Ascultați un interviu luat de Cristi Bumbenici în care acesta îl întreabă pe părintele Teologos despre trei mari flageluri care biciuiesc societatea românească astăzi:
- VideoChat-urile
- Jocurile de noroc
- Drogurile
Ascultați mici analize pe această temă.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Introducere – dependențe astăzi
Cristi Bumbenici: Dragi prieteni, mă aflu alături de Părintele Teologos într-un cadru absolut mirific. Suntem, nu chiar în mijlocul pădurii, dar suntem într-o pădure atonită, o pădure foarte puțină călcată de piciorul omului și ne oferă un cadru extraordinar de inspirațional în a discuta despre un subiect… foarte veninos. Bine, încerc să mi aleg cuvintele cu atenție pentru că nici nu vreau să supralicitez subiectul, dar nici nu vreau să rămâneți cu impresia că… merge și așa, cum din păcate, unii dintre noi mai spunem.
Părinte, sunt convins că și dumneavoastră ați auzit fără să vreți, pentru că locul în care vă aflați, Sfântul Munte, a ajuns să fie și un receptor al tuturor problemelor noastre nerezolvate. Ați auzit și dumneavoastră despre câteva defecte ale comportamentului nostru care în momentul de față se manifestă și prin: videochat, jocuri de noroc, dependența droguri. De ce le-am pus pe toate, de ce le asociez în aceeași compunere? Pentru că ele sunt simbiotice. Aproape că nu pot una fără cealaltă. Și v-aș ruga pe dumneavoastră să faceți în primul rând un comentariu despre acest fenomen care se află într-o uluitoare creștere și într-o evoluție absolut îngrijorătoare. Dacă sunt și exemple pe care le-ați întâlnit cumva recent în discuția cu pelerinii care vă vizitează, cred că ar fi foarte util să fie cunoscute și de publicul nostru drag.
Părintele Teologos: Întâi de toate, toate astea sunt forme de drog, adică forme ale unei mari patimi care se numește iubirea de plăcere. Ce se întâmplă? Senzația de plăcere trupească este generată de o reacție chimică. Se știe, cu dopamina și așa mai departe, nu mai intru în detalii.
Cristi Bumbenici: Puseul de dopamină.
Reacțiile chimice și împlinirea
Părintele Teologos: Da, da, da. Această reacție chimică nu împlinește persoana umană, că n-are cum să împlinească o persoană o reacție chimică, niște substanțe. Dincolo de asta, creierul, toată personalitatea umană, dar în principal, creierul dacă e să vorbim din punct de vedere trupesc, toată personalitatea umană încearcă să se echilibreze astfel încât să își păstreze libertatea, relativ la această mare plăcere care vine să o atace. Pentru că plăcerea care vine asupra omului îl înrobește pe om. Omul încearcă să se elibereze de treaba asta și atunci creierul generează o stare contrară la acel puseu de dopamină.
Deci dacă creierul încearcă să se adapteze și încearcă să-l aducă pe om și în general, personalitatea umană încearcă să se aducă în punctul de neutralitate, de maximă vigilență, asta înseamnă că mâine am nevoie de un stimul mai puternic decât astăzi ca să simt aceeași plăcere. Ei, omul păcătos care este distorsionat, dorind această plăcere încontinuu clar că va avea nevoie mâine de un stimul mai puternic și mai puternic și mai puternic. Și asta duce la o spirală foarte întunecată care de fapt este spirala adicției. Îl duce pe om în robia sa față de patimile astea, care după cum spuneam, datorită faptului că se bazează pe reacții chimice, pe senzori, organe de simț, niciodată nu o să l îndeplinească pe om, niciodată. Deci omul va deveni din ce în cea mai rob și din ce în ce mai trist. Mai trist, pentru că sufletul lui nu este o împlinit, adică nu simte satisfacția pe care o are numai în Dumnezeu, sufletul uman.
