Urmăriți un cuvânt extraordinar de bun al psihologului social Jonathan Haidt în care acesta ne vorbește despre dependența de smartphone și generația Alpha, adică cei născuți între 2010 și ziua de azi.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Dependența de smartphone și Gen Alpha | Jonathan Haidt, psiholog social
Vă mulțumim că ne sunteți alături din New York. Jonathan, Miriam a vorbit despre destrămarea familiilor și despre sănătatea mintală. Ați făcut multă cercetare asupra relației dintre social media și sănătatea mintală. Aveți o nouă carte care va apărea anul viitor pe această temă. Am două întrebări: Cât de puternică este legătura până acum și, de asemenea, puteți să ne spuneți ceva mai multe despre demografie… Ceea ce vedeți dvs. este universal aplicat printre toți tinerii sau există anumite grupuri, pentru care efectul este mai dăunător decât pentru altele?
Prof. JONATHAN HAIDT (psiholog social și autor): Da, vă mulțumesc! Ce bucurie să fiu aici! În ultima săptămână am primit invitații de vizitare de la atâția oameni pe care vreau să-i cunosc. Îmi pare atât de rău că nu sunt acolo cu dvs, dar a trebuit să mă ascund pentru a termina această carte, așa că iată-ne aici… Referitor la întrebarea dvs., lasați-mă să vă dau o imagine de ansamblu…
Ceva s-a întâmplat în jurul anului 2012. A început să apară cu ciudățenii în campus, în 2014, ceea ce m-a determinat pe mine și pe Greg Lukianoff să scriem articolul „Mofturile rațiunii americane”. Am încercat să ne dăm seama ce a cauzat această nouă moralitate ciudată, aceste idei teribile. Ne-am gândit că, poate, social media are de-a face cu asta, dar nu știam în 2015. Apoi am scris cartea noastră și am publicat-o în 2018 și acum avem mai multe dovezi, dar tot nu a fost total limpede în literatura științifică. Dar, chiar și astăzi, nu este clar, când ne uităm la cercetarea publicată.
Dar, când ne uităm la toate din jurul nostru, dacă vorbim cu profesorii, cu psihologii, cu părinții, cu membrii generației Z, nimeni nu apără copilăria bazată pe telefon. Toată lumea vede problemele. Și ceea ce am descoperit în generația celor de 20 de ani (partenerul meu de cercetare e aici cu mine) este că, dacă trasezi liniile trendului pentru depresie și anxietate, auto-vătămare și sinucidere, sunt relativ plate până în jurul anului 2010 și apoi totul s-a schimbat în lumea anglofonă. Schimbările încep să apară în jurul anului 2012, plus sau minus un an.
De fapt, acum 10 minute, asistentului meu de cercetare a pus o postare, care arată că ratele de sinucidere sunt la niveluri maxime în întreaga Anglosferă, dar numai pentru fete. Așa că, eu cred că asta e o descoperire reală… Veți vedea postarea pe platforma mea de publicare. Așa că, în orice caz, îmi pare rău să vă dau un răspuns mai scurt, dar ceea ce vedem este o schimbare bruscă în sănătatea mentală a fetelor, peste tot în Anglosferă și în țările nordice. Este același lucru, iar acest lucru ne întoarce la discuția anterioară.
În acele țări, în care a existat multă independență, și tinerii nu au fost adânc înrădăcinați în comunitățile religioase și în familie (există mult individualism), în acele țări, când totul s-a schimbat în jurul lui 2012 (toți copiii au primit smartphone-uri, fetele au intrat pe Instagram), chiar atunci în țările anglo-saxone și nordice, în special fetele au fost afectate. Și nu poți să crești în rețele de socializare, ci în comunități… Voi mai adăuga doar două variabile la acestea, despre diferențele individuale… Avem niște grafice pe care o să le arăt sau le puteți găsi pe platforma mea, care arată că în special, nu toate fetele, ci fetele de stânga și secular conservoare.
