Trezvia: Fiecare creștin trebuie să facă acest lucru! – Pr. Mikhail

Un cuvânt scurt și clar despre trezvie (nepsis) adică despre atenția interioară un cuvânt pe care fiecare creștin trebuie să-l pună în aplicare.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

– Suntem la „Trăind ortodoxia” cu Părintele Mikhail. Ce ați spune că este [nepsis], cuiva care nu știe, și de ce este important?

Pr. MIKHAIL: ”Nepsis” vine de la un cuvânt grecesc, care înseamnă a fi vigilent sau treaz, atent… Și ce înseamnă? Este arta de a învăța să observi, în esență, mișcările inimii tale, patimile cu care te lupți. Atunci când ispita vine, o identifici și o învingi, o dobori. Acesta e scopul rugăciunea lui Iisus, și motivul pentru care ar trebui neîncetat, pe cât posibil, să spunem rugăciunea lui Iisus, să încercăm să ajungem la o rugăciune neîncetată.

Vigilență continuă

Ideea e că atunci când ai vigilență, cum a spus, cred, Sf. Iezechiel preotul, care a spus asta, de fapt, în Filocalia, vol. 1, trebuie să considerăm păianjenul ca exemplu, care stă acolo cu răbdare și în liniște, în pânza lui, și în momentul în care ceva o lovește, el știe de unde vine și de unde trebuie să atace. Și este la fel și cu noi. Dacă suntem înțepați de un gând de judecată, ar trebui să știm că vine dintr-un loc al mândriei și trebuie imediat să ne smerim și să aruncăm acea judecată. Așa cum spunea Sf. Paisie, să respingem gândurile rele cu gânduri bune. Așa că dacă judeci pe cineva, caută-i o scuză bună, să ai un pic de milă sau iubire de onoare pentru acea persoană.

În cele din urmă, ”nepsis” este în centrul credinței creștine. Asta este ceea ce spune Sf. Petru în epistolele sale, când ne spune să fim vigilenți, pentru că diavolul este ca un leu care răcnește, care-și caută prada pentru a o devora. De aceea trebuie să fim în mod constant în gardă față de dușman, pentru că în fiecare zi va face ceva pentru a ne ispiti. Ai putea fi la volan și un tip să-ți taie calea în trafic și prima ta reacție ar putea fi să contracarezi sau să țipi sau să te duci la el, să te enervezi sau să gândești rău în inima ta la adresa lui. Dar trebuie să identifici imediat și să spui: „Bine, asta vine din patima mâniei și vine din mândria mea ca nimeni să nu vină înaintea mea. Acesta este drumul meu și nimeni nu ar trebui să se bage în calea mea.”

Problema nu e la alții

Dacă așa stau lucrurile, atunci problema nu e așa mult la el, cât la tine însuți. A fi atent înseamnă să fii cu adevărat capabil să aplici ceea ce a spus Domnul, și anume să scoatem scândura din ochiul nostru, înainte de a încerca să scoatem așchia din al fratelui nostru. Trebuie să fim conștienți de noi înșine și de tot ce ne face să păcătuim. Orice parte a noastră ar fi bolnavă, trebuie să o eliminăm.

Dacă am un atașament nesănătos de Netflix ar trebui probabil să scap de el. Dacă sunt obsedat de Facebook și de social media, probabil că ar trebui să scap de ele. Adică, încurajez oamenii să elimine Facebook și alte lucruri de genul. Oricum, nu vă face bine. Întotdeauna există o ispită la avariție, poftă sau mânie, și trebuie să ne ferim de astea, pentru că, chiar și într-un gând mic, chiar și în acel moment în care ne umflăm în pene sau dorim ceva ce nu avem, putem cădea.

