Întrebări ș răspunsuri despre har, iubire, sărbătoare, singurătate….
31 decembrie 2023
Voia proprie și durerea – Maica Monica
1 ianuarie 2024
Care au fost problemele care au îngrijorat cel mai mult pe români în 2023?
Care au fost ideologiile care au presat cel mai mult societatea românească în anul ce a trecut?
Ce se poate face în aceste probleme?
Urmăriți o discuție dintre Cristi Bumbenici și părintele Teologos pe aceste teme.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm astăzi cu Cristi Bumbenici, unul dintre dragii noștri cunoscuți și vechi pelerini din Sfântul Munte, cu care am mai făcut podcasturi. Astăzi nu o să iau un interviu. O să încercăm să vorbim, o să fie o discuție liberă adică și eu să îl întreb și el o să mă întrebe, referitor la tendințele anului, la ce s-a întâmplat în anul 2023 și la tendințele anului 2024.
Care crezi tu că au fost cele mai importante evenimente din punct de vedere duhovnicesc, de fapt, despre asta vorbim, din anul în care încă suntem?
Cristi Bumbenici: Al doilea subiect foarte important al acestui an care vine ca o consecință a unor evenimente declanșate anul trecut este conflictul armat care se desfășoară la granițele țării. Este a doua temă ca importanță, pentru că prima temă – o temă activată cel puțin în ultimii 10 ani, se pare că se apropie cumva de un soi de maturitate. Și o maturitate care dacă, Doamne ferește, va fi atinsă așa cum se dorește va produce un seism în ceea ce privește în primul rând relația noastră cu Dumnezeu și doi, relațiile normale, firești – vom detalia ce înseamnă sau la ce ne raportăm când spunem normal și firesc – dintre oameni, dintre români. Acum cu care doriți să începem?
O temă cu o desfășurare rapidă
Părintele Teologos: Cu tema numărul unu.
Cristi Bumbenici: Tema numărul unu. Cel puțin pentru mine și cred că și pentru dumneavoastră și pentru mulți oameni care și-au păstrat luciditatea și maturitatea în înțelegerea realității, reprezintă un subiect pe care nu aș fi vrut să îl discut niciodată, la care acum 15 ani – poate chiar și mai puțin – nu aș fi intuit că poate să capete o asemenea amploare și mai ales că poate să producă efecte care, repet, pot deveni seismice. La ce mă refer?
O să fac doar o scurtă readucere aminte a unor evenimente care s-au derulat în ultimii ani. Anul trecut, Curtea Europeană de Justiție dă câștig de cauză într-un proces intentat de mai multe cupluri din Rusia, cupluri formate din persoane de același sex, care au acționat în instanța europeană Statul rus pentru că nu le permitea să încheie un contract civil, respectiv căsătoria. Curtea de Justiție a Uniunii Europene dă câștig de cauză, iar acest final de proces devine inspirațional pentru Parlamentul European care vine și încearcă să impună.
Și aici trebuie să facem o paranteză. Sper să nu mă înșele memoria și de regulă nu mă înșel când vorbesc despre astfel de lucruri. Țin minte foarte exact că după ce și România a aderat la Uniunea Europeană s-a spus foarte clar că Parlamentul European va recomanda un set de măsuri de legi care să fie ca un cadru general pentru statele comunitare, însă, țările membre își păstrează dreptul de a decide în ceea ce privește mai ales specificul religios, cultural și istoric. Țin minte exact lucrul ăsta. Am închis paranteza și o să o reactivăm puțin mai târziu.
Acum, prin intermediul Curții Europene sau având ca fundament această decizie, Parlamentul European vine și spune că decizia Curții devine obligatorie pentru toate statele membre. Adică vrei, nu vrei, te obligă să introduci în legislația ta, în legislația română în cazul nostru, un act normativ care să justifice cel puțin posibilitatea uniunii printr-un act notarial sau prin încheierea unui parteneriat civil… El există în multe țări și funcționează din păcate de ceva vreme. Și astfel, cuplurile formate din persoane de același sex vor avea aceleași drepturi pe care le au persoanele heterosexuale care se însoară și încheie un act.
Reglementări europene
Părintele Teologos: Același drepturi din punct de vedere al căsătoriei, te referi?
Cristi Bumbenici: Atât, evident. Acum, statul român a acționat. A făcut un soi de contestație la CEDO împotriva acestei decizii. Eu nu știu cum a fost formulată, nu știu cine a susținut-o, nu știu cine a argumentat-o și nu știm până în momentul de față ce argumente au fost prezentate și la CEDO. CEDO fiind Curtea Europeană a drepturilor omului, forul suprem, care, dacă a decis într un fel acea decizie, în mod normal trebuie să producă efecte cât mai rapide. CEDO, vorbim de câteva săptămâni, două în momentul de față, dar, cu siguranță acest material va fi văzut și revăzut și în următoarele luni. Vorbim, suntem la sfârșitul lunii septembrie 2023, ca să marcăm totuși ca referință temporală.
Părintele Teologos: Da. Că o să intre podcastul mai târziu.
Cristi Bumbenici: CEDO respinge astfel apelul făcut de guvernul României, iar cele câteva asociații care reprezintă acest grup social deja au început să facă presiuni foarte mari ca această variantă de uniune între persoanele de același sex să fie posibilă. De ce spuneam că cel puțin eu… și repet, cred cu tarie că sunt mulți oameni care nu s-ar fi gândit vreodată că o astfel de situație poate să devină un subiect serios. Dar el este mai serios decât ne închipuim noi. Implicațiile cele mai periculoase sunt cele de natură duhovnicească.
