Sfânta Nina – p. Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad care ne povestește cu mult har viața unei sfinte cu totul extraordinare: Sfânta Nina, încreștinătoarea georgienilor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

E vremea ghioceilor în Sfântul Munte

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! M-am băgat undeva în pădure din cauză că mai devreme începuse să plouă. Sper să nu înceapă iar, acum doar mai picură așa câte un strop. Nu îmi e de mine, dar telefonul, știți că dacă-l udă nu mai reușesc să fac cum trebuie înregistrarea. A început să se răcească și aici de acum, ce să facem? A trecut căldura, dar avem ghiocei. La noi, începând cu 1 ianuarie avem ghiocei în fiecare an. E un pic altfel timpul și ne bucurăm de fiecare moment, anotimp, de fiecare zi, cu tot ce ne oferă Dumnezeu și Maica Domnului. Sperăm să vină și zăpada, că s-a mai răcit puțin. Aici avem un fel de tradiție pomenită și de Sfântul Vasile, zilele alcionului. Am avut vreo zece zile de liniște, cald, am avut chiar și 25 de grade la umbră pe timpul zilei.

Zilele Alcionului

Se zice că este o pasăre, alcion, care în anumite zone, la malul mării își depune ouăle în perioada asta și atunci Dumnezeu poruncește mării să se liniștească până scoate ea puișori. În câteva zile ies puișorii și imediat după aia, după câteva zile zboară. Deci, au nevoie de vreo zece zile de liniștea mării, să nu iasă din matca ei și în fiecare an perioada asta e numită Zilele Alcionului. Se spune chiar că și în timpurile vechi și corăbierii urmăreau când vin zilele Alcionului ca să poată pleca, pentru că știau că atunci au cel puțin o săptămână de liniște pe mare. Așa am avut și noi vreo zece zile, dar acuma a început un pic de vânt, a început să se răcească, un pic de ploaie. Deci, încep primele semne ale iernii.

Viața Sfintei Nina cea întocmai cu Apostolii

Ca să nu mă lungesc, voiam să vă povestesc viața unei sfinte despre care în timpurile vechi nu prea se știa la noi, dar acum a început să devină mai cunoscută, viața Sfintei Nina cea întocmai cu Apostolii, creștinătoare a Georgiei, prăznuită pe 14 ianuarie. Cine e Sfânta Nina și de ce e numită întocmai cu Apostolii? Știți cine a mai fost numită așa? Sfânta Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. O să încerc să vă povestesc așa cum reușesc, că am și eu memoria în pioneze. Bineînțeles că am citit despre viața ei, dar n-ai cum să le ții minte pe toate. Sfânta Nina se zice că s-a născut în Cappadocia. Tatăl ei, Zabulon, era ostaș foarte bun pe timpul împăratului Maxilian, dar era și creștin în ascuns și a făcut atâtea fapte de vitejie cu ajutorul lui Dumnezeu încât împăratul l-a pus comandant de oaste.

Zabulon și Suzana, părinții Sfintei Nina

Pe vremea aceea imperiul roman stăpânea și ținutul francilor, care la un moment dat s-au răsculat cu război împotriva Romei. A fost trimis Zabulon și i-a biruit, chiar le-a prins căpeteniile și le-a adus la împărat, care i-a dat daruri pentru biruința asta mare. După aia a pus să fie decapitați toți cei răsculați. Înainte de a muri, căpeteniile s-au minunat de vitejia lui Zabulon și aflând că este creștin au spus: ”Se vede că Dumnezeul tău este mai puternic decât zeii noștri! Ai un Dumnezeu puternic, botează-ne înainte de a muri, vrem să primim și noi credința ta!”. Atunci, el a dat ordin și au fost botezat toți, iar după aceea a mijlocit la împărat și le-a câștiga libertatea. Având îndrăzneală la împărat și pentru vitejia lui, a fost ascultat și le-au dat drumul să plece.

