Liniștea nopții și duhovnicia – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad care ne vorbește despre importanța liniștii în zgomotul informațional cu care suntem asaltați astăzi. Clipul este filmat în liniștea nopții.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, un peisaj superb!…

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! O să vi se pară, poate, o filmare mai ciudată un pic. E pentru prima dată când fac o filmare pe timp de noapte. E întuneric, noapte, știu că n-o să se vadă prea bine și în special eu, dar cu mine sunteți obișnuiți, deci nu e o problemă. Îmi place foarte mult! Luna-i mai sus un pic și n-o vedeți, se vede numai strălucirea ei. În spate e chilia, bisericuța, iar în depărtare se vede marea și razele lunii cum strălucesc în ea. O frumusețe, o liniște, e ceva superb și am zis să vă bucurați de peisajul ăsta. Am încercat asta pentru că telefonul pe care mi l-a dăruit cineva e destul de bun și am văzut că pe timp de noapte filmează și face fotografii destul de bine.

Bucurați-vă de peisaj și mulțumiți Domnului!

Am vrut să încerc și lucrul ăsta, să fac o filmare pe timp de noapte pentru că Dumnezeu le-a făcut pe toate foarte bune. Uitați-vă cât frumusețe e în jurul nostru. Toate pentru noi Le-a făcut Dumnezeu, să ne bucurăm de ele, să le vedem, să le trăim, să le ascultăm. Uitați acum, în liniștea asta a serii când privești toată frumusețea asta, să stai să-L contempli pe Dumnezeu, să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru că ne mai îngăduie. Să-I mulțumim tot timpul ”Slavă Ție, Doamne! Uite, ne-ai mai îngăduit și ziua asta!”. Să ne bucurăm de toate frumusețile astea, chiar dacă suntem mai zăpăciți și alergăm după treburi, după griji, să mai luăm câte o pauză! Lăsați grijile, nu fug, ca să alergăm noi după ele și să ne fie frică că le pierdem. Greutățile, la fel. Lăsați-le acolo. Le vine și lor timpul.

Luați pauză și admirați natură dăruită de Dumnezeu!

Luați câte o pauză, în liniște! Gustați liniștea, bucurați-vă de ea! Dați deoparte, un pic, totul! Tot ce ține de partea asta virtuală, dați un pic deoparte, stați cu voi înșivă în natură, ieșiți undeva fără nimic, nici măcar telefon și stați așa, să vă uitați la cer, la frumusețea lui, la milioanele de stele, pe care permanent pe timpul nopții le vedem ținute de mâna lui Dumnezeu, toate într-o frumusețe și într-o armonie. Vedem luna, își face traseul ei noapte de noapte, an de an. O vedem de atâtea mii de ani de când a pus-o Dumnezeu acolo. Soarele la fel. Toate astea ca să ne fie nouă de folos, să nu ne împiedicăm noaptea. Toate sunt într-o rânduială și-s frumoase, sunt bune toate. Dar ne-am găsit noi mai deștepți și încercăm să le dereglăm pe toate și vedem unde am ajuns, în ce haos am dus lumea.

M-a bucurat păstrarea tradițiilor

Dar Dumnezeu le-a făcut bune, le-a făcut frumoase, le-a făcut să ne bucurăm de ele. Să ne facem timp să ne bucurăm de ele, că timp este, dar îl canalizăm noi spre alte direcții și mereu ne plângem că n-avem timp. Haideți să încercați oleacă! Vedem că a trecut acum, cum se zice, focul sărbătorilor. Știți de ce m-am bucurat mult? Când am văzut că încă se păstrează tradiția în țară la noi. Am mai urmărit și eu colinde frumoase, atâția tineri care colindă, atâtea grupuri de colindători. Mulți spun că s-a făcut un trend cu asta. Slavă Domnului! Bine că-i cu colinde și nu-i cu altceva, că asta înseamnă că se duce tradiția mai departe, că se menține. Adică, ne amintește tot timpul de tradiția pe care am moștenit-o, de Nașterea lui Hristos, de toate lucrurile astea frumoase. Chiar m-am bucurat.

