Urmăriți un frumos cuvânt al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne învață pe scurt cum să ne curățăm inima cea duhovnicească.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Pentru cei care caută bucuria veșnică a Împărăției lui Dumnezeu, Dumnezeu oferă o mică pregustare prin sărbătorile de peste an. În celebrarea Sfintelor Paști, în care ne bucurăm de Înviere, și în Nașterea Domnului care urmează, și în toate celelalte sărbători, Dumnezeu ne dăruiește, prin Harul Său, o mică pregustare din acea mare bucurie a Împărăției veșnice, a ospățului veșnic din Împărăția lui Dumnezeu. Și ne este dăruită de Dumnezeu, pentru a ne încuraja, o mică pregustare a ceea ce va fi.
Drumul către aceste sărbători, către marile Praznice, este, desigur, postul și este același drum care duce către prăznuirea eternă a Împărăției lui Dumnezeu, [este] drumul luptei, este drumul purificării. Posturile pe care le îndurăm, prin care ne străduim ca să ajungem la marile sărbători ale anului bisericesc sunt o mică imagine a întregii noastre vieți în care ne luptăm pentru a ajunge la această prăznuire veșnică în Împărăția lui Dumnezeu, și [imaginea] este una de curățire.
Nu putem pretinde că suntem creștini, decât dacă acceptăm această nevoie de a fi curățiți. Este curățarea simțurilor noastre, a sentimentelor noastre, a dorințelor noastre, este drumul autentic spre Bucuria veșnică. Inima care nu este purificată prin Lumina lui Hristos nu poate percepe vreodată Lumina Împărăției lui Dumnezeu, nu va cunoaște niciodată acea Bucurie a Împărăției lui Dumnezeu.
Părinții Bisericii ne învață că temelia curățării noastre este smerenia. Pentru a ne curăța, trebuie să fim smeriți. Așa cum ne învață psalmistul, orice om mândru este necurat înaintea lui Dumnezeu. Și așa cum ne învață Sfântul Iacov în Noul Testament, Dumnezeu dă har celor smeriți… Dă har celor smeriți!
Mândria este dușmanul nostru. Mândria este o boală spirituală. Numai prin smerenie inima poate fi curățată de către Harul lui Dumnezeu. Hristos este, desigur, primul nostru exemplu de smerenie. El, Cel prin care toate lucrurile au fost create, lumea, tot ceea ce trăiește, noi înșine… El a devenit sărac, a suferit insulte, a suferit violențe din dragoste pentru noi, în smerenia Sa, dar noi, creaturi păcătoase, ne lăudăm atât de repede, în mândria noastră. Mândria este o patimă dificil de vindecat.
Bătrânul Efrem, din Sf. Munte Athos și Arizona, ne spune că ”mintea se murdărește cu ușurință, dar este, de asemenea, ușor de curățat, dar inima este greu de curățat.” Mintea este ușor de poluat și ușor de curățat, dar inima este greu de vindecat. Cu mare greutate se curăță inima. În inimă își înfig patimile rădăcinile și de aceea se simte atâta durere când Dumnezeu le dezrădăcinează. Ne aduce durere vindecarea de patimi. Lupta, căderile care ne smeresc, înfrângerile, umilințele, pierderile din viețile noastre, acestea sunt medicamente puternice pe care Dumnezeu le îngăduie pentru a ne curăța și acestea sunt dureroase. Iar sănătatea spirituală spre care Dumnezeu ne conduce prin intermediul acestui proces dureros și dificil este veșnică, nu este doar o chestiune a lumii acesteia, cum ar fi luptele, ispitele cu care ne confruntăm, cum sunt căderile pe care le întâlnim, care sunt temporare. Vindecarea pe care Dumnezeu o aduce este ceva veșnic.
Dacă alegem să nu ne smerim pe noi înșine, dacă alegem să fim mândri, dacă permitem aroganței să domnească peste noi, Dumnezeu, în dragostea Sa, ne va îngădui să fim smeriți dincolo de alegerea noastră. Și avem de ales. Putem căuta să ne smerim de bunăvoie, să ne pocăim, pentru a intra în posturi și în viața luptei duhovnicești și să ne smerim pe noi înșine, sau, în dragostea și îndurarea Sa, Dumnezeu ne va smeri, și ne va smeri dincolo de alegerea noastră.
Acest proces spiritual ne cere să ne examinăm pe noi înșine. Examinarea de sine este atât de importantă! Să ne privim inimile, să ne urmărim reacțiile! Atunci când cineva ne critică ne simțim supărați, devenim furioși, ne agățăm de resentimente față de această persoană, amintindu-ne de ceea ce a spus despre noi sau nouă? Sau ca și Sfinții, ne bucurăm lăuntric cu recunoștință pentru medicamentul mântuitor pe care Dumnezeu l-a îngăduit ca să îl gustăm? Inima mândră se va supăra, va avea resentimente. Inima smerită va accepta criticile și inima smerită este cea care va fi în pace.
