Sfaturi de iarnă – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad care într-un cuvânt plin de har ne dă câteva foarte folositoare sfaturi de viață, sfaturi inspirate de anotimpul pe care îl parcurgem.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Ne revedem pe zăpadă

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși într-o atmosferă frumoasă de iarnă, cu zăpadă! Așa cum am mai spus-o și alte dăți, îmbrățișarea lui Dumnezeu când totul albește în jurul nostru, când totul devine frumos. Frumos e tot timpul, dar albul înseamnă puritate, curățenie. De asta s-a asemănat de multe ori și sufletul cu ceva alb, frumos, curat. Exact ca atunci când omul se duce și se spovedește sincer, curat, din toată inima și iese plutind. Simte că o da toată greutatea jos. Așa ne îmbrățișează și Dumnezeu cu binecuvântarea asta, cu zăpada, ca să ne bucurăm de ea. Chiar dacă poate e mai frig oleacă, dar toate au rolul lor. Vedeți și pământul și totul se împrospătează. Iarna se odihnește, își îmbracă veșmântul ăsta alb și stă de zici că doarme, e odihna lui. 

În anumite țări unde nu este zăpadă. Ce se întâmplă acolo? Pământul-i lucrat continuu, se fac recolte de două ori pe an, în unele locuri chiar de trei ori pe an, deci, îi epuizat. Vedeți? De aceea Dumnezeu dă îmbrăcămintea asta ca să odihnească toate.

Și vedeți că în timpul iernii, când ninge, când e alb totul, totul parcă parcă și noi stăm mai liniștiți un pic, mai dăm deoparte toată nebunia asta a lumii. Stai, privești zăpada, te bucuri de ea… dacă ești undeva la țară și ai foc, stai la un șemineu, la o sobă, la căldura aceea… e o atmosferă frumoasă, plăcută, o atmosferă care te îndeamnă să te gândești la cel care a creat toate astea. Da! Adică vedem de atâtea mii de ani anotimpurile astea cum merg: primăvară, vară, toamnă și iarnă, Dumnezeu are grijă, le-au pe pus toate acolo. Merge ca un ceas la care nu se mai termină bateria.

La Dumnezeu nu există greșeli

Toate-s făcute bine de Dumnezeu, toate sunt într-o rânduială. Ați înțeles, dragilor? Deci, la Dumnezeu nu există greșeli. Dumnezeu toate le-au pus într-o rânduială! Uitați, mai vine fum de aici, că am făcut focul și eu! Da! Toate sunt frumoase și într-o rânduială la Dumnezeu pentru că Dumnezeu le-a făcut bune pe toate. Și mai mult decât atât, Dumnezeu e dragoste, din  dragoste s-a gândit la noi cum să le facă pe toate ca să ne bucure, să ne bucurăm de ele. Dumnezeu nu ne-a făcut să stăm acolo mofturoși triști, să ne gândim permanent doar cum să facem bani, cum să avem mai mult, că de ce vecinul are mai mult. De ce nu pot să am mai mult, de ce nu am nu știu ce mașină, nu! Dumnezeu ne-a făcut să trăim prezentul și să ne bucurăm de fiecare clipă frumos! Ați înțeles, dragilor?

Despre rugăciunea Tatăl nostru

Acum, despre ce să vorbim, că n-am pregătit dinainte? Dar să vedem cum putem noi să trăim, să ne bucurăm de toate. Să ne gândim la un lucru, Tatăl nostru! Avem rugăciunea domnească dată de Mântuitorul. Pe Dumnezeu îl numim „Tatăl nostru care ești în ceruri”, deci îl avem pe Dumnezeu ca Tată. În fiecare zi, că e dimineață, că-i seara, că suntem pe drum, să spunem Tatăl nostru! Tatăl nostru care ești în ceruri!  Poate în timpul zilei ne supărăm și-L înjurăm. Atunci cum Îl numim noi Tată și după aceea-L înjurăm? Sau dacă-L avem ca tată, de ce deznădăjduim? De ce ne e frică? Doar Îl avem ca Tată și Tatăl își iubește fii, nu? Dar trebuie ca și noi să fim cum trebuie, să avem respect față de Tatăl nostru, nu?

Să-L respectăm, să-L iubim, să-I dăm cinstea cuvenită, pentru că ne e Tată care ne iubește, ne oferă totul, ne pune totul la dispoziție, doar să întindem mâna, să le luăm. Rugăciunea continuă frumos și undeva mai către sfârșit spune „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”. Ați înțeles? Deci, e ca o condiție pe care o punem lui Dumnezeu. Doamne, să mă ierți, dacă îi iert și eu pe cei din jurul meu! Ați înțeles? Pe cei care mi-au greșit, din jurul meu, dacă eu iert să mă ierți și Tu. Deci, îi punem o condiție lui Dumnezeu.

