Voia proprie, iubirea și libertatea – Maica Monica

Ascultați un cuvânt foarte bun al Maicii Monica în care aceasta ne vorbește despre relația dintre voia proprie, capacitatea noastră de iubire și libertatea fiecăruia dintre noi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

– Bine ați venit, maică stareță! Întrucât ați vorbit despre Sfântul Augustin și ați vorbit cu multă duioșie despre mame, omonima dumneavoastră, Monica, mama acestuia, cu rugăciune, în tăcere, încerca să-l aducă pe fiul său pe calea lui Dumnezeu. Credeți că, prin rugăciune în tăcere, atunci când copilul ei o ia pe căi greșite, o mamă poate să își ajute copilul, pe oricare copil al ei, ca acesta să ajungă să facă voia lui Dumnezeu?

– Sfânta Monica – am fost chemată în Cipru, unde am vorbit despre Sfânta Monica, și a fost cu adevărat o revelație și pentru mine, care îi port numele, ceea ce spune Sfântul Augustin că atunci când ai aflat, zice, că porți în pântece un copil, ai îndoit nevoințele tale către Dumnezeu, ai făcut mai multe metanii, mai multe rugăciuni, ai ținut mai multe posturi.

Vedeți, uneori, când o femeie este însărcinată, merge la duhovnic și primește dezlegare să nu postească etc. Tu, spune el cu referire la mama sa, ți-ai înmulțit nevoințele către Dumnezeu. Sfânta Monica Îl adora pe Dumnezeu și dorea foarte mult să-l vadă pe Augustin urmându-L și și-a dedicat întreaga viață rugăciunii. Dar ce rugăciune? Rugăciunea plină de iubire față de Dumnezeu. Ea se ruga cu lacrimi.

Sfânta Monica a căutat voia lui Dumnezeu, nu a ei

Sfânta Monica avea o durere, că Augustin mergea pe alte căi. Ea L-a căutat pe Dumnezeu, sfințenia nu o putea primi în alt mod. Și lui Dumnezeu i l-a încredințat pe Augustin al ei. Zice: „Mă hrăneai și te rugai”. El însuși ne dezvăluie acest lucru despre viața ei. Mă hrăneai cu Hristos, nu doar cu laptele tău. Noi ne străduim să îi dăm copilului o supă cremă, dar mintea noastră este la copil, nu la Hristos.

Copilul o auzea pe mama sa în chip real, acestea nu sunt sfaturi ale Monicăi către Augustin. Și rugăciunile ei erau să se facă voia lui Dumnezeu și apoi Dumnezeu a lucrat. Adică ea nu avea voie proprie nici în privința copilului ei, ea pe Dumnezeu Îl dorea, pentru aceasta s-a sfințit. Dacă nu L-ar fi dorit pe Dumnezeu, nu s-ar fi sfințit. Și pentru copilul ei se ruga ca Dumnezeu să aibă grijă de el, nu se ruga: „Eu vreau”.

Trebuie să facem distincția între voi. Să ne întrebăm : „Ce vrei, Doamne?” Aveți vreo îndoială că Hristos s-a răstignit pentru copilul fiecăruia și pentru fiecare suflet? De ce ne rugăm pentru copilul nostru? Ne rugăm pentru că avem o voie în privința copilului nostru. Vreau să studieze asta, vreau să ajungă așa, vreau să vorbească așa, vreau să se căsătorească cu fata asta, vreau să-și ducă viața în felul ăsta, nu vreau să se plimbe încolo și încoace, nu vreau să facă asta. Mereu este un „vreau”. Aceasta nu este sfințire.

