Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește cu mult har viața primului mare ascet din Athos: Sfântul Petru Athonitul.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Pacea și liniștea din păduri
Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, în pădure, la loc liniștit, exact cum spune undeva ”La munți aleargă, suflete, acolo unde-i liniștea și pacea”. Da, întotdeauna în păduri, zone retrase, de munte. E mai multă liniște. Și știți de ce? În afară că nu-i gălăgia asta omenească, pe care o produce omul prin toată nebuneala ce este acum, pădurile, munții, sunt mult mai curate. Nu numai în privința aerului, dar nici n-au fost murdărite de mâna omenească atât de mult. Dar întotdeauna, din timpurile vechi, în păduri, în munți și-au găsit scăparea cei care au vrut să se liniștească, să se roage, să se dedice lui Dumnezeu.
Pustnici și tot felul de oameni pentru a trăi liniștiți s-au dus în păduri. De asta și pădurile au pacea și liniștea lor. Pe lângă că e aerul curat, te liniștești. Vezi când nu mai poți și te duci undeva într-o pădure, dacă poți să lași bineînțeles și tehnologia în urmă, să nu o iei cu tine în pădure. Să te duci să te liniștești, să te plimbi, să admiri ce este, mai spui o rugăciune în minte, mai cânți ceva, te bucuri, trăiești cu adevărat.
Avem o datorie față de neam
Acum tocmai o fost și Ziua Națională a României, 1 Decembrie, Marea Unire. Trebuie să ne păstrăm și simțul patriotic, ca neam, pentru că avem și o datorie față de neam. Dacă Dumnezeu ne-a pus într-un neam, într-o țară, avem o datorie față de ea: s-o respectăm, să o ajutăm, s-o înflorim, o înmulțim, în sensul de populație, să păstrăm copiii, nu să-i omorâm. Adică să contribuim la binele ei, pentru că, vedeți, așa ne-am și menținut ca neam. Îmi amintesc că în urmă cu 15-20 de ani, pe timpurile vechi, când mai ieșeam prin Grecia cu treburi, întotdeauna în mașină aveam un steag de-al nostru, românesc. Mai mergeam cu un părinte spre Atena, pe autostradă, și întotdeauna când nu eram eu la volan, era părintele celălalt și întâlneam câte un tir cu număr românesc, deschideam ușor geamul și scoteam stegulețul și-l fluturam.
Acuma e plină lumea de români, că au ieșit din ce în ce mai mulți, dar la timpul ăla erau puțini. Era câte un amărât, obosit, poate conducea zile întregi, câte un român, și când vedea steagul României fluturat în dreptul lui, deodată parcă se trezea, începea să claxoneze, să blițeze, să dea din mâini de bucurie. Noi eram în mașină cu număr grecesc, de Athos, și vă dați seama, pe ei cineva cu steagul României îi trezea parcă și mă bucuram că le transmiteam și lor o bucurie. Deci tot timpul aveam un steguleț în mașină și de multe ori, de câte ori am fost pe drumuri, fluturam stegulețul când vedeam o mașină de România și îi mai bucuram oleacă, îi scoteam oleacă din starea aia. Că fiecare steag, al fiecărei țări, nu întâmplător are însemnătate pentru neamul acela și trebuie să-l respectăm.
Sfântul Petru Athonitul
Asta a fost așa, doar ca o introducere. Ce să vă spun? Dacă tot v-am spus de liniștea pădurilor, o să vreau să vă vorbesc un pic despre un sfânt, pentru noi aici, în Athos, cu multă însemnătate. Pentru ceilalți, tot cu însemnătate multă, dar poate mai puțin cunoscut: Sfântul Petru Athonitul. Vedeți că aici, orice sfânt din Athos, dacă s-a sfințit aici, își ia denumirea de Athonit sau Aghiorit, adică al Sfântului Munte.
Un ostaș din armata greacă se roagă să devină călugăr
Deci, cine a fost Sfântul Petru Athonitul? Pentru că el a fost unul dintre primii pustnici ai Athosului din vremea veche și despre el se spune că era ostaș, voievod în armata greacă din timpurile vechi. Într-un război cu Siria, după îngăduința lui Dumnezeu, a fost luat prizonier și dus în Samara, undeva spre Africa, și închis în cea mai întunecată temniță, cu lanțuri la mâini și la picioare.