O să fac doar eu o scurtă descriere deschidere a acestui subiect, după care o să vă rog eu pe dumneavoastră să îl detaliați, întrucât specialistul în materie de duhovnicie sunteți dumneavoastră, nu eu. Dacă am înțeles că Dumnezeu și am acceptat Dumnezeu este cel care a creat această lume. Dacă noi ca și creștini ortodocși ne regăsim în această istorie care este o istorie reală, nu este nimic metaforic, absolut nimic. Totul este real, argumentat dacă vrem chiar și științific în ultimii ani. Nu putem să facem abstracție și nu putem să închidem ochii la un avertisment care a fost și este permanent în fața noastră. Dumnezeu ne-a avertizat să nu umblăm, să nu modificăm. Pentru că dacă noi modificăm acest proiect care este imens – avem doar posibilitatea să vedem ceva din el – vom plăti prețul. Și au fost situații în istoria noastră, mai mult sau mai puțin recente, unele mai vechi, toate încheiate într-un mod radical. Dumnezeu nu-i va permite omului să ajungă la acest grad de îndepărtare față de El, astfel încât să riște ce? Să riște sinuciderea, chiar din viață….
Acum, o să vă rog eu pe dumneavoastră să spuneți prietenilor noștri, ce s-a întâmplat, care au fost acele câteva momente referențiale în care omul a crezut că poate îmbunătăți și poate schimba – cuvântul poate e dur, dar asta înseamnă – nu poți să încerci să sluțești chipul omului, chipul omului care a fost creat de Dumnezeu.
Efecte duhovnicești în realitate ale îndepărtării de la natural
Părintele Teologos: Să ieși din natură. Deci întâi de toate, ai amintit despre Sodoma și Gomora care într-adevăr au fost foarte reale, foarte reale. Și s-a găsit inclusiv din punct de vedere științific. Chiar am pus pe site, pe chilieathonită.ro, mărturii arheologice și, inclusiv, ploi de pucioasă care a distrus orașul respectiv. E vorba de mingi mari de sulf, care sunt foarte inflamabile. Deci este atestat istoric faptul că Sodoma și Gomora au fost distruse printr-un fenomen supranatural, inexplicabil.
Cristi Bumbenici: Și geologic, pentru că au fost prelevate probe care atestă exact rezultatul prezenței acestor substanțe.
Părintele Teologos: Da. S-a găsit,. Și noi, pe site, nu am pus un text pe care puteam să-l scriu și eu, ci am pus efectiv o filmare cu niște arheologi care s-au dus, au săpat puțintel, au găsit o mulțime de mingi de sulf, le-au dat foc. Foarte clar. Nu ai ce să comentezi cum că ar fi un text sau ar fi cineva o găselniță a unui ortodox. Nu, nici vorbă.
Cristi Bumbenici: O invenție.
Părintele Teologos: Deci ceva foarte concret. Dar asta, Sodoma și Gomora au fost cândva. De acolo încolo, în toată istoria omenirii, într-adevăr, știm despre Imperiul Roman care a căzut din același motiv. Dar știm și până astăzi. Eu vreau să dau o mărturie la care am fost eu martor.
O mărturie
Înainte să fiu la Schitul Lacu am fost la altă mănăstire în Sfântul Munte. Și în Sfântul Munte se întâmplă rar, dar se întâmplă cutremure. Și cutremurele care se întâmplă în Sfântul Munte sunt cutremure orizontale, mișcări de genul ăsta. La un moment dat eram în chilia mea. Țin minte că aveam slujbă de noapte. Și cum stăteam în chilia mea, la un moment dat începe un cutremur foarte puternic, dar vertical. Nu știu dacă știi, cutremurele verticale sunt mult mai distructive decât cutremurele orizontale. Și am zis: „Uau! Ce se întâmplă?” Adică, clar că era ceva ieșit din comun și clar că era ceva care, hai, să zic așa, nu se putea întâmpla. Dar totuși se întâmplase. Îl simțeam foarte puternic. Și am ieșit, mai ales că aveam slujbă în nu știu cât timp, destul timp, dar nu foarte mult timp. Am ieșit din chilie ș am plecat în curte, am plecat afară și în clipa respectivă m-am întâlnit cu unul din închinători. Era un grup acolo pe care îi cunoșteam oarecum. Îi cunoșteam, dar nu aveam relații foarte strânse cu ei.
Și închinătorul respectiv spune: „Părinte, vreau să mă spovedesc.” Și eu zic: „Da, bine. Sigur. Nici o problema. O să vorbesc eu cu un preot, așteaptă puțin până la slujbă și vedem.” „Nu, nu, nu, Părinte, eu acum vreau să mă spovedesc.” Zic: „Măi omule. Așteaptă puțin că na, totuși….” Și “Nu, nu, Părinte, acuma!” Și într-adevăr se vedea că era îngrozit. Și zic: „Ce s-a întâmplat?” „Părinte, eu sunt homosexual. M-am scandalizat de un frate care era în curte, care era mai drăgălaș.” N-a spus la nimeni, dar avea asta înăuntrul lui și se dusese pe un balcon la mănăstirea respectivă. În tot Sfântul Munte sunt balcoane care ies în afară. Și se dusese acolo și se hrănea din ce în ce mai intens cu gândurile astea.
Și în clipa respectivă o aude pe Maica Domnului care zice: „Vai și amar de capul tău! Vai și amar de capul tău! Dacă continui cu gândurile astea, că acuma te arunc jos!” Și începe să facă balconul cu el uite așa. Cutremurul pe care l-am simțit până și eu. Și așa s-a înfricat omul respectiv, că a zis: „Clar. Eu din clipa asta renunț la tot, la toate distorsiunile pe care le am.” Și a zis clar: „Eu mă spovedesc”. Și bineînțeles că l-am dus la spovedanie și așa mai departe. Deci avem și citiri din cărți dovedite arheologic și am și mărturia asta pe care o spun pe camera.
Cristi Bumbenici: O mărturie foarte recentă!
Părintele Teologos: Da, foarte recentă.