Știți, Satana a căzut ca un fulger. Cu cât mai repede putem noi cădea? El era un înger, iar noi suntem doar lut. Așa că, nu ar trebui niciodată să ne credem mai deștepți sau mai buni decât Adam și Eva. Trebuie să realizăm că suntem slabi și că trebuie să fim atenți în mod constant și să ne păzim. Cum spun și sfinții din Filocalie: Sf. Isaia pustnicul, Sf. Eusebius preotul, ar trebui să ne rugăm în mod constant cu rugăciunea lui Iisus și aceasta ar trebui să fie prima noastră armă, pentru că poți doborî totul cu ea.

Cu suficient efort și timp, orice ispită pe care o ai, orice gând va trece, dacă chemi numele Domnului, și apoi, pe măsură ce timpul trece și devii un luptător mai experimentat, vei începe să aplici respingerea lor împreună cu rugăciunea lui Iisus. O, ai făcut o treabă atât de bună azi! Nu cred, chiar așa să fie? Îl onorez eu cu adevărat pe Dumnezeu sau fac asta pentru mine însumi, fac asta pentru onoarea mea?

Luptăm împotriva gândurilor de judecată

Ar trebui să fim constant în gardă și să contracarăm orice gând orgolios sau orice gând rău, ca: „Oh, uită-te la persoana de acolo! Este îmbrăcată într-un anumit fel, trebuie să fie în acest fel…” În loc de asta, putem observa persoana. Nu spunem că e îmbrăcată necorespunzător ci că „ce păcat că nu își dă seama de adevărata sa valoare”. „Să o ajute Dumnezeu!” Și mergem mai departe. Nu lăsa asta să te afecteze.

Așa că asta e vigilența pe scurt, este capacitatea de a fi responsabil pentru propriile gânduri, este să fii conștient de ceea ce urmează și de unde provine, ce este intern generat și ce vine din exterior. Sau când așa din senin, ești ispitit de ceva. S-ar putea să nu fi tu, ci inamicul care încearcă să te ispitească. Dar, dacă te lupți cu ceva și începi să alegi acel lucru și să te gândești la ce nu ar trebui, capeți o înclinație puternică de a merge în acea direcție, asta e de obicei auto-generat.

Nu putem da vina pe diavol

Diavolul poate că te ademenească cu anumite lucruri sau să-ți pună lucruri în cale ca să te ducă peste margine, dar sunt momente chiar și în viețile sfinților, când spune: „O, îl cauți pe tipul ăsta…” A spus asta unui călugăr, care încerca să ajute pe cineva din lume, care era disperat după mântuire și această persoană, din păcate, nu era sinceră în pocăința sa, pentru că în timp ce spunea „roagă-te pentru mine, să fiu eliberat de ispita mea de a păcătui”, el se ducea apoi la bordel și se îmbăta. Și diavolul a spus: ”Știi, eu nu trebuie să fac nimic. O face el însuși. Îi dau doar un mic imbold și el însuși se ocupă de restul drumului.”

Ceva trebuie să iasă din noi. Trebuie să fim dispuși să ne îndreptăm către Dumnezeu și, ca și în cazul fiului risipitor, dacă facem doar un pas în direcția bună, El va alerga pe cale să te îmbrățișeze.

Necesitatea adevăratei smerenii

– Exact. Dar pentru asta e nevoie de smerenie și lumea modernă urăște smerenia. Lumea e foarte mândră și probabil că acesta este unul dintre cele mai rele păcate în care cădem. Adică a fost păcatul din grădina Raiului, Adam și Eva au fost mândri, sau și în Schismă și erezii care provoacă divizare. Toate aceste lucruri care se întâmplă în lume vin din mândrie, în timp ce dacă am fi smeriți, ceea ce ne cere să reflectăm la noi și să ne gândim la modul în care îi privim pe ceilalți. Cred că asta este esența Ortodoxiei și este un standard greu de atins. Pentru mine este ușor să spun, dar e ceva la care trebuie să lucrez și eu. Dar da…

Pr. MIKHAIL: Cu toții avem de lucrat… Scopul nostru nu este să fim buni, ci să fim sfinți

– Da, exact, asta e. Asta e ceea ce lipsește în lume. Sfințenia și umilința.

