau alcool sau droguri sau dacă ești obsedat… că eu mi-am făcut o legătură așa să-i judeci pe ceilalți ca să te îndreptățești pe tine și ești obsedat să te îndreptățești, practic, o să-ți dai seama că crești în boală. Și am observat sentimental.

Sentimental, cu cât nu-i mai suporți pe cei de lângă tine și cauți să-ți aduci îndreptățiri că tu faci așa pentru că… că ești mai special, că ți-au făcut în copilărie nu știu ce părinții sau tot cum este psihologia, dar alunecăm puțin spre latura new-agistă, să te regăsești cu tine ca și copil interior… În loc să găsim soluționarea în prezent, iertați-mă, cu gândul la Dumnezeu și spre viitor, tot căutăm în trecut. Ca și cum, dacă am face pace cu acel copil, care nu știu ce a fost el traumatizat emoțional, în prezent… Nu, ești în prezent, vino-ți în fire, calcă pe teren sănătos, îmbărbătează-te! Că noi ducem lipsă de bărbăție. Și atunci noi ne pierdem curajul. Lipsa curajului ar fi iarăși o definiție că ești pe un drum aproape de capăt, pentru că doar într-un șoc mortal mă gândesc că poate să fie un final de trezire, că nu toți beneficiază de acest cadou de la Dumnezeu.

Părintele Teologos: Și cred că de fapt, în clipa în care omul se află într-o astfel de boală, în dependențe, cred că omul se vinde pe sine sau se dă, de fapt… nici măcar nu se vinde… sclav pe sine idolilor. Că patima devine un fel de idol, devine o relație idolatrică, de fapt.

Andrei Argentis: Devine un sclav care nu este plătit. Plătește el ca să lucreze pentru un idol.  

Părintele Teologos: E o formă de tiranie, de fapt.

Andrei Argentis: Da… și cu consimțământul celui…

Dependența distruge iubirea!

Părintele Teologos: Și cred că asta distruge dragostea din tine… față de ceilalți, evident.

Andrei Argentis: În primul rând, distrugând relațiile din jurul nostru, noi nu mai avem cum să iubim. Și nu se depărtează Hristos de noi. Ne depărtăm și mergem în acel gol de care am zis că tot încercăm să-l completăm și-l lărgim și ne afundăm. Cred că ar fi o definiție a iadului pe pământ.

Despre vindecare – exemple

Părintele Teologos: Așa este. Pentru că nu îl umpli cu nimic, de fapt. Bun. Cum vezi vindecarea?

Andrei Argentis: Eu pot să dau exemple din viață. Eu nu sunt nici validat, nici certificat să vorbesc în calitate de tehnică a dependențelor, deși le cunosc, dar am observat că eu primind astfel de sfaturi, nu am putut să aplic, pentru că cine-mi transmitea, dacă nu-mi transmitea sufletește sau soluție duhovnicească, rămânea la nivel mental. Și mental noi putem să fim oarecum hipnotizați sufletește. Și când ne depărtăm ne dăm seama: „ceva e acolo”. Sau dacă ai mai și plătit ceva și te așteaptă din nou…

Eu nu combat lucrurile astea. Sunt prieteni, am prieteni de la Alcoolici Anonimi care s-au salvat, merg pe program și reușesc. Eu spun că nu am reușit.

Dăruirea personală către Dumnezeu

Prima parte, din ce-am observat, este să-ți recunoști falimentul. De orice tip. Eu mi l-am recunoscut și pe plan personal, și pe plan familial, și pe plan social, și pe plan de bussiness, pentru că omul Andrei a falimentat tot. Și am spus: „Doamne, m-am raportat greșit la Tine! Eu am ratat.” Oricât am crezut că sunt de deștept, că sunt bun … ce făceam eu atunci… vânzări, la nivelul meu, am spus: „Vino, preia-mi viața cu totul. Nu sunt capabil de așa ceva. Preia-mi familia, pentru că n-am nici o șansă și preia-mi afacerea. Dacă consideri că trebuie s-o am mai departe, preia-mi-o.” Și atunci, am schimbat raportul la materie.

