Sfinții Îngeri – p. Teologos

Sfinții Îngeri sunt o prezență vie și constantă în istoria Bisericii și în viața noastră, mai ales în viața oamenilor care sunt mai aproape de Dumnezeu. O să încercăm să vorbim despre aceștia, descriindu-i și prezentând câteva dintre minunile lor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Despre frumusețe

Dumnezeu este frumos, mai frumos decât orice frumusețe pe care o putem exprima prin cuvinte sau o putem simți aici pe pământ. De fapt, asta este fericirea Raiului, să știți: trăirea nemijlocită a frumuseții lui Dumnezeu și trăirea frumuseții Creației lui Dumnezeu.

Trebuie să știți că această frumusețe, această ordine, această armonie, această simetrie este demonstrată și științific și sunt destule cărți foarte bine documentate pe tema asta. De fapt, teorema care s-a dovedit cea mai folositoare în fizica modernă este o teoremă legată de frumusețe, legată de simetrie, legată de armonie și echilibru. Fizicienii moderni o consideră echivalenta teoremei lui Pitagora în fizica modernă. A fost demonstrată de o doamnă matematician, Emmy Noether pe numele ei, în 1915, motiv pentru care îi poartă și numele.

Da, fraților, asta e pentru că Dumnezeu nu creează cu zgârcenie și dezechilibrat. După cum spune la Scriptură, Domnul toate cu înțelepciune le-a făcut. Înțelegeți? Creația este adusă la existență pentru a-L revela pe Dumnezeu, pentru a-L descoperi pe Dumnezeu și pentru a participa la bogăția infinită a frumuseții Acestuia. Din cauza asta, creația reflectă într-o oarecare măsură frumusețea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, această descoperire trebuie să se facă cuiva care poate să înțeleagă, adică unor ființe raționale. Înțelegeți?

Pentru că Dumnezeu este total netrupesc și duhovnicesc, pentru că avem demonstrată teorema simetriei, pentru că avem creație trupească și pentru că este nevoie de ființe raționale cărora să fie revelată prezența lui Dumnezeu, astfel încât acestea să se bucure de El, din cauza asta arătat este că Dumnezeu a creat ființe netrupești și raționale. Avem creație trupească și rațională și trebuie să fie și ființe netrupești și raționale. Simetric.

Îngerii – cine sunt

Acum, ca să fiu perfect exact, să știți că aceste ființe netrupești se numesc astfel în comparație cu grosimea trupului nostru de carne, pentru că în comparație cu Dumnezeu, Cel care este singurul total netrupesc, toți avem trup. La îngeri, spune Sf. Vasile cel Mare că natura acestora este ca fumul.

Cuvântul „înger” vine de la grecescul „άγγελος” care înseamnă „vestitor”. „Αγγελία” în limba greacă înseamnă „veste”, „informație”. „Ευαγγέλειο” – evanghelia, înseamnă, de fapt, „vestea cea bună”. Îngerii au fost numiți astfel pentru că aceștia aduceau totdeauna vești, informații, datorită naturii lor raționale și aceste vești erau foarte puternic impregnate în om pentru că îngerii sunt tipuri de minte, specii de minte și din cauza asta pot să intre în legătură cu mintea umană mult mai bine decât prin simțuri. Înțelegeți?

De fapt, omul a fost creat ca un inel pentru a uni toată creația – și sensibilă și inteligibilă. A fost creat la finalul creației ca un împărat, singura creatură care are chipul lui Dumnezeu și tinde către asemănarea cu Acesta și singura creatură care poate să aibă experiența nemijlocită și a lumii care intră sub simțuri și a lumii care se percepe cu mintea. De fapt, fraților, mintea este organul de simț al lumii inteligibile. Înțelegeți?

Îngeri buni și îngeri răi

O primă clasificare a lumii inteligibile, raționale o împarte pe aceasta în îngeri buni și răi și asta pentru că răul provine din libertatea ființelor raționale, ființelor inteligibile. Răul este încercarea disperată a unui gând neconform cu voia lui Dumnezeu Creatorul, de a ajunge, de a accede la existență. Ăsta este răul. Pentru că Dumnezeu este singurul Creator absolut, în clipa în care o creatură dorește să aducă în existență, să creeze ceva care nu este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci ea introduce distorsiuni în existență, știți, așa ca și cercurile din apă când aruncă cineva o piatră, distorsiuni care se măresc, se măresc până când dispar și creația revine iarăși în echilibru. Precum apa, după ce piatra a dispărut în adânc, ea se liniștește. 