Fiind el închis acolo, se ruga, avea evlavie mare la Sfântul Nicolae și a început el să-și cerceteze viața, întrebându-se de ce o îngăduit Dumnezeu să ajungă aici. Și-a amintit că în unele situații, de multe ori s-a gândit să se facă călugăr și chiar la un moment dat a spus în sinea lui: ”Doamne, o să mă fac călugăr!”, ca o promisiune, dar luându-se cu grijile vieții nu și-a ținut promisiunea, a tot amânat-o. Urcând în gradele militare a amânat lucrul ăsta și și-a dat seama că Dumnezeu a îngăduit lucrul ăsta pentru că el nu și-a ținut făgăduința făcută, c-o să se ducă să se călugărească într-o mănăstire. Atunci a început să-și ceară iertare: ”Iartă-mă, Doamne, iartă-mă, Maica Domnului, Sfinte Nicolae, ajută-mă, scapă-mă de aici, îți promit că mă duc chiar acum și mă fac călugăr dacă scap de aici!”.
S-a rugat el fierbinte, cu post mult. Odată nu a mâncat o săptămână întreagă și s-a rugat, iar în vis i-a apărut Sfântul Nicolae, care i-a spus: ”Să știi că ți-am auzit rugăciunile tale și am mijlocit la Dumnezeu pentru tine, dar încă n-am primit niciun răspuns. Mai roagă-te!”.
S-a rugat iar și iar și după un timp iar îi apare Sfântul Nicolae și îi spune: ”Nu știu de ce, dar Dumnezeu nu se înduplecă. Are rânduiala Lui, dar ca să-L înduplecăm mai tare pe Dumnezeu mai este un mijlocitor puternic care dacă mi se alătură și el, împreună reușim să-L înduplecăm pe Dumnezeu. Este vorba despre Sfântul Simion, despre dreptul Simion care l-a primit în brațe pe Mântuitorul ca prunc, care la Întâmpinarea Domnului se sărbătorește. Dacă te rogi la el, împreună am putea merge la Mântuitor să-L înduplecăm. Și bineînțeles, să te rogi și la Maica Domnului!”
Cum a ieșit ostașul din temniță
A început Sfântul Petru Athonitul, care era Petru ostașul pe atunci, să facă rugăciuni și rugăciuni. După un timp, i se arată Sfântul Nicolae împreună cu Sfântul Simion, despre care știți că avea o vârstă înaintată, era cu un toiag de aur în mână, cumva arătând bătrânețea lui. Acesta l-a întrebat: ”Ce vrei omule, de ce strigi atâta la Nicolae, de mi-a cerut și mie să vin să mijlocesc?”. Petru i-a răspuns: ”Sfinte a lui Dumnezeu, iartă-mă, dar vreau și eu să scap din temnița asta! O să îmi țin făgăduiala și o să mă fac călugăr!”.
Atunci Simion i-a zis să iasă din temniță, l-a atins cu toiagul și imediat lanțurile de la mâini și picioare s-au desfăcut și s-a deschis ușa temniței, iar Petru a plecat în urma lor. Dar acum nu era în vis, era în realitate, îi văzuse pe cei doi care parcă pluteau și așa a ieșit pe străzi și a mers până a ieșit din cetate.
Atunci Sfântul Simion a zis: ”De acum, Sfinte Nicolae, ai tu grijă de el!” și el s-a făcut nevăzut. Sfântul Nicolae l-a luat și a plecat cu el până l-a scos din ținuturile acelea, l-a adus la pământul grecesc și i-a amintit: ”Să-ți ții făgăduința și eu o să fiu cu tine!”. Petru făgăduise că dacă va scăpa din temniță, se va duce și se va călugări la Roma, că dacă purta și numele de Petru va merge la biserica Sfântului Petru din Roma.
Călugăr la biserica Sfântului Apostol Petru
Auzind acestea, ceI eliberat nici nu s-a mai dus acasă la el, nu a mai căutat pe cunoscuți, ci direct a căutat corabia și a plecat spre Roma ca să-și împlinească făgăduința. Ajuns la Roma, (asta era înainte de despărțirea bisericilor, adică biserica era una și la Roma și la Constantinopol), erau primii papi, care, după cum știm, la perioada aceea, în primele veacuri ale creștinismului, erau sfinți. Deci, Papa de atunci, care era acolo la Roma, era cu viață sfântă și în noaptea aceea i s-a arătat Sfântul Ierarh Nicolae și i-a spus: ”Mâine va venit Petru, pe care l-am scos din temniță, să-l iei și să-l călugărește aici, în biserica Sfântului Apostol Petru!”