Atunci, francii eliberați, l-au rugat să meargă în țara lor și să-i creștineze și pe cei de acolo. Zabulon a cerut voie împăratului și s-a dus acolo și i-a creștinat, deci a fost și el ca un apostol în zona aceea. Mai apoi s-a întors la Ierusalim.

Acum să revenim la soția lui, Suzana. Ea a mai avut un frate, Iuvenalie, care a ajuns patriarh la Ierusalim. Ei erau tot dintr-o familie înstărită, dar părinții lor au murit de tineri. Suzana și Iuvenalie, doi copii, s-au gândit să meargă la Ierusalim. Erau creștini, erau porniți bine, dar erau doi copii. Ajunși acolo, pe Iuvenalie, care era mai mărișor un pic, l-au pus îngrijitor la Sfântul Mormânt și încet-încet a ajuns să fie iconom la Sfântul Mormânt, că era foarte capabil. Pe Suzana au dat-o în grija unei diaconițe, care avea grijă acolo la Sfântul Mormânt. A crescut-o cum trebuie, învățând toate cele care trebuie și povățuind-o. Când a ajuns Zabulon acolo, Suzana l-a văzut că e credincios, cu evlavie, necăsătorit, tânăr. Atunci, diaconița i-a spus lui  Iuvenalie să fie de acord s-o dea în căsătorie comandantului acela pentru că era un om foarte credincios.

Copilăria Sfintei Nina

Astfel, cei doi s-au căsătorit, după care s-au întors în patria lor, în Cappadocia, unde a născut-o pe Sfânta Nina, am putea spune rod al rugăciunilor, pentru că vedeți că și părinții erau cu viață sfântă. După un timp s-au dus la Ierusalim, pentru că aveau flacăra asta a credinței. Zabulon, deși făcuse vitejie, obținuse titluri, avere, de toate, nu era mulțumit, voia mai mult și atunci a decis să meargă în pustie, să-și trăiască restul vieții acolo ca pusnic. Soția lui a fost de acord și a spus că și ea vrea să se dedice lui Hristos. Astfel, el s-a retras în pustie, iar ea a rămas la Biserica Învierii, să ajute fiind făcută diaconiță. Pe Sfânta Nina, care era o copilă de 12 ani, a dat-o în grija unei bătrâne care îngrijea Sfântul Mormânt și a crescut-o cu evlavie, cu credință.

Cămașa lui Hristos

Bătrâna asta cunoștea multe, îi vorbea despre Dumnezeu și la un moment dat Sfânta Nina a întrebat-o: ”Cămașa lui Hristos, am înțeles că a fost luată de un soldat. Ce se mai știe despre ea?”. Bătrâna, fiind din neam evreiesc i-a răspuns: ”Străbunicul meu a luat-o de la ostașul care o câștigase când au tras la sorți cămașa lui Hristos și a păstrat-o un timp”.

Mama Bunicului său cumva îi prorocise, i-a spus că va merge la Ierusalim unde Hristos, Mesia cel adevărat, urma să fie judecat și condamnat la moarte și i-a atras atenția: ”Tu să nu fii părtaș la ce fac ei, că rău lucru fac!”. Și când bunicul acelei bătrâne s-a dus la Ierusalim, exact așa s-a și întâmplat. A avut loc judecata, patimile Mântuitorului, iar bunicul ei a dobândit cămașa de la acel soldat. Se zice că în momentul în care Mântuitorul a fost răstignit, mama bunicului său a simțit o durere mare în inimă și a spus: ”Poporul nostru l-a răstignit pe Mesia! Și-a semnat singur condamnarea și și-a atras blestemul asupra lui prin ceea ce a făcut!”, că l-a respins și l-a răstignit pe Mesia și a căzut jos și a murit. 