Videochat-ul și efectele asupra personalității
Și deci, într-adevăr toate astea vin la pachet, pentru că toate astea sunt forme de drog de diferite intensități bineînțeles. Videochat, nu am experiența. Dar știu de la oameni, adică îmi imaginez ce este videochat-ul, știu de la oameni. Și știu că provoacă mari probleme. Odată e vorba de faptul că femeia se îndurizează foarte tare. Clar, deci dacă bărbatul are o anumită duhovnicie, clar că apare divorțul la un moment dat și așa mai departe. Femeia își pierde delicatețea și femeia devine foarte obraznică, aș putea spune. Adică nu ține seama de nimic, de absolut nimic pentru treaba asta.
E adevărat că există o anumită categorie de femei care sunt abuzate, adică sunt niște rețele care sunt foarte agresive pe tema asta și le abuzează pe săracele fete și le pun să fie filmate acolo. Aici este altă discuție. O dată vorbim de cele care doresc ele de la ele însele să facă treaba asta și atunci într-adevăr devin foarte dure și foarte amare, foarte, foarte amare.
Pe de altă parte dacă e vorba că sunt abuzate adică sunt tiranizate de fapt, sunt ținute sclave, acolo săracele, mare problemă, pentru că ele se tem inclusiv pentru viața lor, sunt bătute… o întreagă poveste. Deci oricum am lua-o, clar, are efecte foarte nefaste asupra femeii. Și din cauza asta chiar recomand: oameni buni, să nu vă uitați așa la ceva! Întâi de toate, vă distrugeți mintea că e o formă foarte puternică de drog și, în al doilea rând, le distruge și pe cele care… Pentru că cei care fac treaba asta sau dacă sunt stăpânii lor – se comportă ca niște stăpâni de sclavi – sau dacă sunt ele însele, le dau mai multă apă la moară să facă treaba asta.
Cristi Bumbenici: Da, validează practic activitatea.
Părintele Teologos: Da. Validează activitatea asta. Și atunci asta le distruge. Am înțeles de la un cunoscător, din păcate, că ăsta se amestecase și se pocăise după aceea. Adică ieșise de acolo. Vedetele din videochat și vedetele din industria pornografică rezistă doi, trei ani, ceva de genul ăsta, câțiva ani. Pentru că este atât de distorsionat și atât de intens în sens negativ toată treaba asta, încât efectiv nu rezistă. Nu are cum să reziste.
Lipsa rușinii și alte patimi
Cristi Bumbenici: Da. Chiar aici vă ofer câteva cifre și dumneavoastră, dar în mod special, telespectatorilor noștri, cifre care sunt îngrozitoare. Eu sper, îmi doresc din tot sufletul să nu fie așa. Însă, mă rog, canalele, sursele sunt oficiale. Se pare că există înregistrate la modul oficial peste 40.000 de asemenea afaceri…
Părintele Teologos: Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!
Cristi Bumbenici: Deci sunt oficial peste 40.000 de prestatori de videochat ca business, ca firmă, să spunem. Și un număr – atenție! – de 400, peste 400.000 de lucrătoare în domeniu. Adică 400.000 de femei tinere românce, care în acest moment își riscă viitorul în cel mai categoric mod. Pentru că, iertați-mă, marea problemă poate, deși este la fel de mare…. Deși problema care vine dinspre consumator este la fel de mare și importantă, însă, aceste femei cu greu ele vor mai putea să devină mame. Cu greu ele se vor putea integra sau reintegra într-o familie, să spunem, normală.
Părintele Teologos: Da. Trebuie să știi… Cu greu, de ce? Pentru că am spus că această apare această duritate, aceasta nerușinare. Rușinea este o mare mare virtute, de care au vorbit până și grecii antici despre marea virtute a rușinii. Vorbea un celebru filozof antic, Parmenide, în secolul IV î. Hr., spunea că „lipsa rușinii este pulverizarea civilizației”. Omul are nevoie de sfiiciune, are nevoie de întreagă cugetare, are nevoie de rușine astfel încât sa se oprească de la lucrurile astea, de la centrii aceștia foarte puternici de placere care îi distrug mintea și îi țin mintea acolo.