Raportându-mă la materie în mod concret și real, deoarece mi-am dat seama că nu mai dețin nimic. Și m-am pus în slujba lui Dumnezeu: „Dumnezeule, te rog să devii deținătorul întregii mele vieți pe toate palierele, ca să pot să lucrez și să-mi dau acordul să mă ajuți să ies.”

Familia unui dependent

Părintele Teologos: Foarte important. Accentuez aici puțin. Oamenii nu cred astăzi că Dumnezeu, de exemplu, poate să fie un patron de întreprindere. Nu, Dumnezeu poate să fie un șef de bussiness. Referitor la familie, cum a fost cu familia?

Andrei Argentis: Din nefericire pentru mine, eu am fost înconjurat de o familie de super-eroi, începând cu părinții mei, sora mea, soția mea, care m-a iertat în momente în care eu personal nu m-aș fi iertat…

Părintele Teologos: Toată dragostea noastră pentru doamnele Andrei.

Andrei Argentis: Să pomeniți pe Ioana. Nici acum nu cred că l-aș fi putut ierta pe Andrei de atunci. Ea a avut prietenă pe Maica Domnului. Și a reușit să facă aspectul ăsta. Ea și acum îmi spune: „Andrei, nu-i chiar așa…”. Ioana, nu știu ce dragoste ai tu, că eu mi-am pus tot felul de aduceri aminte din trecut….

Părinții mei mi-au stat ca niște ofițeri-santinelă, m-au flancat și au fost acolo. Ce pot să spun este că îndemnurile celor din jurul nostru de a nu face, a nu consuma, nu ajută.

Noi știm cel mai bine că suntem pe un drum greșit și că ne distrugem, pentru că vedem că nu avem succes și suntem și valizi și suntem și distruși și datori. Eu am accesat datorii de la cămătari… La un moment dat, dobânzile lunare îmi depășeau de 3 ori încasările, nu profitul. Și datoriile cumulate îmi depășeau de 3 ori activele sau ce puteam să vând ca să ies de acolo. Trebuie să ai un scop nobil. Dacă… și nu doresc să aibă cineva un șoc declanșator, adică să se întâlnească cu moartea.

Trebuie să ai un scop nobil. Un scop nobil, fie să-i ajuți pe ceilalți… eu sunt foarte deficitar pe rugăciune, pe credință și singura cale pe care am identificat-o în trecutul meu este să încerc să-i ajut pe ceilalți. Chiar prin mărturisire, spunând mai departe, mi-am dat seama că încep să-mi recapăt empatia… pe care eu o pierdusem. Devenisem foarte rigid și robotizat. Altă alternativă ar fi: o proiecție a ta în viitor, peste 5 ani să zicem, ce vrei să fii, să te vezi… Noi tot timpul ne vedem altfel, mai buni, mai… ce-o fi… chiar cu bani, cu prosperitate…

Lupta cu sinele

Părintele Teologos: Apropo de mândrie.

Andrei Argentis: Apropo de mândrie. Și să iei pe acel om din viitor, să vină în prezent și să stea la discuție cu tine. Și dacă te ceartă și te urechește că tu nu acționezi ca să ajungi acolo, un pic să-l asculți și să vezi ce e de schimbat și să mergi într-acolo. Eu am catalogat trei diferite poziționări în a reuși să lupți și le-am tratat pe fizic… pe fizice… adică noi suntem pe o scară, părintele meu duhovnic mi-a spus, între îndumnezeire și îndrăcire. Și, cu cât alimentăm corpul, ne ducem în jos pe calea îndrăcirii și cu cât limităm trupul, lăsăm sufletul să respire și să crească și ne ducem înspre dumnezeire.

Părintele Teologos: Așa este. Cu cât subțiem trupul, cu atât ne îndreptăm către duhovnicie, către Dumnezeu.

Andrei Argentis: Și atunci, cel puțin la mine, care sunt un leneș, a funcționat rigoarea. Rigoarea a însemnat trezitul la timp ca program, dușuri reci, în primă fază, pentru că mai rău de atât nu poate să-ți fie corpului într-o zi ce urmează și atunci tu te obișnuiești cu aspectul ăsta. Alergatul, de dimineață, în primă parte. Alergatul… E foarte greu când tu ești în sevraj de ceva sau ieși după un episod de alcoolic să alergi. E groaznic. Da, dar în primul rând tu să-i faci bine corpului tău și se luptă și ficatul îl pui în funcțiune, și-i faci bine creierului.

