Comunicarea este o adevărată nevoie umană – Pr. Haralambos Papadopoulos

Urmăriți un cuvânt cu dragoste al părintelui Haralambos Papadopoulos în care acesta ne arată că printre alte nevoi, comunicarea este o adevărată nevoie umană pe care trebuie să o împlinim. Întâi de toate, însă, trebuie să comunicăm cu Hristos, pentru că altfel vom rămâne singuri.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

A treia nevoie a omului este nevoia de a se exprima. Omul este o făptură care se află într-un continuu dialog. Omul are nevoie să vorbească, să exprime ceea ce are în interiorul lui. Sfântul Grigorie Teologul spune: „Omule vorbește, vorbește, chiar dacă vorbești în vânt!” Însă vorbește! Nu-ți sufoca și nu-ți ascunde sentimentele, nu le mușamaliza! Acceptă-le! Împărtășește-le! Dăruiește-le! Spune-le! Însă nu le înghiți în tine cu totul!

Atunci când sufoci în tine sentimentele, când nu le procesezi, atunci când nu spui ceea ce te chinuie lăuntric, toate aceste frustări, resentimente – așa cum spune cântecul lui Zerboudaki „cele nerostite”, aceste sentimente refulate, care nu au fost exprimate niciodată, însă care sunt vii în sufletul omului, mai târziu vor provoca tensiuni interioare. Ceea ce numesc drept „infecție sufletească”, „inflamație sufletească”, despre care trupul va povesti. Și când trupul povestește ceva, vorbește prin boli. Trupul nu știe să mintă.

Mintea îți poate spune mii de minciuni, se poate preface și îți poate alcătui un scenariu mental frumos. Sentimentele tale sufocate, ceea ce nu ai spus, trăiește în tine. Și se mărește încet-încet și explodează într-o boală. Boala reprezintă o povestire. Fiecare boală a noastră e o poveste a sufletului nostru. Sufletul nostru povestește cele pe care nu le-am spus, nu le-am exprimat. Este important să pricepem acest lucru!

Cât de important este pentru un om să vorbească, să comunice! Dacă există ceva astăzi care ne produce o foarte mare problemă este toată această lume virtuală în care trăim, prin telefoane. Nu te iau în brațe, îți trimit o îmbrățișare! „Ia o îmbrățișare!” – și îți trimite un emoticon! Acest lucru nu îl îndestulează pe om! Poate că îl mulțumește mental: „Nah, mi-a trimis o îmbrățișare!” Însă nu îl satură ființial, omul este trup are nevoie prezența fizică a celuilalt! „Te iubesc” – și îți trimit o inimioară. Aceasta este o „realitate” virtuală. Astăzi, această lume virtuală ocupă o parte imensă din viața noastră. Nu ne mai întâlnim, nu ne mai vedem! Nu bem o cafea împreună! Nu discutăm! Acest lucru are efecte distructive.

Și, dacă în această perioadă, ceva i-a speriat pe cercetători, pe cei care se ocupă de sufletul uman, pe duhovnici și pe toți, a fost reacția oamenilor după carantină, după acea perioadă de închidere, cum vor fi oamenii după această experiență. Nu vorbim doar de prezent, ci de urmările pe care le vor avea oamenii în sufletele lor, în psihologia lor, după toată această perioadă de închidere și de frică.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!