Ascultați pe PS Irinei de Londra care ne oferă un scurt cuvânt care răspunde la întrebarea „Care este autoritatea adevărată?”, cuvânt bazat pe un document foarte duhovnicesc și foarte vechi care însă nu este cunoscut de către publicul larg: Epistola către Diognet.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Dragi frați și surori, trăind în această lume, este important ca fiecare creștin să fie întărit și fortificat de cunoașterea sigură că ceea ce credem nu e doar o invenție, o fabricație a omului, ci revelația și darul lui Dumnezeu însuși. Fără această cunoaștere, există întotdeauna îndoiala și teama că urmăm gândirea umană, instituțiile umane, fabricațiile istoriei și culturii de-a lungul generațiilor și secolelor.
Dar aceasta este o teamă veche, nu doar una modernă, și chiar cei din Biserica Primară au dorit să înlăture orice teamă simțită de cei care intrau în viața în Hristos că aceasta ar fi o invenție a apostolilor sau a urmașilor lor, a învățătorilor, a filosofilor sau a teologilor, și mai degrabă să aibă încredere, să știe că au primit și primesc adevărul, care este Dumnezeu însuși, revelat omului pe deplin în Întruparea lui Iisus Hristos, care trimite Duhul Tatălui Său pentru sfințirea lumii.
O mărturie din perioada primară a Bisericii
Există o mărturie minunată în acest sens în textul pe care l-am examinat, Epistola către Diognet din secolul 2, sau poate din primul secol. În capitolul al șaptelea el scrie următoarele: „Așa cum am spus, învățătura vieții creștine nu este o simplă invenție pământească care a fost livrată creștinilor, nici un nou sistem uman de opinie, pe care ei l-au judecat [a fi] corect pentru a-l păstra cu atâta grijă, nici ca o dispensare de mistere pur omenești care le-a fost încredințată, ci cu adevărat Dumnezeu însuși, care este atotputernic, creatorul tuturor lucrurilor și [Cel care e] invizibil, L-a trimis din ceruri și L-a așezat printre oameni pe Cel care este Adevărul și Cuvântul sfânt și de nepătruns, și L-a așezat cu tărie în inimile lor. El nu a trimis oamenilor, așa cum ne-am putea închipui, vreun slujitor, sau înger, sau conducător, sau pe vreunul dintre cei care stăpânesc lucrurile pământești, sau pe vreunul dintre cei cărora le-a fost încredințată guvernarea lucrurilor din ceruri, ci L-a trimis mai degrabă pe însuși Creatorul și Făuritorul a toate, prin care a făcut cerurile, prin care a închis marea în frontierele ei corecte, ale Cărui rânduieli toate stelele le observă cu fidelitate, de la care Fiul a primit măsura parcursului Său zilnic, căruia luna i se supune, căci i s-a cerut să strălucească în noapte, și căruia stelele de asemenea i se supun, urmând lunii în cursul ei, de care toate lucrurile au fost aranjate și așezate în limitele lor proprii și căruia i se supun toate, cerurile și pământul și toate lucrurile care sunt în ele, marea și lucrurile care sunt acolo, focul, aerul, abisul, toate lucrurile din înălțimi și din adâncuri și cele care se află între ele. El le-a trimis toate acestea. Oare a făcut asta, așa cum s-ar putea crede, pentru exercitarea vreunei tiranii, sau pentru a inspira frică sau teroare în omenire? În nici un caz. A fost sub influența clemenței și a blândeții. Așa cum un rege își trimite fiul, care și el este rege, așa L-a trimis El. Ca Dumnezeu L-a trimis, ca la Oameni L-a trimis, ca pe Mântuitorul L-a trimis, căutând să ne convingă, nu să ne constrângă, căci violența nu-și are locul în caracterul lui Dumnezeu. Ca să ne cheme pe noi L-a trimis, nu ca să se răzbune pe noi, din iubire pentru noi L-a trimis, nu ca să ne judece.”