Distrugerea personalității umane
Cristi Bumbenici: Nu vorbim de ani, exact Și mai ales o mărturie pe care eu am trăit-o. Am fost martor. Deci Dumnezeu nu se joacă cu asta. Și nu se joacă cu asta, de ce? Pentru că este foarte distructiv pentru o persoană și personalitatea umană.
Și la un moment dat, iarăși, undeva, în altă parte, tot așa venise cineva și tremura tot. Tot așa dorea să se spovedească. Și zic: „Dar de ce tremuri?” „Părinte, sunt homosexual și atât timp am fost în patima asta, că organismul meu nu mai rezistă.” Nu mai rezistă pentru că este împotriva firii și firea se răscoală. Astea sunt cazuri.
Acum, din punct de vedere, nu pot să spun teoretic, dar hai, să zic conceptual și foarte concret, pentru că cantitatea de plăcere este foarte mare, asta îl ține rob pe om și îl obsedează pe om. Adică vezi că un om normal pune pe primul plan duhovnicia, pune pe primul an spiritualitatea. Și asta este diferența dintre om și animal. Că animalul are un suflet care este supus materiei, materie care se ocupă de căutat de mâncare, de reprodus și așa mai departe și aspirațiile ei se opresc acolo. Pe când omul are un suflet plăsmuit de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, care trebuie să depășească materia și să se îndrepte către duhovnicie.
Cristi Bumbenici: Ea este verticală.
Părintele Teologos: Verticală, da.
Cristi Bumbenici: Nu mai este la nivel orizontal, animalic.
Eșuarea omului în trup. Efectul victimizării
Părintele Teologos: Da. Depășește trupul. În clipa în care un om eșuează în trup, sufletul lui se simte prizonier și atunci sufletul lui este foarte rănit, foarte rănit. Înțelegi? Și atunci el se chinuie pentru că sufletul lui nu este făcut să fie supus trupului. Când cineva este dependent de pornografie, de oricare altă patimă trupească și asta este o patimă trupească foarte mare, mai mare decât desfrânarea după fire, atunci sufletul uman se chircește. Este foarte apăsat, chiar dacă ei nu vor să recunoască. Dar se vede treaba asta prin faptul că se victimizează încontinuu. Se victimizează încontinuu. Acolo e problema cea mare.
Adică gândește-te dacă eu spun ceva despre tine, că tu filmezi cu celularul și eu spun că nu e bine să filmezi cu celularul, ia-ți o cameră profesională. Tu zici: „Da, părinte. O să vedem. Sarut-mâna!” Asta este comportamentul unui om sănătos. Pe când în clipa în care tu, dacă ești bolnav, dacă ai o mare dramă acolo, o mare rană acolo, tu o să începi să zici: „Dar vai, părinte! Dar cum spuneți așa despre mine? Sunt drepturile omului!”
Cristi Bumbenici: „Ce aveți cu mine?”
Părintele Teologos: „Ce aveți cu mine?”… Înțelegi? Deci inclusiv această supra-reacție, „over-reaction”, arată că este o problemă, este o rană acolo. Dacă eu de exemplu te ating puțin așa, tu zici: „Da. E un gest de dragoste.” Dar dacă ai o rană, ai o arsură acolo, sari în sus 10 m. Deci inclusiv comportamentul lor, săracii, arată faptul că îi doare, adică sufletul lor urlă. Și au acest acut complex de vinovăție, acut complex de vinovăție care nu provine din partea noastră, că noi efectiv pe ei îi iubim, dar nu putem să iubim patima.
Cristi Bumbenici: Păcatul, sigur.
Părintele Teologos: Păcatul, evident și asta întotdeauna a fost…
Cristi Bumbenici: Noi nu discutăm despre oameni, discutăm despre această sensibilitate numită păcat…
Părintele Teologos: Boală, e o boală duhovnicească…
Cristi Bumbenici: Pe care și dacă ei și-o rezolvă, pot să fie oameni excepționali…
Părintele Teologos: Evident.
Cristi Bumbenici: Compleți și completați.
Părintele Teologos: Evident, evident.
Cristi Bumbenici: Adică ei nu pleacă cu un deficit. Nu pleacă cu nimic. Decât este această problemă care, dacă este rezolvată, repet, îl readuce la condiția de om a lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Exact, de om al lui Dumnezeu, om nobil, om deasupra trupului, om care să se înalțe într-o gândire duhovnicească, într-o gândire iubitoare de ceilalți, care oferă iubire, nu care cere iubire. Care oferă iubire la toți de pe pământul ăsta, nu numai în cadrul comunității sale că asta înseamnă deja fanatism. Adică, cum să zic, eu sunt cu comunitatea mea și sunt împotriva ta și cred că tu ai ceva cu mine. Asta e mania persecuției și nu este iubire. Iubire înseamnă că trebuie să-i iubim pe toți. Și noi îi iubim pe acești oameni, dar cum spuneam, nu le validăm păcatul. Pentru că păcatul respectiv este, cum am dovedit, boală. Și asta am dovedit nu numai noi, ci și istoria milenară a planetei în ultimul instanță.
Cristi Bumbenici: A omenirii.
Părintele Teologos: A omenirii. Deci nu e vorba de ceva nou – mersul pe Marte sau inteligența artificială. Să zici, hai, să discutăm care sunt avantajele, care sunt dezavantajele, tragem semnale de alarmă. E ceva care este foarte cunoscut în istorie. Și cuvintele acestea au un caracter negativ, o conotație negativă, de ce? Pentru că în istoria omenirii, oamenii au văzut efectul negativ al acestui tip de comportament. Acolo e problema cea mare.