Ea L-a vrut pe Hristos. Pe Hristos L-a vrut. L-a dobândit pentru ea însăși și apoi ce i-a dăruit Dumnezeu? Un Părinte al Bisericii, un mare sfânt, a ajuns un sfânt mai mare, [Sfântul Augustin] este mai cunoscut decât mama sa. Dar aceasta s-a întâmplat pentru că a avut o mamă sfântă, care dorea voia lui Dumnezeu, altfel nu s-ar fi sfințit dacă ar fi urmărit împlinirea voii proprii. Desigur, omul lui Dumnezeu se roagă, își îndreaptă rugăciunea către Dumnezeu, dar ce Îi spune? Nu: „Fă asta și fă aia!”, ci îi spune „Tu, Doamne, ești dătătorul vieții, ești Domnul nostru, ești Dumnezeul nostru, Tu fă voia Ta preasfântă, voia Ta atotînțeleaptă. Fă Tu după voia Ta, am încredere în Tine că, dacă o faci, nu numai copilul meu va fi salvat, ci toată creația va fi salvată. Dar nu avem această încredere și simțim nevoia să-I spunem lui Dumnezeu, să-L limităm: „Ai grijă de copilul meu ca de ochii din cap, ai grijă! Eu ți-am adus prescuri pentru sănătatea copilului meu, ia seama la ce-ți spun, la ce-ți cer!”

Cazul unei mame ce și-a pierdut copilul

O să dau un exemplu extrem, pentru că durerea unei mame care își pierde copilul nu poate fi alinată, o astfel de mamă, chiar dacă îi spui despre Maica Domnului, nu se mângâie și de aceea, în aceste cazuri doar o ascult, îi ascultăm durerea. I-am spus – pentru că în fiecare seară merge la cimitir, după slujbă și stă acolo și își citește lecturile duhovnicești.

Și i-am spus: „în conversațiile tale tainice cu Dumnezeu”, pentru că mi-a spus „vorbesc și cu copilul meu”, „întreabă-l dacă vrea să se întoarcă înapoi pentru că există posibilitatea ca tu să vrei, tu să-ți dorești să se întoarcă copilul tău, dar el să nu vrea.” S-ar putea ca cei care pleacă să nu vrea să se întoarcă pentru că sunt foarte bine. Și eu, dacă sunt în slava lui Dumnezeu, oriunde m-ai pune pe acest pământ, nu voi dori să mă întorc înapoi, vreau să fiu cu El. Pentru că ești cu Dumnezeu. Acest lucru este incomprehensibil, nu îl poate cuprinde mintea omului.

Pe Dumnezeu nu Îl putem iubi decât în mod liber

Dar când ne gândim la asta în fiecare zi și zicem: „Ce îmi ceri? Să Te iubesc?!” Mie, nimicul, îmi cere Dumnezeu să Îl iubesc, liber, fără să mă silească! Când ar putea să ne oblige. Nu, El vrea iubirea noastră în mod liber, iubirea este liberă. De aceea Dumnezeu ne-a făcut liberi. Unii zic „și Dumnezeu ăsta ne-a lăsat și am plecat…” Dar dacă nu ai fi liber nu ai fi om. Ai fi o oaie care merge în turmă; până și leii merg în grupuri, merg așa, trebuie să meargă în junglă, toți împreună, nu pot sta aici. Nici nu pot să aleagă unde vor merge, este prescris.

Aceasta este măreția. Și ne-a adoptat! Să ai un copil și să-l sacrifici. Ni l-a dat nouă, L-a sacrificat pentru noi, pentru noi toți. Și noi îi spunem „Fă-mă să te iubesc! Fă-mă să te iubesc”. Pentru că, de fapt, am găsit toate făpturile și le iubim pe acestea. Este ca și cum cineva ar zice, într-un cuplu, ca și cum tânărul i-ar spune fetei, „Te rog, iubește-mă! Eu te iubesc foarte mult, iubește-mă, te rog!” Dacă iubirea nu vine în mod liber, dinlăuntrul nostru, față de cel cu care v-ați căsătorit, față de cel cu care sunteți, iubirea să fie liberă… Să nu îl dorești pe acesta, ci în mod liber să îl iubești pe celălalt, îl iubești pe celălalt. Adică tu îl iubești chiar dacă nu răspunde în mod liber iubirii tale. Și ce o să-i spui? Vei cădea la picioarele lui. Oricât ai cădea la picioarele lui… Dacă nu vrea să te iubească… Și ce fel de dragoste este aceasta, unul să iubească și celălalt să spună „Bine, o să văd, tu iubește-mă și o să vedem dacă eu…”

Hristos al nostru ni s-a dăruit, ne-a iubit, ne-a îndumnezeit. Ne zice: „Veniți!” și noi încă mai avem îndoielile noastre și ezitările noastre. Și ce ne oprește? Noi înșine. Nici măcar diavolul nu ne poate sta în cale.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!