De obicei, cine face așa ceva are deja alte patimi în spate: adică nevoia de bani, de foarte mulți bani sau poate să fie, oarecum cel mai scuzabil, cu toate că nici asta nu este scuzabil, dacă de exemplu să zicem că n-are bani și atunci vrea să facă treaba asta pentru bani. Dar dragele mele, care vă uitați nu faceți treaba asta că vă distrugeți viitorul și vă distrugeți sufletul. Pentru că simt o foarte mare plăcere acolo, plăcere distorsionată și după aceea vor fi incapabile să iubească un soț, un om normal de pe stradă. Înțelegeți? E o mare problemă. Foarte mare problemă.
Ce altceva e aici? Este faptul că se fac datorită faptului că este o piață foarte lucrativă, iarăși știu de la oameni care din păcate au văzut, știu, sunt piețe, efectiv piețe de sclave, în care pe asta o cheamă cutare, se filmează cu telefonul ăsta, costă atât, preferă nu știu ce să facă și așa mai departe, ce preferă, ce nu preferă și așa mai departe, nu dorește să apară în România. Asta e semn foarte interesant și foarte pilduitor. De ce? Pentru că ea știe că nu face un lucru bun și nu dorește să apară în țara respectivă, țara ei de baștină unde o cunoaște comunitatea ei.
Cristi Bumbenici: Da. O poate recunoaște cineva.
Deformarea semnificației dragostei
Părintele Teologos: Deci e o mare problemă. Și dacă noi mergem pe direcția asta, atunci tinerii și cei care se uită cred că dragostea este sex. Dragostea nu este sex, nu este trupesc. Dragostea este unirea a două suflete. Este un sentiment foarte înalt care trebuie trăit ca să poată să fie recunoscut. Și dragostea este generatoare de iubire. Pe când sexul este generator de tristețe, generator de depresie.
Cristi Bumbenici: Și suferință în final, nu?
Părintele Teologos: Evident, sigur. Chiar la un moment dat am văzut că mi-a trimis cineva, era o secvență, interviul unei astfel de doamne din Marea Britanie cu un celebru prezentator din Marea Britanie și asta era total sfruntată că ăsta o întreba: „Tu îți dai seama că te distrugi astfel? Este revoltător ceea ce faci.” Și ea zice: „Pe mine nu mă interesează”, cu un gest care era total disgrațios, mai ales pentru o femeie și mai ales pe cameră. „Pe mine nu mă interesează. Eu vreau ca copilul meu să meargă la creșă în Ferrari și tu nu o să ai niciodată posibilitatea asta.”
Vezi că ea, săraca, încerca să se valideze, dar nu găsea cu nimic altceva să se valideze decât cu ceva trupesc. Pentru că ea, săraca, nu mai avea capacitatea asta de iubire, de delicatețe pe care sigur că femeile o au în mod mult mai pregnant decât un bărbații, această delicatețe.
Cristi Bumbenici: Și să nu uităm că granița între videochat, pornografie și prostituție, este extrem de fină.
Părintele Teologos: Evident…
Cristi Bumbenici: Și deseori este trecută….
Părintele Teologos: Sigur. Am spus că sunt aceleași forme ale iubirii de plăcere, același forme.
Jocurile de noroc
Cristi Bumbenici: Jocurile de noroc reprezintă un flagel cel puțin la fel de mare, comparativ cu subiectul analizat anterior. Avem o istorie…. Oamenii au fost atrași permanent de jocurile de noroc. În momentul de față, guvernele lumii, guvernele Europei, încurajează într-un mod indirect, dar suficient ca efect, tocmai ca aceste activități nu să prospere doar din punct de vedere financiar, ci ele să acopere din ce în ce mai mult o sferă cât mai largă a societății. Iar în România cel puțin, nu știu, din experiența mea ca și călător prin Europa, eu cred că stăm cel mai prost din punctul ăsta de vedere în contextul în care nu există cartier, nu există comună, nu există sat în care să nu funcționeze săli de jocuri. Săli, nu o sală. Săli!