Manipularea minorităților
Cristi Bumbenici: Sunt două direcții mari care au evident ramificațiile lor, dar o să încercăm, și o să încerc să le sintetizez, pentru că telespectatorii noștri, prietenii noștri care întotdeauna sunt mai deștepți decât noi, sunt sigur că vor avea suficientă motive ca măcar ei să privească spre acest subiect cu maximă seriozitate. Unul este al argumentației lor care nu stă și îmi pare rău să spun, îmi cer eu scuză față cei care se simt sau se pot simți vexați. Întreaga comunitate a persoanelor care au sau cred că au o altă orientare sexuală decât cea hetero sunt folosiți ca mase de manevră.
Părintele Teologos: Da.
Cristi Bumbenici: În cazul în care nu s-au prins, poate se gândesc cu seriozitate. Sunt folosiți ca masă de manevră din niște rațiuni pe care nu le vom discuta acum. Poate cu altă ocazie. Absolut toți cei care se află în fruntea coloanei din România sau din alte state ar trebui să se gândească măcar la acest lucru: „Cine v-a născut pe voi? În ce fel v-ați născut voi?” Pentru că argumentul biologic acum începe să fie contestat, evident, deturnându-se, argumentul nu stă în picioare.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Iluzia procreării
Cristi Bumbenici: Dar ei vin cu următoarea variantă: „Pardon, noi putem procrea”. Cum? Folosind ori o mamă purtătoare, ori peste un număr de ani, nu mulți, va fi folosit acel uter artificial, despre care s-a vorbit, a fost prezentat și oficial se află în fază de teste. Ne oprim aici… Pe cale naturală, două femei, doi bărbați închiși în aceeași cameră, oferindu-li-se toate condițiile procreării, nici într-o lună, nici într-un an, nici în o sută de ani, nu vor putea procrea pe cale naturală. Și atunci, dacă ne uităm doar foarte puțin în spatele nostru, exact cum foarte bine ați menționat și dumneavoastră, hai, să vedem cum a mers înainte din punct de vedere al transmiterii fondului genetic, să spunem științific, această specie, numită umanitate. Creând urmași dintr-un bărbat și o femeie. Niciodată altfel. Până acum. Repet. În primul rând cei care susțin această argumentație: „Da. Putem să procreăm și noi, dar altfel.” Păi nu fraților, nu altfel. Că dacă procream altfel, se întâmplă un lucru. Negăm toată istoria noastră, acceptăm toți că am fost niște proști că nu ne-am dat seama.
Părintele Teologos: Toată planeta.
Cristi Bumbenici: Toată planeta. Am fost toți niște proști cu „P” mare și cu majuscule, pentru că nu ne am dat seama, că iată, de fapt, ăsta este mersul omenirii. De ce fac această mențiune care sună urât, dar asta este? O fac pentru toată lumea. Și pentru cei care sunt în această situație, dar mai ales pentru cei care girează, validează un posibil parcurs care va deturna, va denatura întregul drum al umanității. Nu poți să fii de acord. Nu poți să accepți așa, doar că mergi pe premiza „Da, sunt și ei oameni.” Evident că sunt oameni.
Părintele Teologos: Sigur.
Cristi Bumbenici: Noi nu avem absolut nimic cu ei. Noi și alții atragem atenția că nu este drumul corect. Ceea ce se întâmplă nu este firesc. Și când spunem firesc la ce ne raportăm? Întotdeauna ne raportăm la Creator.
Părintele Teologos: Și la modul corect de a fi pe care îl vedem în istorie.
Cristi Bumbenici: La istoria pe care o cunoaștem. Istorie care nu s-a oprit astăzi. Istorie care va continua. Istorie de mii de ani în care lucrurile s au derulat doar așa. Deci nu putem să negăm lucrurile acestea, să ștergem o întreagă istorie, să spunem „Da, domnule, o să folosim uterul artificial.“ Pardon? Ce om va fi ăsta? Cum se va numi el?
Părintele Teologos: Da. Și e vorba și de altceva.
Cristi Bumbenici: Eu fac gestul ăsta mă rog, iertați-mă…
Părintele Teologos: Sunt gâze…
Cristi Bumbenici: Ne ascultă și țânțarii, dar ei ne ascultă în felul lor.
Caracteristicile de netăgăduit ale părinților
Părintele Teologos: E adevărat. E vorba și de altceva. Traumele duhovnicești sunt foarte mari. Adică nimeni nu iubește ca mama care te-a născut. Adică să fim serioși. Adică vorbim de toată istoria. Sigur, toate femeile iubesc și așa mai departe, dar ca mama nimeni nu iubește, clar. La fel și tata. Nimeni nu poate să ofere suportul protector și încurajator și așa mai departe, pe care tatăl biologic poate să-l ofere copiilor săi. Deci pentru dezvoltarea armonioasă, un copil are nevoie de mamă și de tata, are nevoie de familie, de siguranță provocată de familie. În clipa în care acest echilibru foarte fragil, pe care Dumnezeu l-a pus – pe de o parte, e foarte fragil, pe de altă parte, e cu efecte foarte puternice – este spart, este rupt, în clipa respectivă copiii care sunt din cupluri care nu au mamă și tată, de regulă au probleme.
Aspectul juridic. Cazul Greciei și urmările lui
Cristi Bumbenici: Da. Al doilea aspect este cel juridic care contează mai mult decât ceea ce spunem noi acum fiindcă dacă lucrurile și în România vor fi statuate sub aspect juridic în acest context, chiar dacă imensa majoritate a populației României nu este de acord sau nu se regăsește, dar validează prin neimplicare, neparticipare la un dialog social sau la altceva la care mă voi referi imediat, atunci cu toții vom plăti prețul. Cu toții. Și foarte bine se vede acest lucru în Grecia.
Părintele Teologos: Așa este…
Cristi Bumbenici: Pentru cine vrea să urmărească, ofer un singur detaliu, dacă nu se cunoaște: parteneriatul civil încheiat între persoane de același sex a fost adoptat în 2016, pe data de 24 decembrie.
