Ascultați o scurtă discuție dintre p. Pimen Vlad și Cristi Bumbenici în care părintele răspunde la câteva întrebări legate de problemele civilizației decadente în care trăim.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Cristi Bumbenici: Dragi prieteni, o să discutăm astăzi despre câteva subiecte care, deși par că se produc într-un context diferit, ele au foarte multă legătură între ele și o să înțelegeți imediat de ce. Suntem alături de părintele Pimen Vlad, starețul chiliei ”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos. Părinte, vă mulțumesc încă o dată pentru că ați acceptat invitația noastră.
Părintele Pimen: Maica Domnului le rânduiește pe toate, noi suntem în mâinile Ei. Dacă Ea îngăduie să mai facem ceva, mai facem și atunci când zice Maica Domnului ”Nu mai!”, găsește Ea ocazia să mă oprească. Așa că, atât cât îngăduie Ea, mergem mai departe!
De la analfabetismul funcțional la cel existențial
Cristi Bumbenici: Părinte, fără o altă introducere, o să vă rog să faceți un comentariu cât considerați dumneavoastră de detaliat despre un aspect care a fost foarte ușor trecut cu vederea, deși chiar și comunitatea științifică s-a chinuit cumva să nască un diagnostic pentru o situație alarmantă și anume analfabetismul funcțional. Într-o explicație foarte scurtă, el se referă la incapacitatea majorității oamenilor de a mai înțelege realitatea, de a o traduce și de a o gestiona. Adică, statutul intelectual nu mai are nici un fel de efect în a înțelege realitatea.
Este o situație care este oarecum discutată. Însă mai grav decât acest lucru care relativ poate fi ușor înțeles de către marele public, nu se discută absolut deloc despre o stare mult mai gravă, cu efecte absolut catastrofice și anume analfabetismul existențial. În scurte cuvinte, el se referă la exact incapacitatea omului de a mai înțelege sensul vieții. Pur și simplu, majoritatea, cu mici excepții – și din fericire excepțiile se găsesc în spațiul ortodox – majoritatea oamenilor nu mai au niciun fel de dorință în a-și înțelege menirea, în a-și înțeleg scopul, în a înțelege că moartea nu este altceva decât acel pas decisiv către viața veșnică. În acest context o să vă rog să faceți un comentariu despre ce credeți dumneavoastră că s-a întâmplat, ce credeți dumneavoastră că a generat această stare și evident, ce se poate face?
Oamenii sunt influențați prin mass-media
Părintele Pimen: Dând toate de-o parte, poate că asta se vrea! Prima dată, noi întotdeauna vedem partea întunecată, partea diavolului care vrea ca oamenii să nu înțeleagă nimic din viața asta, dar pentru că el nu poate face asta direct, se folosește de anumiți oameni. Nu sunt ei cei mai deștepți oameni, dar ei dețin puterea. Și dacă ai oameni care nu mai gândesc sau nu mai au timp să gândească, aceștia își pierd sensul vieții. Adică ei nu mai știu pentru ce trăiesc aici pe pământ și atunci faci ce vrei cu ei. Cum era pe timpuri, pâine și circ, cam așa ceva…
Vedem acum cum oamenii-s foarte ușor de influențat pentru că ai metodele din mass-media. Aproape orice om are televizor în casă. Pe lângă asta, din cauza situației prin care s-a trecut, dacă au avut copii de școală, au trebuit să își bage Internet până în cel mai îndepărtat bordei. Adică, sunt conectați la tot ce se întâmplă în lumea asta, dar nu la ce se întâmplă, ci la ce se pune acolo pentru oameni, pentru că nu tot ce se pune acolo e întotdeauna și adevărat. 90% e cum vrei să-i arăți partea de adevăr omului. Atunci omul, dacă se obișnuiește cu toate astea nu-și mai bate capul să mai cercetează ce-i bun și ce-i rău, le ia cum vin.
Oamenii nu mai sunt capabili să ia decizii
Cu televizorul pornit tot timpul, omul ajunge la o oboseală, creierul omului ajunge să nu mai discearnă. Când e pe drum, are și telefonul în buzunar, dacă circulă cu ceva mijloc de transport, dacă nu conduce, tot timpul e pe telefon și în felul ăsta e bombardat tot timpul încât ajunge la oboseala minții. Omul nu-și mai bate capul să discearnă dacă asta e bună, asta e rea, preia tot ce-i vine de acolo. Dacă le auzi o dată, de două ori, de zece ori, la un moment dat încep să le crezi. Am avut discuții cu anumite persoane a căror singură sursă era televizorul. Veneau cu idei fixe pentru că au văzut pe televizor și pentru ei aceea era realitatea din lumea asta.
Odată am început oleacă să discut cu unul. Se uita ciudat la mine și mă întreba: „Ești cu unii sau cu alții?”. Adică imediat te încadra într-o categorie pentru că nu erai de acord cu ce se spunea pe televizor. I-am explicat că eu sunt de acord cu adevărul, nu cu ceea ce mi se spune că e adevărat. Adevărul nu-l găsim decât în Hristos! El e adevărul! Toate căile celelalte care nu duc la Hristos, nu fac parte din adevăr și asta vedem că se încearcă acum.
Știința e moartă fără Dumnezeu
Vedeți și în medicină, tot ce se face, se face fără Dumnezeu. Mai sunt doctori credincioși care încearcă, dar în general nu se încearcă împreună cu Dumnezeu. Știința e moartă fără Dumnezeu, asta nu înțeleg ei. Doctorii cei mai buni, dacă stai de vorbă cu ei, chiar ei spun că de multe ori în operație simțeau că lucrează altcineva cu mâinile lor și atunci înțelegeau discutând cu pacientul, omul ăla se ruga, se rugau și mulți alții pentru el în momentul acela și Cineva intervenea și lucra cu mâinile doctorului. „Eu nu-aș fi reușit operația asta, dar am simțit că cineva a lucrat cu mâinile mele și a ieșit operația mai bine decât mă așteptam!”.