Diavolii

De fapt, să știți că aceasta este marea dramă a diavolului și a celor răuvoitori: faptul că încearcă să aducă în existență răul, fără ca să reușească nimic, în afară de tulburare și chin. Pentru diavoli lucrurile sunt și mai grave pentru că ei sunt în eon sau, în termeni mai laici, sunt în veșnicie, în veac. Desigur că și omul are suflet veșnic, însă acum noi suntem sub trup, sub timp, deci avem posibilitatea schimbării. Lumea îngerească, însă, este supra-temporală însă nu co-eternă cu Dumnezeu care este dincolo de orice – total transcendent. Pentru că îngerii sunt supra-temporali, ei acum nu pot să se schimbe, rămânând pe direcția existențială pe care au ales-o. Chinul veșnic al diavolilor este că ei și-au folosit greșit libertatea alegând să fie împotriva lui Dumnezeu, încercând să-L detroneze.

Problema cea mare aici este faptul că Dumnezeu nu este Cineva cu o putere comparabilă cu diavolii sau cu oricine altcineva. Dumnezeu este Cel ce este – adică dacă te lupți cu Dumnezeu te lupți cu Dătătorul existenței, El însuși fiind mai presus de aceasta. De fapt, diavolul ia puterea ca să existe și să-L lupte pe Dumnezeu tot de la Dumnezeu. Înțelegeți?

Lumea inteligibilă

Că tot vorbim de existență și de continuumul spațiu-timp, trebuie să știm că lumea inteligibilă – adică îngerii buni și răi – a fost creată înainte de lumea sensibilă, adică înainte de lumea materială, care intră sub simțuri. Spun Sfinții Părinți că atunci când la Facere zice că „Dumnezeu a creat cerul și pământul” nu se referă la entitatea albastră pe care o vedem deasupra capului nostru și la pământul pe care stau acum aici, ci se referă la lumea inteligibilă și la lumea sensibilă. De asemenea, asta se vede mai clar în cartea lui Iov acolo unde zice Dumnezeu că atunci când a făcut stelele L-au lăudat toți îngerii; deci îngerii existau deja. Înțelegeți?

Cum acționează diavolul

Desigur că un caz aparte este în Eden atunci când Dumnezeu i-a creat pe oameni, diavolul, șarpele era deja acolo. Poate că vă puneți întrebarea de ce îi spune Scriptura diavolului, șarpe. De ce? Pentru că Scriptura descrie comportamentul, modul de atac al diavolului care este ca un șarpe – adică plin de viclenie, șerpuitor, împletindu-se cu dorințele victimei. Înțelegeți? De fapt, să știți că și cuvântul „diavol” nu definește o specie de îngeri, ci exprimă un comportament. „Διαβάλλω” în limba greacă înseamnă „a calomnia”, „a acuza pe nedrept”. Deci „diavol”, „διάβολος” înseamnă „cel care acuză pe nedrept”, „calomniatorul”, „cel care bagă strâmbe”.

Iago din Shakespeare este o reprezentare foarte bună pentru acest tip de comportament. De asemenea, și dl. Fiodor Dostoevski face unul dintre cele mai reușite portrete ale diavolului în „Frații Karamazov”. Vă recomand să o citiți.

Această viclenie și calomnie se vede evident și în Scriptură în cartea Facerii, când diavolul Îl calomniază pe însuși Dumnezeu, făcându-l egoist și mincinos în fața creaturilor și copiilor Lui preaiubiți adică Adam și Eva. Pe de altă parte, Evei și lui Adam, le-a spus cu viclenie „Da, ok, doriți să fiți ca Dumnezeu, foarte bine, însă o să dobândiți asta dacă mâncați dintr-un pom – adică din (prin) materie – o să ajungeți ca Dumnezeu fără Dumnezeu”.  Înțelegeți distorsiunea? Înșelarea?