Și postul… Lumea îi zice fasting. Zi fasting la început și postește, până când îți dai seama că trebuie să-l legi duhovnicește. Și este bine, pentru că dacă noi începem să controlăm, chiar și să ne alimentăm compulsiv, atunci avem ancore să le aplicăm și să le transportăm și în dependențele noastre.

Al doilea aspect pe care am lucrat a fost socialul. În primul rând trebuie să-ți ștergi anturajul prost, pentru că e clar că a contribuit și te-a adus aici. Cine ți-a fost alături să-i selectezi foarte bine. Eu personal mi-am șters agenda telefonului… mă sunau în continuu oameni și tot trebuiau să se prezinte din nou pentru că nu-i salvam din nou, pentru că știu unde au fost atunci. Și să-ți găsești un alt grup și trebuie să te bazezi pe familie.

Ajutoare într-o luptă grea

Noi avem nevoie de două direcții de salvare: pe verticală cu Hristos și pe orizontală. Noi dacă nu ne flancăm pe orizontală și pe verticală nu putem să acumulăm acea forță de cel puțin 20 ori peste voința noastră. Că Dumnezeu lucrează cu materialul clientului.

Părintele Teologos: Da, exact. Cu roțile clientului…

Andrei Argentis: Și lupta e nedreaptă. E o luptă nedreaptă între patimă, duhurile de rigoare din spate și voință. „Măi, n-ai voință?” Ba da, omul are voință și își dorește…, dar cade, falimentează, recade. Un prieten, șeful de la Departamentul de Urgențe al unui Spital renumit din România a spus: „Faceți asta, că e bine, pentru că noi pe partea de Psihiatrie, pe închiși, noi avem recăderi și nu vreau să zic 100%, dar îmi amintesc expresia „înspre 100%”. Deci posibilitatea ca omul să recadă după ce iese de acolo, sub un tratament medicamentos îl duce înspre 100%. Și atunci ei se simt falimentari în sistem pe tema asta și și recunosc unii dintre ei.

Un specialist și explicația sa

Părintele Teologos: Apropo de asta, eu am văzut un studiu foarte mare pe tema dependenței de droguri, de substanțe psiho-active, pentru că sunt foarte multe feluri de droguri, în care unul dintre cei mai reputați specialiști pe plan mondial în domeniul drogurilor, după ce a prezentat o statistică cu totul și cu totul impresionantă la adresa sa, ce studii a făcut, câți pacienți și așa mai departe, la sfârșit concluzionează, dintr-un punct de vedere ateu, dacă dorești, neutru. Spune că într-un mod inexplicabil numai ideea de divinitate poate să aducă o vindecare definitivă a unui om care este dependent de substanțe psiho-active, de risc și de mare risc. Deci numai ideea de divinitate. Asta spun pentru toți cei care încearcă să se vindece prin alte metode. Nu există. Desigur, să facă cele necesare, cele de specialitate, da, ok, dar numai dacă omul se apropie de Dumnezeu.

Andrei Argentis: Eu nici nu vreau să combat așa ceva pentru că aș declanșa ideea ridicată bizar în România asta progresistă. 

Părintele Teologos: Vorbesc eu…

Andrei Argentis: Iertați-mă!

Părintele Teologos: Sigur.

Andrei Argentis: La mine n-a funcționat. Eu spun ce a funcționat la mine și vreau să dau cu bucurie mai departe. Trebuie să-ți găsești un job, să-ți ocupi timpul, dacă nu-l ai deja, pentru că faci sport, faci… te trezești, dar dacă tu ești cu computerul sau cu telefonul, recazi. N-ai șanse. Poate să te sune soția cu mama, cu maică-ta, să faci ceva, nu au cum, e viața ta, până la urmă. Spre mântuire ești până la urmă în alergare singur.