Atâtea colinde frumoase, niciun popor din lumea asta nu are atâtea colinde cum are poporul român. Uitați-vă la greci, două-trei colinde pe care le repetă, atât. La noi e o frumusețe și o bogăție: bizantine, tradiționale, tot ce vrei. Deci, încă avem în poporul nostru multe tradiții frumoase care se păstrează. O să fie acum, în curând, Botezul Domnului, al Mântuitorului. Pe timpurile vechi sărbătoarea Nașterii și a Botezului erau împreună. O perioadă au mers împreună, după aia s-a făcut o mică distanță între ele, s-a hotărât așa de sfinții părinți: Nașterea cu toate bucuriile ei și după aceea avem Botezul. Adică, cum la început a fost Nașterea, când s-a arăta Mântuitorul, s-a vestit de stele și de magi și după aia, când se arată din nou Mântuitorul, cum zic grecii Teofania – Arătarea lui Dumnezeu, la râul Iordan. Până atunci era necunoscut, nu făcuse minuni, nu apăruse public.

Dumnezeu s-a botezat ca să ne dea exemplu

Avem doar câteva lucruri: vedem la 12 ani, în templu I-a uimit pe învățați cu ce învățătură avea El, de stăteau toți cu gurile căscate și-L ascultau, cum știa Copilul acesta care nici carte n-a învățat, câtă înțelepciune avea. Adică, am putea spune la timpurile noastre că era un geniu. Era Dumnezeu, cum să nu știe? După aceea când a apărut la 30 de ani, la vârsta maturității, la Iordan. Avea Dumnezeu nevoie de botez? Vedem că sfântul Ioan Botezătorul era propovăduitorul pocăinței și îi boteza în Iordan pe toți. Îi punea să se spovedească. Ați auzit? Le zicea ”Mărturisiți-vă păcatele!” și toți spuneau cu voce tare păcatele și îi afunda în Iordan. Mântuitorul n-avea nevoie de așa ceva, a fost doar ca să ne dea nouă exemplu. Sfântul Ioan, cum să nu-L recunoască, dacă L-a recunoscut și la întâlnirea Maicii Domnului cu Sfânta Elisabeta?!

Prin botez, Dumnezeu s-a smerit

Atunci a tresăltat Pruncul în pântecele Sfintei Elisabeta, în felul acesta Sfântul Ioan Botezătorul l-a salutat pe Mântuitor. Cum să nu-L recunoască acum? Când L-a văzut i-a zis: ”Cum, Tu vii la mine să te botez eu, care nu-s vrednic nici cureaua încălțămintei să Ți-o dezleg?”. Mântuitorul i-a răspuns: ”Fă ce trebuie făcut!”. Cât s-a smerit Dumnezeu! A fost botezat de Ioan în Iordan, prin afundare, ați înțeles? Ăsta-i botezul, așa ne-a dat exemplu! Apoi s-a arătat Sfânta Treime. Deci, în momentul acela când L-a afundat în Iordan a apărut Duhul Sfânt în chip de porumbel și glasul Tatălui din Cer a spus: ”Acesta este Fiul meu cel iubit, pentru care am binevoit!”. Toată Sfânta Treime era acolo. De asta când se botează un copil sau un adult în Ortodoxie, se face în numele Sfintei Treimi. Ați înțeles? Ăsta-i botezul valabil: prin afundare în numele Sfintei Treimi.

Din ortodoxie nu ne lipsește nimic!

Deci, așa ni s-a dat și ni s-a arătat și Biserica Ortodoxă a păstrat de atunci și până acum lucrul ăsta. Vedem că ceilalți l-au tot diluat până n-a mai rămas nimic. Doar în Ortodoxie s-a păstrat cum trebuie. Da, dragilor, avem o credință frumoasă, o credință plină, mântuitoare. Nu ne lipsește nimic în credința noastră. De asta să stăm cuminți în credința noastră, că avem totul, deplinătatea harului, totul în Ortodoxie. Ceilalți, celelalte religii, au tot ciuntit în dreapta, în stânga, încât au rămas fără nimic. De asta, dragilor, să rămâneți în Ortodoxie, să nu vă depărtați, să vă duceți cu drag la biserică, să vă spovediți, să vă împărtășiți, să participați la Sfintele Liturghii cât de des puteți, pentru că de acolo e mântuirea noastră, prin Tainele Bisericii, pe care ni le-a dat Dumnezeu. Vedeți cât de frumos?

