Ascultați un foarte bun cuvânt al lui Jonathan Pageau care îi îndeamnă pe liderii mondiali printr-un cuvânt foarte bine articulat să caute Binele Suprem. Urmăriți argumentația lui Jonathan adresată unui public select.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Mulțumesc Filippa. Vreau să încep cu ceva. Cu adevărat se află un elefant în această sală. De câteva zile. Toată lumea se învârte cu grijă în jurul său și nimeni nu vrea să-l deranjeze. Să fiu onest, îmi stă puțin pe nervi lucrul ăsta. Sunt o mulțime de credincioși în această sală! Am văzut câțiva care poartă niște cruci gigantice, nu dintre acelea mici pe care le porți pe sub cămașă. Nu. Acestea sunt dintre cele mari. Chiar am văzut pe cineva cu un potcap. Este aici. L-am văzut.
Cu adevărat este un spirit ciudat care se află prezent în toate discursurile. Cuvinte neobișnuite: ”transcende asta”, credința aia”. Iar după aceea, vine un episcop și ca o minge de basket schimbă totul și începe să vorbească despre Dumnezeu, Iisus, Thomas Aquinas. Wow! Ce se întâmplă aici? Deci, din curiozitate, câți dintre voi pot să spună în mod explicit că aparțin unei credințe religioase? Foarte bine. Și câți dintre voi se recunosc ca fiind seculariști, sau ateiști? Wow! Foarte bine. Putem să fim numiți oricum dar nu trebuie să ne îngrijorăm. Va fi bine.
De mulți ani încerc să găsesc modalități de a construi poduri între aceste două lumi. Să-i ajut pe seculariști, pe cei care sunt rezonabili, ca să înțeleagă motivul pentru care acele povești nemaipomenite, acele ritualuri, sunt parte din viața noastră. Și cred că am reușit puțin în asta și sper ca astfel să putem să scoatem acel elefant din sală.
Binele
Deci am fost solicitat să vorbesc despre ”Bine”. Acel ”Bine” scris cu literă mare. Și sunt atât de recunoscător că mi-au dat cel mai simplu subiect de care cineva poate vorbi! Am ascultat deja unele cuvinte în legătură cu asta, și care au fost vehiculate aici în ultimele două zile, cum ar ”binele comun”, sau că ”lucrurile vor fi mai bine”, ori că ”lucrurile vor fi mai rele”. Sau am discutat despre valorile noastre în contradicție cu forțele periculoase ale întunericului.
Aceasta îmi aduce aminte de vremurile foarte de demult, când bunul nostru prieten, Platon, s-a confruntat cu o criză de rațiune. O criză de rațiune nu este în totalitate diferită de cea pe care o vedem acum. De fapt, criza prin care acesta a trecut a fost în mare parte cauza pentru care Atena a decăzut. Iar gânditorii de dinaintea lui au încercat să afle bolta de susținere, principiile, care stă în spatele tuturor [lucrurilor]. Și au încercat să utilizeze discernământul pentru a face asta. Și au intrat într-o luptă pentru a afla despre ce este vorba și încotro se îndreaptă toate lucrurile.
Și binențeles, s-au găsit numeroase răspunsuri cu privire la principiile care se află în spatele realității – unii au zis că focul, aerul, apa, sau alte idei, toate interesante, dar a existat unul dintre ei, un pisălog, Democrit, care a susținut că totul este format din gol și materie. Atomi. Acele mici particule care nu se divid. Care se învârt unul în jurul altuia și stau împreună pentru a forma lumea.
Îmi amintesc de profesorul din liceu spunându-mi, la mii de ani după Democrit, că lumea este făcută din atomi. Bunul nostru prieten Platon, ascultând la vorbele lui Socrate, și aflându-se în această criză de înțelegere a lumii, a ajuns la o concluzie diferită, și anume că în spatele lumii se află ideile, formele, care merg în eternitate. Foarte adesea, din greșeală, considerăm că aceste forme sunt doar concepte, sau identități, dar pentru Platon cea mai formă era cea a ”binelui”. Asta ceva diferit. Nu este numai o identitate. Nu este numai un concept. Este ceva ca o precondiție pentru o identitate. Și dați-mi voie să vă explic asta.
Nu este vorba numai despre modul în care lucrurile există, ci de ce aceste lucruri există. Ele există pentru a participa la realizarea binelui. Și bineînțeles că creștinii, convertiți din păgâni, au cercetat în Cartea Facerii unde au găsit ceva similar, și au constat că Dumnezeu a creat lumea și a zis ”că este bună”. Asta nu înseamnă că Dumnezeu are numai bunătate, ca un fel de calitate, dar este recunoscut și de noii platoniști, rabini, sfinții creștini, și filozofii musulmani, că Unul Dumnezeu, ce este mai presus de toate, este sursa inefabilă a toate, și este neseparat de bine. Iar toate lucrurile au fost create de a fi în comuniune cu acel bine. Ce idee ciudată pentru noi cei de azi! Care știu mai bine, nu-i așa?