Deci, dacă ești religios, dacă copilul tău e conservator religios, atunci, în medie, sănătatea lui mintală nu e mult mai rea decât acum 10 ani. Dar dacă ești o fată secular liberală, probabil că, adică mai mult de jumătate dintre ele spun: ”Mi s-a spus că eu că am o problemă de sănătate mintală”. Așa că, acestea sunt principalele date demografice care se înregistrează. Suntem aici pentru a vorbi despre fragmentarea societății și despre viitor, despre ceea ce cred eu că este cea mai bună cale de a trăi împreună, care este democrația liberală în stil anglofon. Dar, dacă generația următoare are niveluri atât de severe de anxietate și fragilitate și are atât de puțină experiență de colaborare cu oameni care gândesc altfel decât ei, pentru toate discuția despre diversitate, mulți dintre ei nu reușesc să lucreze cu cineva care a votat altfel. Așa că, da, cred că sunt aici pentru a vă aduce mai multe despre această știre rea despre indicatorii actuali și sper că în discuția noastră vom vorbi despre cum să schimbăm situația. – Puteți să ne spui mai multe despre asta? Spuneți că tinerii care merg la biserică, sau la moschee, sunt mai puțin predispuși la efectele secundare ale social media asupra sănătății mentale decât cei care nu au religia ca parte din viața lor.
JONATHAN HAIDT: Așa este. Deci există mai multe motive pentru acest lucru. Dacă ne concentrăm doar pe social media, liberalii o folosesc mai mult decât conservatorii și fetele liberale o folosesc cel mai mult. Așa că Jean Twenge spune că s-ar putea ca fetele liberale să petreacă foarte multe ore pe zi pe social media și este incredibil de rău pentru sănătatea lor mentală, în timp ce copiii conservatori religioși nu.
Dar, cred că e mult mai mult decât atât. Și ce am învățat în timp ce scriam cartea – am început prin a mă concentra pe social media, dar acum văd că nu e vorba doar de social media, ci de ceea ce eu numesc ”copilăria bazată pe telefon”. Așa că, în toată istoria omenirii, de milioane de ani, toate mamiferele se joacă. Copilăria mamiferelor e despre construirea creierului, care se face prin joacă. Și oricine a avut un cățeluș știe că totul este despre joacă. Așa că am avut parte de copilăria bazată pe joc cam până în 2010.
Am văzut date în Marea Britanie, nu îmi amintesc cifrele exacte, dar era ceva de genul că 60% dintre copiii britanici în 2009-2010 obișnuiau să se ducă acasă la un prieten, o dată pe săptămână. Iar apoi, până în 2015 acest procent a scăzut la ceva de genul 20%. S-ar putea să mă înșel cu cifrele, dar chestia e că copiii obișnuiau să se vadă între ei în persoană, iar odată ce au primit cu toții telefoane, și încărcate cu social media mai ales pentru fete și cu jocuri video pentru băieți, copilăria a încetat să se mai bazeze pe joacă (ceea ce creierului de mamifer îi trebuie pentru a se dezvolta adecvat), nu se mai bazează pe joacă ci pe telefon, unde telefonul include consolele de jocuri video, toate lucrurile care fac ca interacțiunile tale sociale să fie virtuale, deseori asincrone, fără corp, tranzitorii.
Deci cu adevărat o „mare reconfigurare a copilăriei”, cum o numesc eu, s-a întâmplat undeva între 2010 și 2015. A lovit SUA, Canada, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, în același fel. Noua Zeelandă puțin mai târziu, dar SUA, Marea Britanie, Canada sunt grăitoare în legătură cu ceea ce s-a întâmplat cu sănătatea mintală a copiilor noștri.