Părintele Teologos: Așa este. În ajun de Crăciun.
Cristi Bumbenici: Noaptea, ca hoții. Este o expresie. Și de atunci încoace, în Grecia se întâmplă lucruri care nu sunt deloc normale.
Părintele Teologos: Și-au pierdut harul grecii, să știți., pe tema asta, că tot a venit vorba. Și turcii râdeau, dădeau pe postul național de televiziune al Turciei ce se întâmpla în guvernul Greciei. Și spuneau: „Poftiți! Ăștia sunt grecii.” Înțelegeți?
Cristi Bumbenici: Cum se va putea face acest lucru? Pentru că dacă guvernul României, politicienii noștri vor ceda, Doamne ferește!
Părintele Teologos: Știu că sunt presiuni foarte mari asupra lor.
Cristi Bumbenici: Presiuni au fost tot timpul, însă, dacă punem în balanță ceea ce contează cu adevărat, eu cred că tot printr-o argumentație istorică, culturală și religioasă, noi putem să venim în fața oricărui for decizional, în fața oricărei instanțe. Pentru că România nu este acuzată de furt. Atenție! Trebuie să fim foarte atenți la nuanțe.
Părintele Teologos: Da. E acuzată de euro-scepticism. Ce e asta?
Cristi Bumbenici: Eu ca stat îmi păstrez, pentru că așa știu eu că relația cu Dumnezeu mă duce într un loc bun, îmi păstrez aceste atașamente care în istorie au produs efecte pozitive.
Părintele Teologos: Evident.
Cristi Bumbenici: Deci nu poți să le neg. Aș fi nebun.
Părintele Teologos: Sigur.
Cristi Bumbenici: Cum poate fi transpus acest text, în legislație? Calea cea mai simplă și facilă ar putea să fie exact ca în Grecia – adoptarea unui printr-un act normativ a parteneriatului civil. Este formula „back-door”. Adică ai deschis o ușă în spate și la revedere, aia a rămas așa. Nici nu trebuie să te grăbești să statuezi ulterior într-un timp scurt și căsătoria. De ce? Populația se obișnuiește, lucrurile merg într-un sens cât se poate de diluat vis-a-vis de responsabilitate și peste un număr de ani – 2, 3, 5, 10 – adoptarea și căsătoriei și menționarea ei în cadrul constituțional nu va mai mira pe nimeni. Aici trebuie să fim atenți. Pentru că dacă ai noștri politicieni vor ceda și vor face lucrul ăsta, adică să adopte printr-o hotărâre de guvern sau un act normativ emis de guvern acest parteneriat civil, este o mare mizerie…
Părintele Teologos: Numai puțin. Iartă-mă! Ca să nu îmi uit ideea.
Cristi Bumbenici: Vă rog!
Deruta tinerilor – un efect devastator
Părintele Teologos: Este o mare, mare problemă în principal pentru copii. Că vin foarte mulți copii care au deja tulburări de personalitate că spun: „Părinte, eu ce sunt?” „Mama, tata ce sunt?” Înțelegi? E o mare problemă! Adică, hai, să zicem că noi care suntem bătrâni și care cunoaștem istoria ne putem feri, dar tinerii au aceste ezitări și asta le distruge modul de gândire, le distruge siguranța în sine și îi împinge depresie. Adică vreau să spun că din punct de vedere duhovnicesc sunt mari probleme, mari probleme.
Cristi Bumbenici: Efectele încep și la noi să se vadă…
Părintele Teologos: Și asta, iartă-mă, fără să ajungă să păcătuiască! Dacă păcătuiesc, e clar. Adică nu se mai discută.
Cristi Bumbenici: Aceste efecte încep să se vadă deja în contextul în care încă nu s-au acționat pârghiile educaționale la intensitatea la care se face în multe țări din vest sau America și Canada. Încă la noi lucrurile sunt la început pentru că nu este există această justificare juridică.
Atitudinea – prezent și viitor
Părintele Teologos: Și că poporul se opune și poporul trebuie să se opună.
Cristi Bumbenici: Poporul, în momentul de față ar trebui să… risc să dau idei, dar nu știu dacă greșesc prea mult. Hai, să fim tot noi ăia fair-play și față de cei care ne ascultă și, în primul rând, față de conștiința noastră, implicit față de Dumnezeu. Ce vrea poporul? Hai să întrebăm poporul! Hai să facem lucrurile ca la carte. Vreți să modificarea asta? Voi, minoritatea sexuală. Ok, bun.
Părintele Teologos: Referendum.
Cristi Bumbenici: Referendum. Hai, să facem referendum! Punem două întrebări: una – „Sunteți de acord?” Lucrurile trebuie să fie spuse clar, transparent, de ce să îmbrăcăm formule alambicate…
Părintele Teologos: Și prin presiuni…
Cristi Bumbenici: Să punem întrebările clare, concrete, să fie înțelese de toată lumea.
Prima întrebare: „Sunteți de acord cu căsătoria între persoane de același sex? Da sau ba?” Două căsuțe: da sau nu. Și a doua întrebare: „Sunteți de acord ca în România, căsătoria să fie posibilă doar între un bărbat și o femeie?” A sau B, da sau nu. Două întrebări. De ce să modificăm noi Constituția de două sau de trei ori? O modificăm o singură dată. Voința poporului. În momentul în care poporul alege una dintre cele două variante facem și noi așa, poporul a dispus, noi ne supunem, nu?
Părintele Teologos: Din punct de vedere juridic, da.
Cristi Bumbenici: Din punct de vedere juridic și suntem drepți și în fața lui Dumnezeu și în fața Parlamentului European și în fața CEDO și în fața tuturor. De ce? Dacă în democrație se spune că voința poporului este suverană, ne-am oprit. Nici o altă argumentație nu mai stă în picioare. Ai noștri politicieni să întrebe poporul român ce consideră ei că este corect.