Și, după cum am spus, acesta e un proces dureros, în special la început. Dezrădăcinarea mândriei necesită o apropiere de sine, necesită o recunoaștere a propriei noastre păcătoșenii, pentru că mândria se ascunde sub atât de multe lucruri pe care le facem și trebuie să o învingem. Trebuie să ne acuzăm pe noi înșine cu mai multă forță decât oricine altcineva. Orice critică am auzi sau primi de la alții, să ne criticăm pe noi înșine, să ne reproșăm nouă înșine mai puternic decât oricine. Și să fim întotdeauna primii care să oferim și să căutăm iertare. Să fim întotdeauna primii! Să nu ne agățăm de dorința de a avea dreptate și de a ne dovedi dreptatea, ci să căutăm și să oferim iertare.
Bătrânul Efrem ne spune: ”cei blânzi sunt cei care vor intra în Împărăția lui Dumnezeu și cei mândri sunt cei care vor rămâne afară”. Așa că, de ce chiar și noi creștinii permitem mândriei nu doar să crească, ci și să rămână în inimile noastre? În parte, pentru că ne reconfortează, ne liniștește, [mândria] acționează ca un scut împotriva adevărului, ne apără de adevărul care ne arată cine suntem de fapt, de propria noastră păcătoșenie și de întunericul care se află cu adevărat înăuntrul nostru. Ea acționează ca un scut atunci când vine critica și ne ajută să ne simțim temporar puțin mai bine și ne protejează de a ne cunoaște pe noi înșine, ne împiedică să ne vedem pe noi înșine. Dar la Judecată, în ziua Judecății, vom vedea cât de adânc am fost răniți de mândrie, fiecare dintre noi. Și, desigur, atunci va fi prea târziu pentru a ne pocăi.
Așa că, haideți să ne deschidem ochii acum în această viață, în care Dumnezeu ne dă, din mila Sa, o oportunitate de a ne pocăi de această mândrie. Pentru că știm că vine Judecata, cel puțin în mințile noastre. Dar inimile noastre pot rămâne orbite de mândrie și egoism chiar și atunci când știm ceva mental, chiar și atunci când spunem ceva cu buzele noastre, inima noastră se va agăța de păcatul nostru, de mândria noastră. Iar vocile lumești vor încerca să ne convingă să ne apărăm, să ripostăm, să respingem criticile, acuzațiile…
Vocile lumești vor spune: ”Ridică-te și vorbește pentru a te proteja! Apără-te! Strigă înapoi și reacționează! Cere să se recunoască că nu ești tu de vină!” Dar aceste voci ne vor răni, ne vor răni spiritual! Ne vor împiedica să intrăm în Paradis. Nu trebuie să le ascultăm! Nu trebuie să ascultăm aceste voci ale lumii, care cer o asemenea mândrie din partea noastră.
Ar trebui să lăsăm cuvintele rugăciunii lui Iisus să ne fie o continuă aducere aminte a adevărului: ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Aceste cuvinte să fie în mod continuu pe buzele noastre! Fie ca ele să ne ajute să recunoaștem adevărul și cât încă mai avem timp, aici pe Pământ, să căutăm, să acceptăm vindecarea lui Dumnezeu de această boală spirituală.
”Singura speranță de salvare de înșelare și erezii, de invențiile și capcanele oamenilor vicleni și ale diavolului sunt: rugăciunea, pocăința și smerenia.” (Sf. Iosif Isihastul)
”Pentru a dobândi adevărata smerenie întru Hristos, trebuie mai întâi să suporți umilința îndurată de Hristos, trebuie să fii ultimul dintre frați și servitorul tuturor, pentru a fi adevărat ucenic al lui Hristos.” (Bătrânul Basilisk)
”Nu ceea ce face omul contează pentru viața veșnică, ci ceea ce este el; dacă este asemenea lui Iisus Hristos sau dacă este diferit și neasemănător Lui.” (Sf. Simeon Noul Teolog)
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Cum sa procedeze o soție cu un soț care suferă de comoditate extremă?
Încerc sa dau un răspuns pt tine L:
Prin „suferă” înțeleg ca te deranjează /ca te afectează faptul că soțul tău nu alege să și împartă timpul cu tine(în bucătărie, la liturghie…. Etc), ci preferă să și construiască „o zona de confort” a lui și numai a lui(unde au acces tot felul de „zâne” bune)….
Din cele lumești, consider ca ar trebui sa ți clădești și tu zona ta de confort, asta după ce termini cu bucatareala, cu grijile zilnicecu prioritățile ce țin de rutina unei gospodine.
Confortul ales ar TB sa includă (după programul zilnic de rugăciune) cititul unei cărți…. Sau timp pt ce ți place….
Astfel vei scapă de frustrările acumulate /pricinuite ” de” *comoditatea extremă „și teribilă a soțului.
Sfat: nu de la început vei simți” beneficiile”, dar în timp și cu răbdare, cumva balanta va ajunge sa se încline și n favoarea ta/în liniștea ta.
Sper sa ți fie de folos, iar de nu vei găsi tu o alta soluție!
Mulțumesc