Muzica exercită una dintre cele mai puternice influențe asupra tinerilor astăzi. Mulți tineri au ca exemple pe cântăreți și chiar își doresc să devină cântăreți.
Urmăriți câteva sfaturi către tinerii care se simt legați de muzică și câteva exemple impresionante din această industrie.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noştri, ne aflăm cu Florin Luchian, profesor universitar la Universitatea din Iaşi, la Facultatea de Artă, nu?
Florin Luchian: Lector universitar.
Părintele Teologos: Lector universitar. Ceea ce este mai important, dincolo de titulatura lui, de meseria lui, este faptul că predă, este specialist, dacă doriţi, în music management, în limba engleză. În limba română nu ştiu cum s-ar traduce. În orice caz, este cel care-i ajută pe tinerii dăruiţi din punct de vedere muzical, să fie nişte tineri, nişte artişti de succes. Şi, când spun asta, nu mă refer absolut deloc, la lecţiile de canto, că nu e vorba despre aşa ceva, nu? Ci e vorba despre impresariat, e vorba de gestionarea artistului, e vorba de management, lucruri de genul ăsta.
Şi am vrut să fac, bineînţeles cu acordul lui, să fac această discuţie cu el, de ce? Pentru că, la ora asta, după părerea mea, tinerii – şi asta se vede foarte clar, din păcate sau din fericire – tinerii sunt foarte foarte dependenţi de muzică şi, în general, societatea noastră este condusă de către artişti, da? În principal, de către muzicieni şi de către actori. Dacă nu credeţi treaba asta, puteţi să intraţi pe YouTube care, după cum probabil ştiţi, este al doilea mare site de pe planeta noastră, după motorul de căutare de la Google. Pe locul 2 este Youtube. Intraţi pe Youtube şi vedeţi câte vizualizări are un politician, da? Şi câte like-uri şi ce comentarii are un politician. Oricare politician doriţi voi. Şi, pe de altă parte, câte vizualizări, câte like-uri şi ce comentarii are un artist, un muzician.
Şi veţi vedea că, de fapt, într-adevăr, coaliţia la conducere la ora asta, în Romania, este coaliţia trap-manele. Şi, pentru că tinerii sunt influenţaţi de aceste ideologii promovate prin muzică, din cauza asta dorim să promovăm şi noi la rândul nostru nişte artişti, dar sigur că nu putem să-i luăm pe rând pe toţi, pentru că gusturile diferă. Şi, din cauza asta, vreau foarte mult să vorbesc cu Florin pe teme de impresariat, pe teme de management, adică ce trebuie să facă şi ce capcane trebuie să evite un viitor artist, un viitor muzician, un viitor cântăreţ, astfel încât să reuşească şi să poată să ajute pe oameni, să-i aducă mai aproape de Dumnezeu, de ce?
Pentru că arta adevărată nu este înglodare în patimi, ci este umbra lui Dumnezeu pe pământ. Arta este rugăciune, după cum spunea Tarkowski. Arta este curăţire de patimi către perfecţiunea personală, veşnică, către Dumnezeu. După această lungă introducere, vă rog să mă iertaţi pentru asta, o să-i dau într-un final cuvântul lui Florin şi o să-l rog să spună foarte pe scurt sau aşa mai departe cu ce se ocupă şi, pe scurt, cum poate un tânăr să devină un artist în timp, adică să nu aibă un hit sau două, după care să dispară, ci într-adevăr să fie în timp, adică pe termen lung.
Florin Luchian: Sărut mâna…
Părintele Teologos: Doamne ajută!
Florin Luchian: … Și vă mulţumesc că ne-aţi primit aici, în acest loc minunat. Cu ce să încep? Predau la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi, sunt lector universitar pe disciplina management muzical, management artistic la Master.
Profesia de muzician – pregătirea ei
Sunt două etape. Studenţii care învaţă la licenţă se pregătesc pentru a-şi pregăti cariera, adică este partea de dezvoltare a carierei şi promovare, pentru că asta este în zilele noastre cea mai importantă pentru ei.
Părintele Teologos: Iartă-mă că te întrerup! Deci problema principală e problema de promovare în prima fază, nu?
Florin Luchian: Nu. În prima fază este faza de identificare a calităţilor.
Părintele Teologos: Aha, am înţeles.
Florin Luchian: Să vadă cu ce pleacă la drum. Apoi este faza de targetare, de identificare a scopului…
Părintele Teologos: Am înţeles.
Florin Luchian: A direcţiei, a sensului. Şi apoi, după ce îşi stabilesc nişte obiective, parcurg paşii, adică stabilesc planul de acţiune.