Părintele Teologos: Da.
Cristi Bumbenici: Și am încheiat subiectul înainte de a-l aduce mai departe. Vorbeați de educație. Am asistat fără să vreau în Salonic la o manifestație a comunității de care vorbim. Nu m-a șocat manifestația în sine, ci faptul că erau foarte mulți copii. Când spun copii mă refer 10-12, maxim 15 ani. Pe care nu-i suspectez deloc că aveau alte înclinații decât cele hetero, însă dintr-un motiv sau din anumite motive, participau foarte voios la toată această poveste.
Părintele Teologos: De obicei în Grecia, se știe. În Grecia se dau… li se dau geci, li se dau de mâncare….
Cristi Bumbenici: Da. Totul este ambalat frumos. Numai că subiectul, decizia în sine, ea poate fi catastrofică, ea poate fi o singură dată facută.
Părintele Teologos: Evident. Evident. Că e sufletul lor în joc.
O patimă cu urmări neîntrerupte
Cristi Bumbenici: Ceea ce încercăm, evident și dumneavoastră încercați să atrageți atenția, este riscul imens la care se supune omul care se regăsește în această patimă și continuă în ea, dar și cel care o validează ignorând-o. Iar ulterior se trezește…. Am exemple, am persoane cunoscute care deja au astfel de situații. Fiica sau fiul le dau vestea.
Părintele Teologos: Da.
Cristi Bumbenici: Dar nu la 20-30 de ani, ci la vârste mici 16-17 ani. Și oamenii pică, fac atac de cord.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Cristi Bumbenici: Lucrurile nu sunt grave, sunt imens de grave. Sunt imens, imens, imens de grave. Și dacă noi nu le tratăm cu cea mai mare seriozitate… Pentru că acum noi facem o avanpremieră. Ceea ce vorbim noi acum, în maxim câteva luni de zile, o să vedeți, o să apară pe toate ecranele ca fiind momentul de final al acestei acțiuni concentrate, care a fost făcută profi. Dacă ne uităm la modul în care s-a desfășurat și se desfășoară și în România, regăsim talent organizatoric, profesionist. Deci oamenii ăștia nu fac niște lucruri doar de capul lor. Și poporul după ce va vedea că acești oameni vor să impună…. Aici să facem și o paranteză, că începe să fie deranjanta această dispunere a minorităților în general și a acestei minorități în particular, față de majoritate. Mă reîntorc la CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu spune a „drepturilor minorităților”. Păi, majoritatea de cine e reprezentată? Noi asistăm la o presiune și s-a transformat într-un soi de dictatură a minorității împotriva majorității.
Părintele Teologos: Da.
Cristi Bumbenici: Cum judecăm?
Părintele Teologos: Chiar știu niște specialiști în juridică foarte buni, care mi-au spus că dacă un cuplu heterosexual s-ar comporta astfel pe stradă, dezgoliți și așa mai departe, ca și cei din comunitatea LGBT și așa mai departe, ca și homosexualii, poliția le-ar face pe loc amendă și dosar penal.
Cristi Bumbenici: Ca ofensă adusă bunelor moravuri. Asta este încadrarea. Așa este. Hai, să spunem că astea sunt detalii de decor, detalii de formă. Deși sunt extrem de importante.
Părintele Teologos: Sunt importante, de ce? Pentru că arată că această minoritate nu este agresată, ci din contră are un tratament preferențial. Dar datorită acelei răni foarte mari pe care o au în sufletul lor, de care am vorbit la început, din cauza asta ei se consideră pe sine încontinuu victimizați.
Cristi Bumbenici: Această dublă măsură care se aplică în instanță. Ți unde? La nivelul celei mai înalte instanțe din Europa, creează un precedent extrem de periculos. Pentru că atunci desființăm noțiunea de democrație, denumim statele în care trăim altfel, nu știu cum și reformulăm dispunerea juridică. Pentru că, repet, dacă drepturile majorității care – asta e democrația nu am inventat-o noi, noi ne regăsim în ea – dacă drepturile majorității nu numai că nu sunt recunoscute, ci majoritatea nu mai produce efecte prin alegerea ei, înseamnă că trebuie să inventăm un alt stat, o altă formă de organizare, care va fi făcută de la mic către mare. Adică un cetățean care va crede el că mersul într-un picior este cel mai sănătos, va obliga toată lumea să meargă pe stradă într-un picior.
Părintele Teologos: Păi, asta se întâmplă deja, pentru că sunt peste 100 de orientări sexuale. Unii se cred pisici, alții câini, tot felul. Și apar…Cred că știi, e…
Cristi Bumbenici: Da. Am văzut 1000 de manifestanți în Berlin la una dintre gurile de metrou au lătrat, evident, deghizați cu capete de câini sau îmbrăcați fiecare ce costum și-a găsit să semene a câine, au lătrat timp de două ore și asta a fost forma lor de protest pentru ca ei să fie recunoscuți ca minoritate.
Părintele Teologos: Serios?
Cristi Bumbenici: Da.
Părintele Teologos: Eu am văzut știrea, dar nu m-am uitat
Cristi Bumbenici: Da. Deci lătratul lor a fost transpus într-un document.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Cristi Bumbenici: Pentru că din lătrat au înțeles doar ei ce făceau. Lucrurile s-au dus… să mă ierte Dumnezeu că spun niște lucruri, și homosexualitatea în esență este deturnată în momentul de față și noi asistăm la niște lucruri care depășesc termenul de odios. Nu există un cuvânt care să acopere ceea ce se întâmplă în cazul acestor deviații comportamental-sexuale. Este îngrozitor să vrei să te consideri câine.
Părintele Teologos: Da. Ferească Dumnezeu! Ferească Dumnezeu!