Părintele Teologos: Singur, da…

Sevrajul și ocuparea minții

Andrei Argentis: Cu ajutorul celorlalți, cu duhovnic, dar… Și ce a funcționat la mine a fost ajutarea celorlalți. Ajutarea celorlalți, să nu credeți că ajută așa mult, că sunt egoist până sus și înapoi. Dar eu șocam cu colecția și veneau oamenii și mă întrebau: „ce-i cu atâtea telefoane aici?”. Am spus „este un medicament adus sevrajului de ruletă”, deoarece sevrajul de alcool îl poți un pic și studia, îl poți și combate oarecum prin niște tehnici, bineînțeles o să încep cu abstinență. Dar la jocuri, pentru că e mai puțin studiat sevrajul de jocuri, în primul rând ai nevoie să-ți ocupi mintea. Să-ți ocupi timpul și mintea. Pe mine Dumnezeu m-a salvat.

Dar în sevrajul de jocuri am început să strâng telefoane, punându-le în oarecare colecție, le-am corelat eu cu o bișnițăreală de-a mea din liceu și le recunoșteam. Și neavând rețele sociale nici nu știam că există un record mondial pe care-l depășeam fără să îmi dau seama. Și mi-a folosit să nu mă mai focusez atât de mult pe ce numere să-mi cadă sau de ce nu-mi cad, pentru că dependența jucătorului nu este de a câștiga bani, cum toată lumea crede. Sau nu este de a fi… Într-un timp, la câțiva ani de cazino poți să zici: „mă, sunt dependent de a fi în starea asta”. Mi se creează o lume ideală, cu ce este în jurul nostru, cu miros, pe toate simțurile suntem atacați cu lumină, cu muzică, dependența este de a te distruge. Ești dependent să te distrugi ca să încerci din nou să revii și pe urmă tu devii dependent în a-ți fi rău și ajungi acolo. Te și enervezi când devii mai bun…

Dependența de a te distruge

Și tu ești dependent să cazi din nou. Și acel apetit pentru risc se transformă într-un apetit de a încerca să-ți revii dintr-o stare cât mai decăzută.

Părintele Teologos: Apetitul de distrugere, cum spunea cineva.

Andrei Argentis: Dependența de a te distruge. Este cu siguranță orchestrată de inamicul nostru nevăzut. Dar asta este în concret.

Părintele Teologos: O mică paranteză… Trebuie să știți, oameni buni, că este imposibil de a câștiga la cazino. Este imposibil. Să știți că din punct de vedere statistic probabilitatea de a fi aproape de câștig este mare. Probabilitatea chiar de a câștiga este foarte foarte mică. Pentru că e vorba de o curbă ceva de genul ăsta, da? Și când vorbim de o curbă exponențială în sens negativ, atunci… Prin apropierea de câștig e vorba de o probabilitate mare și în clipa în care dorim să fim chiar în centrul țintei, chiar să câștigăm, atunci probabilitatea devine foarte mică.

Jocul la ruletă – aspecte necunoscute

Andrei Argentis: Eu nejucând pe aparate, ci doar ruletă, pot să spun și un caz concret … poate gamblerii o să mă înțeleagă… Eu jucam ruleta electronică. Probabil majoritatea știu că au 36 de numere și suma lor este 666. Probabil că despre coincidențele astea… trebuie aduse în discuție….

Părintele Teologos: Trebuie spus. Trebuie spus.

Andrei Argentis: Noi am desfăcut ruletă cu unii jucători care Dumnezeu să-i odihnească uni s-au sinucis după. N-au făcut față presiunii. Aveam un prieten ce avea amenajări interioare în cazinoul… într-un lanț de cazinouri în Cluj-Napoca și mi-a spus… eram cunoscut ca un jucător de o anumită serie… Și mi-a spus: „Andrei, tu când intri în cazino, șeful de sală…” Pentru că eu eram atât de prost că nu puteam pierde puțin, eram un pește gras pentru ei… știam să fac rost de sume de bani cu împrumuturi, eram bun pentru ei… îmi spuneau… „îți schimba softul… În momentul în care intri, ei știau ce joci tu.”

Eram obsedat de niște numere până la urmă. Și atunci, dacă făceam pauză mare, de câteva luni, prima dată îmi băteam numerele mele.