Părintele Teologos: Am înţeles.
Florin Luchian: Bineînţeles că astea sunt noţiuni pe care eu le-am adus din ce-am studiat din management şi încerc să le explic pe limbajul lor, să le reduc, să le simplific, ca să le fie la îndemână şi să le fie de folos.
Părintele Teologos: Identificarea calităţilor. Adică vorbim de o voce frumoasă, vorbim de o prezenţă scenică…
Florin Luchian: Exact. Ce am adus din management este analiza SWOT.
Părintele Teologos: Am înţeles, da.
Florin Luchian: Puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, ameninţări.
Părintele Teologos: Exact.
Florin Luchian: Punctele tari şi punctele slabe trebuie să le analizeze din start, ca să ştie cu ce material pleacă.
Părintele Teologos: Da.
Florin Luchian: Punctele tari sunt importante să le dea încredere, să ştie că au talent, au ce le trebuie să meargă pe drumul ăsta. Punctele slabe e important să le înveţe pentru că trebuie tot timpul să se perfecţioneze.
Părintele Teologos: Adică de exemplu poate să fie cineva cu un talent compoziţional extraordinar, dar să nu aibă voce bună. Şi atunci el trebuie să rămână, să nu se bage să cânte el, ci să rămână ca şi compozitor sau să cânte la un instrument, nu? La asta te referi?
Florin Luchian: Pot fi cazuri şi cazuri. Puncte slabe… nu vreau să insist prea mult asupra lor, pentru că în general, artiştii sunt sensibili.
Părintele Teologos: Păi, da, din cauza asta trebuie să accepte. Trebuie să accepte puțintel…
De la sensibilitate la asumare , curaj și credință, înainte de toate
Florin Luchian: Da, dar pe de altă parte, riscă să cadă în altă capcană şi să se demotiveze, să nu aibă suficient curaj să iasă în scenă. Or, un artist trebuie să aibă… să se deschidă. Trebuie să aibă curajul să transmită, pentru că ăsta este rolul unui artist, al unui muzician, să fie un canal pentru artă, pentru frumos. Să-l dea mai departe.
Și am observat, pentru că fac cu ei un fel de test inițial, să văd cam pe unde se situează și observ, la unii dintre ei, că-mi spun că au trac de scenă. Da… sunt conștienți că au calități, dar probabil, influențele din exterior sau ceea ce văd, influențele chiar și din media, îi fac să nu aibă suficient curaj, să nu țintească sus sau să nu creadă, să nu aibă suficientă credință că ei pot…
Părintele Teologos: Să n-aibă credință în Dumnezeu și, prin Dumnezeu, să aibă credință că Dumnezeu îi ajută.
Florin Luchian: Da. Influențele sunt foarte puternice, cum spuneați. Trăim în epoca asta în care influențele muzicilor de slabă calitate sunt foarte puternice. De ce? Pentru că merg pe niște elemente din muzică care sunt… prind foarte mult la bază, la vibrațiile de bază, da? Ritmul și vibrațiile joase…
Părintele Teologos: Adică o muzică care nu te face să gândești, ci mai degrabă o muzică care te șochează, care e greșită.
Florin Luchian: E repetitivă. Exact, nu te face să te dezvolți. Or, muzica clasică sau muzica grea, cum i se mai spune, este o muzică care te face să faci un efort, să ai și starea de liniște și de răbdare pentru a 0 asculta pe îndelete. Și să te poată…
Părintele Teologos: Transfigura, eleva. Să te ridice undeva. Să-i asculți povestea.
Florin Luchian: Eu, din testul ăsta inițial, încerc să identific unde se situează și să văd cu ce pot contribui pentru a le da curaj, pentru că eu observ că ei au talent. Nu degeaba au intrat la Universitate. Și câteva elemente luate din studiile de management ce ține de organizare, încerc să-i fac să le înțeleagă tocmai pentru a căpăta curaj mai mult. Și urmărind pas cu pas o să prindă acest curaj, pentru că vor vedea că „a, uite, am ajuns până aici, deci am reușit acest pas”.
Despre trac la artiști
Părintele Teologos: „Pot să fac mai mult!” Eu cred că, în cazul tracului, întâi de toate, să nu se gândească ce este în sală, ci să gândească la mesajul pe care-l are el de transmis. Foarte important asta. Să facă o mică rugăciune înainte și, dacă face rugăciunea asta și este cu Dumnezeu și cu mesajul, atunci el o să facă abstracție de cei ce sunt în sală și n-o să mai aibă frica de eșec, pentru că de foarte multe ori tracul vine de la frica de eșec.