– O mică cercetare despre care platforme sunt mai bune decât celelalte… Adică, de exemplu, nu-mi pot imagina… Eu am doi băieți adolescenți, de 13 și 15 ani, o fată care are 10 ani și e destul de mică încât să fac cercetări pe google și să o opresc de la online dinainte. Dar crezi, de exemplu, că Instagram este mai dăunător decât, știu eu…, Twitter? Cred că copiii nu prea folosesc LinkedIn. Dar știți, trebuie să fii atent când folosești toate rețelele sociale media.
JONATHAN HAIDT: Așa este! O distincție foarte utilă poate fi făcută față de cum obișnuiam să numim aceste lucruri, și anume sisteme de rețele sociale. Rețelele sunt utile pentru adulți, nu există nicio îndoială despre asta. LinkedIn este foarte utilă, oamenii o folosesc pentru a-și atinge scopurile. Așa că toate aceste lucruri, inclusiv Facebook, se numeau înainte sisteme de rețele sociale. Puteți face o căutare Google Trend pe această temă și veți vedea că acest termen a crescut foarte mult și apoi acest termen a început să scadă în 2010. Nu le mai spunem așa. După 2009, au devenit mult mai virale. Avem butonul „Like”, „Retweet” și nu mai este vorba de a conecta oamenii, acum este vorba de a performa pe o platformă. Așa că acum le numim platforme social media.
Platformele pot fi utile și pentru adulți, dacă vrei să țipi și să strigi și să-ți promovezi brandul. Așa că, aceste lucruri nu sunt foarte bune pentru adulți, dar îi lăsăm pe adulți să-și facă proprile alegeri. Dar cum rămâne cu copiii? Nu ar trebui să crească copiii jucându-se între ei și uneori să apară certuri și bătăi între ei și apoi să le rezolve, sau este mai bine dacă stau cu toții pe o platformă, unde pot spune lucruri în public, inclusiv în fața străinilor, iar apoi pot fi rușinați în public de, posibil, milioane de oameni. Unii dintre acești copii apoi se vor sinucide, cum este cazul lui Molly Russell din Marea Britanie, care este unul celebru, dar și în SUA sunt multe altele.
Așa că, pentru a da un răspuns mai concis, rețelele sociale sunt utile pentru adulți. Cred că rețelele sociale nu sunt deloc utile pentru copii. Copiii nu ar trebui să fie pe rețelele de socializare. Ei ar trebui să se joace în persoană. Platformele social media nu ar trebui să fie accesate deloc de copii, până la vârsta de 18 ani. Este o nebunie că lăsăm copiii să facă aceste lucruri, care le pot ruina viețile. Așa că Instagram este cea mai rea pentru sănătatea mintală a fetelor, din cauza comparației sociale și, de asemenea, sunt tot felul de noi forme de hărțuire care au loc pe Instagram.
TikTok este probabil cea mai rea pentru dezvoltarea lor intelectuală. Cred că le reduce literalmente capacitatea de a se concentra pe ceva, în timp ce îi îndoapă cu mici bucățele de lucruri, care au fost selectate de un algoritm, pentru excitare emoțională, nu pentru adevăr. Nu știu dacă am vorbit despre asta la conferință, dar faptul că aproape jumătate din Generația Z americană spune că i s-a dat să aleagă: ”Susții Israel sau sau Hamas? De ce parte ești?” Majoritatea americanilor sunt de partea Israelului, cu excepția Generației Z, care este împărțită 50/50.
Și a existat recent o discuție pe Twitter care arată că dacă te uiți la ceea ce văd oamenii pe TikTok, puteți înțelege de ce. TikTok și Twitter sunt incredibil de periculoase pentru democrația noastră. Aș spune că sunt incompatibile cu tipul de democrație liberală pe care am dezvoltat-o în ultimele câteva sute de ani. Dar Instagram este cel mai rău pentru mentalul fetelor. – Dar dacă, să zicem, cineva care ascultă ar zice: „Iată marea mea șansă de a ieși din asta. O să mă duc acasă și le voi spune copiilor mei să nu mai folosească rețelele de social media”. Ne putem imagina răspunsul lor. Vor spune: „Uite, tată, mamă, tu practic mă desființezi, dacă mă rupi de la rețelele sociale. Voi nu înțelegeți. Rețeaua socială este digitalizată acum, așa că voi sunteți practic cu o generație în urmă. E ca și cum bunicii voștri v-ar spune că vă uitați prea mult la televizor. Îmi spuneți că sunt suficient de popular. Dacă faceți asta, viața mea socială dispare.
