Urmăriți un material scurt și documentat în care aflăm de ce Ortodoxia este calea corectă a Bisericii și nu Romano-Catolicismul.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
– Să zicem că un tânăr se întreabă, își dă seama că trebuie să se întoarcă la rădăcinile creștinismului, că nu se găsește nimic în protestantism. Acum ajunge la Marea Schismă din 1054. La ce se poate uita ca să se gândească: Bine, acesta e grupul care avea dreptate, aici în Est, iar aici în Vest acesta e grupul care, din nefericire, nu mai suntem în regulă, nu mai suntem creștini care se închină corect, creștini corect practicanți. Care sunt dovezile clare pentru asta, la care un tânăr poate să se uite și să spună: ei bine, clar că Biserica Ortodoxă este cea care e încă ortodoxă ?
Cine a provocat Marea Schismă
– Ei bine, cred că sunt câteva lucruri. Încerc să mă gândesc cum m-am luptat eu cu asta și ce a avut sens pentru mine, sau ce m-a convins, deoarece și acesta este un lucru care nu e în întregime ceva intelectual, ci și o chestiune de convingere. Sunt câteva lucruri care m-au dus la concluzia că Schisma a fost… M-am uitat la cine a fost cel care a plecat primul, cine a fost cel care a întors spatele și a spus: Numai bine, tuturor! Eu îmi voi face treaba mea. Cine a spus asta primul?
În mod normal, dacă citiți cronologia Marii Schisme, veți vedea că Papa a fost cel care și-a trimis… cum se numește… scrisoarea sa de excomunicare. Deci Papa a fost primul care le-a spus tuturor celorlalți: Bine, băieți, duce-ți-vă încolo, eu îmi fac treaba mea. Așa că te uiți la cine a făcut asta primul. Pentru că oamenii vor spune: da, dar ortodocșii, ceilalți patru patriarhi, l-au excomunicat și ei. Dar a fost ca răspuns, deci nu au fost primii. Așa că ei pot argumenta și pot spune: ei bine, noi nu te-am alungat cu adevărat, am spus doar că dacă vrei să pleci, du-te! Dar nu noi am… OK, deci pasul numărul unu pentru mine a fost: cine a spus-o primul, cine a fost cel care a provocat Schisma?
Sursa: mândria unuia în fața celorlalți
Al doilea lucru care mi s-a părut interesant a fost faptul că ați avut un singur tip împotriva altor patru tipi. Deci, ați avut un patriarh împotriva altor patru patriarhi. Și asta nu o zic în apărarea democrației, știi, Împărăția lui Dumnezeu nu este o democrație. Dar totuși, care sunt șansele ca un tip să aibă dreptate și ceilalți patru să greșească?
– Aș spune… scuzați-mă, voiam să spun, în general, că exact la asta mă gândeam și eu, dar în sensul că, evident, Hristos și Biserica Sa au fost mereu, în esență, orientați spre comunitate. Și astfel, voi înclina întotdeauna spre a merge cu… Adică, pe de o parte ai acest grup de oameni, iar pe de altă parte ai pe cineva care este hiper-individualist și se rupe de ei.
– Da, exact asta spuneam și eu.
– Și asta pentru că mă gândeam la același lucru, la faptul că oamenii care se numesc astăzi ortodocși orientali (calcedonii, etiopienii) s-au desprins deja din secolul al V-lea. Și ziceam: uau, asta s-a întâmplat foarte devreme! Cum știm că nu aveau dreptate? Păi fiindcă din nou e ceva de genul un individ care se desprinde de grup.
– Da, și nu trebuie să fie neapărat să fie doar un individ, poate fi și un grup mic față de marea majoritate. Deci, ceea ce încerc să spun este că nu este vorba de democrație, ci doar de cine rupe comuniunea, cine e de fapt cel care întoarce spatele?
Deci, al doilea punct al meu spune că este unul care se îndepărtează de cei mulți, și nu cei mulți se îndepărtează de unul. Deci acesta a fost al doilea considerent al meu.
Prezența smereniei între Răsărit și Apus înainte de Marea Schismă
Dar mai sunt și altele, precum am spus, sunt mai multe pentru că, așa cum priveam, eram acum avocatul diavolului, căutând orice lucru care să meargă într-un sens sau altul pentru a mă ajuta să mă hotărăsc. Cel de-al treilea lucru pe care l-am observat a fost să mă uit la istoric. Întorcându-ne cu câteva sute de ani în urmă, înainte de Marea Schismă, când a avut loc marele iconoclasm, când în Orient… (asta e înainte de schismă, evident), când în Orient era un împărat care o luase complet razna, iar Papa roman a fost cel care a spus: Îmi pare rău, dar asta e greșit, asta e erezie. Și apoi, după acea situație din Est, în final s-a pocăit și a capitulat și a spus: ok… Nu intru în detalii despre ce s-a întâmplat. Ideea e că a existat o problemă în Est și, de fapt, chiar Papa a făcut ordine.