Un caz
Și țin minte două cazuri acum: un caz l-am mai spus de multe ori în particular. Cred că am spus o dată și pe cameră. Este cazul unui cântăreț care lumea îl considera așa, foarte satanist, de-a dreptul, unii dintre ei, dar el acum este la sfârșitul carierei. El totdeauna se roagă în spatele scenei. Se roagă și, pe baza acestei rugăciuni, își depășește marea traumă pe care o are din copilărie. E vorba că a fost agresat trupește pe vremea când era de 11 ani, la școală, pentru că era dislexic.
Și el încercând să-și depășească trauma – pentru că el pe scenă apărea cu trauma asta – a încercat cu alcool, a încercat cu droguri, a fost dat afară și din formația cu care cânta. Și singurul lucru care l-a făcut să depășească trauma este această mică rugăciune, pe care o făcea în spatele scenei. El, dimpreună cu formația lui, dar și solo, au schimbat istoria muzicii, dar ceea ce se vede pregnant în clipurile sale este o dată că el se dă pe sine exemplu negativ, în aproape toate clipurile și totdeauna când vorbește despre Dumnezeu sau în piesele cele mai lirice, vorbește într-un mod foarte foarte delicat care contrastează puternic cu prezența sa, dacă dorești, foarte curioasă sau foarte ciudată pe scenă.
Cazul unei balerine
Asta este un exemplu și un alt exemplu este al unei balerine care și-a dorit foarte mult să ia examenul la o celebră școală de balet. Erau în față toți jurații, toți membri juriului, care se uitau la ea cu o privire foarte marțială și ea a pus piesa respectivă ca să danseze și după primele două mișcări a greșit. Atunci a zis „Doamne, ajută-mă!”, s-a oprit și a zis „vă rog să mă iertați!”. Și a pus piesa din nou și a luat chiar 10. Adică în clipa în care omul se smerește și este natural să zică „da, ok, am greșit, vă rog să mă iertați”, în clipa respectivă dispare slava deșartă, dispare această crispare și atunci omul devine natural și pleacă tracul.
Smerenia – starea naturală a omului
Și asta vezi, apropo de muzică, există acest curent care are rădăcini în smerenie ca și stare naturală a omului, în care omul pe scenă apare cum este el pe stradă. Adică apare în blugi, apare… și așa mai departe. De ce? Pentru că asta îl ajută să scape de trac. Și mai ales la începutul concertului ajută foarte mult – și asta se vede la cei mai mari entertaineri, la cei mai mari oameni de spectacol – este că realizează o legătură vie, o legătură personală cu publicul, adică începe să vorbească cu ei: „Ce faci?” și așa mai departe. Bineînțeles, fiecare pe limba lui și pe limbajul lui, da? Că unii sunt datorită genului de muzică și așa mai departe, pot să fie puțin mai libertini, mai duri, dar ceea ce este foarte clar este că, dacă cântărețul ar putea să realizeze această legătură cu publicul, ar fi extraordinar. Și, dacă nu cu publicul, măcar între ei, adică cu echipa.
Florin Luchian: Cu membrii formației sau ansamblului.
Părintele Teologos: Cu membrii. Țin minte chiar, la un moment dat, era o formație care era foarte exuberantă pe scenă, adică era foarte plăcută pe scenă și secretul lor era că înainte de concert… Întâi de toate erau foarte… nici droguri, nici băutură, nici nimic, adică aveau o viață foarte cumpătată. Chiar solista vocală care este în slăvi și așa mai departe, ea se ocupă de creșterea cailor, adică e efectiv o țărancă extraordinară, din Finlanda. E o formație celebră din Finlanda. Și ei înainte de concert se unesc așa, într-o horă, și zic „Doamne ajută!”, după care, ce sentiment de unitate între ei, merg pe scenă și cântă și sunt foarte foarte naturali.
Și ca să închei cu formația asta, apropo de trac, la un moment dat, solista vocală în cadrul unui concert foarte mare și foarte așa, cu foarte multă lume, a aflat, în timp ce cânta piesele… La un moment dat, intră unul pe scenă și spune că „Ai scăpat de cancer la sân”. Ea avusese cancer la sân, se operase, mă rog, făcuseră analizele și așa mai departe și a venit omul la ea și a spus „Ai scăpat de cancer la sân”.
În clipa respectivă, femeia a început să cânte o baladă foarte frumoasă și a început să plângă, săraca. Și atunci s-au întors cu spatele și toți membri formației au venit și au îmbrățișat-o și tot publicul a început să aplaude. Adică, dacă omul este natural este mult mai bine decât acea crispare care apare ca să dăm bine.