Părintele Teologos: Ca să te atragă…

Andrei Argentis: Da, și probabil toți jucătorii știu că primul joc este câștigător. Nu este întâmplător. Este…

Părintele Teologos: Programat și la propriu și la figurat.

Andrei Argentis: Programat și spiritual. Sunt cumulate.  

Despre experiența morții    

Părintele Teologos: Moartea… Cum a fost în…?

Andrei Argentis: Acum sunt un pic în conștientizare că nu există ușă între viață și moarte. Am trecut printr-o tragedie de familie, cumnatul meu, Petre, a trecut către veșnicie în câteva secunde și vă rog să-l pomeniți pe Petre.

Părintele Teologos: Dumnezeu să-l odihnească!

Andrei Argentis:  Și pe sora mea cu cei 3 copii care au rămas. Moartea îți dă un șoc dacă nu treci dincolo, dacă o simți. Dacă o simți… eu mă tot identificam că sunt lipsit de frici… Apare la un moment dat disperarea că nu mai e timp. Este groaznic. Este groaznic să nu mai ai timp și să conștientizezi asta. Practic, șocul când eu am spus că voi renunța la tot e că mi-am dat seama… și aici cred că am fost nu antreprenorial, cred că am fost șiret… mi-am dat seama că nu mai am unde să cad. „Nu mai există, Andrei. Gata. Dincolo e game over.”

Și atunci șocul și conștientizarea că nu mai ai timp… Să înțelegem șansele care ni se dau. Pentru că eu am mers beat cu motocicleta, am zburat cu paramotorul beat, am luat brazi în brațe, mă izbeam de copaci, am izbit mașini și mi-am pierdut permisul și sistemele de la Mercedes mi-au luat volanul… Dumnezeu mi-a schimbat direcția să nu mă izbesc în stâlp. Nu am murit, nu știu, simțeam că am trecut prin câteva variante. Nu dădeam mai departe. Dumnezeu a pus niște talanți în mine, eu în mod egoist țineam lumina în mine, n-o lăsam să treacă, să meargă spre mine, adică adevăratul scop al talanților sădiți. Am fost un egoist și pe merit am ajuns acolo. Cu siguranță. 

Părintele Teologos: Cum a fost? Un accident de mașină sau ce?

Andrei Argentis: A fost hipotermie.

Părintele Teologos: Hipotermie…

Andrei Argentis: – 18 grade.

Părintele Teologos: Dar ce înseamnă hipotermie? Cum a ajuns să fie atât de frig? Să suferi așa frig?

Andrei Argentis: Am avut ultimul meu joc, o sumă uriașă, cu dobândă de 20% pe săptămână la cămătari, alcool, xanax, marijuana, un cumul… După pierderea sumei în 30 minute m-am culcat pe un pavaj înghețat la mine în firmă și-am înghețat. Și m-a găsit un preot, a sunat la salvare, am ajuns acolo, m-am dezmorțit, m-am dezghețat, am fugit din spital, am băut ultima bere și aia a fost ultima mea bere…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu! Și de acolo ți s-a întors viața.

Andrei Argentis: Am avut cea mai grea zi din viața mea după. Prima zi din viața mea a fost o duminică. Am fost asediat de gânduri. M-am simțit ca în Troia sau ca în Lord of the Rings, când veneau zeci de mii de săgeți spre mine. Nu mă puteam concentra în nimic. Aveam un prieten, îmi citea cred din Psaltire. Nici nu puteam, ascultam primul cuvânt. Sau dacă zicea Andrei și zicea ceva, eu îl pierdeam la ”An…”. Nicidecum să mă concentrez eu să…  

Părintele Teologos: Să înțelegi ce vrea să zică…

Simțirea iadului și ce a urmat…

Andrei Argentis: Să înțeleg ce vrea sau să înțeleg ce vreau eu… A fost cel mai greu moment și dacă s-ar amplifica iadul cu 2, și-ar fi veșnic, este îngrozitor. Și așa, dacă ar fi cum am trăit eu, este îngrozitor. Sunt convins că este de câteva sute de ori mai puternică trăirea și disperarea.