Am spus că totdeauna diavolul se amestecă cu dorințele noastre astfel încât să facă distrugerea cât mai mare. Înțelegeți? Omul fiind chipul lui Dumnezeu nu poate să primească răul frontal, ci totdeauna trebuie să fie grefat pe ceva bine. Din cauza asta, totdeauna trebuie să ne păzim mintea și să întrebăm pe cei mai luminați decât noi. Nu trebuie să primim gândurile fără să le cercetăm, ci totdeauna să ne rugăm și să fim trezvitori la conștiința noastră înainte de a începe să discutăm cu gândurile și chiar mai grav, înainte de a mușca un gând, înainte de a cădea de acord cu gândul respectiv pentru că orice greșeală în lumea gândurilor duce la o greșeală în lumea faptelor. Înțelegeți?

Îngerii și oamenii. Mintea

Greșeala lui Adam a fost o catastrofă cosmică și acum lumea sensibilă – adică noi și toată zidirea văzută – se îndreaptă în timp către lumea inteligibilă care este supra-temporală și mai exact către Dumnezeu care se află mai presus de toți și de toate. Trebuie să notăm însă aici că îngerii buni sunt solidari cu noi chiar dacă noi nu le simțim foarte bine prezența din cauza întunecării sufletului nostru, întunecare provocată de păcat. Îngerii sunt tipuri de minți și comunică cu mintea noastră, însă aceasta nu mai poate să deosebească din cauza întunecării sale între sursele de gânduri. După cum știm, sunt mai multe surse de gânduri: gândurile sunt produse de Dumnezeu, sfinți și îngerii buni sau sunt trimise de diavoli sau însăși mintea poate să genereze gânduri. Sunt trei surse de gânduri. Din cauza asta este foarte important să ne păzim mintea, să întrebăm, să ne rugăm și să fim atenți la conștiință, după cum am spus.

Îngeri păzitori

Pentru omul botezat este mult mai simplu pentru că are harul lui Dumnezeu pe dinăuntru care îl ajută, în timp ce omul nebotezat are energie demonică. Dincolo de asta, omul botezat are și un înger păzitor lângă el care îl păzește – de unde și numele – și care îi insuflă gânduri bune. Depinde, desigur, de noi dacă ne ascultăm glasul conștiinței sau nu. Cei nebotezați nu au înger păzitor, din păcate. Bunul Dumnezeu dă însă și pentru aceștia un înger, însă nu pentru fiecare în parte, ca la cei botezați, ci câte unul la fiecare neam. Știm din Sfânta Scriptură că Mihail este îngerul păzitor al evreilor.

Îngerul păzitor este lângă noi și ne urmărește fiecare pas, însă distanța acestuia față de noi și simțirea acțiunilor lui depinde de măsura noastră duhovnicească. Dacă noi dăm drepturi vrăjmașului atunci acesta se depărtează mâhnit, însă nu se descurajează niciodată, ci încearcă să ne ajute toată viața noastră. Chiar dacă îngerii sunt tipuri, specii de minte și deci nu au trup, a îngăduit bunul Dumnezeu ca anumiți oameni să-și vadă îngerul păzitor precum și pe alți îngeri și asta nu numai în cazul sfinților.

Puterea îngerului păzitor

Țin minte cazul unui frate foarte, foarte tânăr care se lupta foarte tare cu o patimă. La un moment dat, însă, a căzut în patima respectivă. Când a fost să-și facă pravila de rugăciune, se ruga cu durere la Dumnezeu și la Maica Domnului ca să-l ierte că el s-a luptat, însă vrăjmașul a fost mai tare și l-a biruit. Atunci vede în vedenie pe îngerul păzitor care îl bate pe diavol, pedepsindu-l. Mi-a plăcut foarte mult această întâmplare simplă pentru că arată că Dumnezeu alege moduri de comunicare la nivelul minții noastre – în cazul de față era vorba de o minte de copil.

În cazul oamenilor sfinți, lucrurile se petrec puțintel altfel – apare mult mai pregnant siguranța. Era în Sfântul Munte un părinte pustnic foarte bătrân cu viață sfântă care a fost găsit de către un vizitator căzut jos pe podea, nemaiputându-se ridica din cauza bătrâneții. După ce vizitatorul îl ajută să se ridice, acesta îl întreabă pe bătrân „Dacă nu veneam eu cine te-ar fi ajutat să te scoli de jos aici în pustietățile acestea?”. Atunci bătrânul răspunde foarte calm că „M-ar fi ajutat îngerul meu păzitor”. Înțelegeți?