Vedeți, mai cade zăpada de prin copaci, a căzut pe telefon, sper să se mai vadă. Deci, vedeți? Dumnezeu vrea ca să iertăm! Mai spune undeva iar: ”Să nu apună Soarele întru mânia voastră!”, ați înțeles? Să nu cumva să te pui în pat fiind supărat pe cineva sau certat cu cineva. Adică, să ierți din toată inima! Chiar dacă nu te iartă celălalt, dar tu să-l ierți din toată inima, să poți dormi liniștit, să cauți căile de împăcare, nu de învrăjbire, să nu bagi vrajbă între alții. Trebuie să iertăm! Asta este condiția mântuirii noastre!

După iertare avem nevoie de smerenie. 

Exact cum se spune: dacă te duci la biserică să duci darul tău la Sfânta Liturghie și-ți amintești că fratele tău sau oricine din jurul tău are ceva cu tine, întoarce-te și împacă-te cu el și după aia vino și adu acel dar. Dacă are el ceva cu tine, dacă l-ai supărat cu ceva, dacă știi că i-ai greșit cu ceva, împacă-te cu el! Ați înțeles, dragilor? E mai bine să ne împăcăm înainte, nu când ne ducem la Liturghie să ne amintim de lucrul ăsta, ca să nu se pună între noi și Dumnezeu și să nu mai avem pace.

Un alt lucru, foarte important pentru mântuirea noastră, ca să-l avem pe Dumnezeu ca tată, ca prieten este smerenia! Spune frumos la Sfânta Scriptură, că Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă. Ce înseamnă asta? Ce înseamnă să fii în Harul lui Dumnezeu? Înseamnă să în fii în bucurie. Nu vă dați seama cât e de frumos să fii în Harul lui Dumnezeu! Harul te topește, nu mai poți să urăști, îi îmbrățișezi pe toți, îi iubești pe toți, te bucuri permanent. Asta înseamnă să fii în har. Cui dă  Dumnezeu harul? Celor smeriți, iar celor mândri le stă împotrivă!

Mândria se mai cheamă și prostie

Deci, pe scurt, te înalți cu mintea, îl judeci pe celălalt, te crezi mai bun ca celălalt? Ai deschis o luptă cu Dumnezeu! Deci, se depărtează harul și ești într-o luptă cu Dumnezeu. Nu mai ai pace, nu mai poți dormi liniștit, nu te mai bucuri de nimic, fața ta e tristă, ai o stare de nemulțumire continuă, toți sunt de vină în afară de tine, Dumnezeu e de vină ”Că de ce îngăduie asta, de ce îngăduie cealaltă?”. Deci, toate astea de unde vin? De la mândrie! După aia începe căderea în patimi, pentru că Dumnezeu se retrage și atunci încep să iasă din interiorul nostru toți balaurii, cum se spune, patimile. Apoi începe lupta cu ele, pentru că nu mai are cine să ne sprijine, pentru că noi ne-am luat la luptă cu Dumnezeu. Deci, pe Dumnezeu l-am ridicat împotriva noastră cu mândria noastră.

Eu mai zic la mândrie și prostie, pentru că e o prostie să te iei la luptă cu Dumnezeu. Vedeți cât rău ne facem noi singuri prin mândrie? Mândria are și o grămadă de ramuri. Să nu ne gândim că numai dacă mă înalț și cred că-s cineva, doar asta este mândrie. Mândrie e și când îl judec pe celălalt. Nu contează dacă e ortodox sau neortodox, indiferent ce este el în lumea asta, e treaba lui, e legătura lui cu Dumnezeu. Dumnezeu îl va judecă după meritele lui, iar pe mine mă judecă după cum lucrez eu, mă plătește după cum și ce am muncit eu. Nu am treabă cu celălalt! Ați înțeles, dragilor? Deci, nu avem dreptul să judecăm pe nimeni, niciodată! Nu-i dreptul nostru!

Celui care va acoperi greșeala fratelui lui și Dumnezeu o va acoperi pe a lui.

Mai auzeam pe cineva: ”Nu-i judec, e constatare!”. Serios? De când ai schimbat denumirea la judecată? Altcineva spunea, în cadrul ăsta, al lumii ”Nu mai este viclenie, acuma e numită diplomație”. Adică omul cu mai multe fețe, care ”te lucrează”, acum e numit diplomat. Deci, vedeți cum toate astea încearcă să ne schimbe? Adică patimile, toate astea, care nu-s plăcute lui Dumnezeu primesc o denumire acceptabilă pentru conștiința noastră, ca să pară ceva normal. Nu este bine așa, dragilor!