Ni le-a dat în dar toate, doar să ne luptăm pe calea asta pe care ne-au trasat-o Sfinții Părinți, calea bisericii, ascultarea față de biserică. Să nu ne îndepărtăm de biserică, să nu ne rupem de ea sub diferite motive, să nu ne ia râvna aia că noi suntem mari apărători. Dragilor, rămâneți în ascultare în biserică, că are grijă Dumnezeu pentru că la noi cap al bisericii este Hristos, cum a spus acolo Mântuitorul: ”Nici porțile iadului nu o vor birui!”. Sunt oameni din cadrul bisericii care mai fac greșeli, se spovedesc, se pocăiesc, a fost dintotdeauna lucrul ăsta! Nu-i un motiv de a ne rupe sau a ne despărți de biserică! Ați înțeles, dragilor?

Rămâneți în biserica asta canonică, rămâneți sub ascultare și sub povățuire, duceți-vă cât de des la Sfânta Liturghie, spovediți-vă, împărtășiți-vă, profitați de lucrul ăsta cât îl mai avem, că nu știm ce timpuri vin! Vedeți că lumea asta s-a întors cu susul în jos!

Deviații anormale!

Mi-a trimis cineva o imagine de prin Italia. La o biserică catolică, într-un sat, în loc de Maica Domnului și Iosif, au pus două femei acolo. A fost luat preotul de acolo la întrebări:

– Mă dar ce ai făcut?

– Păi, odată ce Papa a spus că putem să-i acceptăm și pe ei, de ce să nu fie?

Vedeți bătaia de joc? Adică nu numai din punct de vedere duhovnicesc, ci și istoric! Adică falsifici istoria? Dacă la Nașterea Mântuitorului a fost Maica Domnului și a fost Iosif, deci istoric, nu doar creștinește, tu falsifici și pui două femei acolo și-l scoți pe Iosif? Adică e chiar bătaie de joc, ar trebui la nivel istoric să-i ia cum se zice de gât: ”Vă bateți joc?”. Deci, vedem unde se merge tot timpul? Spre latura aia a anormalului, a lucrurilor care sunt împotriva lui Dumnezeu. De ce mai ai legătura cu Dumnezeu dacă ieși din raza asta a lui Dumnezeu, cum se spune?! Ieși din cele rânduite de Sfinții Părinți?! Fă alte nebunii, lasă biserica așa cum este, tradiția bisericii, lasă-le așa! Du-te, fă-ți nebuniile tale, dacă te-ai săturat de viața normală, te-ai săturat de Dumnezeu și vrei altceva, nu te oprește nimeni!

Suntem liberi, dar la sfârșit vom da socoteală!

Vedem că Dumnezeu a lăsat libertate, dar sta la ușă și bate: ”De va auzi cineva și îmi va deschidevoi veni și voi cina cu el”. Scurt, Dumnezeu nu intră cu bocancii, nu forțează ușa. Sunteți liberi, oameni buni, dar să nu uitați un lucru: la sfârșit se cere socoteală, cum ne-am trăit viața pe pământ, ne-am bătut joc de ea sau am trăit-o frumos, cu folos pentru noi și pentru ceilalți? Sufletul nostru a venit de la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu, să dea socoteală, în anii ăștia puțini aici pe pământ, cum a trăit, ce a făcut el. A păstrat legătura cu Dumnezeu, de la care a venit? A respecta poruncile  lui Dumnezeu? Viața creștină, viața ortodoxă nu-i o tiranie, ci e frumoasă. E o viață normală, cu o rânduială, cu respect unu față de altul, cu dragoste.

Să nu depășim, să nu ieșim din lucrurile astea normale: să nu ne îmbuibăm, să nu mâncăm până nu mai știm de noi, sau să bem, să facem toate urgiile. De asta ne-a pus niște reguli, doar ca să ne putem menține în echilibru. Toate și posturile și toate sunt foarte bine rânduite! Nu ne-a spus să nu ne bucurăm, să nu mâncăm, să nu bem un pahar, să nu ne veselim, dar toate într-o rânduială, toate în limita bunului simț! Ați înțeles, dragilor? Să fim atenți, să încercăm să ne ținem pe calea dreaptă, după cum au spus Sfinții Părinții, ”dreapta socoteală”, calea de mijloc e cea mai bună. Să nu ne abatem de la ea și permanent să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Sfinților, ca să ne lumineze să nu greșim, să nu deviem de la Adevăr, să ne menținem pe calea care trebuie.