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Cristi Bumbenici: Bugetul nostru încasează niște bani, dar oare, ai noștri guvernanți realizează ce rău au permis să se facă? Acum se încearcă, s-a adoptat o hotărâre de guvern prin care se dorește externalizarea tuturor acestor săli de noroc către exteriorul localităților. S-a vorbit și despre o limitare a numărului.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Cristi Bumbenici: Însă, deocamdată se vorbește. Eu mă uit în orașul meu. Mă uit în București. Mă uit în multe alte orașe ale țării. Efectiv, e sufocat.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Cristi Bumbenici: Oameni foarte mulți să nenorocesc. Uneori își pierd familia.
Părintele Teologos: Da, își pierd familia, tot…
Cristi Bumbenici: Și ajung inclusiv la…
Părintele Teologos: Boli de nervi…
Cristi Bumbenici: La gesturi extreme. Se sinucid și fizic.
Părintele Teologos: Da. Ferească Dumnezeu! Chiar acum știu un caz pe tema asta. Într-adevăr, este o fată foarte inteligentă, care datorită jocurilor de noroc a pierdut tot și e pe pragul sinuciderii. Și au trebuit diferiți…, fețe bisericești, să dea bani. Efectiv, să-i dea bani fetei asteia, ca să își plătească datoriile ca să nu se sinucidă.
Cristi Bumbenici: Bun. Ea este un caz. Noi vedem sute, mii….
Cazul amerindienilor
Părintele Teologos: Da. Să spun alt caz. E vorba de amerindieni. Amerindieni, deci indienii din Statele Unite. Pieile roșii.
Cristi Bumbenici: Nativii.
Părintele Teologos: Nativii, da. Datorită istoriei și datorită modului în care au fost tratați de către europeni, de către americani, nu au avut din ce să trăiască efectiv. Au ajuns la un moment dat că n-au avut din ce să trăiască și atunci printr-o conjunctură, n-are importanță discuția noastră, li s-a propus să accepte pe teritoriul rezervației lor cazinouri. Pentru că e și rustic și așa mai departe, e frumos. Au acceptat pentru că era o sursă de venit pasiv, adică nu făceau nimic și primeau foarte mulți bani pe tema asta. Dar ce s-a întâmplat? Au început și ei să meargă acolo să joace și la ora asta, căpeteniile lor regretă amarnic și au ieșit chiar pe post. Și chiar am văzut și o filmare și așa mai departe. Regretă amarnic lucrul ăsta că și-au distrus efectiv seminția. De ce? Pentru că această formă de drog cu toate substanțele astea chimice, că am spus de spirala asta adicției, au ajuns să bea foarte mult., au ajuns să se drogheze, au ajuns într-o mulțime de lucruri. Și-au pierdut acea ingenuitate, acea curățenie care era caracteristică pentru amerindieni, pe care o știam oarecum, dacă dorești, din literatura de specialitate. din artă cum s-ar zice.
Măsuri ce trebuie luate
Cristi Bumbenici: Și noi putem observa, dacă vrem să vedem cu atenție, exact același simptome care au apărut chiar dacă undeva de vreo 10 ani putem vorbi despre un fenomen generalizat. Dar iată că sunt 10 ani plini de intensitate. Eu cred că toți suntem responsabili. În primul rând, cei care guvernează această țară. Care este prețul pe care îl plătește poporul român?