Când a ajuns Petru la Roma, chiar în dimineața aceea s-a dus la biserică și Papa a venit să slujească acolo, că era zi de sărbătoare. Slujind el acolo, s-a tot uitat în mulțime, dar erau foarte mulți oameni și se întreba cum poate să-l cunoască pe acela despre care i-a spus Sfântul Nicolae. Când s-a terminat slujba a strigat: ”Petre, care ai venit din temniță, din robie, slobozit de Sfântul Nicolae, care ești din pământul grecesc, vino încoace! Arată-te!”.
Atunci Petru, care mai târziu a devenit Sfântul Petru Athonitul, a ieșit de mulțime, a venit la el și a căzut la picioarele lui. Văzându-l Papa, i-a spus: ”Sfinte a lui Dumnezeu, nu-i meritul meu. Sfântul Nicolae a venit și mi-a spus să am grijă de tine, să te călugăresc aici.” Apoi l-a luat, l-a călugărit și l-a ținut o perioadă lungă acolo, povățuindu-l duhovnicește până a venit iar răspuns de la Dumnezeu, care i-a spus: ”Lasă-l să plece, cu el am rânduiala lui!”
Drumul cu corabia
A plecat de acolo Sfântul Petru Athonitul, s-a urcat pe o corabie și a pornit încoace, că nu știa unde o să fie rânduit.
Se spune că la un moment dat corăbierii, după câteva zile de mers, au oprit la un sat undeva, că ei din când în când opreau (aveau făină cu ei, dar coceau pâine acolo ca să aibă provizii pe mare). În satul acela au intrat acolo la cineva, au găsit cuptor și au copt pâinile acolo și au văzut că stăpânul casei era foarte bolnav, el și toată familia lui, dăduse o boală în ei și erau la pat cu toții. După ce au terminat ei de copt, căpitanul a spus unuia să ia două pâini calde și să ducă la cei care au rămas pe corabie și la părintele Petru.
Auzind că există un părinte, șeful casei i-a rugat să îl aducă să îi binecuvânteze pe cei bolnavi. Au trimis după Petru, dar el nu voia să vină pentru că era foarte smerit, dar după multe insistențe de la ceilalți a coborât din corabie și o venit. Când a intrat el în casă, în momentul ăla stăpânul casei s-a ridicat sănătos. S-au minunat toți când au văzut pe acela din pat deodată că se ridică plin de viață și l-au luat pe Petru și l-au dus pe la paturile tuturor bolnavilor și el însemna doar cu semnul Sfintei Cruci și toți se ridicau sănătoși. Atunci, vă dați seama, toți corăbierii au căzut la picioarele lui, dar el le-a zis: ”Nu eu am făcut asta, ci Dumnezeu a făcut, din mila Lui pentru oamenii ăștia!”
Sfântul Petru ajunge în Athos
Au plecat mai departe cu corabia și acum corăbierii îl cinsteau foarte mult pe Sfântul Petru și doreau să nu-l lase nicăieri, să-l aibă tot timpul în corabie cu ei, pentru că și-au dat seama că-s păziți de Dumnezeu dacă-l au pe el. Dar când a ajuns în zona Athosului, corabia deodată s-a oprit pe loc, chiar de era vânt, nu se mai mișca deloc și nu știau corăbierii ce se întâmplă. Atunci Petru le-a spus că pentru el s-a oprit și trebuie să îl lase aici, că dacă nu îl lăsă, nu vor putea pleca mai departe.
El știa toate astea pentru că în noaptea de dinainte i s-a arătat Sfântul Nicolae și cu Maica Domnului, care i-a spus: ”Vreau să te duci să te nevoiești în Muntele Athonului, că locul acela îl am Eu moștenire de la Fiul Meu și vreau să fie acolo loc de liniștire pentru călugări și vreau să adun mulți călugări acolo, care să se nevoiască în liniște. Eu o să am grijă de ei, de toți, să nu le lipsească nimic și să-i povățuiesc pe calea spre Mântuire, dacă și ei își vor da silința. Vreau ca tu să te duci acolo!”. Atunci Petru a căzut la picioarele Maicii Domnului și Ea l-a binecuvântat și s-a făcut nevăzută.