Florin Luchian: De fațadă.
Părintele Teologos: De fațadă, da.
Florin Luchian: Da, așa este. Cum spuneam, artiștii, muzicienii sunt oameni foarte sensibili și își pun sufletul pe tavă, acolo, în fața publicului. De asta, într-adevăr contează foarte mult legătura pe care o creează și cât de naturali sunt, pentru că și publicul asta simte. Se creează o legătură așa de la inimă la inimă, cum spunea și George Enescu.
Părintele Teologos: Așa este.
Florin Luchian: Și…
O întâmplare neprevăzută pe scenă
Părintele Teologos: Gândește-te ce vrei să spui. Dacă nu, până te gândești, vreau să spun și eu ceva. A fost la un moment dat un concert cu un mare cântăreț, un foarte cunoscut cântăreț român, de muzică ușoară. Mă rog, era pe negativ, toată lumea știa că era pe negativ. Doar el era cu vocea live și așa mai departe. Și, la un moment dat, a fost o pană de curent. A fost o pană de curent în concertul respectiv și atunci s-a terminat…
Florin Luchian: Negativul s-a terminat.
Părintele Teologos: Da, negativul s-a terminat și el chiar a spus: „Oameni buni, vă rog să ne iertați, s-a întâmplat treaba asta, acum să vă cânt acapella. Și a ieșit așa un concert fenomenal, că omul respectiv a început să cânte tot ceea ce știa el. Acapella.
Florin Luchian: Doar cu vocea.
Părintele Teologos: Și a ieșit un concert super. Super. Foarte, foarte frumos.
Despre obiective în muzică
Deci prima problemă este, cum ai spus, analiza SWOT, adică ca să repetăm pentru oameni, e vorba de puncte tari, puncte slabe, e vorba de oportunități și e vorba de riscuri. Exact.
Florin Luchian: Asta vizavi de obiectivele pe care și le propun. Și aici vine următoarea întrebare: Încotro vor să meargă? Și mulți nu știu, nu sunt foarte siguri. Asta mă surprinde. Pe de o parte, și datorită incertitudinilor zilelor pe care le trăim, nu-și pot face o previzionare a traseului lor. Pasul pe care îl pot face este să-și stabilească obiective din aproape în aproape. Însă, aceste obiective trebuie puse pe direcția scopului vieții lor.
Părintele Teologos: Adică să nu fie haotic.
Florin Luchian: Și aici este marea întrebare: Care este scopul? Îi întreb. Încotro vreți să vă îndreptați? Ce înseamnă pentru voi succesul? Adică succesul… Și le dau variante, adică le spun: Uitați, pentru unii s-ar putea să fie așa, pentru unii așa, depinde fiecare cum simte. Și aștept să-mi spună ei. Testez. Nu vreau să le dau prea multe. Pentru unii, succesul înseamnă o stare de bine, un echilibru. Asta e partea frumoasă.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Florin Luchian: Așa… În care viața de familie este împletită cu cariera, o carieră frumoasă, pe niște scene înalte, să facă ceea ce le place, pentru că au venit acolo cu un drag de muzică, să cânte muzică clasică, să fie, eu știu, soliști la Operă. Le dau voie să viseze, pentru că doar urmându-ți visul, prinzi putere și poți să-ți pui obiective din aproape în aproape, cum spuneam.
Alții nu reușesc să vadă această imagine ideatică spre care să se îndrepte. Sunt bulversați de ceea ce văd în jur, apropo de trap-manele, de milioanele de vizualizări care se înregistrează pe YouTube de la o zi la alta, când mai apar cu o piesă nouă. Și li se pare că succesul înseamnă bani. O anumită…
Despre succes. Arvo Pärt
Părintele Teologos: Da. Mare problemă cu banul. O anumită sumă. Adică trebuie să ajung să… da…
Florin Luchian: Și aici aș vrea să dezvoltăm partea asta. Ce-ar trebui să fie succesul?
Părintele Teologos: Ce-ar trebui să fie succesul? Succesul este harul lui Dumnezeu. Este sfințenia. Adică în clipa în care cineva are o trăire duhovnicească… Trăirea duhovnicească poate să fie sau o mare cruce, cum a fost în cazul cântărețului respectiv care fusese abuzat la vârsta de 11 ani sau o mare înviere ca în cazul lui Arvo Pärt, care e un om foarte duhovnicesc. Cel mai mare… am mai spus-o oameni buni și mă repet… cel mai mare compozitor la ora asta de pe suprafața Pământului este un ortodox. Se numește Arvo Pärt. Un estonian, un om foarte delicat.