JONATHAN HAIDT: Mulțumesc! Este o mărturie perfectă pentru ceea ce numim o problemă de acțiune colectivă. În domeniul științelor sociale, în special în economie, există o mulțime de cercetări despre probleme ale acțiunilor colective. Este exact ceea ce ați descris. Și dacă o singură persoană face un lucru corect, are mari probleme. Nimeni nu vrea să-i fie vreodată izolat copilul. De ce ne lăsăm copiii pe rețelele de socializare? Doar din cauza dinamicii pe care tocmai ați spus-o. Și ceea ce înseamnă asta este că trebuie să ne uităm la literatura de specialitate pentru a vedea cum rezolvăm problemele de acțiune colectivă, și principalele modalități sunt să poți stabili norme, legi și politici.
Așa că aș vrea să stabilesc o normă chiar aici. Sugerez patru norme în cartea mea și sunt toate modalități de rezolvare pentru probleme de acțiune colectivă și le putem face cu toții, chiar dacă Congresul SUA nu va face niciodată nimic să ne ajute, deși, desigur, Parlamentul Britanic face o treabă excelentă. Iată-le!
Norma nr. 1 : Fără smartphone-uri înainte de liceu (ceea ce în în SUA este clasa a 9-a și în jurul vârstei de 14 ani). Doar nu le dați copiilor voștri un smartphone. Dar vor fi izolați! Nu! Le puteți da un telefon cu clapetă. Generația Millennials avea telefoane cu clapetă, își trimiteau mesaje între ei: ”Ne vedem la 4 p.m. la Mall” și apoi se întâlneau la Mall. Așa că, nu îi dați un smartphone copilului de 10 ani. Așteptați până la 14 ani sau până la liceu. Trebuie să ne gândim mai ales să îi privăm de ele la Școala Primară și Gimnazială. Dacă putem să ținem telefoanele departe de acolo, problema acțiunii colective e rezolvată și acei copii nu vor avea o copilărie bazată pe telefon.
Regula numărul 2 : Fără social media înainte de 16 ani. Deci, dacă copilul tău este singurul care nu este pe Instagram la 12 ani, e foarte greu pentru el/ea. Dar dacă jumătate din copii nu sunt pe Instagram? Acum, ca părinte ai putea spune: „Știi ce, jumătate din copiii din clasa ta sunt pe Instagram?” ”Nu!” ”Nu primești asta până la 16 ani!” Copiii sunt îngroziți să fie singurii lăsați pe afară. Dar dacă jumătate din copii nu sunt pe rețelele de socializare și, de fapt, se întâlnesc după școală și fac lucruri distractive, vor deveni copiii în regulă.
A 3-a regulă: Școli fără telefoane! Scoateți telefoanele din școli și trebuie să spun din nou, că în Marea Britanie, în Anglia, Ministrul Educației a declarat că toate școlile din Anglia ar trebui să fie fără telefoane. Vreau doar să spun că asta nu înseamnă că poți să-l ții în rucsac. Este mai bine decât nimic, dar, într-adevăr, pentru a fi fără telefoane, pentru că copiii sunt atât de dependenți, trebuie să le puneți într-un dulap încuiat pentru telefoane. Altfel copiii vor merge la baie, vor găsi modalități să își ia doza. Asta e regula a treia – școli fără telefoane.