Să privim partea frumoasă a lucrurilor
Deci, vedem în toată nebunia asta din lume că noi ne-a îndepărtat de Dumnezeu. Alergăm într-una după umbra noastră… și tot alergăm și alergăm. Alergăm în toată lumea asta, căutăm toate căile să trăim mai bine și să ducem o viață mai ușoară. Eu de multe ori spuneam că viața e frumoasă și am auzit pe mulți care spuneau: „Ce tot spune ăsta că viața e frumoasă? El nu vede că e grea?”. Oameni buni, voi n-ați înțeles un lucru, n-am spus că-i ușoară, am spus că-i frumoasă, e frumoasă cu toate greutățile ei! Da, greutăți, necazuri, boli, suferințe, diferite lucruri. Dar dacă știi să privești partea frumoasă a lucrurilor, permanent o să ai viață frumoasă!
Omul nemulțumit, toată viața va fi nemulțumit
Ce spunea Cuviosul Porfirie? „Nu vorbiți de râu, nu vorbiți de lucrurile negative, nu vorbiți de diavol, de tot ce e rău în lumea asta, pentru că pe acestea o să le aveți în viața voastră! Vorbiți de Hristos, vorbiți de lucrurile frumoase, vorbiți de tot ce se este pozitiv și atunci pe acestea o să le aveți în viața voastră! Priviți la lucrurile frumoase pe care ni le dă Dumnezeu în fiecare zi!”. Omul nemulțumit când e soare zice: „Acum s-o găsit să fie soare când merg și eu nu știu unde?!”. Când îi ploaie, spune: „Acum s-a găsit să plouă, când am eu nu știu ce treabă?!”. Orice ar fi, el e nemulțumit…
Omul care-i mulțumit când e soare zice: „Slavă ție Doamne, ce zi frumoasă! Uite, soare! Cine știe câți oamenii au nevoie să-și usuce una-alta, soarele ăsta e binefăcător, ajută și îi încălzește pe mulți!”. Sau când plouă zice: „Uite, a dat Dumnezeu ploaie și o să fie roditor pământul și o să avem de toate! O să alimenteze izvoarele și fântânile și o să avem apă!”. Deci, tot timpul găsește o bucurie în ceea ce dă Dumnezeu. De asta spun, omul care-i mulțumit cu ce are, nu-i lipsește nimic, el tot timpul îi mulțumit. Dar cel care nu-i mulțumi cu ce are și tot timpul tinde după altceva, acela-i nemulțumit tot timpul. Adică nu înseamnă să stai nepăsător, să nu faci nimic, ci să te bucuri în orice moment, în orice clipă, de orice lucru pe care-l ai.
Când ne ridicăm din cădere gustăm din Harul lui Dumnezeu
Îți spui mintea, cum se zice, la contribuție, să îmbunătățești, să mai contribui cu ceva la la tine, la familia ta, la cei din jur, dar să fii mulțumit cu ceea ce ai, pentru că dacă n-ajungem să fim așa, o să trăim nefericiți și o să plecăm așa din viața asta. Se zice că omul care nu gustă din Rai de aici de pe Pământ, măcar un pic din bucuria Raiului, să nu aștepte să aibă Raiul dincolo. Pentru că se zice, că în momentul în care plecăm dincolo, în starea în care plecăm, cu aceea o să continuăm în veșnicie. Din cauza asta noi trebuie să fim pe calea lui Dumnezeu, să ne luptăm și chiar dacă mai cădem, să ne ridicăm iar… Și în momentele acelea ale ridicării, să știți că gustăm din Harul lui Dumnezeu pentru că permanent există o salvare.
Așa cum trăim pe Pământ, așa vot trăi în veșnicie
Cerem mila lui Dumnezeu, ne cerem iertare, ne spovedim, ne împărtășim, luptăm și mergem mai departe și Dumnezeu vine cu bucuriile Lui și asta înseamnă gustarea din ceea ce o să primim dincolo. Și atunci când plecăm dincolo, dacă noi suntem într-o luptă cu direcția spre Hristos, dincolo o să înaintăm în aceeași direcție tot mai sus și mai sus în veșnicie. Dacă noi aici am luat-o la vale, îmi trăiesc viața pentru că nu știu eu ce-o mai fi dincolo, îl dăm pe Dumnezeu deoparte, dăm facerea de bine deoparte, dăm totul tot ce-ar trebui să facem deoparte, dincolo o să mergem în același direcție, în patimile în care am fost prinși, dar fără să ni se împlinească vreodată. Iar patimile astea o să ne chinuiască dincolo veșnic și din ce în ce mai tare, or să fie chinuri din ce în ce mai mari.
Când Dumnezeu ne închide o ușă, întotdeauna se deschide o alta
Deci, totul depinde de noi în viața asta și de cum ne trăim viața aproape de Hristos, chiar de sunt greutăți, chiar de ne cere un pic de osteneală. Că doar nu se poate să stai toată ziua tolănit și să-ți meargă toate perfect, nu! Poți să ai și necazuri, că asta e viața!… Poți să ai un copil bolnav, poate îți vine vreo boală, un necaz, o suferință, să nu-ți meargă treburile bine, afacerile… Astea fac parte, cum se zice, din valurile vieții, dar nu înseamnă că noi trebuie să îngenunchem și rămânem așa, nu! Ne ridicăm și mergem mai departe! Când se închide o poartă, o ușă, întotdeauna Dumnezeu ne va deschide alta și bună!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
