Urmăriți un film foarte bine făcut, un film de scurtmetraj care ne pune pe gânduri relativ la unde duce progresul tehnologiei de care suntem (sau am fost?) atât de mândri. Poate că la o primă vedere tehnologia ne face viața mai ușoară …însă cu ce preț?
Vizionare plăcută!
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Groaznic … filme de groază…
Sărut mâna, părinte!
Sper din suflet să citiți mesajul acesta și să îl luați în considerare. Vă mărturisesc de la bun început că îl scriu abia acum pentru că am așteptat să vorbesc cu părintele duhovnic să văd dacă cumva poate greșesc daca va trimit aceasta sugestie.
Eu sunt mamă pentru cinci copilași mici și soție de preot. Vă urmăresc cu drag de multă vreme, dar am observat că deși site-ul poarta numele „Bucurii din Sfântul Munte”, unele articole par să facă parte dintr-o categorie pe care as numi-o mai degrabă ” dureri din lume”. Majoritatea acestor „dureri” au fost tolerabile in raport cu pornirea spre rugăciune pe care o aduceau cu ele. Și totuși acest filmuleț m-a traumatizat realmente, întrucât mi-a provocat o durere sufletească aproape paralizantă. In noaptea dintre cele două așa de mari sărbători m-am chinuit foarte tare cu amintirea momentului când biata mamă a fost pusa în fața pericolului de a-și nenoroci copilul dacă nu îl lasă în pătuț. Am închis instant ecranul și m-am rugat Cuviosului Gherontie cel nebun pentru Hristos să mă ajute sa uit ce am văzut, mai ales că îmi priveam gemenii de 8 luni dormind in pătuț și mă apuca groaza unei posibile asocieri cu situația din film. Bunul Dumnezeu m-a luminat sa mă rog Lui cu rugăciunea inimii și pentru prima oară sa cânt în mine Hristos a înviat din toată puterea, nu de bucurie așa ca de Paște, ci ca sa scap din durerea aceea mare a vederii unei asemenea tragedii. Va închipuiți că nu puteam sa îmi trezesc copilașii sa ii strâng în brațe să mă încredințez mai ușor și mai repede de realitatea noastră, care din mila lui Dumnezeu este dealtfel plina de lumină și de bucurie.
Mi-a luat câteva zile sa îmi revin după materialul acesta. Și nu că mă consider vreun etalon, că de aceea am și întrebat duhovnicul, dar poate mai sunt și alți oameni așa ca mine, îndeosebi femei și mame, și pentru noi ar fi util să puneți un avertisment în descriere, dacă materialele publicate pot avea un puternic impact emoțional negativ.
Va rog sa mă iertați dacă greșesc!
Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să ne lumineze pe toți!