Războiul de la granița României și alte patimi
Cristi Bumbenici: Al doilea subiect.
Părintele Teologos: Da. Dar cred că e destul de… Hai! Atinge-l pe scurt!
Cristi Bumbenici: Al doilea subiect este simplu, este scurt, este în derulare. Războiul care se desfășoară la granița de est a țării noastre. Dacă, Doamne ferește, noi vom pica în această capcană care a fost întinsă… – ea este, se vede, dacă vrei sa o vezi, o vezi… – a implicării noastre cu trupe, evident, cu prezența în teatrul de război, vom păți ce am pățit și în primul și în al doilea război mondial. Adică vom ieși foarte, foarte șifonați. Este un război care nu ne aparține. Cauzele care au declanșat acest război, nu au nici o legătură cu noi.
Faptul că noi am acceptat prea ușor să devenim un loc de unde pot porni ghiulele peste gardul acestei țări, inclusiv către Rusia, ne expune și ne transpune într-o țintă legitimă. Sunt oameni și în România, oameni care și-au păstrat luciditatea. Și au totuși curajul să spună lucrurile așa cum sunt ele, fără a fi deloc amplificate. Au atras atenția de la bun început. Statutul nostru sau poziționarea noastră în această chestiune care are implicații foarte mari, nu doar de natură geostrategică sau politică, are implicații extrem de mari; statutul nostru sănătos trebuie să fie doar cel al neutralității.
Părintele Teologos: Al evitării unui atac frontal pe orice front, nu numai militar. Eu socotesc că scopul României este să fie o zonă de stabilitate. Noi nu putem și cred că nu ne folosește să ne batem cu nimeni, chiar dacă suntem o țară mare în zonă. Cu atât mai mult nu ne folosește să ne batem cu o țară care este și mai mare decât noi, mult mai mare decât noi. Nu câștigăm nimic din treaba asta. Absolut nimic.
Cristi Bumbenici: Asta ar fi fost al doilea subiect pe care îl consider eu, ar fi de maxim interes. Restul celor care se produc acum, hai, să zicem sunt într o zonă oarecum subsidiară, deși îmi doresc ca într-un interviu să abordăm și lucruri care țin de alte dependențe, alte adicții de genul: droguri, videochat, jocuri de noroc, fiindcă astea toate creează un pachet și este un pachet toxic.
Părintele Teologos: Foarte toxic. E vorba de iubirea de placere. Eu, totuși, cred că dacă poporul român se mobilizează, dacă poporul român se trezește puțintel și poporul român ia atitudine împotriva acestor lucruri, adică nu numai pasiv, ci efectiv să nu accepte astfel de păcate. Nu ură împotriva oamenilor ca să dea apă la moară, ci ura împotriva păcatului. Atunci cred că păcatul va fi ținut de către Dumnezeu la granițele țării.
Cristi Bumbenici: Cred cu tărie lucrul ăsta pentru că Dumnezeu o dovedește de fiecare dată când a intervenit și relația pe care El o are cu poporul român este specială.
Părintele Teologos: Foarte.
Cristi Bumbenici: Și este una foarte bună.
Părintele Teologos: Da, da, da
Cristi Bumbenici: Până acum au întreținut-o părinții, bunicii, strămoșii noștri foarte bine. Au murit oameni mii, zeci de mii, sute de mii, nu știm. Și-au vărsat sângele pentru acest neam, pentru Biserică, pentru Dumnezeu. Și noi putem să fim generația care va preda mai departe această minunată ștafetă sau putem fi generația care a eșuat, a tăiat linia de comunicare cu Dumnezeu – Doamne ferește!
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem un viitor fericit!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Citez: „Dacă, Doamne ferește, noi vom pica în această capcană care a fost întinsă… – ea este, se vede, dacă vrei sa o vezi, o vezi… – a implicării noastre cu trupe, evident, cu prezența în teatrul de război, vom păți ce am pățit și în primul și în al doilea război mondial. Adică vom ieși foarte, foarte șifonați.”
Dumnezeu lucrează de multe ori imprevizibil. Daca România nu participa la primul război mondial nu s-ar fi reușit să se realizeze unirea cu Basarabia, Bucovina de Nord si Transilvania. A fost de fapt o minune.
Părinte, pe de o parte știm ca Biblia nu e carte științifică, ci duhovniceasca, avem acele exemple cu Edenul și îngerii care păzesc intrarea, care ar trebui sa fie undeva lângă niște râuri din prezent și nu sunt (cel puțin nu in spațiul 3D).
Dar apoi in multe alte cazuri ne raportam la biblie ca sursa de adevar istoric și științific. Cum ar fi cu Sodoma și Gomora. De ce pasajele despre Sodoma sunt reale in sens istoric și științific (locație, bile de sulf etc), dar multe alte pasaje precum Facerea lumii, Edenul sau Apocalipsa (toți acei balauri) nu sunt realiste din pdv istoric și științific?
Cine și cum decide care părți din biblie se interpretează in sens istoric, realist, și care se interpretează in sens mistic?
Îmi permit și eu să dau o sugestie: starea, percepția și modul de ființare a omului înainte de cădere este calitativ diferită de cea de după cădere și nu poate astfel prima să fie verificată sau percepută în vreun fel prin mijloace sau metode ce aparțin strict celei din urmă.
Dacă greșesc îmi cer iertare și să mă corecteze părintele
Mentionez si eu sumar doua argumente, sperand ca nu comit o intruziune, ci doar o contributie la conversatie.
(1) Textele biblice, ca in cazul altor texte stravechi din mitologie, folclor, literatura sau de cult religios, au fost considerate din perspectiva cercetatorului drept mai curand metaforice, simbolice, greu de separat adevarul de fantezie. Cercetari ulterioare, fie prin descoperiri arheologice in teren, fie descoperirea unor noi texte/marturii revelatoare, fie alte metode, ajung la confirmarea sau infirmarea mai sigura a continutului datelor vechilor texte. Un fapt insa interesant de mentionat este acela ca adeseori ceea ce se relateaza in multe din textele vechi, incluzand mitologia, se dovedeste ulterior, prin descoperiri, a fi adevarul, voalat uneori de un limbaj metaforic, „codificat”, potrivit cu capacitatea de intelegere a fenomenelor realitatii in timpurile stravechi si cu abilitatile intelectuale ale autorului acelor texte.
Sunt numeroase exemple de acest fel.
Unul bine cunoscut fiind descoperirea Troiei de Schliemann care s-a bazat in principal pe textele homerice ale Iliadei.
Un alt exemplu recent, confirmat in urma excavarilor arheologice si altor analize cu tehnologii moderne, este caderea zidurilor Ierihonului la sunetul trambitelor si al glasului militarilor pe care Domnul i-a instruit cu precizie. Sase zile sa sune din trambite din corn de berbec, neincetat, inconjurand cetatea, iar in a saptea zi sa se alature si armata, strigand puternic intr-un glas.
Astazi sunt studii fascinante de rezonanta, despre abilitatea propagarii undelor sonore de a modifica structura si proprietatile materiei la nivel molecular in conformitate cu intensitatea, frecventa si amplitudinea vibratiilor undelor sonore. Si mai interesant, studiile de cymatica, reveleaza diferite pattern-uri dupa care se structureaza particulele sub impactul diverselor sunete/vibratii/melodii similare mandalelor din cultura hindusa sau tibetana.
De asemenea, studiile de medicina contemporana au verificat experimental capacitatea diverselor unde sonore (incluzand infrasunetul, ultrasunetul) de a restructura/vindeca la nivel celular sau de a destructura si distruge. Cercetarile miltare sunt chiar foarte interesate de exploatarea acestor proprietati, cred ca stiti.
Exista inca multe alte exemple.
Si apoi, intorcandu-ne la textul biblic al Facerii, retineti – „Si Dumnezeu a ZIS sa se faca…”
(2) Biblia este o colectie de texte, din epoci diferite si autori diferiti. Este rezonabil sa nu ne asteptam la o absoluta coerenta „stiintifica” de la un capat la altul. Personal (si cu multe argumente) eu cred in adevarul textelor sale care se va revela in continuare!
Si fiind la acest subiect, recomand celor care sunt curiosi, cartile profesorului John Lennox, dintre care s-au tradus si la noi cateva esentiale („7 zile care despart/separa lumea” – despre Facere). Prof Lennox este nu doar un matematician–filisof de mare clasa, cu un orizont vast si variat, dar este in aceeasi masura un traitor, promotor si aparator pasionat al credintei crestine, al Bibliei, cu o claritate explicativa/pedagogica exceptionala.
Si, nu in ultimul rand, este un aparator redutabil al crestinismului impotriva tuturor ravagiilor societatii contemporane – de la evolutionismul biologic primitiv la modificarile genomice, la cultul „inteligentei” artificiale, la transumanism etc.
In vara acestui an i se publica o noua carte despre profetul Daniel, un interesant destin biblic.
Iertare Doamne!
Iertati ca intervin in ce priveste referendumul democratic… mi se pare o capcana.
Mintea unui popor (aia colectiva) poate rapid dusa spre sensul dorit de mintile „iluminate”.
Se baga pe media (TV/Radio, Retele sociale, Jocuri pe calculator, filme, Scoala, Shorturi, Tic si TOCURI) fraze à la : „E bine si eficient sa fie homosexuali, caini, pedofilus humanus, Transgenderi , ce va doriti,… Sunt si ei oameni,…. Cu ce esti tu mai bun decat ei..bla bla bla…”
La Referendumul DemoNcratic , sa nu va mire ca vor fi mai multi DA la intrebarile „Explicite” propuse decat NU.
Un mic exemplu de minte colectiva:
La ora actuala , Se pregateste intr-o tara de varf, occidentala, punerea unui presedinte. Din timp (e deajuns 3-4 anisori inaintea Alegerilor demoNcratice) i se atribuie PERSONAJULUI , viitor PRESEDINTE, lucruri marete, adica el propune niste ideii geniale ce sunt acceptate de toti , caci sunt Idei BUNE MORALICESTE, chiar crestineste . Lumea=POPULATUL, bine inteles, este atrasa de acest PERSONAJ si il va vota cu inima deschisa. TOTU-i ACTUAL si pus in practica.
Apoi, Personajul va fi ales. Apoi , MINUNATUL PRESEDINTE ales de inimile increzatoare isi va scoate coltii si va incepe TEROAREA.
Istoria se repeta. Cei care o fac isi fac planuri… nu cincinale, ci pe sute de ani.
A se mai vedea revolutiile de la Cronwell , aia zis-franceza (in care au incercat sa faca ceva cei din regiunea VANDEE – vezi genocidul din Vandée) , aia de la rusi si aia de cica l-am dat jos pe Ceausescu si Comunismul.
Ultimile miscari cu gandirea colectiva au fost acu 2-3 anisori cu virusi, cu inchisi in casa s-o aparam pe BUNI, cu..legati de paturi, cu…pompe de oxigen, cu…vaxuri miraculoase.
Ultimile miscari cu gandire colectiva ACTUALE : cu..razboi cu Ucraina si ultimul din Gaza.
Melanjarea populatului – migratiile, uitarea traditiilor popoarelor, feminismul (atentie barbati,nu picati in plasa caci voi veti da apa la moara feminismului ..e timpul sa va innobilati nu sa deveniti mai agresivi) etc.
Cutia Pandorei este tot timpul deschisa.
Dumnezeu sa ne fereasca!
Iertati ca v-am contrat, dar pentru mine ideea cu referendumul NU este BUNA.