Sfântul Dionisie de la Cocliu și o situație din viața sa

Că tot veni vorba, la Colciu, chilia Sf. Gheorghe de la Colciu, unde era Sf. Dionisie, este pe un versant de munte destul de abrupt, iar potecile acolo sunt de fapt mai mult sau pe linia de nivel – cum suntem noi acum. Chiar scurta potecă de la casa principală la chilia Sfântului trece printr-un loc unde este chiar o să zicem mică prăpastie de vreo 10 -15 metri – ceva de genul. Ei, pe vremea când trăia Sf. Dionisie, acesta le zicea ucenicilor, „Măi părinți, puneți o balustradă pe potecă! O să cadă cineva în prăpastie!”. „Da, părinte, binecuvântați!” zic, însă nu se mișcă să împlinească porunca. După ceva timp iarăși le zice Sfântul „Măi, părinți, puneți o balustradă! O să cadă cineva!” – „Da, da! Binecuvântați!”. După iarăși ceva timp, la un moment dat, cum stau părinții pe banca din fața casei principale, uitându-se lung la Sfântul cum mergea șotânc-sotânc pe potecă spre chilia sa, la un moment dat …fuuuuu! Dispare Sfântul în prăpastie!

Părinții se ridică îngroziți de la masă și se blochează. În clipa respectivă se aude de jos din prăpastie: „Da’ nu v-am zis să puneți o balustradă că o să cadă careva în prăpastie!” Acuma, trebuie să știți că oasele bătrânilor monahi sunt foarte, foarte fragile – omul poate să cadă pe locul limpede și să rămână la pat mult timp, dacă nu toată viața. Mai ales dacă ar fi căzut cineva de vârsta Sf. Dionisie de la înălțimea aceea, cred că ar fi murit pe loc. El însă era în picioare, neavând nimic. Când l-au întrebat ce s-a întâmplat, a zis că imediat ce a căzut a simțit două mâini nevăzute care l-au apucat de subsuoară și l-au pus încet-încet în jos. Înțelegeți?

Să nu dorim să vedem îngeri!

Da, fraților, se întâmplă dintr-astea însă să nu doriți să vedeți și voi îngeri sau să aveți astfel de experiențe pentru că atunci o să vă dea diavolul experiențe până când o să vă ducă în înșelări și exaltări de o să vă distrugeți sistemul nervos și o să scandalizați pe toți din jurul vostru sau o să vă faceți de râs în ultimul hal.

Cinstirea îngerului păzitor

Fraților, noi trebuie să ne rugăm și să facem tot posibilul să-i odihnim pe sfinții îngeri, mai ales pe îngerul nostru păzitor. Trebuie să ne rugăm, da… Desigur că există și „Înger, îngerașul meu” pentru copii, există și o rugăciune numită rugăciunea către îngerul păzitor – se citește sau separat sau în slujbă – însă omul poate să și improvizeze și dacă omul o face din inimă atunci îngerul păzitor ajută.

Țin minte pe un frate care la un hram mare s-a ostenit foarte mult și era foarte, foarte obosit – era precum bateria, săracul. Stătea în picioare lângă o icoană a Sf. Arhanghel Gavriil și a zis cu toată ființa sa în mintea sa „Înger, îngerașul meu care mi te-a dat Dumnezeu, ajută-mă pe mine, că nu mai pot!” și în dată i s-au umplut toate bateriile, a dispărut toată starea aceea de sfârșeală și oboseală cruntă și era fresh ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Să știți că sfinții îngeri ajută. Sunt foarte drăgălași și iubitori!

Da, fraților, dacă omul se dedică total lui Dumnezeu și face ce poate atunci și Dumnezeu cu Sfinții și Îngerii Lui va face ce poate. Și când spun că „face ce poate” nu zic fraților să facă lucruri mărețe, ci efectiv ce poate.