Deci, când judecăm, când vorbim pe alții, când ne socotim pe noi mai buni ca alții, dacă vedem pe cineva greșind și mergem repede să spunem la alții ”Uite ce a făcut cutare sau cutare!”, toate astea fac parte din mândrie, ca să arăt cumva că ”Uite, celălalt e mai rău ca mine!”. Apoi zic ”Vai, dar nu ăsta a fost scopul!”. Și atunci de ce ai vorbit despre greșeala celuilalt? Se spune undeva că ”Celui care va acoperi greșeala fratelui lui și Dumnezeu o va acoperi pe a lui”. Deci, în momentul în care tu vezi că cineva a făcut o greșeală, că are o neputință și te duci repede să spui, să te aștepți ca mai târziu, când vei greși și tu, să spună și alții despre tine în public, să te facă de râs.

Dumnezeu dă harul celor smeriți.

De asta, noi, niciodată n-avem dreptul să ne apucăm să trâmbițăm ce au făcut ceilalți. Nu contează cine, cum se zice, ”de la opincă până la vlădică”, de la împărat până la ultimul țăran, asta este treaba lor. N-avem noi dreptul să ne batem cu pumnul în piept și să-i judecăm. Nu suntem de acord cu păcatul, cu greșelile, cu lucrurile pe care le fac, dar nu avem dreptul, ca oameni, să judecăm pe nimeni! Ați înțeles, dragilor? Să avem grijă să nu ne luptăm cu Dumnezeu, că dacă ne luptăm cu El nu știu unde ajungem. Fără harul lui Dumnezeu, să ne fie clar, nu putem merge mai departe, nu putem face un pas, nu putem face nimic, suntem terminați! Dumnezeu dă harul celor smeriți. Ați auzit? Deci, să ne smerim! Dar asta nu înseamnă că trebuie să fim proști!

Trebuie să te smerești chiar dacă știi că cineva îți face rău! Exact cum spun și sfinții părinți, că ”Cine ți-a luat haina, dă-i și cămașa!”. Spune și Mântuitorul ”Care-ți face rău, fă-i bine!”, dar tu ești conștient de asta, adică nu o faci fără să-ți dai seama de răul care ți se face. Dacă îți face rău ție, te smerești, îți ceri iertare, dar dacă face rău celuilalt, nu stai nepăsător și zici că te smerești.

Să fim smeriți, dar nu proști!

Vezi pe unul bătut, te duci, te bagi între el și agresor, iei tu bătaia, dacă e nevoie, dar îl aperi pe celălalt. Ați înțeles? Deci, ne trebuie discernământ când îi apărăm pe ceilalți. Ne punem noi în fața celui bătut, primim noi, cum să zicem, bătaia, dar îl protejăm pe celălalt. Asta face parte din jertfa pentru aproape. Sau dacă ai o funcție, îți protejezi poporul tău, nu-ți bați joc că ”Eu sunt smerit”. Tu, care ai o funcție în stat sau ceva, trebuie să-ți aperi țara! Dacă ai o problemă cu altă țară, care-i mai mare, și-ți vine cu anumite oferte care distrug poporul tău, dacă spui că ești smerit și le accepți, aia e prostie.

Deci, trebuie cum am spus, să fim smeriți, dar nu proști, să avem discernământ întotdeauna în ceea ce facem. Ca să avem lucrul ăsta, trebuie să ne osândim pe noi tot timpul, să cerem ajutorului Dumnezeu, să nu ne socotim pe noi că suntem cineva. Nu suntem nimic! Cum am spus, fără harul lui Dumnezeu suntem nimic! Când suntem în harul lui Dumnezeu, atunci El ne învață ce să facem, ne luminează, ne ajută! Adică, să nu ne umflăm în pene, să nu socotim ”Ce tare-s eu, ce deștept sunt eu!” Să zicem mai bine ”Doamne, știi cât de prost sunt, te rog, luminează-mă ce hotărâre să iau eu acum? Uite, de mine depinde un județ, o țară, Doamne, luminează-mă, învață-mă ce să fac!”. Adică, să cerem ajutorul lui Dumnezeu mai ales când luăm hotărâri importante!