Peștera Sfântului Petru
Și așa, vrând-nevrând, corăbierii, cu lacrimi în ochi, l-au lăsat acolo. Putem spune că a coborât în zona aceea la Mănăstirea Lavra, Schitul Prodromu, cumva în zona aceea, din cauză că de acolo se merge vreo oră până la Peștera Sfântului Petru.
Ajuns aici, Petru a mers până a ajuns la o peșteră, povățuit de Maica Domnului și Sfântul Nicolae. Aici, el și-a spus: ”De acum, aici e locul meu!”. A făcut el curat în peșteră, s-a rugat și au fugit toate jivinele din peșteră.
Cursele vrăjmașului
Bineînțeles, și diavolii au început să facă urât pe acolo, dar el s-a instalat și a început nevoința. Se zice că diavolii veneau sub diferite chipuri de animale asupra lui, sau ca o oștire cu săgeți, cu lănci, dar el se ruga tot timpul. Așa, mult timp, a avut lupte cu ei.
După ani de nevoință în care diavolii au încercat toate căile, văzând că nu pot să-l biruiască, au luat chipul unei foste slugi de-a lui și i-au zis: ”Vai, stăpâne, bine că te-am găsit! De când te căutăm, ne-am rugat la Dumnezeu și Sfântul Niculae ne-a înștiințat că te-a eliberat din temniță și te-a adus aici. Tot el ne-a arătat unde ești și ne-a trimis să te rugăm să te întorci în patria ta și din nevoințele ce ai făcut și la starea duhovnicească la care ai ajuns, să vii să-i ajuți pe toți, pe rudele tale, pe toți din cetate de acolo.”
Și atâta plângeau și cădeau în genunchi, încât oleacă l-au tulburat pe Sfântul Petru, dar el a spus: ”Nu plec de aici dacă nu vin Sfântul Nicolae și mijlocitoarea mea, Maica Domnului în mâinile cărora mi-am pus toată nădejdea!”. În momentul când a spus de Maica Domnului și Sfântul Nicolae, a dispărut și slugă și tot. Atunci și-a dat seama de cursele vrăjmașului. Și așa și-a continuat nevoința.
A mai trecut o serie de ani și odată îi apare un înger de lumină, un arhanghel cu sabia mână: ”Petre, ia aminte la mine. Eu sunt Arhanghelul Mihail, trimis de Dumnezeu să-ți spun că pentru marea ta osteneală și nevoință ai primit mare dar de la Dumnezeu. Ai ajuns mai mare decât Moise, mai mare decât Ilie. Pentru asta, Dumnezeu mi-a poruncit să vin să spun să lași pustia și să te întorci în lume, să folosești lumea, că ai ajuns la mari virtuți”. Voia deci să-l umfle, știți voi cum e cu mândria. Sfântul Petru era ajuns la o măsură duhovnicească, deci înțelegea anumite lucruri și îi răspunde: ”Niciodată nu voi pleca de aici dacă nu vin mijlocitorii mei, Maica Domnului și Sfântul Nicolae și îmi poruncesc ei lucrul ăsta!”. Bineînțeles, când a pomenit numele Maicii Domnului, s-a împrăștiat îngerul ăla, care părea arhanghel, ca fumul.
Darul Maicii Domnului
Vedeți câtă putere are Maica Domnului? Nu suportau numele Ei și dispăreau diavolii. De asta spun eu mereu: strigați la Maica Domnului că o să împrăștie tot răul din jurul nostru!
După multă nevoință, i s-a arătat Maica Domnului și i-a spus: ”Eu mereu te-am ocrotit și o să te ocrotesc până la capăt. Ți-ai încredințat viața în mâinile Mele, în grădina Mea, și pentru că te-ai ostenit atât, a hotărât Dumnezeu ca de acuma înainte să-ți aducă un înger mană din Cer, să te hrănești!”. Vă dați seama? Atâția ani a trăit și el cu ce creștea pe-acolo, cu iarbă, cu bureți, cu fructe, ce găsea, și bineînțeles cu rugăciuni.