Florin Luchian: O mică paranteză: este doctor honoris causa al Universății Naționale de Artă din Iași, pentru că este foarte apreciat și s-au făcut cercetări, adică studii despre lucrările lui și aici închid paranteza.
Importanța trăirii artistului
Părintele Teologos: Deci dacă omul are o trăire intensă, o trăire duhovnicească intensă, această trăire poate să dea mai departe. Și asta trebuie să dea mai departe, adică succesul înseamnă sinceritate, înseamnă adevărul, pentru că Hristos este Adevărul. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Adică, întâi de toate, dacă cineva este dăruit cu o anumită harismă a muzicii, cred că întâi de toate el trebuie să aibă și o trăire corespunzătoare, ca să poată să dea mai departe. Dacă el n-are trăire și se bazează doar pe…, cum să spun, pe … „dacă vocea mea poate să urce și să coboare nu știu câte octave”. Nu transmite. E nevoie de trăire. Mai ales în perioada romantică, ei știau treaba asta și uneori mergeau la extrem cu trăirile, adică își generau trăiri… Și și astăzi anumiți muzicieni își generează trăiri pe teme de păcat, adică droguri, sex și așa mai departe. Nu.
Trebuie omul să trăiască în Dumnezeu, să trăiască la maximum. Adică arta este o stare. Muzica este o stare. Și pentru asta el nu trebuie să se lălăie. Adică nu trebuie să ducă o viață cenușie, pentru că atunci va fi un cenușiu și pe scenă. Trebuie să trăiască la maxim duhovnicia, că atunci o să aibă și cruce, dar o să aibă și înviere. Și asta poate să transmită mai departe. Asta poate să transmită mai departe.
Un exemplu despre puterea experienței
Țin minte acuma, un alt mare cântăreț, nu spun, nu dăm numele. Așa că la urmă discutăm pe teme de gusturi. Care ăsta și cu formația lui sunt foarte cunoscuți. El are un impact fenomenal. De ce? În anumite probleme, în teme de adicție, de droguri, de ce? Pentru că el era să se sinucidă la un moment dat, pentru că prietena lui pe care o iubise ca pe ochii din cap, a murit dintr-o supradoză de heroină, la 18 ani sau ceva de genul ăsta. Amândoi erau foarte tineri, știi?
Și el a trecut prin această dramă și atunci vorbește din experiență, mai departe, ce se întâmplă. Sau o altă formație care tot așa erau prin ganguri sau nu știu cum, da? Și aveau experiența asta. Au ieșit de acolo și vorbesc „Nu faceți treaba asta, că noi avem experiență”. Și în clipa în care cineva are o experiență, cuvântul lui e cu putere. Cuvântul lui e cu putere. Acum noi nu spunem să aibă experiențe de genul ăsta, Doamne ferește, dar să aibă experiențe în Dumnezeu și, dacă au experiențe în Dumnezeu, atunci la lumina lui Dumnezeu poate să vadă și delicatețea lui Dumnezeu și să vadă și hidoșenia lumii.
Dacă însă se concentrează pe bani, nu o să iasă nimic. Dacă se concentrează pe bani, se concentrează pe averi și pe plăceri, nu o să iasă nimic. O celebră formație…
Deci apropo de oportunități și apropo de riscuri, au fost doi tineri, unul dintre ei a fost… și este, că încă trăiește, n-o să dau numele. Știu că unii dintre voi o să-și dea seama despre ce formație vorbesc, dar n-are importanță. Doi tineri, unul dintre ei a fost și este, un geniu compozițional, geniu muzical. Așa, și… Doamne ajută-mă!… Au făcut o formație.
O formație într-o oportunitate, adică într-un geniu muzical nou, geniu muzical care nu era standard, mai ales la peisajul muzical din vremea respectivă. La ora asta ei sunt numărul 1 și trag după ei foarte multe alte formații. Ei, și acest geniu compozițional avea o prietenă, care avea o voce foarte frumoasă, o voce de operă. Și era feblețea lui. Și a pus-o solistă vocală în formația respectivă și era muza lui. A compus totul pentru ea. Au cucerit lumea.