Un caz cu îngeri

Îmi amintesc acum de un alt caz, când un părinte a luat binecuvântare de la o mănăstire să ia o chilie părăsită cu hramul Sfinții Arhangheli. Când a ajuns la chilie, era deja seară și la lumina care mai rămăsese, a început să facă curat prin molozul și plantația care năpădiseră anumite părți ale casei. Cum curăța molozul, a găsit în praful de pe jos o mică icoană de hârtie cu Sf. Arhanghel Mihail. A luat-o, a șters-o de praf și a țintuit-o de ușa paraclisului chiliei. Când s-a înnoptat, s-a dus să se culce. Nu a apucat să doarmă bine că a auzit în noaptea neagră zgomot de clopoței ca de cădelniță. Părintele s-a cam speriat puțintel pentru că știa că e singur în pustie. Se scoală și se uită neliniștit în jur și își dă seama că zgomotul provine din paraclis. Când s-a apropiat cu atenție de paraclis vede înăuntru o lumină extraordinar de frumoasă. Când intră vede siderat pe Sf. Arhanghel Mihail cum tămâiază calm și cu evlavie toată biserica. Părintele rămâne cu gura căscată și Sf. Arhanghel îi zice: „M-ai cinstit, te cinstesc!”. Înțelegeți?

Îngerii ne slujesc

Îngerii sunt duhuri slujitoare pentru noi, cei care vom moșteni mântuirea, înfierea. Îngerii nu sunt fii ai lui Dumnezeu după har. Cu toate că ei doresc această înfiere, ei nu ne invidiază, ci – din contră – ne ajută, după cum ați văzut din exemplele pe care le-am dat. 

De fapt, trebuie să știți că planeta noastră, fraților, este ca o arenă cosmică în care noi oamenii ne luptăm cu răul, rău care întâi de toate să găsește în noi, ne luptăm ca niște gladiatori încercând să devenim mai buni, luptă la care toată oastea cerească, îngerii dimpreună cu sfinții și cu Dumnezeu se uită la noi și fac tot posibilul să ne ajute, fără însă să ne calce în picioare libertatea. În clipa în care unul dintre noi se întoarce de la păcatul său, în clipa în care învinge cineva o patimă, o neputință, o distorsiune – în clipa respectivă se face o bucurie imensă în cer, o bucurie incomparabil mai mare decât cea de pe stadioane atunci când un atlet ia medalia de aur sau o echipă câștigă titlul mondial. 

Bucuria aceasta depășește cu mult toate bucuriile pe care le-am cunoscut aici pe pământ și ca intensitate și ca număr al celor care se bucură, pentru că trebuie să știți că oștile îngerești sunt formate dintr-un număr imens de îngeri – Sfinții Părinți zic că acest număr nu poate fi numărat.

Cetele îngerești

Acum că tot vorbim de oștile cerești, trebuie să știm că sunt mai multe cete îngerești, adică mai multe specii de minți. Există o organizare, să zic așa. Sfinții Părinți, care se bazează pe Sf. Dionisie Areopagitul, spun că sunt 9 cete îngerești, adică 9 tipuri de minți grupate la rândul lor în câte 3 triade de câte 3. Ceea ce este foarte important pentru noi este faptul că fiecare ceată primește luminarea de la ceata imediat superioară ei precum și de la Dumnezeu și că fiecare ceată și fiecare înger se află în continuă mișcare spre această lumină.

Ca să vă imaginați cum este această mișcare, imaginați-vă pe Dumnezeu ca o imensă coloană de lumină în centru, iar prima ceată, adică serafimii, că se mișcă pe o spirală în sus ca o elice conică – așa ca un tirbușon sau ca o scară în spirală care este din ce în ce mai strânsă de coloana de lumină pe care este Dumnezeu pentru că serafimii se apropie din ce în ce mai mult de Dumnezeu, după cum spuneam. Celelalte cete urmează aceeași traiectorie de majestuoasă elice conică și astfel văd și lumina înțelegătoare adică primesc cunoștința și de la Dumnezeu pe cât le este cu putință direct și restul filtrată de ceata superioară. Pentru că ceata superioară filtrează această lumină de la Dumnezeu, această înțelegere, precum niște lentile inteligente care explică știința, lumina pentru ceata imediat inferioară. Înțelegeți? Ceva fenomenal de frumos.