Părintele Teologos: Cristi, e dificil pentru guvernanți. Pentru că, de fapt ce înseamnă un joc de noroc? Da, bun, e automatul ăla la care te joci acolo. Da. Dar să nu uitam ca pe celulare, astăzi cineva își poate instala un joc, care nu plătește nimic la stat, se joacă acasă și devine praf și pulbere. Eu știu cazuri de copii care și-au omorât părinții, și-au împușcat părinții – maică-sa o murit, taică-su a ajuns la urgenți din cauza jocurilor. Am făcut un întreg clip pe tema asta. Se numește „Cea mai mare ispită a omului”. Despre jocurile pe calculator, jocurile video. care efectiv duc la niște faze foarte urâte. Deci dacă statul trebuie să facă ceva și trebuie, după părerea mea, este educația. Adică să spună că toate jocurile astea sunt forme de drog. Și sunt făcute în mod special să fie forme de drog. Adică sunt proiectate astfel încât să-l țină pe om dependent acolo.
Deci tu la jocurile respective, tu dacă vorbești de jocuri de noroc, deci asta înseamnă că există și posibilitatea unui câștig. Fraților, nu există! Din punct de vedere matematic – învățați, faceți statistică și așa mai departe – posibilitatea de a câștiga este mult, mult, mult mai mică. Se poate întâmpla una la nu știu cât. Trebuie să știți că este vorba de o curbă exponențială. Deci probabilitatea ca să fie aproape de a câștiga este mare, dar probabilitatea să câștigi într-adevăr este foarte mică. E vorba de o curbă exponențială. Ceva care merge de genul ăsta, știți?
Cristi Bumbenici: Bun, și din punct de vedere duhovnicesc lucrurile cum stau? Pentru că până la urmă pe noi ne interesează mult mai mult ce se întâmplă cu sufletul omului care ajunge să fie dependent iată și de jocurile de noroc.
Părintele Teologos: Da, e clar. Am spus. E o formă de drog. Deci dacă odată, omul dă cu piciorul la tot ceea ce înseamnă persoană, adică da cu piciorul la tot ceea ce înseamna focar de iubire – că persoanele sunt focar de iubire – se simte singur, se simte neîmplinit, își pierde viața, uneori chiar la propriu, dar și ca figură de stil. Și dacă moare în starea asta atunci el în veșnicie va fi într-un sevraj. În veșnicie va dori să joace „la păcănele”, că am înțeles că așa se numește…
Cristi Bumbenici: Generic, se spune păcănele, da.
Efecte duhovnicești și implicarea familiei
Părintele Teologos: Da, la jocurile de noroc, în continuu va dori să joace, dar după moarte bineînțeles nu va mai exista această posibilitate. Și atunci lucrul ăsta îl va chinui încontinuu. Asta este iadul. Iadul, că am spus de foarte multe ori.
Cristi Bumbenici: E foarte bine să repetăm de fiecare dată.
Părintele Teologos: Da, exact. Te rog să mă ierți! Iadul înseamnă dorințele potențate la maxim care nu mai pot fi trăite niciodată. Asta este iadul!
Cristi Bumbenici: Al treilea motiv al întâlnirii noastre de astăzi este consumul de droguri. care, iată și în România, vedem în ultimele săptămâni, brusc, politicienii și persoane care lucrează în instituțiile de forță, care ar fi trebuit să mențină un control cât mai atent asupra acestui fenomen se trezesc ca din somn și se miră uitându-se la alții „vai, ce se petrece la noi în societate!” Îmi aduc aminte discuții de acum 10, 12 chiar 15 ani, cu ofițeri din cadrul brigăzii de crimă organizată mai ales în zona antidrog, care atunci spuneau: „omule, nu avem niciun control. Habar n-aveți cât de extins este acest fenomen!” Vorbim de 12-15 ani. Iată că acum cu toții ne trezim.