Bunicul bătrânei a adus cămașa acasă. Sora lui, care era foarte credincioasă, a luat cămașa în brațe, a strâns-o și zicând ”Cămașa pe care a purtat-o Hristos Mesia!”, a căzut jos și a murit și ea cu cămașa în brațe. Se zice că nu a reușit nimeni să îi ia cămașa din brațe și așa a fost îngropată, undeva în ținutul idiriților, aproape de Armenia, în Georgia de astăzi.

Maica Domnului i s-a arătat sfintei într-o noapte 

Când a auzit Sfânta Nina istoria asta, a spus că își dorește foarte mult să ajungă în locul unde se spunea că s-ar afla cămașa lui Hristos, poate chiar să o găsească și astfel să o atingă măcar o dată și a început să se roage. Într-o noapte i s-a arătat Maica Domnului și i-a spus: ”Îți voi îndeplini dorința și vei ajunge acolo și vei fi ca un apostol pentru poporul acela, o să îi întorci la adevărata credință. Du-te și eu voi fi cu tine!” și i-a dat o cruce făcută din ramuri împletite. Când s-a trezit Sfânta Nina din vedenia asta, a văzut crucea în mâna ei și și-a tăiat și o șuviță de păr și a înfășurat-o în jurui crucii. Se spune că a păstrat crucea aceea toată viața cu ea.

Drumul spre Georgia trecea prin Armenia

După aceea, s-a dus la fratele ei care între timp ajunsese patriarh al Ierusalimului. Trecuseră anii, iar Sfânta Nina era tânără acum, nu mai era o copilă. Când a înțeles patriarhul că Maica Domnului îi spusese toate lucrurile astea, i-a dat binecuvântare să meargă și să-i creștineze pe locuitorii acelor ținuturi. Chiar în perioada aceea fugiseră de la Roma 30 de fecioare printre care și Sânta Ripsimia și stareța lor, Sfânta Gaiani, fecioare ce duceau o viață călugărească. Și pentru că Dioclețian (împăratul roman) se îndrăgostise de Ripsimia, ele au fugit de la Roma. Au trecut întâi pe la Ierusalim, ca mai apoi să meargă spre Armenia. Având drum comun, Sfânta Nina a vrut să meargă cu acestea.

Aflând acestea, Dioclețian a trimis vorbă împăratului Armeniei să le oprească din drum pe cele 30 de tinere fecioare și dacă nu vor să se lepede de creștinism, să le ucidă. Împăratul armean le-a prins și a început să le chinuiască. Sfânta Nina fiind ascunsă a văzut tot chinul fecioarelor de când au fost prinse și a văzut cum un înger venea și lua sufletul fiecăreia, imediat ce era tăiată. Atunci ea a strigat la înger:

– Sfinte înger! Dar pe mine cui mă lași aici în mijlocul șerpilor? Eu ce o să fac? De ce nu mă iei și pe mine?

– Tu ai alt drum! Tu trebuie să mergi spre nord, tu ai o misiune a ta!

Începutul propovăduirii

Atunci îngerul s-a înălțat la cer cu sufletele fecioarelor, iar ea o pornit spre Georgia, spre Iviria. O să încerc să trec oleacă mai repede că sunt multe minuni de povestit din viața ei. O să vă zic ce reușesc să îmi mai amintesc.

În tot timpul călătoriei s-a rugat să o povățuiască Maica Domnului și Dumnezeu cum știu Ei mai bine. La început și ea era nesigură, nu știa cum îi va putea întoarce spre credință pe oamenii aceștia. Dar, la un moment dat i s-a arătat un bătrân cu părul mare și cu barbă și i-a zis: ”Să nu-ți fie frică. Ia, sulul ăsta!” și s-a făcut nevăzut. Atunci și-a revenit și a văzut sulul în propria mâna. Pe sul erau scrise exact citatele din Sânta Evanghelie care o întăreau. ”Nu vă temeți de cei care ucid trupul, că de suflet nu se pot atinge”, ”Eu voi pune în gura voastră…”, etc. În felul ăsta a prins mult curaj și a început ușor să propovăduiască. Dar nu doar propovăduia, făcea și minuni, făcea vindecări.