O poveste incredibilă

După ce a încercat mai multe joburi, având probleme grave la tendoanele de la mână… În această zi este Sf. Ioan de Kronstadt, care spune că trebuie să abordăm ”elefantul din cameră” și soția mea se uită la mine și mă întreb: „Ce e? și ea spune: ”Cred ca ai o chemare la preoție și vreau să te duci și să te înscrii la seminar astăzi.” Așa că am spus: „Bine…” și apoi soția s-a întors spre mine și mi-a spus: ”Cu ce bani?” Iar eu i-am spus că ”Nu știu, dar dacă e voia lui Dumnezeu, El va găsi o cale”.

Așa că m-am întâlnit cu un tip cu o săptămână înainte și el trecea prin ceva foarte nefericit și am petrecut ceva timp cu el. Era un tip foarte drăguț. Am petrecut ceva timp cu el, am vorbit și am făcut tot ce am putut încercând să-i ofer o perspectivă bună asupra lucrurilor. Și nu mă așteptam să-l văd iar, așa că m-am dus în fața icoanei Sf. Ioan și am spus: „Bine, Sf. Ioan! A fost prăznuirea ta. Mi s-a spus să fac asta. Trebuie să mă ajuți!” Am spus: ”Dacă asta e voia lui Dumnezeu, ajută-mă să obțin banii de care am nevoie pentru seminar. Am nevoie de 10.000 de dolari canadieni.”

De fapt, era pentru programul CTS online, „Sfânta Treime”, un seminar ortodox. Așa cum am spus, în Ontario, unde locuiesc, accesul la un seminar bun este scump și dificil și nu este ușor de făcut. În Canada, opțiunile sunt limitate și acum, în vestul țării, unde mă mut, chiar și mai limitată. Nu există seminarii de nici un fel, cu excepția celor protestante. Așa că da, și bineînțeles că sunt mulți mormoni acolo.

M-am rugat la Sf. Ioan și am spus: „Dacă e voia lui Dumnezeu, ajută-mă să obțin exact ceea ce am nevoie pentru seminar”, și am lăsat-o așa. Ei bine, vine un tip la biserică brusc, în acea noapte pentru priveghere și spune: „Ai timp să vorbim după priveghere? Chiar am nevoie să vorbim!” și mă gândeam: ”Trebuie să se fi întâmplat ceva rău…” I-am spus ”Da, sigur! iar el a zis: „Să nu plecați fără mine!” M-am gândit: „Tipul ăsta trebuie să fi pățit ceva foarte rău când s-a dus acasă și îi este greu să facă față. Mi-am zis ”Săracul…” Așa că, ieșim din biserică după priveghere și îmi spune: ”Trebuie să iei asta!” și mi-a dat un plic. Am spus: „Ce înseamnă asta? și spune: ”Eram în drum spre aici și dintr-o dată (trecea printr-un divorț), a spus că a trebuit să-și retragă o grămadă din acțiuni pentru că fosta lui soție se băga în contul lui.

Era un comerciant de succes, așa că și-a scos o sumă mare de bani în numerar și se pregătea să-i transfere într-un cont nou, dar a spus că dintr-o dată a fost oprit și a spus: ”Am simțit ca și cum trebuie să-ți dau ceva și am luat banii, și nici măcar nu i-am numărat. I-am pus în plic și vreau să îi iei tu.” Așa că am deschis plicul și era suma exactă de care aveam nevoie pentru seminar.

– Cum? Ce nebunie…

– Da, a fost Sf. Ioan de Konstadt. A fost uau… Când îi citești viața, vezi că a făcut lucruri de genul. Dacă cineva avea nevoie de bani, și oamenii îi dădeau întotdeauna bani ca donații, și el îi dădea. Așa că Sf. Ioan clar că a făcut ceva ca să-l oprească pe tipul ăsta și el nici măcar nu știa cât de mult a luat, doar a luat bani și era exact suma de care aveam nevoie, așa că m-am ocupat imediat de taxa de înscriere și asta a fost tot.

– O poveste incredibilă…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!