Vedem cum, sunt trei săptămâni monitorizate până acum, în care în fiecare zi am avut cel puțin o știre cu un tânăr drogat sau cu o persoană – bărbat sau femeie – prinși drogați la volan sau accident din cauza unui om care a fost drogat și s-au petrecut și drame și crime. Asta în prim plan. Dar consumul de droguri pe orizontală, începând cu clasele gimnaziale…. Deci noi avem consumatori începând cu 10-12 ani. Avem consumatori deja avizați de la 17,18, 20 de ani încolo. România a devenit o piață pentru drogurile scumpe. Este o nebunie pentru că cineva trebuie să păzească societatea asta, dar înainte de acel cineva, toți acești oameni care acum sunt tineri și ei pot reprezenta, Doamne ferește!, generația care poate schimba radical comportamentul nostru, acești tineri au părinți. Părinți, care n-au voie să arate cu degetul către nimeni – nici în sus, nici către profesori….
Părintele Teologos: Păi, asta asta voiam să zic și eu….
Cristi Bumbenici: Iertați-mă!
Familia și acțiunea ei
Părintele Teologos: Asta voiam să spun și eu. Adică nu-i de vină poliția fraților sau mă rog Ministerul de Interne. Sigur, dacă există neglijență sau deficiență asta e treaba lor, să zic așa. Treaba lor… trebuie să se îmbunătățească. Dar principalul lucru, principalii vinovați sunt părinții. Adică trebuie să existe o educație antidrog în familie. Adică nu trebuie să își lase tânărul pradă celularului, tabletei anturajului că „da, se descurcă el, că eu mă duc în Italia să muncesc sau mă duc nu știu unde să fac și așa mai departe.” Nu. Părinții trebuie să se ocupe de tineri și să știe ce se întâmplă. Și mai ales, părinții trebuie să stea să fie iubitori față de copii, astfel încât copilul să se deschidă față de părinți. Să zică: „Mama, tata, mie mi s-au oferit la școală droguri.” Și atunci, părinții nu trebuie să fie agresivi față de copii. Trebuie să spună: „Foarte bine că mi-ai spus.” Numărul unu. Numărul unu: „Foarte bine că mi-ai spus.” Și numărul 2: „Tata, vezi că asta este distructiv. Nu pune mâna. Ferească Dumnezeu!”
Cristi Bumbenici: Să-i explice.
Părintele Teologos: Să explice! Dar întotdeauna să fie părintele dimpreună cu copilul împotriva problemei. Nu, părintele împotriva copilului cu problemele lui. Că atunci se închide, ferească bunul Dumnezeu dacă îl mai găsești. Înțelegi? Foarte dificil. Deci totdeauna părinții trebuie să aibă o atitudine iubitoare și trebuie să stea lângă copii, astfel încât copilul să știe că are siguranță, că are siguranța căminului iubitor în preajma părinților și că părinții îl vor susține. Îl vor susține. Și când spun că părinții îl vor susține nu înseamnă că trebuie să-i facă toate voile. Evident, ca nu. Dar ca orice s-ar întâmpla o să-i explice și dacă o să cadă, o să-l ridice. E foarte important.
Cristi Bumbenici: Noi suntem generația…, noi părinții. Noi, cei din lume. Dumneavoastră sunteți prietenul celor din lume…
Părintele Teologos: Sunt părintele din pădure…
Cristi Bumbenici: Sunteți părintele din pădure care ne ajută pe noi să privim cu luciditate subiecte concrete ale zilei. Și aceasta zi este și a noastră, este și a dumneavoastră pentru că suntem într-o relație simbiotică…
Propunere
Părintele Teologos: Și iartă-mă, puțin! Că tot vorbim de educație. Deci chiar aș dori, nu știu dacă se poate, că am înțeles că au apărut tot felul de materii noi, ar fi foarte bine să fie o materie sau o oră de prevenție a drogurilor. Adică în loc să pună o oră de educație sexuală și așa mai departe, care îi distruge pe tineri, nu se poate pune o oră antidrog? Adică… Înțelegi?
Cristi Bumbenici: Da, iată o idee foarte concretă și simplă!
Părintele Teologos: Da… și tot felul de forme de drog…
Cristi Bumbenici: Să vină dinspre Ministerul Educației sau măcar dinspre părinți – nu din Muntele Athos, dar e bine că vine de aici.