Părintele Teologos: Așa este. Așa este. Și după aceea te-ai concentrat să-ți schimbi viața, să schimbi viața și celorlalți.

Andrei Argentis: Nu aveam șanse să-mi schimb viața singur, fără să încerc să-i ajut pe ceilalți. Mi-am dat seama că nu am șanse, pentru că intram în același circuit și ciclu de recăderi.

Și atunci am venit în Athos în 2018, m-am spovedit la Cășiel la părintele Serafim, pe urmă mi-am găsit duhovnic la Mănăstirea Afteia și am venit în Athos. Am avut niște trăiri într-adevăr aparte de lumea pe care noi o cunoaștem încadrată în standarde și niște aduceri aminte. Și în discuții, chiar dacă mă enervam, că mă enervam și mă enervez și acum probabil. Cu cât scurtam distanța de a sta în starea aia, cu atât îmi dădeam seama că pot lucra la mine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Și dacă priveam o brățară sau un citat, ce-mi mai puneam eu în birou… vezi că tu vii de-acolo, vezi că vii din moarte, ți s-a dat o șansă, nu-ți bate joc de ea, nu fi ipocrit și nu fi laș, transmite mai departe și spune mai departe.  

Dăruirea față de ceilalți oameni 

Părintele Teologos: Și să-i ajuți pe alții. Vorbește-mi puțin despre fundație!

Andrei Argentis: Eu, echilibrul acesta interior, încercam să-l găsesc înainte de adolescența mea. Tot timpul am fost mai zbuciumat. M-a dus mintea pe drumuri și tot încercam să găsesc proiecte și să le îndeplinesc și să ajung acolo și să-mi dau seama că a fost în zadar. Eram într-un joc pe calculator, se numea Tribal sau Triburile și am făcut un trib, se numea Equilibrum. Și de atunci tot încercam să fac un trib de jucători care să nu trișeze și să fie echilibrați în joc.

Fundația se numește Equilibrum Foudation that Fight Addiction. Ministerul Justiției ne-a aprobat întâlnirea în luna martie și în primă fază am început să lucrez unu la unu cu copii, cu oameni pe jocuri, să mai vorbesc grupurilor de tineri despre asta. Ioana m-a temperat: „Oprește-te pentru că pe ei îi fascinează. Schimbă-ți discursul pentru că lor li se pare tare.” Și într-adevăr eu povesteam cât de prost eram și cât de mult greșeam…

Părintele Teologos: Pe ei îi atrăgea asta…

Andrei Argentis: Pe ei îi atrăgea, că era de fapt ce se promovează acum în social media. Exact genul ală de tip și de om. Depărtat de Dumnezeu, care avea pe mână în mod fals și parvenit unele lucruri materiale și într-adevăr în relațiile de unu la unu nu aveam randament de nici un fel.

Părintele Teologos: Deci oameni buni, viața lui de dinainte nu e un exemplu bun, nu trebuie să-i urmați!

Andrei Argentis: Deci viața mea de dinainte este „așa nu”. De acolo vin eu și nu știu câți au șansa să se întâlnească cu moartea și Dumnezeu să le dea validarea: „Hai, treci și stația asta”.

Un proiect de viitor

Părintele Teologos: Și acum?

Andrei Argentis: Dându-mi seama că nu avem succes și pierdeam foarte mult timp, am gândit antreprenorial și am zis „hai, să scalăm”. Am fost odată într-un sat deasupra unui sătuc din Cluj-Napoca, se numea Măguri-Răcătău. Deasupra era un sătuc pentru culegători de fructe de pădure și peste vară stăteau acolo, nu aveau curent. Am vrut să facem noi, după ce am stat cu corturile cu copiii… Am vrut să facem o faptă bună, să zic așa. Am dus alimente, am stat și am vorbit cu oamenii.

În timp ce se descărcau alimentele cu o echipă de-a noastră, m-am dus pe un deal și am zis: „Dacă eu aș fi fost aici în timp ce eram dependent mi-ar fi fost mai simplu cred”, pentru că mă simțeam aproape. Era o liniște deosebită. Nu aveam semnal la telefon.                              