Viziunea materialistă
Știm că lumea este făcută din materie. Democrit a avut dreptate: [lumea] este făcută din atomi, forțe, spațiu, time, și Bing-bang, și în miliarde de ani lucrurile s-au amestecat. În asta credem și asta se găsește în fibra culturii noastre seculare. Iar atunci când ne bazăm acțiunile pe acel principiu fundamental, tot ce avem de făcut ca oameni este să înțelegem care este mecanismul. Și suntem nemaipomeniți la asta. În toată istoria cunoscută a omenirii am observat ce se întâmplă în jurul nostru, cum să obținem ceva, cum să facem ceva, cum să acumulăm ceva, și cum să creștem în mod constant capacitatea noastră de a face ceva [nou]. Iar în unele cazuri, unii dintre noi au ajuns să creadă că lumea înflorește atunci când ajungem la îndestularea materială.
Bineînțeles că este o corelație între astea. Iar asta înseamnă a înțelege că obținerea și controlul bogăției solicită trei lucruri: ai nevoie de cunoștințe, ai nevoie de voință, și ai nevoie de putere. Și vei fi capabil a recunoaște acestea la orice sistem ateist, deoarece întotdeauna se evidențiază aceste trei lucruri: cunoștința mecanismului de operare al lucrurilor, voință prin canalizarea energiei spre acțiune, și putere, adică energia de care ai nevoie pentru a-ți împlini dorințele. Iar aceasta a fost adevărat în aceeași măsură la Nietzsche, la Marx, și este adevărat și la Ayn Rand. Iar în acestea trei avem cele trei forțe ale politicii moderne: tendința spre comunism, tendința spre fascism, și cea libertariană. Toate trei sunt susținute de cunoștințe, voință și putere.
Problema cu această idee că lumea este numai ceva material, și că tot ce avem de făcut este de a înțelege cum să adunăm la lucruri, este o minciună. Nu este numai o minciună, ci o miciună pe care o găsim prezentă în toate motivele pentru care ne aflăm astăzi aici, la conferință. Auzim declarații ca aceea că ne-am pierdut valorile și din această cauză țesutul social este divizat iar societatea se distruge. Aceasta se întâmplă în mod precis la momentul în care posedăm cel mai mult. Refuzul oamenilor de a avea copii, criza bolilor mentale, singurătatea, disperarea și lipsa de speranță, se întâmplă exact acum, și acesta este motivul în bună parte, când deținem mai multe lucruri decât am avut în toată istoria la care se poate face trimitere.
Deci, ce se întâmplă? Adevărul este că Democrit a greșit. Dați-mi voie ca să vă traduc asta. Ce înseamnă a-ți pierde valorile? Să pierzi ceea ce a-i prețuit. Înseamnă că pierzi ceea ce este bun. Ce înseamnă a deznădăjdui? Lipsa de percepere a ceea ce este bun. Ce înseamnă să fragmentezi, poate chiar să uiți, de ce, și cum, a fi împreună? Să uiți de ce sunt împreună în primul rând. Cred că trebuie să fim atenți cu asta. Observ că toată lumea vorbește despre progres și cum acesta captează pe mulți, dar trebuie să fim atenți și de aceea mă și întreb ce înțelegem prin progres. Dacă ceea ce înțelegem este să dăm guvernele la o parte astfel încât să putem acumula cât mai mult, atunci trebuie să abordăm chestiunea mediului astfel încât să avem mai multă bogăție, mai multă putere, lucruri mai mari, mai rapide, mai puternice. Cred că aceasta ar fi o avertizare pe care trebuie să o avem.
Îndestularea nu rezolvă problema
Bineînțeles, ca și creștin, cred cu tărie că suntem chemați să ajutăm pe cei săraci. Dar dacă tot ceea ce facem în această lume este de a da fiecăruia cât mai multe lucruri, nu vom putea rezolva deznădăjduirii, a sterilității, a divizării, a divorțurilor. De fapt, o vom crește. Pare deci că ideea adusă în discuție de Platon trebuie să fie analizată și trebuie luată în serios încă o dată. Pentru că lumea nu poate a mai fi descrisă numai din perspectiva forțelor și a materiei. În schimb trebuie a fi văzută în termeni ai conștientizării umane, cum ar fi: atenție, importanță, grijă. Este posibil ca pentru unii dintre voi să fie un prea mare salt a zice că lumea este făcută din grijă [pentru alții], că lumea este făcută din dragoste, dar cel puțin să admitem că lumea umană este făcută din grijă, și că fără de asta ar fi moarte, că lipsa de grijă va duce la distrugere, iar de vom avea grijă să le facem pe cele rele vom avea parte de haos și tiranie în viața noastră și a societății.