Odată, a văzut multă lume cum pleca din sate spre capitală. Și s-a dus și ea cu ei. Aceștia mergeau să aducă jertfă zeului la care se rugau ei. Era cu chip de ostaș îmbrăcat în armură, cu sabia în mână, făcut tot din aur. Când a ajuns aproape de capitală a întâlnit și alaiul împăratului Mirian și a soției lui Nana. Acești mergeau și ei împreună cu tot poporul.

Distruge capiștea idolească prin rugăciune

Când a urcat tot alaiul pe muntele unde erau toate zeitățile, aceasta a stat mai retrasă și îi privea. A văzut astfel cum împăratul și împărăteasa aveau frică de acest zeu pentru a nu fi pedepsiți, au adus jertfe și i s-au închinat lui. Sfintei Nina i-a fost mila de ei când a văzut toate acestea și a început să se roage pentru ei punându-se în genunchi: ”Doamne, te rog, luminează-i pe oamenii ăștia și distruge cu mâna ta toate zeitățile astea. Fă-le praf, să nu rămână nimic în picioare!”. În acel moment a început o furtună cu nori grei, cu trăsnete, cu fulgere încât au fugit toți de acolo. Toți se întrebau dacă nu cumva s-a supărat zeul. Totul a fost trăsnit și fulgerat, iar toată lumea a fugit de acolo. Toți zeii au fost făcuți bucăți, iar tot ce era acolo capiște idolească, a fost distrus. 

A doua zi s-au dus cu toții să vadă ce a rămas. Și când au văzut că zeii erau făcuți bucăți au început să își pună întrebarea dacă nu cumva a venit un Dumnezeu mai puternic decât al lor. Au plecat de acolo nedumeriți.

Primele botezuri creștine

La curtea împăratului locuia un grădinar ce avea o soție pe nume Anastasia. Aceștia, văzând-o pe Nina de mai mult ori trecând și vorbind cu ea, au prins drag de ea și au primit credința și s-au botezat amândoi. I-au propus să îi facă o locuință în curtea împărătească să stea și ea lângă aceștia, iar ea a primit. Grădinarii nu aveau copii și atunci Sfânta Nina s-a rugat, iar Anastasia a născut mai mulți copii. Odată o femeie țipa că propriul copil era pe moarte și nimeni nu îi mai dădea nicio șansă. De disperare femeia ieșise pe străzi și țipa. Atunci Sfânta Nina a luat crucea pe care o avea de la Maica Domnului, l-a atins cu Sfânta Cruce, a făcut cruce pe el și s-a făcut bine, copilul.

Încet, încet minunile au început să ajungă la urechile mai multor oameni. Între timp, la conducerea imperiului roman a ajuns împăratul Constantin cel Mare. Din cauza asta împăratul georgian, chiar de era păgân, nu îndrăznea să o prigonească pe Sfânta Nina.

Vindecarea împărătesei Nana

La un moment dat, împărăteasa Nana s-a îmbolnăvit tare, iar soția grădinarului i-a povestit de această tânără, Nina care face multe minuni și a sfătuit-o să o cheme la ea. Atunci a trimis repede slujitori după ea, dar Sfânta Nina i-a transmis împărătesei să vomă la ea. A vrut ca împărăteasa să se smerească și să vină la coliba ei, iar în felul ăsta lui Dumnezeu să i facă milă de ea. Imediat a dat ordin, a fost luată cu targa și dusă la coliba ei. Sfânta Nina a zis s-o pună pe patul ei și s-a rugat pentru ea și o făcut-o sănătoasă. Bineînțeles, întotdeauna folosea crucea de la Maica Domnului. Făcându-se sănătoasă împărăteasa a zis ” Vreau și eu credința ta!”. În felul ăsta s-a creștinat, s-a botezat. Dar cu toate acestea, împăratul tot nu era de acord.