Da, dar în inima ei, săraca, Dumnezeu știe de ce și nu judecăm. Bunul Dumnezeu știe. Ea dorea totul pentru bani. Nu mai dorea să cânte în scene mici, în săli mici și așa mai departe. Că „nu, noi suntem mari și așa mai departe”. Aceasta genera foarte multe tensiuni, inclusiv în formație, știi? Și până s-a ajuns în punctul care au spus membrii formației „sau ea sau noi”. Și atunci au făcut un celebru turneu pe toată planeta și la sfârșitul turneului, formația… au semnat toți… o scrisoare deschisă pe care au pus-o și pe site-ul formației, era publică, că „n-o să mai fii cu noi, nu mai poți să fii cu noi”.
A fost, fraților, ca bomba atomică, ca și cum se ciocnesc două trenuri în plină viteză, ferească Dumnezeu. A fost o mare dramă pe plan mondial, a intervenit până și primul ministru al țării respective, o mare țară din Europa. Ei, și femeia respectivă s-a dus în negura… Mai cântă câte una, nu știu ce… Dar formația – care ei au fost reali, au fost sinceri față de suporterii lor și așa mai departe – până astăzi ei sunt numărul 1 în domeniul respectiv. Desigur că unii spun că nu știu ce și așa mai departe, dar până astăzi sunt top.
Deci totdeauna dacă omul este duhovnicesc, la măsurile lui, atunci Dumnezeu îl validează. Și ceea ce m-a impresionat foarte mult, că eu nu prea urmăresc, m-a impresionat că cineva mi-a trimis un interviu cu acest compozitor care a trecut prin această mare dramă, că de fapt el s-a făcut de râs ca bărbat, știi? Pentru că femeia respectivă se dusese după un om de afaceri din Brazilia, dacă nu mă înșel, cu Rolls Royce, cu ceasuri de aur, c-o întreagă poveste.
Ei, și-acuma am văzut un interviu, îmi trimisese cineva, cu geniul ăsta compozițional pe care l-au întrebat: „Domne, dar cum compui?”. Și el a spus: „Trebuie să fii cât de smerit posibil și, dacă e posibil, să lăsăm instrumentele să cânte singure.”. Eu când am auzit treaba asta am rămas cu gura căscată. Zic: „Uau, știi, uau!”. Da, dar omul trebuie să treacă prin dramă, trebuie să treacă prin cruce, ca să fie la înviere, înțelegi?
Deci, dacă omul este sincer îl ajută. Sincer și are cev de spus, îl ajută.
Abordarea nehotărârii
Și apropo, referitor la nehotărârea artiștilor… Fraților, nu-s artist, dar am fost foarte mulți ani în informatică și vă spun ceva din informatică. Clar, artiștii, sigur, poate că n-au auzit de Peter Norvig. Peter Norvig a fost muuulți ani director of research, director de cercetare la Google. Adică omul ăsta e una din cele mai luminate minți de pe planeta asta. E, și pentru că el era agasat exact de treaba asta, că programatorii încercau să învețe C++ în 3 zile fără profesor, știi? Sau să învețe limbaj de asamblare în 5 zile, fără profesor. Tot felul de bazaconii de genul ăsta, știi? Agasat de asta, Norvig a scris un celebru articol: „Cum să devii un bun programator în 10 ani”. Și zice „oameni buni, stați că nu e așa”. Adică trebuie să fii constant. Trebuie să fii constant. Încet-încet să adaugi, să te perfecționezi și să mergi pe calea ta. Nu că te-ai dus cinci pași și vii înapoi. Doi pași la dreapta binișor și alți doi la stânga lor. Ci du-te înainte pe calea ta, perfecționează-te și la un moment dat o să te trezești că o să fii un expert în domeniul tău.
Clar că dacă domeniul tău este aglomerat, nu știu unde o să mai ai și tu loc. Dar dacă îți găsești o nișă sau undeva unde vezi că te validează Dumnezeu, te validează Dumnezeu prin faptul că ceilalți te aprobă, adică ai vizualizări și așa mai departe, adică le dai un colțișor de Rai, du-te pe direcția respectivă. Nu că te duci și te întorci.
Importanța constanței
Apropo de asta, era și un celebru articol, unul dintre cele mai celebre articole din istoria fotografiei, din istoria foto-video. Este un articol despre autogara din Helsinki. Acum o să zici ce legătură are autogara din Helsinki cu treaba asta, cu foto-video. Este tot așa că vorbește un mare fotograf, un mare instructor. Artist, apropo că tot vorbim despre artă. Vorbește despre faptul că, oameni buni, adică nu-mi intrați pe un geniu fotografic, după care vă lăsați și veniți înapoi. Este ca și cum ești în autogara din Helsinki, că omu-i finlandez, mergi o stație, după care vii înapoi. După care, iei altă linie, mergi încă o stație, vii iarăși înapoi. Nu, deci dacă vrei să ajungi la destinație, urcă-te în autobuzul ăla și du-te până la capăt, înțelegi? Adică omul trebuie să se perfecționeze pe ceva. Trebuie să se perfecționeze pe ceva. E adevărat că trebuie să aibă flexibilitatea smereniei. Să aibă flexibilitatea smereniei și, la ora asta, văd cu mare bucurie așa, și cântăreți de operă încep să cânte muzică de fuziune, știi? Și cu muzică electronică, chiar cu metale, și cu nu știu ce, și așa mai departe. Și asta este bine.