Părintele Teologos: Da…
Omul trebuie să accepte calea salvatoare
Cristi Bumbenici: Vroiam doar să mai faceți un comentariu adăugând, iată, am oferit trei exemple în care omul dacă se regăsește se distruge, se autodistruge: videochat, jocuri de noroc, consum de droguri. Ele merg la pachet. Pentru că foarte ușor și cei care accesează serviciile și cei care le prestează, majoritatea ajung și consumatori de droguri. Cei care sunt împătimiți ai jocurilor de noroc dacă în prima fază sunt doar dependenți de alcool pentru că așa cum foarte bine ați spus pierd din intensitatea stimulului, trec către ceva mai intens și acesta este drogul. Iată cum doar trei slăbiciuni ale noastre îl pot nu doar captiva pe om în sensul captivității, îl închid undeva, îl încapsulează, dar este rețeta sigură către distrugere. Ori noi ca oameni către ce mergem? Ne întoarcem…. Și de fiecare dată cred că este bine să ne întoarcem către elementul de raportare. La ce ne raportăm când discutăm și în acest caz, în această situație? Ne raportăm la Creator, la Dumnezeu. El tot timpul ne arată, fraților, drumul este ăsta. Doar ăsta. Dacă o luați pe arătură, intrați în junglă și vă mănâncă jivinele. Drumul drept este ăsta.
Părintele Teologos: Da, așa este. Dar omul trebuie să accepte. Omul trebuie să accepte această realitate a acestui drum. Pentru că această cale…
Cristi Bumbenici: Scuzați-mă, în direct, v-am scăpat de un țânțar care a produs efecte….
Părintele Teologos: Eh, da… Problema cea mare este că omul nu dorește acest drum. Pentru că acest drum este cărarea strâmtă, cum spune Mântuitorul, adică este presărat cu durere. Omul căzut dorește plăcerea, plăcerea trupească. Înțelegi?
Cristi Bumbenici: Dar el suferă mult mai mult decât un om care acceptă….
Părintele Teologos: Așa este. De ce? Pentru că el caută plăcerea neștiind că această plăcere generează mai multă durere și o durere ascuțită, o durere nenaturală, decât durerea generată de asumarea crucii, durerea generată de o stare normală, de starea omului ortodox, să zic așa. Acolo, ai o durere foarte moale, o durere suportabilă, o durere care provoacă bucurie. Postul, de exemplu. Sau smerenia. Este o formă de durere, dar o formă de durere foarte moale care întărește pe om în sensul bun al cuvântului, îl face nobil și îi dă foarte multa bucurie, foarte multă dragoste. Pe când aici, dacă omul scurtcircuitează drumul către plăcere și caută plăcere acolo unde nu e, adică în trup, asta, datorita faptului ca e vorba de distorsiune, îi provoacă o durere distorsionata, o neîmplinire, provoacă haosul pe care îl vedem la ora asta în lume.
Concluzii
Cristi Bumbenici: Vă mulțumesc și pentru aceste precizări. Ele sunt utile. Sunt informații extrem de necesare pentru iată trei probleme cu care multi din păcate se confruntă. Aș mai spune doar un singur lucru. Aceste podcasturi, aceste interviuri cu dumneavoastră, cu părintele Pimen și cu alți câțiva părinți care au dorit să ne ofere și nouă din preaplinul cunoștințelor lor, anumite lucruri folositoare, au un singur scop: să informeze. Este o informație de care sau pe care, dacă o luați în serios, aveți de câștigat, fiindcă veți realiza într-un timp extrem de scurt care este de fapt prioritatea vieții noastre. Și drumul, parcursul vieții, va fi unul extrem de frumos și simplificat și cu siguranță va fi cel sănătos.
Părintele Teologos: Așa să ajute Bunul Dumnezeu!
Cristi Bumbenici: Doamne ajută! Mulțumim încă o dată!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