– Da, împăratul răsăritean fiind împotriva iconografiei și referindu-se la ea ca la o ideologie etc.
– Ei bine, prin asta fiind eretic.
– Și a fost nevoie ca Patriarhul occidental
– Dar apoi acea situație s-a îndreptat, deci lucrurile s-au reunit din nou. Deci, dacă acest lucru s-a putut întâmpla cu câțiva ani înainte de Schismă, de ce nu a putut Papa, cu mult mai târziu, să recunoască de asemenea: OK, voi ați greșit înainte și v-ați pocăit, eu greșesc acum și mă voi pocăi. Nu! Ce s-a întâmplat? Au plecat și au închis ușa și au trimis o anatemă, o scrisoare de excomunicare, iar apoi au adoptat poziția: știți, noi suntem oricum patriarhatul principal, noi suntem oricum la putere. Restul trebuie să… Deci acesta a fost al treilea lucru pe care l-am analizat.
Duhul separării e împotriva lui Dumnezeu
Și apoi, un al patrulea lucru care mi-a venit în minte, iar acest lucru se întoarce la ceea ce am spus mai devreme, de fapt tu ai spus mai devreme, când am discutat al doilea punct. Există, culmea, o scriptură în Biblie în care se spune că: Dumnezeu adună, nu împrăștie. Așadar, Dumnezeu încearcă mereu să adune lucrurile laolaltă, El încearcă întotdeauna să adune. Acea parte din Biblie face literalmente aluzie la o cloșcă ce își adună puii. Deci Dumnezeu nu este genul care…
Chiar și oamenii care merg în iad, chiar și oamenii care sunt condamnați cu totul, sunt condamnați pentru că ei pleacă, nu pentru că Dumnezeu îi alungă, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu care adună, nu care împrăștie. Deci, pentru mine, acesta a fost un alt indiciu. Cine se ocupă cu împrăștierea? Diavolul se ocupă de împrăștiere.
Așa că, de obicei, persoana care împrăștie este și cea care se îndepărtează și le spune și celorlalți: Plecați! Împrăștierea este lucrul greșit, iar adunarea este lucrul bun.
Așadar, sunt patru puncte. S-ar putea să mai fi fost câteva pe care le-am descoperit pe parcurs, dar acestea au fost lucrurile care m-au convins foarte repede că Biserica Ortodoxă… (nu e perfectă, pentru că nimeni nu e perfect, dar Dumnezeu ne face perfecți, face Biserica perfectă și o protejează) așa că partea ortodoxă e cu siguranță partea corectă a Schismei, totul prin mila lui Dumnezeu, evident, totul prin mila lui Dumnezeu.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Dacă e să facem un clasament al celor mai apropiate religii/culte de ortodoxismul adevărat, de la cea mai apropiată la cea mai îndepărtată, cum ar arăta el? Iată o idee, vă rog să mă corectați acolo unde greșesc:
1. Bisericile Ortodoxe Orientale (Siriacă, Coptă, Armeană etc.)
2. Greco-Catolicismul
3. Romano-Catolicismul
4. Bisericile Protestante inițiale (Anglicană, Luterană, Calvină)
5. Iudaismul Mesianic (evrei care cred în Iisus ca fiind Mesia, dar fără a renunța de identitatea evreiască iudaică, numără în jur de 350.000 de adepți)
6. Iudaismul
7. Cultele Neoprotestante
8. Mișcarea Evanghelică (știu că-s neoprotestanți, dar cred că prin militantismul lor politic nondenominațional se depărtează și mai mult de adevărata credință)
9. Mormonii
10. Islamul
Mai jos de religiile abrahamice nu mă duc fiindcă acolo deja încep chestiile demonice, mă limitez la Islam ca ultima din clasament, care cât de cât mai are ceva din vechea credință iudaică care e baza VT.
Câteva puncte la care nu sunt sigur:
– din punctul nostru ortodox de vedere, catolicismul sau ortodoxismul oriental e mai apropiat de adevărata credință?
– dintre greco-catolicism și romano-catolicism, care e mai apropiată?
– am îndrăznit să pun iudaismul mai presus de neoprotestanți, fiindcă de acolo s-a născut toată credința noastră. Neoprotestanții, prin respingerea crucii și a Maicii Domnului, chiar dacă se numesc creștini, par să fie puțin mai departe de adevăr. Desigur că în iudaism Iisus e respins în totalitate, dar nu pentru multă vreme, fiindcă se vor întoarce la El.
Corecție: de fapt, cred că aș pune mormonii pe ultimul loc, că sunt niște chestii tare ciudate la ei, cred că umblă Michiduță pe la ei mult decât la musulmani.