Serafimii

Am spus că prima ceată, cea mai aproape de Dumnezeu sunt serafimii. Pentru că Dumnezeu este iubire, prima ceată sunt Serafimii și au capacitatea cea mai mare de iubire dintre toți îngerii. Ceata cea mai iubitoare. Sunt plini de focul dragostei, ei aprind pe oameni cu focul dumnezeieştii dragoste și sunt sursele de dragoste după Dumnezeu, după cum le arată şi numele. Nu știu dacă știți, în ebraică „Serafim” înseamnă „cel ce aprinde” sau „încălzeşte”. După cum scrie la profestul Isaia, ei au șase aripi: cu două își acoperă fețele, cu două picioarele, iar cu două zboară. Cele două cu care își acoperă fețele simbolizează respectul lor iubitor față de superioritatea iubitoare a dumnezeirii în fața Căreia stau. Din respect și dragoste. Cel două cu care își acoperă picioarele arată faptul că se feresc de legătura cu cele de jos care le-ar putea distrage din zborul iubirii către Dumnezeu, iar cu cele două cu care zboară arată întrariparea iubirii lor totale față de Dumnezeu. Caracteristic comportamentului serafimic este doxologia către Dumnezeu din toată ființa lor – adică strigând, după cum zice Scriptura și asta o fac din dragostea lor care arde. Ei sunt cei care strigă unul către altul și către toți: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!”

Heruvimii

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decât alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adâncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de „Heruvim” se tâlcuieşte „multă înţelegere” sau „revărsare de înţelepciune”. Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu. Heruvimii au și ei aripi, după cum ni se spune în Scriptură, însă diferența lor distinctivă este că au toate părțile corpului lor pline de ochi, semn al cunoașterii. Cunosc, văd.

Dincolo de asta, tot Scriptura ne spune că au și roți ca semn al modului ciclic de învățare prin care cineva acumulează noi învățături după care le sedimentează și le analizează, el înțeleg,  punându-le în final memoria sa. După aceasta apare în modul ciclic al învățării, o nouă acumulare de învățături. Foarte semnificativ în acest context este faptul că heruvimii sunt foarte simpli, nevinovați, nepătimași ca niște copii nepăcătoși, fraților. Nu e vorba de o cunoștință rea, ci de o cunoștință curată. Înțelegeți? Heruvimul care a căzut, acela era malefic, adică Lucifer. Înțelegeți?

De asemenea, heruvimii au un fel de mâini omenești, semn al acțiunii, al înțelepciunii aplicate, ieșite din sfera speculațiilor și cunoștințelor abstracte.

Tronurile sau Scaunele

Cei care încheie triada superioară a cetelor îngerești sunt Tronurile sau Scaunele. Se numesc astfel pentru că această ceată, această specie de minte are proprietatea de a odihni în ea harul lui Dumnezeu. Se spune în vorbirea curentă că Dumnezeu cel gânditor se odihnește pe acest tip de minte ca pe un Tron înțelegător, însă desigur este vorba de energia Sa necreată, adică de harul Său care se manifestă în multe feluri, pentru că numai harismele se pot odihni în creaturi, ființa lui Dumnezeu fiind prin definiție necuprinsă.

Domniile

Triada de mijloc începe cu Domniile, care se caracterizează prin faptul că domnesc peste ceilalți îngeri și mai ales peste răutate. Sunt sursa autocontrolului și a stăpânirii în sensul bun al cuvântului. Ei revarsă oamenilor care sunt puşi de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună înţelegere şi a iconomiei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările, comunitățile încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpânească simţirile, să nu mai fie aserviți şi să-şi stăpânescă patimile haotice și degradante, astfel încât să își poată spune trupul duhului. Înțelegeți?

Puterile sau Virtuțile

După aceea vin Puterile sau Virtuțile care se numesc astfel pentru că împlinesc voia cea tare și puternică a lui Dumnezeu fără ezitare și fără șovăire. Au putere asupra întregii creații și dau și oamenilor din această putere, care în principal se manifestă prin darurile proorociei și a facerii de minuni iar, pe de altă parte, le dă oamenilor și marea putere, harismă a răbdării în necazuri. Trebuie menționat aici că atunci când Dumnezeu îngăduie ceva sau pare că este învins, o face aceasta de bună voie, fraților, și nu că puterea Sa este învinsă de o forță oarecare. Înțelegeți? Dumnezeu este atotputernic și asta pentru că Dumnezeu este pur existențial – adică însăși existența și puterea acelei forțe care îl luptă pe Dumnezeu provin tot din Dumnezeu care este mai presus de toate. Puterile sau Virtuțile se disting întâi de toate prin curajul neabătut, neclintit în împlinirea voii lui Dumnezeu. Adică nu stau la discuții, fraților. Înțelegeți?