Oricând să aveți inima smerită, pentru a atrage harul lui Dumnezeu 

Ați înțeles, dragilor? Toate să le facem cu smerenie. Dacă te duci la un om, chiar de e rău, să te duci cu smerenie în inima ta, nu cu viclenie deoarece chiar dacă te duci și te milogești acolo, o să-ți întoarcă spatele, cum se zice, pentru că starea ta interioară nu-i sinceră. Deci, noi trebuie să fim sinceri, dar smeriți, pentru că în smerenie e dragoste, pentru că în momentul în care vine harul lui Dumnezeu, vine dragostea, bunătatea. Se spune că ”Roada Duhului este dragostea, bucuria, bunătatea, îndelunga răbdare și toate celelalte”, iar după cum scrie ”Mai mare decât toate este dragostea, care nu cade niciodată. Dragostea nu caută ale sale”. Dragostea nu ține minte răul, deci nu urăște, ci ea îndelung rabdă.

Ați înțeles dragilor? Deci, dragostea nu cade, dar nu poți să ai dragoste dacă nu ai smerenie pentru că prin smerenie atragem harul lui Dumnezeu și din harul lui Dumnezeu vin toate celelalte: dragostea, credința, nădejdea, puterea noastră de a merge mai departe fără frică. Trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața noastră. O trăim frumos, o trăim cu bucurie, o trăim cu dragoste  față de ceilalți din jur pentru că e ultima zi și vrem să fim în pace, să ne împăcăm cu toți. Oare cum pot să fac eu azi bine la ceilalți, că mâine plec la Dumnezeu? În familie, acasă: hai să ajut soția un pic, s-o văd împăcată, s-o văd mulțumită, hai să-i spun că o iubesc. Pe copilași: să iau în brațe, să le spun că îi iubesc, ca și cum ar fi ultima zi.

Și așa, în fiecare zi să trăim ca și cum ar fi ultima zi din viața noastră și o să vedeți cât de frumoasă se face viața noastră. Nu ne mai îngrijim de planuri de viitor, din cauză că e ultima zi și atunci vrem să trăim frumos. Ați înțeles, dragilor? Curaj, nădejde și uitați-vă cât e de frumoasă îmbrățișarea lui Dumnezeu, zăpada frumoasă din jurul meu.

Boala are rostul ei. Mă bucur, deși sunt suferind!

Eu acuma mi-am pus un brâu de asta, mai puternic, aici la spate, că astăzi m-a cam durut aproape toată ziua, coloana pentru că eu am inelele astea un pic răsucite, unui spart, altele tasate și mă cam dor. Dar slavă lui Dumnezeu, eu mă bucur, adică trebuie să am ceva care să mă doară, că altfel nu-i bine. De asta, am zile în care dacă mă aplec și mă ridic, se duce durerea în picioare, știți cum e, cei care ați pățit, abia reușești să te ridici în picioare. Dar slavă Domnului, eu cu toate astea mă bucur, adică îi mulțumesc lui Dumnezeu! Toate astea-s acolo unde trebuie, au rolul lor în viața noastră. Orice durere, orice boală are frumusețea ei, dar trebuie să o acceptăm, pentru că în  momentul în care am acceptat-o, nu ne mai deranjează.

Ați înțeles, dragilor? Uite, păsărelele! Au venit acolo la mâncat, poate le-ați văzut. Acolo le pun eu mâncare. Dragilor, bucurați-vă de zăpadă de orice ne dă Dumnezeu, pentru că toate au frumusețe a lor!

Rugați-vă la Dumnezeu, la Maica Domnului și la Toți Sfinții!

Dragilor, să nu uităm să ne rugăm la Maica Domnului, pentru că e de-a dreapta Mântuitorului și orice cere Ea, Dumnezeu nu refuză. În fiecare zi să-I cerem ajutorul Maicii Domnului și să-I mulțumim: ”Mulțumesc, Măicuță, că ai grijă de mine! Ia-mă în brațele Tale și ai grijă ca de copilul Tău!”. Asta trebuie să-i spunem în fiecare zi Maicii Domnului și Ea vine: ”Da, copilașul Meu!” și ne ia în brațe. Voi nu vă dați seama ce mama avem! Pe Maica Domnului, care poate orice! Și după aceea avem atâția sfinți, prieteni ai lui Dumnezeu!

Dragilor, să avem nădejde și să nu uităm de smerenie, care-i baza noastră. Smerenia  știți ce face? Ne ține jos și omul care se vede jos, unde să mai cadă? Pentru că el e jos, nu mai are de unde cădea, dar cel care se vede sus pe nu știu ce trepte, are toată ziua șansele să cadă, pentru că lui i se pare că-i sus. Ați înțeles dragilor? Să ne vedem jos, cu dragoste, cu răbdare, cu îngăduință și cu multă smerenie și vine așa va veni  harul lui Dumnezeu care ne va umple de bucurie!

Dragilor, să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții! Doamne ajută!

Bucurați-vă de iarna asta așa cum e ea: cu zăpadă, cu frig, cu de toate! Luați ce-i frumos din toate!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!