Cred că acesta este punctul în care s-ar putea găsi conexiuni între cei religioși și seculariști. Care este acel lucru pe care-l apreciem ca fiind cel mai bun? Acel lucru pe care îl plasăm deasupra noastră, ca un fel de stea călăuzitoare, și care ne trage înainte spre binele său, este neseparat de un dumnezeu. Chiar ca un dumnezeu, acel bine suprem ne va conduce spre el, va pune stăpânire pe toate lucrurile, iar modul de atenție pe care îl va primi va fi de neseparat de adorare. Dacă ceea ce vom pune pe acel piedestal nu este în fapt binele suprem, atunci acesta va schimba realitatea, va schimba faptele și datele spre propria sa folosință.
Covidul a arătat idolatrizarea grijii pentru trup
Iar dacă nu vom vedea asta, dacă nu vom înțelege asta, nu vom înțelege niciodată ceea ce ni s-a întâmplat în timpul Covid-ului. Niciodată nu vom înțelege că a fost vorba despre preamărirea grijii [de sănătate] și a controlului [populației] care a făcut imposibil să se balanseze cu alte lucruri bune. De vei fi menționat alte lucruri bune, ți se va fi spus nu numai că greșești, dar și că ești eretic care trebuie să fie interzis, și alungat din spațiul comunitar. Deci ne-am sacrificat și ne-am ignorat toate celelalte lucruri bune: educația, sănătatea mentală a copiilor noștrii, comunitatea în familie, participarea la serviciile religioase, și alte asemenea aspecte ale vieții care îți dau sens și țel [în viață] pentru aproape 2 ani, în unele țări.
Iar după aceea motivele practice [ale acestora] au devenit de nepătruns. Este adevărat? Două săptămâni pentru a se nivela tendința, apoi nimeni n-o să mai moară (!), poate să ținem spitalele în siguranță. Apoi ce? Nimeni nu va mai contracta boala? De asta a trebuit ca toată lumea să fie vaccinată? Cu un vaccin care nu stopează răspândirea bolii? Deci, care este obiectivul? Nu mai contează care au fost micile obiective. Atât timp cât [acel] dumnezeu deține controlul tuturor faptelor și a țintelor, toate lucrurile bune se vor afla în slujba acelui dumnezeu.
Bine, este siguranța un lucru bun? Bineînțeles că este un lucru bun. Dar nu este binele suprem. Și nu trebuie să ne așteptăm să fie asta. Iar asta este tot de ce avem nevoie.
Deci, ce se întâmplă? Jonathan, care este binele suprem?
Binele Suprem este de fapt inefabil
Mă tem că aici este momentul în care cuvintele nu ne mai ajută. Bineînțeles că binele în sinea sa nu este un bine. Este bunătatea. Așa cum adevărul însuși nu este un adevăr, ci un standard plin de mister prin care măsurăm declarațiile de valoare adevărate. Este același motiv prin care cunoaștem că frumsețea nu înseamnă a fi atrăgător. De aceea filozofii și teologii spun că Dumnezeu, cu literă mare, este inefabil. Atunci când Dante, în opera sa, a ajuns la cel mai înalt punct al ascensiunii sale și a intrat în aceea taină, a afirmat: ”puterea a căzut din închipuirea cea adâncă, dar deja dorința mea și voința se rostogoleau, ca o roată care se învârtea în mod uniform, sub influența dragostei care mută soarele și stelele.”
Dragostea care mută soarele și stelele. Asta nu este rău. Nu este deloc rău de a vorbi în felul acesta. Dar nu și pentru seculariștii care ne ascultă și care nu ar putea fi de acord atunci când le vorbești despre idea inefabilității [lui Dumnezeu]. Dar înțeleg asta. Lucrul pe care trebuie să-l știm este acela că lucrul după care alergăm acum nu există.
Orice ați crede că este cel mai important lucru acum, nu este cel mai important. Binele suprem nu sunt banii, nu este energie, nu este libertate, nu este familie, nu este știință, nu este siguranță, nu este diversitate, nu este incluziune. Deși toate aceste lucruri sunt bune, ele nu ar trebui tratate ca binele suprem că astfel devin idoli și dumnezei care ne vor tiraniza. Lucrurile bune trebuie să danseze împreună, se joacă unul cu altul, trebuie a fi puse într-o ierarhie adecvată, în care binele mai cuprinzător, cum ar virtuțile, conduc pe celelalte, cum ar fi bogățiile.
Niciunul dintre acele forme ale binelui nu conduc total pe celelalte pentru că astfel ar putea ajunge vicii care vă vor distruge. Cred că cel puțin pentru moment, pentru cei care sunteți aici, sau care ne privesc, care nu cred și nu se închină Binelui Suprem și Inefabil, cel puțin să țineți ochii spre cer, întotdeauna să priviți mai sus și să nu lăsați privirea și percepția voastră să rămână înțepenită în binele care vă preocupă astăzi. Vă mulțumesc.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