Stăpâniile

Triada de mijloc se închide cu Stăpâniile care se disting prin faptul că prin excelență au stăpânire asupra diavolilor și îi scot pe oameni să nu cadă în ispitele acestora. Desigur, însă, că și omul trebuie să fie deschis, să fie smerit și să ceară ajutorul.

Începătoriile

Prima ceată din triada de jos sunt Începătoriile care reprezintă principiul suveranității, a conducerii locale. Seamănă cu Domniile, însă nu este vorba atât de autocontrol și domnia ca și stare interioară duhovnicească, ci mai degrabă ca și exercitare a puterii concrete exterioare. Înțelegeți? Desigur că nu vorbim de tiranie aici pentru că sunt îngerii lui Dumnezeu cel perfect iubitor. De fapt, acești îngeri își exercită puterea tocmai pentru a păstra caracterul duhovnicesc al puterii în oamenii duhovnicești și a nu-i lăsa pe aceștia să devină tirani. De fapt, tirania provine din ateism, din închiderea față de îngeri și față de Dumnezeu. Trebuie să știți că acest caracter de stăpânire la această ceată apare și datorită faptului că această ultimă triadă este cea mai apropiată de noi, de oameni. 

Arhanghelii

După începătorii, arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi prorociile cele înalte oamenilor, înainte-vederea, lucruri de genul ăsta. Sfântul Grigorie Dialogul zice că Arhanghelii sunt cei care înmulţesc sfânta credință între oameni și descoperă tainele credinței și ale Sfintei Scripturi. Prin ei, oamenii primesc darurile de mai sus; arhanghelii sunt cei care comunică. „Arhanghel” înseamnă întâi-stătătorii îngerilor și această ceată este numită astfel pentru că sunt mai presus de ultima ceată, adică mai presus de îngeri. Înțelegeți?

Îngerii

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, unitate și bună cuviință făcând tot timpul voia lui Dumnezeu. Pentru că interacționează foarte des cu oamenii, începând de la gândul bun și terminând cu apariții, numele acestei cete se extinde la toate celelalte cete care și acestea, cu toate că sunt specii diferite de minți, sunt numite la general tot „îngeri”. Este o inexactitate lingvistică ce se întâlnește la oameni. De exemplu, de multe ori spunem Anglia când, de fapt, dorim să spunem Regatul Unit al Marii Britanii. Adică numele unei părți se extinde la întreg. De ce? Pentru că Anglia este cea mai cunoscută țară din acest regat.

Legat tot de aceste inexactități, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil foarte probabil că nu sunt arhangheli – adică a 2-a cea mai de jos ceată – ci sunt arhangheli care în greacă, după cum spuneam, înseamnă întâi-stătătorii îngerilor, adică sunt ca specie, serafimi. Părerile însă aici diferă puțin!

Concluzie și îndemnuri

Fraților, să ne rugăm cu smerenie lui Dumnezeu și Sfinților Îngeri să ne ajute și să nu avem curiozitatea să aflăm cu ce tip de înger am interacționat sau să încercăm să aflăm tot felul de lucruri senzaționale despre lumea îngerească, citind sau ascultând tot felul de materiale apocrife sau ezoterice dubioase pe care Biserica le-a scos din învățătura ei. Fraților, dacă ne amestecăm cu încredere în sine în aceste zone, ne vom adânci în niște labirinturi foarte periculoase din care cu greu vom mai ieși pentru că și diavolul se poate preface în înger de lumină încercând să înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși. Fraților, este mult mai bine să fim smeriți și să ne concentrăm pe Hristos, pe ascultarea de conducătorul duhovnicesc și pe programul nostru ascetic constant și atunci îi vom cunoaște pe îngeri din experiență.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!