Adică nu te încrâncenezi pe treaba ta, ci încerci să vezi ce place la oameni, la oamenii de astăzi. Și apropo de asta, unul dintre cei mai celebri compozitori la ora asta, celebru… Thomas Bergersen se numește… el compunea muzică de jocuri. Jocuri pe calculator. Compunea demo-uri. Și când a văzut că oamenilor, adică tinerilor, le place muzica asta, a început un nou gen. Muzică epică se numește sau neoclasică. Și compune, bineînțeles la ora asta profesional și așa mai departe, pentru jocuri, pentru tot felul de lucruri de genul ăsta, compune o muzică care este foarte foarte apreciată. Bineînțeles, sunt mulți mulți alții care sunt pe direcția asta, care-l urmează pe David Chappell… Care mai este? James Paget, Gibbons. Sunt mai mulți care urmează această linie. Dar vreau să spun: trebuie să ai puțină flexibilitate ca să vezi, da, oamenilor le place treaba asta, nu este păcătos și atunci, ok, mă duc pe linia asta, înțelegi?
Despre promovare – riscuri
Florin Luchian: Da, cerința este destul de mare pe partea asta de muzică pentru jocuri, pentru muzică de film. Ce voiam să mai discutăm este utilizarea rețelelor de socializare…
Părintele Teologos: Bravo.
Florin Luchian: Pentru că bănuiesc că foarte mulți sunt interesați de asta și îi ajută și pentru promovare, ca să se facă cunoscuți, însă există și riscuri aici.
Părintele Teologos: Zi!
Florin Luchian: Da, riscurile sunt să cadă în comercial, adică să facă mai mult ceea ce cere piața decât ceea ce simt ei și ceea ce cred ei că este adevărat și că este valoros. Ăsta este cel mai mare risc.
Părintele Teologos: Dar atunci nu o să fie falși ei.
Florin Luchian: Ba da. O să fie falși, pentru că asta înseamnă să meargă pe comercial, adică să urmărească un câștig. Să urmărească câștigul în primul rând, dincolo de valoare. Și aici trebuie să mențină un echilibru, pentru că totodată trebuie folosite, suntem… le avem la dispoziție. Toată lumea este conectată și e păcat să nu le folosim. Și totuși trebuie să menținem un echilibru.
Părintele Teologos: Da, cred că trebuie să menținem un echilibru și, cum spuneam, nu trebuie să mintă total. Adică sigur că uneori, da, poate că trebuie să facă ceva pentru bani, pentru că au nevoie să trăiască. Mai ales dacă ei sunt, cum să spun, cântăreți de operă sau de ceva nișat, foarte nișat, știi? Dar eu cred că dacă nu simt deloc, mai bine să nu se bage. Dar asta nu știu, tu știi. Cum vezi lucrurile?
Florin Luchian: Ei acum sunt la început.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Florin Luchian: De asta ei acum nu prea au curaj. Eu îi încurajez să le folosească…
Părintele Teologos: Da, folosiți, folosiți!
Florin Luchian: Încep prin a-i întreba să-și identifice scopul carierei lor, pentru că asta este, asta trebuie să rămână acea destinație spre care se îndreaptă, pentru a nu rătăci. Dacă nu, se duce spre o direcție, apoi iar înapoi, iar spre altă direcție.
Părintele Teologos: Da, ca și autocarul lui Helsinki.
Florin Luchian: Da, ce spuneați mai devreme. Deci contează foarte mult ce-și aleg acuma, când sunt la început, când sunt, să zicem, mai puri, când visează ceva frumos. Și să-și stabilească niște repere.
Comunicarea artiștilor cu publicul lor
Părintele Teologos: Să te întreb ceva. Am văzut… m-a impresionat foarte mult… este o cântăreață… nu prea urmăresc, dar ce-mi trimit oamenii și ce-mi mai trimite și YouTube-ul ca și feed, ca și așa… E o cântăreață de vioară, o violonistă, care cântă muzică relativ modernă, pusă pe vioară și coveruri. Adică pe melodii compuse de alții și ea le cântă. Le adaptează pentru vioară și le cântă.