Învățătura noastră se întemeiează pe viața Domnului, mărturisită de apostoli
Dragii mei, aceasta este o mărturie extraordinară despre revelația de Sine a lui Dumnezeu. Noi suntem copiii nu ai unui învățător foarte inspirat, nu ai unui profet, nu ai unui individ sfânt, nu ai unui mare retor sau filosof sau gânditor teologic. Noi suntem copiii Fiului lui Dumnezeu, copiii lui Iisus Hristos, pe care Tatăl L-a trimis în lume pentru ca, în cuvintele acestui text minunat, să ne convingă de dragostea Sa. Nu pentru a ne constrânge, ci pentru a ne convinge de dragostea Sa. El nu a venit ca un mesager al adevărului, ci ca Adevărul însuși. Iar apostolii și toți urmașii lor până în zilele noastre au primit acest adevăr, nu un adevăr conceput de ei, nu un adevăr al înțelegerii lor omenești, ci adevărul pe care inimile lor iluminate au fost capabile să-l perceapă și să-l transmită, Hristos însuși, care le-a transfigurat viața pentru ca ei să ne poată transmite nouă realitatea Ființei Sale. Acesta este un fapt esențial, fapt pe care creștinii trebuie să îl înțeleagă.
Noi nu moștenim o înțelepciune lumească
Noi, în biserică, în ciuda păcătoșeniei și a nevredniciei noastre evidente, în fața lui Dumnezeu și a lumii, suntem totuși moștenitorii unui adevăr care este divin, etern, neschimbător și a cărui autoritate este de necontestat. Acele lucruri pe care le credem, le credem pentru că Dumnezeu însuși poruncește să credem în ele. Acele lucruri pe care le facem, modul în care trăim, ne închinăm, învățăm și acționăm, presupunând că le facem corect, în ascultare față de Biserică, care este trupul lui Hristos, și nu pe baza propriilor noastre înclinații, capricii sau dorințe, aceste lucruri pe care le facem, le facem pentru că Dumnezeu ne descoperă că trebuie făcute astfel. Și astfel avem încredere în natura mântuitoare a ceea ce învățăm, a ceea ce facem, a ceea ce auzim, a ceea ce devenim, pentru că știm că aceasta vine de la Dumnezeu.
Trăim într-o lume în care există atât de multe voci care își dispută autoritatea. Și totuși, există o singură Autoritate adevărată, din veșnicie în veșnicie, și aceasta este Dumnezeu însuși. Și trăim într-o lume căreia îi place să devalorizeze autoritatea lui Dumnezeu ori de câte ori este posibil, prin această idiosincrasie bizară de a spune, pe de o parte: „Cunoașterea umană e cel mai mare bine”, și în secunda următoare să se uite spre Biserică și să spună: „Oh, nu poți să crezi ceea ce spune [Biserica], totul e o invenție umană”. Ca și cum aceste două opuse ar trebui cumva să fie ținute împreună.
Ceea ce învață Biserica, învață prin învățătura lui Dumnezeu. Biserica este trupul Lui, vorbește cu vocea Lui, cu autoritatea Lui. Și dacă vom fi suficient de smeriți ca să o ascultăm vorbind, prin Scripturi, prin părinți, prin slujbe, prin posturi și prin întreaga realitate, care este viața noastră în Hristos, în Biserică, atunci va fi întotdeauna Dumnezeu însuși cel care ne călăuzește, iar nu un om, și cei pe care Dumnezeu îi sfințește ca să ne ajute de-a lungul acelui drum: apostolii Săi și urmașii lor, preoții și învățătorii Săi, asceții și monahii și toți cei care prin propria lor pocăință dobândesc iluminarea care poate lumina calea dinaintea noastră. Toți aceștia ne vor transmite nouă acel Adevăr neschimbat, cuvintele vocii Sale, mesajul inimii Sale și voința care ne conduce în Împărăția Sa.
Fie ca noi să o urmăm cu sfințenie și din toată inima noastră. Bună tuturor!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