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Andrei Argentis: Nu era curent, nu era nimic. Și am spus: „Hai, să aducem oamenii aici”. Și am zis: „Măi, dar oamenii ăștia locuiesc aici. Nu putem să aducem dependenți, oameni care au nevoie, aici.”  Și am zis: „Hai, să creăm un sat la fel ca ăsta, de la zero, cu biserică”… Pe urmă imaginația m-a dus mai departe și aștept binecuvântarea și a duhovnicului și a dumneavoastră să creăm o micro-Românie…

Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!

Andrei Argentis: Din case tradiționale cu specific moldovenesc, Maramureș, Ardeal, cu biserică, cu program, cu rigoare și să încercăm să lăsăm omul 30 de zile acolo sau cât dorește să stea, să se regăsească cu genetica bunicilor lui, pentru că înainte nu erau atâtea surse de a-l distrage de la adevărata țintă a noastră care este viața veșnică. Deci cam tot ce consumăm acum în timp, că ne identificăm ca adictivi sau nu, 90% nu e folositor.  

Părintele Teologos: Așa este. Zgomot informațional.

Andrei Argentis: Da și am zis că dacă am poziționa oarecum acolo, pentru o perioadă de timp, în afara surselor de substanță, de adicție, de anturaje, de tot ce este, sunt șanse de randament crescute. Creștem de la 2% cât e acuma marja, în relația de psihoterapie sau ce este, înspre 15-25% într-un centru de acest tip și dorim să avem biserică acolo. Probabil că majoritatea vin agnostici sau atei sau răzvrătiți cu Dumnezeu. În primă fază, trebuie să faci pace cu tine ca să poți face pace cu Dumnezeu. Să poți lupta, să poți lucra.

Și ăsta este proiectul nostru, nu am vrut să mergem cu mâna întinsă să încercăm să strângem fonduri pentru finanțarea lor. Încercăm să creăm bussiness-uri. În primă fază gândeam să dau 12% din unele bussiness-uri și să ducem spre fundație. Pe urmă mi-am dat seama: „Tu nu te juca cu ce e deja al lui Dumnezeu, ia-ți ce ai tu nevoie, trăiește cât vrei tu să trăiești, protejează-te și să ai prea mult, ca să nu înnebunești, că la un moment dat consumi împotriva ta, nu pentru tine. Pentru educație, pentru familie, tot ce ai tu nevoie ca să poți ține bussiness-urile astea și dă tot profitul.”

Și acum vrem să facem în martie, aprilie, mai, când dă Dumnezeu, pe baza colecției de telefoane, o galerie, să-i facem un time-travel omului și să facem parteneriate de marketing. Să punem omul, chiar și acolo să-i dăm un pic de două ore de amintiri din anii 2000, fără smart-phone. Asta va fi o țintă a noastră. Și tot profitul să-l direcționăm fundației Equilibrum.

O colecție record

Părintele Teologos: Să vă ajute Bunul Dumnezeu! Oameni buni, mergeți să vedeți expoziția de celulare. Câte celulare sunt?

Andrei Argentis: Certificate de Guiness Book am înscris cu o cifră frumoasă de 3 456. Noi am luat recordul din Istanbul, din Turcia, l-am adus de la musulmani la creștin-ortodocși. Am lăsat 1 000 de telefoane. Guiness Book numără doar telefoane modele unice. Am lăsat o rezervă de 1 000, invitând lumea să vedem dacă vine să îl depășească. Dacă nu, o să-l depășim noi din nou. Dar colecția are peste 12 000 telefoane cu butoane.

Părintele Teologos: 12 000 telefoane… păi ăsta este un camion de telefoane…

Andrei Argentis: Sunt tone, da… Și cred că o soluție acum, în timp ce vorbeam cu dumneavoastră, o soluție ar fi să înlocuim smart-phone-ul cu telefoanele acelea.