Florin Luchian: Vanessa Mae. Sunt mai multe.
Părintele Teologos: Bun, multe, nu știu… În orice caz, ceea ce m-a impresionat la femeia asta… Eu nu ascult ca și monah, dar cântă și e filmat frumos, dar la sfârșit, ea introduce un clip, o parte din clip, în care spune: „Hey, guys, ce părere aveți? Cum vi se pare?” Cum nu știu ce și așa mai departe… „Vă rog frumos să scrieți în comentarii jos.”
Florin Luchian: Deci lasă ușa deschisă…
Părintele Teologos: Da, să afle feed-back-ul oamenilor, înțelegi?
Florin Luchian: În felul ăsta se apropie și-și creează o comunitate. Asta îi încurajez și eu să facă, să-și adune oameni în jurul lor, oameni care să simtă ceea ce transmit ei și în felul ăsta să crească organic comunitatea.
Părintele Teologos: Da.
Renunțarea la grabă. E nevoie de timp!
Florin Luchian: Neorientându-se spre un succes imediat. Pentru că acuma observ că toți vor cât mai repede.
Părintele Teologos: De azi pe mâine.
Florin Luchian: Da. Și dacă s-ar putea chiar să, nu știu, să aibă un sponsor, să investească rapid și să aibă și câștiguri rapide. Ori rezultatele sănătoase sunt cele construite temeinic, cărămidă cu cărămidă.
Părintele Teologos: A spus Peter Norwig, una din cele mai deștepte minți de pe planetă. În 10 ani o să faceți. Nu după o zi pe alta. E nevoie de timp, băieți și fete. E nevoie de timp.
Florin Luchian: Da. Într-adevăr succesul presupune multe riscuri, mai ales datorită vizibilității foarte mari și a banilor, care la nivel mai mare se adună. Și mulți artiști cad. Și ajung să consume tot felul de substanțe…
Părintele Teologos: Droguri, da.
Concluzii și îndemnuri. Duhovnicia
Florin Luchian: Să cadă în alte vicii care să le distrugă viața, dincolo de lucrurile frumoase pe care le fac. Și astea sunt unele semnale pe care trebuie să le aibă în vedere când pleacă la drum.
Părintele Teologos: Da, așa este. Deci trebuie să fie departe, să aibă viață duhovnicească. Pentru că dacă nu au viață duhovnicească nu vor fi echilibrați.
Și, clar, adică deci nu se discută cu mersul la biserică și rugăciune și spovedanie, pentru că altfel scena e un drog și scena le vor lua mințile și vor trăi mari drame. Mari drame. Clar, deci vorbim despre ortodoxie unde evident… Dar văd și în vest.
Dacă cineva, cum am spus de cântăreața respectivă, solista formației respective… Ei și-au dat seama: „stop, ne lăsăm”… Ea, cum spuneam, crește cai. Are o fermă de cai, câțiva cai acolo, ca să poată să-și mențină echilibrul. Să nu se destrăbăleze. Sau știu iarăși unul din cei mai mari chitariști. Steve Way. Unul din cei mari chitariști din istoria omenirii. Omul este crescător de albine. Deci așa își menține el… Și bineînțeles, omul e și foarte credincios. Bine, e eretic omul. E catolic sau nu știu ce e, dar și-a dat seama că numai legat de Dumnezeu cumva și cu ceva, care să-l țină smerit… În cazul lui, crește albine. Că altfel înnebunești.
Și din cauza asta vedem că, la ora asta, sunt foarte mulți care au 2-3 hituri, cuceresc lumea, după care dispar. Dispar. Pentru că pe primul plan întotdeauna este duhovnicia. Întotdeauna, duhovnicia. Și asta într-adevăr e o mare problemă cu tinerii.
Deci, oameni buni și tineri frumoși, nu căutați succesul imediat, pentru că asta este o formă foarte puternică de drog. Eu cred că ar fi mult mai bine… să fie lin, să fie frumos, să fie pe termen lung, strategic și toate celelalte. Să țintească sus, să țintească perfecțiunea. Dar nu cu încrâncenare și nu cu lipsă de modestie și lipsă de răbdare. Deci trebuie să avem răbdare, să avem smerenie și toate celelalte.
Florin Luchian: Mulțumim pentru sfaturi!
Părintele Teologos: Mulțumim tare mult! Să ne ajute Bunul Dumnezeu.
Florin Luchian: Să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