Minunile și tămăduirile continuă

Tot cam atunci a venit un trimis al perșilor, unul din oamenii importanți ai lor. În timp ce era la curtea împăratului, acesta s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind pe moarte. Știind că pe împărăteasă a făcut-o bine, împăratul a apelat la Sfânta Nina și aceasta l-a vindecat. Atunci și trimisul perșilor a dorit să se facă creștin și a fost botezat. Împăratul se împotrivea în continuare, dar Dumnezeu îl aștepta. Astfel, când împăratul a mers odată la vânătoare, s-a pornit o furtună cu trăsnete și fulgere că i-a împrăștiat toți oștenii, iar când a trăsnit asupra lui, acesta a orbit. Abia atunci s-a smerit, a căzut în genunchi și a spus: ” Iartă-mă Dumnezeul Ninei! Știu că pentru asta m-ai pedepsit, că nu am vrut să te primesc. Iartă-mă, mă pocăiesc din toată inima și primesc și eu credința! În momentul acela s-a vindecat și ulterior s-a botezat.

Creștinarea Georgiei

Până și fiica conducătorului sinagogii a primit credința creștinească datorită iubirii ce i-o purta Sfintei Nina. Atunci conducătorul sinagogii a venit și el să o cunoască. Când a văzut ce mărturii aducea și ce putere avea Sfânta Nina în cuvânt și în minuni, a acceptat și el credința, botezându-se. După puțin timp împăratul a dorit ca tot poporul său să se creștineze și în acest sens a trimis soli la împăratul Constantin cel Mare pentru a-i trimite preoți, episcopi pentru a creștina tot poporul. Acesta i-a trimis bucuros cele cerute și mai mult, i l-a trimis înapoi pe fiul împăratului Mirian ce era reținut ostatic de Constantin cel Mare: ”Acum dacă te-ai botezat, suntem frați, nu mai e nevoie să îl țin pe fiul tău aici. Primește-l înapoi și te bucură de el!”. Și așa a început creștinarea Georgiei, iar toți au acceptat.

Nu a fost ca în Rusia, cu sabia la gât. Acolo creștinarea a avut loc mult mai târziu. Dar aici, în Georgia, a fost de bunăvoie, tot poporul și-a dat seama văzând minunile pe care le făcea Sfânta Nina. Anii au trecut și ea nu mai erau o copilă. La un moment dat sfânta și-a dorit foarte mult să ajungă la mormântul unde fusese îngropată tânăra aceea care nu mai dăduse drumul din mâini cămășii pe care o purtase Hristos. Nu se știa exact însă unde se afla, se zice că era un copac crescut lângă el și că se făcea multe minuni acolo. Atunci a locuit o bucată de timp acolo, iar oamenii veneau și se vindecau. Împăratul chiar a dorit să facă acolo o biserică în acel loc.

Dar am uitat un amănunt! Se pune că Sfânta Nina era verișoara Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ați înțeles? Erau rude apropiate! Uitasem lucrul să vă spun lucrul ăsta.

Tot printr-o minune se construiește și biserica

Să revenim, împăratul a dorit să facă o biserică pe locul acela unde se făcea atâtea minuni, unde se spune că era mormântul tinerei care fusese îngropată cu cămașa lui Hristos. Au tăiat copacul crescut acolo și au făcut din el stâlpi pentru biserică. Copacul ăsta era un chiparos sau un cedru mare. Se spune că trei stâlpi au putut să ridice în picioare, dar pe unul nu a putut sub nicio formă. Era întristat împăratul și se zice că noaptea s-a rugat Sfânta Nina și a văzut un înger cum a luat stâlpul acela și l-a pus la locul lui. Mai întâi se zice că a stat o bucată timp în văzduh și după aia l-a pus la locul său și s-a construit biserica. Dar ca să nu mă mai lungesc mult, sute de minuni s-au întâmplat acolo.