Părintele Teologos: Neapărat. În Statele Unite, pentru că tinerii își dau seama de distrugerile duhovnicești și spirituale pe care le fac smart-phone-urile, telefoanele mobile moderne, încearcă să se reîntoarcă la free-phone, adică telefoane cu butoane. Și într-adevăr ar fi o mișcare foarte bună, dar e foarte dificil, pentru că oamenii sunt dependenți de Whattsapp, oamenii sunt dependenți de o mulțime de lucruri de genul ăsta. Însă totuși, acolo unde se poate, cred că ar fi foarte bine dacă s-ar putea întoarce la…

Andrei Argentis: Telefonul smart-phone dacă îți folosește în bussiness, în job, folosește, dar în familie… Să vorbești, să dai un sms se poate, o poză poți s-o vezi seara acasă.

Dumnezeu și afacerile: o relație avantajoasă

M-ați întrebat de partea de bussiness și relația cu Dumnezeu în antreprenoriat. Mi-am dat seama de un lucru concret. Dacă nu faci o afacere și-l pui pe Dumnezeu chief-manager, n-o mai începe, pentru că nu te duce nicăieri. Adică probabil ajungi la banii pe care ți-i promiți, dar banii sunt cea mai mare non-valoare. Cea mai importantă valoare a omului este timpul, care se scurge și nu-l putem cumpăra. Celelalte valori nu se cumpără cu bani: amintirile, familia, visurile, relațiile etc.

Părintele Teologos: Iubirea nu se cumpără cu bani…

Andrei Argentis: Sigur. Cele care se cumpără cu bani sunt nesemnificative și sunt pe toate drumurile. Deci dacă nu este Dumnezeu la cârma firmei și tu să pui în sistemul tău operațional al firmei principii morale și de a nu-i distruge pe angajați sau să furi clientul. Efectiv trebuie să-i dai clientului o rezolvare a soluției, chiar dacă este un rău necesar. Bine ar fi ca omul să aibă o experiență în care să se vadă că tu faci asta dintr-un principiu foarte moral. 

Părintele Teologos: Îi vrei binele, de fapt.

Andrei Argentis: Și atunci dacă viziunea și misiunea ta sunt creștin-ortodoxe, și scopul tău este să te duci spre viața veșnică, tu trebuie să implementezi asta, că e viața ta. Bussiness-ul e parte din viața unui creștin-ortodox și nu este o paralelă.

Sfat pentru antreprenori

Părintele Teologos: Ce sfat ai da antreprenorilor din punct de vedere ortodox?

Andrei Argentis: Să-L pună pe Dumnezeu manager în compania lor. Și să se pună în slujba lumii.

Părintele Teologos: Să aibă credința asta că într-adevăr Dumnezeu știe foarte bine antreprenoriat.

Andrei Argentis: Antreprenor care a creat genomul, a creat infinitul, a creat galaxia și universul…

Părintele Teologos: Și noi nu credem că poate să conducă o firmă. Încă o dovadă a distorsiunii umane.

Concluzii

Cum vezi viitorul și al fundației și a adicțiilor în general în societate?

Andrei Argentis: Eu sunt ieșit din 2018 din consumul de adicții și rămân surprins și îngrozit de rapacitatea cu care s-a amplificat capacitatea de a intra adicția în cineva și ce tipuri de adicții sunt pe piață acum. Eu sunt la copii, la începători, doar le înțeleg acum, dar îmi dau seama că te prinde un telefon la vârsta de 12 ani. Să zicem că îți pune un smart-phone în mână și tu nu ai mai avut telefon înainte și eu cred că te prinde în 30 de minute să devii dependent de el. Este îngrozitor.

Totuși eu am luptat să nu devin dependent de alcool. Îți lua cel puțin câteva luni până mai renunțai, mai ieșeai… Este groaznic și cred că din cauză că lumea caută soluții pe adicțiile de bază, orchestratorii lumii au căutat și au găsit dependențe ambalate din nou. De fapt, până la urmă tot în suflet se dă și tot acolo se dă. Da, împachetat frumos pentru încasări și pentru bani. Dumneavoastră ați spus pentru manipulare, vă dau copy-right. Sunt halucinante forțele împotriva unui copil sau al unui adult sau sunt nedrepte, dar 100% cu Dumnezeu e dreaptă lupta. Adică ești superior.

Părintele Teologos: Da, totdeauna vom învinge! Trebuie să fim optimiști și mai ales foarte atenți la adicții. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Mulțumim tare mult.

Andrei Argentis: Doamne ajută!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați