Controlul Armelor – Pr. Iosia Trenham

Vizionați un cuvânt extraordinar al părintelui Iosia Trenham despre problema violenței și a armelor. Desigur că se referă în primul rând la Statele Unite ale Americii unde problema este foarte mare, însă veți remarca faptul că problema este o problemă de gândire greșită, problemă care există și la noi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Salutare tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze și vă mulțumesc mult pentru vizionare. Am o reflecție pentru voi astăzi, intitulată, Controlul Armelor.

Înainte de a începe, permiteți-mi să vă încurajez să aveți o zi de Sf. Sava fericită în această zi de 5 decembrie, o lună cu sfinți incredibili. Simt că spun asta tot timpul, în fiecare lună suntem cu adevărat bogați, suntem bogați, patrimoniul nostru este nemăsurat. Suntem la jumătatea postului, mai avem 20 de zile până sărbătorim singurul lucru nou în lume care este întruparea Fiului lui Dumnezeu, venirea lui Hristos pe pământ și realitatea Dumnezeului om.

Problema armelor

Dar astăzi mă concentrez pe controlul armelor. Motivul pentru care vreau să vorbesc despre asta și permiteți-mi să explic din ce unghi vreau să fac asta. Este pentru că mă găsesc, cum sunt sigur că vă simțiți și voi, atât de profund îndurerat de nivelul de violență pe care îl trăim. Nu mă refer doar la violența criminală localizată ce are loc în comunitățile noastre, care este cu siguranță la cel mai înalt nivel din viața mea, aici, în California de Sud.

 Dar violența globală, războiul care are loc în Gaza, și în Ucraina, pe scena noastră națională și sunt sigur că este așa în multe țări, știu că este în multe țări occidentale, teribile acte de violență, acte grotești de crimă au loc și imediat începem să vorbim despre politică, și că acest politician cântărește asupra controlului armelor, altul cântărește asupra celui de-al doilea amendament, acoperim complet problema reală care este statutul inimii umane și strânsoarea violenței, modul dezumanizant de a trăi, durerea, mânia și zgomotul și calomnia care au escaladat la astfel de înălțimi teribile.

Cu siguranță nimeni care trăiește astăzi nu poate fi altfel decât cuprins de mare durere din cauza violenței. A vedea ce se întâmplă în Țara Sfântă, de ambele părți, e atât de hidos pentru creștinii ortodocși, în special, durerea din cauza pierderii a jumătate de milion de tineri trimiși să lupte… Pentru ce? Ce ar putea justifica moartea a 500.000 de tineri? Suntem terorizați cu adevărat și nu este doar violența, dar și tehnologia care este acum asociată cu violența și teroarea care ne prinde atunci când ne gândim la armele nucleare pe care le avem și acum la inteligența artificială, care adaugă o nouă componentă a fricii în discuțiile noastre despre cum putem ucide pe alții.

Este ușor într-o situație ca asta, într-un context ca acesta, să te concentrezi asupra armelor. Asta este o greșeală uriașă! Trebuie să ne concentrăm asupra noastră. Controlul armelor ar trebui să fie o discuție despre controlul inimilor, despre a fi o ființă umană.

Este același război dintotdeauna

Recent am terminat de citit romanul de 800 de pagini al lui Andrew Robert, „Napoleon”, și asta m-a făcut să reflectez și mai mult la starea actuală de violență din lume și de aici, din SUA. Tehnologia s-a dezvoltat atât de mult, iar războiul, violența, capacitatea de a ne ucide adversarii a fost întotdeauna forța motrice cheie în dezvoltarea tehnologiei, de la căderea omului, sau de la Tubal-Cain. Ne dezvoltăm tehnologia astfel încât să putem ucide oameni sub justificarea că ne apărăm și apoi folosim acea tehnologie uneori pentru un aspect sau altul al civilizației umane, dar motorul de bază este pasiunea de a ne ucide adversarii. Aceasta este o problemă masivă a inimii.

Și dacă eliminăm chiar și ultimii 200 de ani de tehnologia armelor militare și ne întoarcem la vremea lui Napoleon, vedeți aceeași mizerabilă iubire de violență, aceeași dorință de a-ți demoniza adversarul și de a justifica uciderea, desigur, în general a tinerilor, pentru a promova ideea unui autocrat sau altul, care, fără să bată din gene, este inspirat de o aroganță revoltătoare să creadă că știe ce este cel mai bine și trebuie să invadăm țara asta pentru că este important, mereu plin de justificări hidoase pentru violența și moralitatea lor grotească, deci nu e doar o chestiune de a avea armele pe care le avem astăzi, este o problemă sistemică a omului căzut, este o problemă a inimii și ne chinuiește în măsuri mai mari, e mereu cu noi, dar erupe în funcție de inspirația unor mari păcătoși, precum Napoleon însuși. Dar în timp ce Napoleon străbătea Europa, cucerind regat după regat, invadând țară după țară, fără a fi invitat să intre, nu doar în Europa, ci și în Africa de Nord, în Egipt, în Țara Sfântă, mereu fără nicio rușine, acest cândva revoluționar francez, care ajunge să devină monarhist și un mare susținător al…

Este o imagine foarte clară că ideologia este irelevantă, ceea ce trebuie făcut e că oponenții trebuie uciși și trebuie să sacrifici oameni pentru „binele națiunii”. De cele mai multe ori, iartați-mă, o grămadă de minciuni doar pentru a justifica lăcomia și ambițiile autocratice. Și lăsați-mă să spun un cuvânt despre idealizarea monarhilor. În timpul lui Napoleon, ortodocșii nu erau mai buni, scuze dar nici Alexandru nu a fost un sfânt. Controlul armelor este un subiect politic uriaș, dar, permiteți-mi, în schimb, să vă sugerez problema centrală atunci când vorbim despre creșterea violenței și expresia ei în societatea noastră. Nu de asta au vorbit sfinții, nu spre asta și-au îndreptat mintea, modul de a controla armele prin legi politice, stabilirea legilor despre controlul armelor. Nu, ei se preocupau de inimă.

Să nu dăm vina pe altceva decât pe inima noastră

Sf. Ioan Gura de Aur în comentariul său la Evanghelia Sf. Matei, abordează acest lucru foarte clar, și îmi place să citesc din cea de-a 57-a omilie a lui, despre comentariul lui la Evanghelia Sf. Matei, unde abordează această problemă, direct, contextul este o izbucnire de violența și ucidere, crime și violențe, care s-au pus pe seama… de către unii din membrii congregației sale, pe alcool, deoarece sunt mereu acei oameni care se îmbată și fac lucruri groaznice și, prin urmare, vom da vina pe vin, sau pe armele înseși.

Ascultați-l pe marele Sf. Ioan Gură de Aur aici, cum spune: „Când se întâmplă aceste excese deplorabile, mulți strigă: Dacă nu ar exista vin!” Asta era la sfârșitul secolului al IV-lea și izbucnește violența, iar oamenii dau vina pe vin. Este foarte asemănător cu astăzi. Crime îngrozitoare, crime în masă… Armele! Armele! Orice altceva decât abordarea problemei inimii umane, orice decât abordarea declinului virtuții, lipsa de respect față de alte ființe umane. Care e părerea Sfântului Ioan Gura de Aur? „Ce nebunie! Oamenii păcătuiesc și dau deîndată vina pe darurile lui Dumnezeu! Este o nebunie totală! Este vinul care provoacă abuzul? Desigur că nu! Ci necumpătarea celor care se desfătează de el în mod greșit. Spune mai degrabă că dacă ar fi după Dumnezeu, nu ar exista beție și lux. Dacă ar fi după Dumnezeu, patima ar scădea, după Dumnezeu oamenii și-ar lua sufletele în serios și ar înceta să mai păcătuiască din frică de Dumnezeu și de Judecata viitoare pentru că, dacă strigi: Dacă nu ar mai fi vin ar trebui să adaugi: nu ar mai fi furturi datorate ucigașilor?.”

Deci iată! Sf. Ioan Gura de Aur abordează exact această problemă a învinuirii armelor în loc de ucigași. El zice: „E prostie să dai vina pe vin, pe cât este să dai vina pe oțel. Dacă spui să nu mai fie vin, să adaugi: nu va mai fi oțel, din cauza ucigașilor? nu va mai exista nici un cavaler din cauza hoților? Vei da vina pe întuneric pentru că hoții au intrat în casă sau îi vei învinovăți pe ei și inimile lor, inimile noastre, de lăcomie? Ai putea elimina totul astfel, este un mod satanic de a argumenta. Vinul ne-a fost dat ca o sursă de bucurie nu ca să ne dezonorăm pe noi înșine. Dumnezeu ne-a onorat cu darul. De ce ne dezonorăm pe noi înșine abuzând de el?”

Cred că vedem o minte inspirată, mintea Bisericii care își păstrează concentrarea asupra centralității omului, și pe centralitatea inimii. Vrei o societate minunată pașnică, chiar și o societate rezonabil de pașnică în această lume căzută? Ea va fi modelată doar de oameni care ridică numele lui Dumnezeu și Îl recunosc pe Dumnezeu. Dacă vei avea o societate care interzice discursul public despre Dumnezeu care nu-L onorează, care nu sprijină principiile religioase fundamentale, dacă vei continua în acest secularism grotesc, asta este ceea ce obții. Nu te concentrezi asupra sufletului omului, nu te concentrezi pe inima ființelor umane, tratezi ființele umane ca și cum ar fi alcătuite din materie și că nu e nimic inspirator la ele, atunci ce e în neregulă în a ucide pe cineva? E doar materie. Nu e așa de mare lucru! Nu ai nici măcar un cadru etic pentru a aduce cenzură împotriva violenței, trebuie doar să vorbești despre politică.

Problema nu e oțelul, nu sunt armele. Sf. Ioan Gura de Aur spune că este „un mod satanic de a gândi”. Problema suntem noi, noi suntem problema, lipsa noastră de pocăință, abuzul nostru, lipsa noastră de pace, pentru că ne îngăduim tot felul de patimi și asta ne sfâșie, judecata și proiecția împotriva altora în loc de noi înșine, pentru că nu cultivăm smerenia și am susținut o întreagă structură publică a discursului care se bazează pe critică și acrimonie, lipsa noastră de frică de Dumnezeu eșecul nostru de a ne gândi la Judecată, cu atât mai puțin să vorbim despre ea la nivel național, necredința noastră, mândria noastră egocentrismul nostru, aceste sunt lucrurile de care trebuie să ne ocupăm dacă vrem să controlăm violența, dacă vrem să scadă.

Dacă nu adresăm aceste lucruri ca nucleul problemei, doar ne jucăm. Fie ca Domnul să ne privească cu compasiune! Fie ca El să ne aducă rațiunea înapoi. Fie ca să ne întoarcem la recunoașterea lui Dumnezeu și la adevărata pocăință! Și atunci am putea spera la zile mai bune, atunci vom putea avea pace. Dumnezeu să țină acest mod satanic de gândire departe de noi, blamarea vinului și a armelor! Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!