Creștinarea armenilor și mai apoi, plecarea la Domnul

Armenii erau mai departe un pic, erau mai sălbatici. Oamenii de acolo nu primiseră credința și sfânta a spus că vrea să se ducă să locuiască acolo și să-i creștineze și pe ei.  S-a dus acolo, a stat într-o peșteră și încet-încet, făcând multe minuni, i-a creștinat. 

Se spune că ajunsese și ea la o vârstă acum. Sfânta nu era chiar bătrână, dar oarecum îi trecuseră anii și i-a venit timpul să plece la Dumnezeu. Atunci a trimis mesaj la împărat să-l trimită pe episcop ca să o spovedească și s-o împărtășească acolo la peștera ei. A venit împăratul cu toată suita și cu episcopul plângând. Episcopul a spovedit-o și a împărtășit-o. Plângeau toți pentru că știau ce a făcut sfânta pentru ei. Și așa, luându-și rămas bun de la ei, sfânta a plecat la Dumnezeu.

Împăratul a construit o biserică pe mormântul sfintei

Se zice că înainte să plece, sfânta a spus ca trupul său să fie îngropat în peșteră, să nu fie dus de acolo. Ei își doreau să-l ducă, vă dați seama că era, cum se zice, sfântă încă din timpul vieții. Și când au vrut să ia trupul, nu au putut și astfel, așa cum a dorit ea, a fost îngropată în peșteră. Împărat după aia a dat ordin și a făcut o biserică mare pe mormântul ei și acolo se făceau multe minuni. Deși biserica a fost construită pe mormântul ei, i-a pus hram în cinstea sfântului mare Mucenic Gheorghe, care era verișorul ei. Multe minuni se făceau acolo și se spune că s-ar mai păstra și în ziua de azi biserica aceea acolo. Poate a mai fost refăcută în timp, vă dați seama… se fac multe minune acolo.

Se mai zice că sfânta nu avea apă în peștera aceea în care s-a nevoit. Atunci sfânta s-a rugat și a ieșit apă dintr-o piatră de acolo. Apa aceea mai era numită și apa laptelui pentru că femeile care nășteau și n-aveau lapte pentru copii, se duceau și beau apă de acolo și le venea laptele și-și puteau alăpta copiii. Se făcea multe minuni acolo, iar după aceea a trecut în rândul sfinților și acolo s-au făcut multe biserici în cinstea ei. Vedeți? Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii!

Pentru Georgia, Sfânta Nina a fost întocmai cu Apostolii

În Georgia, în Iviria cum se chema înainte, e foarte respectată, e ca un Apostol pentru ei și chiar și aici în Sfântul Munte, la Mănăstirea Iviru. De unde vine Iviru? De la iviriți! În timpurile vechi mănăstirea asta a fost făcută de georgieni, de iviriți și de asta a luat denumirea de Iviru, unde mai târziu după cum vedeți, a fost așezată icoana Maicii Domnului Portărița. Poporul georgienilor e un popor foarte luptător și credincios. Chiar mă uitam după anii ’90 încoace, după perioada grea prin care trecuseră, și-au făcut un steag frumos, în mijloc cu o cruce mare, roșie cum l-au avut ei din timpurile vechi.

Da, să ne ajute Sfânta Nina să-i cerem ajutorul că-i mare sfântă chiar de nu-i atât de cunoscută! Vedeți ce viață a avut și cum și-o dăruit de mică toată viața ei lui Hristos! Și bineînțeles, știți cum închei eu, niciodată să nu uităm de Stăpână, de Maica Domnului! Să-I cerem ajutorul și după aceea să-i cerem ajutorul și Sfintei Nina și la Toți Sfinții! Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului și toți Sfinții!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!