Nu judecați și nu veți fi judecați!

Dacă greșim un pic, să alergăm să ne spovedim! Ne îndreptăm, ne luptăm și mergem mai departe și atunci luăm putere, luăm bucurie! Când omul nu se mai bucură, înseamnă că ceva nu face bine, chiar de i s-ar părea lui că face. Dacă el nu se mai bucură de nimic, înseamnă că nu-i bine, înseamnă că el nu mai dă roade, undeva greșește. Să nu judecați, dragilor, că din judecată se pierde harul! Indiferent că e în numele binelui, că vrei să aperi nu știu ce, să dai în dreapta, în stânga, în momentul în care începi să-i judeci pe ceilalți, să arunci cu noroi în ei, se depărtează harul lui Dumnezeu și atunci intri în ceață, nu mai faci ce trebuie și nici nu-ți mai dai seama ce faci. Ați înțeles, dragilor? Exact pentru asta ne-a lăsat și porunca ”Nu judecați și nu veți fi judecați!”.

Cu această poruncă s-a mântuit un călugăr

Știți câtă putere are porunca asta? Îmi amintesc că era pe la Sfânta Ana, un călugăr așa, mai simplu. A venit și el acolo în obște și se zice că nu prea era atât de nevoitor, dar citise și el poruncile și i-a plăcut una ”Nu judecați și nu veți fi judecați!”. În obște, la biserică mai întârzia câteodată, la treabă iarăși, totdeauna era în urmă, încât ziceau frații ”A veni și ăsta la călugărie, s-o mai mântui și el? Nu vedeți că tot tragem de el și el e tot în urma noastră?…”. Dar oricât îl ocărau călugării, el zâmbea și nu zicea nimic niciodată. Chiar de îl ocărau sau îl certau ori dacă discutau doi despre altul, el niciodată nu se băga în discuții. A venit și timpul să plece și călugării au zis ”Măi, ia să vedem ce moartea o să aibă el?”.

Că de obicei, părinții se mai adunau înainte de plecarea cuiva să vadă cum pleacă, adică speriat, în chinuri sau pleacă liniștit, că după sfârșitul pe care îl avea își dădeau seama și de starea lui duhovnicească. Se povestește că au văzut că la un moment dat o stat călugărul acela privind fix și că a vorbit cu cineva o bucată de timp, iar după aia cumva i s-a luminat fața și a plecat. Cei rămași se întrebau ”Oare ce-o fi fost?” și atunci un părinte cu viață sfântă le-a zis:

– Hai să vă spun eu, că am văzut! A venit îngerul păzitor cu lista, cum se zice și-i cerea socoteală: ”Măi, uite, n-ai ținut rânduiala ca ceilalți, adică la biserică ai întârziat, canonul nu ți l-ai dus cum a trebuit la capăt, cerându-i socoteală de anumite lucruri de astea din cadrul călugăriei la care a fost mai în urmă:

– Ce răspuns îi dai lui Dumnezeu acum?

– Sfinte înger, dar uite pe lista aia pe care o ai, scrie cumva ca am judecat pe cineva?

– Nu scrie, i-a răspuns îngerul.

– Spune porunca ”Nu judecați și nu veți fi judecați”?

Atunci îngerul păzitor zice ”Ai dreptate, ai împlinit porunca asta!” și a rupt foaia aceea și l-a luat direct la Hristos. A avut o plecare frumoasă pentru că nu a judecat pe nimeni!

Să încercăm și noi să nu judecăm!

Vă dați seama câtă putere are lucrul ăsta, să nu-i judecăm pe cei din jur? Hai să încercăm, un pic măcar, cât putem, să ne luptăm cu lucrul ăsta! Să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, care-i Mama noastră și al Sfinților și o să vedeți că se poate!

Dragilor, să ne ajute Maica Domnului! Asta a fost o filmare neprogramată. Când am văzut frumusețea asta am zis că trebuie s-o fac și că o să vă spun ce o să-mi pună Maica Domnului în minte, dar trebuia să vă arăt priveliștea asta frumoasă!

Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului întotdeauna!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!