Maica Domnului i-a arătat chiar și o mână a unui înger cu mana: ”Așa ai să vezi, la 40 de zile o să-ți aducă mană cerească, ca să știi să nu fii înșelat!”. Atunci, bineînțeles, Petru a căzut la picioarele Maicii Domnului și de a doua zi a venit îngerul și-a adus mană. Se zice că a mâncat mana aceea cerească și timp de 40 zile nu i-a mai fost foame. Și așa, o dată la 40 zile venea îngerul și îi aducea mană cerească, timp de 50 și ceva de ani cât s-a nevoit el în pustie, până la adânci bătrâneți. Vă dați seama la ce măsură a ajuns? Exact ca poporul evreu în pustiu a fost hrănit direct de Dumnezeu cu mană cerească, aici îi aducea îngerul.
Sfântul Petru și vânătorul
Când a socotit Dumnezeu că-i timpul, i s-a apropiat și sfârșitul lui. A venit un vânător prin locurile care erau atunci pustii, să vâneze un țap sălbatic din pădure, un cerb mai mic, să zicem. L-a urmărit vânătorul, dar cerbul tot fugea, până s-a oprit lângă peștera Sfântului Petru. Omul s-a apropiat cu arcul pregătit, dar în momentul ăla l-a văzut pe Sfântul Petru care a ieșit din peșteră și a venit lângă cerbișorul ăsta. În atâți ani, Sfântul nu mai avea haine, dar avea păr pe tot trupul pentru că îi crescuse și barba și părul, erau lungi până la pământ și vânătorul s-a speriat și a început să fugă.
Dar Sfântul Petru a strigat după el: ”De ce fugi, rob al lui Dumnezeu? Și eu sunt om, întoarce-te. Să nu-ți fie frică, că Dumnezeu te-a trimis aici!”. S-a întors ăla, a venit și a luat binecuvântare și Sfântul i-a zis: ”Hai să-ți spun viața mea, că pentru asta te-a trimis Dumnezeu!” și i-a povestit toată viața, după care i-a zis să meargă în pace și să nu mai spună nimănui despre el, iar după un an să vină din nou. Vânătorul a spus că dorește să rămână ca ucenic, dar Sfântul a insistat ca acesta să meargă acasă și l-a îndemnat să înceapă prin a nu mai mânca carne, să se înfrâneze ținând post, să trăiască fără soția sa, ca să se testeze dacă este bun de pustnic, și abia după un an să se întoarcă.
S-a dus omul acasă, s-a apucat de nevoință, bineînțeles cu înțelegere cu soția, dar fără să dea detalii, după cum îi spusese Sfântul Petru. Când s-a împlinit anul, a mai luat doi călugări pe care îi cunoștea, pe fratele său, și cu o corabie au venit în apropiere. Au tras la mal și au început să urce. El a luat-o mai în față și celorlalți le-a zis să vină după el, ca să meargă el întâi la Sfântul Petru.
Plecarea la Domnul
Când a ajuns, l-a găsit pe Sfântul Petru în fața peșterii, întins pe jos, plecat la Domnul, și a început să plângă. Atunci ceilalți l-au întrebat de ce plânge așa, pentru cine? Atunci le-a povestit și lor ce sfânt mare i-a descoperit Dumnezeu și au plâns cu toții, l-au luat pe Petru și l-au pus în corăbioara cu care veniseră și au plecat undeva în Macedonia, de unde se trăgeau ei și l-au dus în satul lor. Acolo moaștele au început să facă minuni și a aflat episcopul, a venit și l-a luat pe sfânt, l-a dus la biserică și l-au îngropat acolo, iar minunile s-au făcut în continuare la mormânt.
Deci vedeți, Sfântul Petru Athonitul, unul dintre primii pustnici ai Athonului, care a câștigat mare har de la Dumnezeu împotriva diavolilor. Oricine se roagă la el, va fi ajutat foarte mult. Am vrut să vă spun ca să știți, că-i mai puțin cunoscut în lume Sfântul Petru Athonitul, dar e unul dintre întemeietorii vieții pustnicești a Athosului, la fel ca Sfântul Antonie în Egipt.
Dragilor, ați văzut câtă putere are rugăciunea la Maica Domnului? Cum fugeau diavolii când pomenea el de Maica Domnului și bineînțeles Sfântul Nicolae, bunicuțul nostru, care și el are multă dragoste, multă milă și e mare mijlocitor!
Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Petru Athonitul și Sfântul Ierarh Nicolae și Toți Sfinții! Doamne ajută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