Și regula 4 : Mult mai mult joc liber, fără supraveghere și independență pentru copil. Ambele noastre țări au luat-o razna în anii ’90, ne-am închis copiii pentru că ne-am pierdut încrederea unul în celălalt, am crezut că toată lumea molestează copiii, că toți sunt violatori. E o carte grozavă, „Paranoia parentală”, scrisă de Frank Fares, un sociolog britanic.
Asta e tot! Dacă facem aceste patru lucruri, și chiar dacă doar jumătate dintre noi le facem, vom rezolva problemele de acțiune colectivă.
– În mare parte din munca dvs., mai ales în ”Mintea neprihănită/ Righteous Mind”, ați subliniat cât de important este să le acordați atenție celor care nu sunt de acord cu dvs., cei de la celălalt capăt al spectrului. Sunt oameni aici care spun că ceea ce spuneți este în mare parte imaginat. Puteți să vorbiți puțin despre cât de sigur sunteți de asta? Știm, de exemplu, că sănătatea mintală a fost destigmatizată în ultimii 10-15 ani și că, în general, este un lucru foarte bun, așa că oamenii sunt mult mai dispuși să raporteze acum probleme de sănătate mintală. Și fraza „este în regulă să nu fii ok” este acum destul de standard printre tineri, așa că s-ar putea ca ceea ce observați să pună sfârșitul stigmatului și oamenii să fie puțin mai deschiși la minte, recunoscând puțin mai mult că oamenii pot intra și ieși dintr-o starea bună sau rea a sănătății mintale, mai degrabă decât să considere o o ruptură indusă în copilăriei.
JONATHAN HAIDT: Sigur. Părea o ipoteză plauzibilă pentru mine, în timp ce scriam ”Mintea neprihănită” (The Righteous Mind) cu Greg Lukianoff, dar odată ce am găsit toate datele despre auto-vătămare și sinucidere, acum acea explicația nu mai ține. Așa că, ceea ce sugerați, și asta au spus mulți până acum, unii oameni încă susțin asta astăzi, deși foarte puțini, dar înainte de Covid, câțiva medici spuneau: „Nu, doar că ei se auto- diagnostichează în proporții mai mari, dar nu e vorba de o schimbare în sănătatea mintală.”
Dar ce este atunci? În jurul anului 2013, în SUA, Canada, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, toate aceste fete au început brusc să se interneze în unități de psihiatrie, făcând mult mai multe tentative de sinucidere. Nivelul lor de auto-vătămare crește cu 200-300%, mai ales în cazul fetele tinere, cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani. Deci nu, ideea că e doar o problemă de schimbare în auto-raportare nu se susține pentru că observăm cam aceleași curbe în același timp pentru comportament și sinuciderea cu siguranță nu este o variabilă a raportului de autoevaluare. Așa că nu, asta este ceva real! Asta este cu siguranță cea mai mare criză de sănătate mintală din toată istoria cunoscută, pentru copii, și trebuie să colectez date despre câți copii au murit de Covid, chiar și de poliomielită. Numărul crescut de sinucideri din 2010 este atât de mare, încât bănuiesc că acesta este una dintre cele mai mari amenințări de sănătate publică la adresa copiilor, de la eradicarea marilor boli.
– Am putea vorbi despre asta toată ziua, dar din păcate trebuie să încheiem acum. Jonathan, m-am bucur să vă văd lucrând la cartea dvs. Când ne putem aștepta să apară? „Viața după Babel” se numește, nu-i așa?
JONATHAN HAIDT: Da, pe 26 martie este data apariției în SUA. Cred că va ieși în Marea Britanie în același timp, iar eu fac chiar acum aranjamente pentru o vizită în Marea Britanie, probabil că voi fi în Londra pe 29 aprilie, dacă acea săptămână este disponibilă. Sper că vom fi cu toții în Londra, sper să mă văd cu unii dintre dvs. atunci.
– Grozav! Vă mulțumesc foarte mult că v-ați alăturat în această dimineață! Vă rog să vă alături mie pentru a-i mulțumi lui Jonathan Heidt.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
