Ascultați un scurt și frumos cuvânt al IPS Atanasie de Limassol care ne dovedește că lucrurile duhovnicești nu sunt așa cum par la prima vedere. Dacă o avem, Credința este o vedere mai bună decât cea a ochilor trupești.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Prima dată când am fost în Sfântul Munte, în ΄76, am mers la o mănăstire de acolo, mănăstirea Dionisiu, cei care ați fost o știți, o mănăstire foarte îngustă, construită foarte îngust. Și biserica era întunecată, erau și primele zile în care mă aflam în Sfântul Munte ca student, vizitator. Am ajuns acolo după-amiaza, pe jos. Am ajuns la ora vecerniei, apoi am mers la trapeză, la pavecerniță și era aproape întuneric. Bisericile mănăstirilor erau și ele întunecate, înăuntru nu era curent electric, candelele dădeau foarte puțină lumină, era întuneric aproape complet.
Era încă în ’76, atunci începea această renaștere, să spunem așa, din punct de vedere omenesc, a Sfântului Munte, adică începeau să vină tineri, dar unele mănăstiri nu aveau încă tineri, aveau mulți bătrâni și acolo, la mănăstire, erau vreo treizeci de bătrânei. Bătrâni, vreau să spun cu vârste de la cincizeci de ani până la o sută. La pavecerniță eram într-un colț, într-un paraclis închinat Maicii Domnului. În acea perioadă începusem să mă gândesc la monahism, dacă să mă fac călugăr, să rămân în Sfântul Munte, să nu rămân… Mă gândeam, dar când îi vedeam pe acești călugări mă cuprindea disperarea, deprimarea fiindcă îi vedeam așa, tăcuți, cufundați acolo, în stranele călugărești, în strane, în întuneric, negri, cu un fes călugăresc și ziceam în sinea mea: „Maica Precista, să vin și eu aici și să ajung așa?!”. Ei sunt ca niște morți, acești oameni sunt morți. Cu adevărat așa mi se păreau, parcă vedeam o biserică plină de sicrie, cu cadavre înăuntru, cu moaște, cum să vă zic. Era un sentiment foarte neplăcut. În nici un caz, mi-am zis, nu voi mai călca pe aici. Aceștia sunt morți, cu adevărat morți. Și citeau încet, încet, bătrâneii…
Un călugăr, relativ tânăr pe atunci, ca mine era, de șaptesprezece- optsprezece ani, aprindea candelele în biserică – acest călugăr este și acum la mănăstire, trăiește până în ziua de azi, însă, desigur, nu vă voi spune numele lui. Eu, afundat în gânduri acolo, în spate, acest călugăr nu mă cunoștea, nu vorbisem cu el până atunci – și eu eram foarte prins de acest gând, îmi simțeam capul greu – și călugărul acesta vine direct la mine, cel care aprindea mai înainte candelele, cu lumânarea în mână și zice, mă prinde așa, mă bate pe umăr, și îmi spune: „Uite, să nu privești lucrurile în mod exterior. Toți cei pe care îi vezi aici nu sunt morți, trăiesc în veci, toți sunt vii, dar privește-i cu alți ochi, cu ochii credinței!”. Zice: „Nu ai auzit că Hristos a zis «Cine crede în mine nu va muri, ci va fi viu!»?”
În acel moment nu am realizat ce îmi spunea. Și îmi ziceam: „Of, de unde a mai apărut și el, nu îmi sunt de ajuns gândurile mele? Are chef de predică acum?!” Când a plecat, desigur, am conștientizat că mi-a spus tot ce eu gândeam! În acel moment nu am realizat. Într-adevăr, privind retrospectiv, desigur, când a venit timpul să merg și eu acolo, când m-am aflat în Sfântul Munte ca monah, atunci mi-am dat seama că aceste lucruri nu sunt așa cum par.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comment
Ce frumos…ar fi să fiu și eu moartă pentru lume …dar vie întru Hristos, pentru Hristos și pentru lume!
Ce greu este să-mi trăiesc propriul meu iad, încă de aici…de pe pământ!
Raiul există!!!
Doar că eu m-am depărtat de Dumnezeu datorită faptului că sunt zilnic mânioasă…și mă lupt să nu mai fiu.
Cer milă la Dumnezeu pentru mine și pentru toți acei care sărăcuții trăiesc și mor in mânie…mate pagubă!
Vă rog să mă iertați Părinți Sfințiți!
Măicuța Domnului să vă ocrotească și să vă dăruiască Veșnicia Bunului Dumnezeu!
Cum ar spune Parintele, Curaj. Si eu am o fire mai critica, la tot ce se intampla in lume e cam greu sa fii vesel zilele acestea. Daca imi permit sa va sfatuiesc, retrageti-va cateva zile unde va este bine, unora le e bine singuri in natura, altii inconjurati de prieteni ce le schimba starea, sau chiar la o manastire in tara poate cateva zile, daca va permite timpul, le mai ajutati pe maici, aveti programul lor. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti. Cu siguranta nu dau sfaturi din experienta mea, ci din ceea ce cred ca ar fi o solutie, asa ca luati-le doar ca pe niste sfaturi. Doamne ajuta
Bogdaproste!
Am copii la școală și un soț cu multe probleme…și părinți bătrâni ce mă au doar pe mine.
Doresc să merg la o mănăstire pentru puțin …dar… rămân cu Dorul!
Și așa… aștept cu speranța că Dumnezeu nu mă va lăsa să mor in mânie…o stare foarte urâtă.
Nu o doresc nici măcar dușmanilor mei.Nu mai am răbdare cu aproapele meu.
Sunt foarte obosită și speriată de tot ce se întâmplă și timp pentru sufletul meu este tot mai puțin sau deloc.
Mă hrăneam cu Rugăciunea dar…nu știu să lupt cu mânia și îmi vin avalanșă ispitele…
Doar un firicel de apă mai este.
Vă mulțumesc din inimă pentru sfat și Bunul Dumnezeu să dăruiască Bucurii!
Amin.Amin.Amin.
Nu stiu exact ce probleme are sotul dvs, cati ani au copiii sau cat de bolnavi va sunt parintii, dar macar 3 zile v-ar trebui, altfel exista riscul de burn-out, cum ar spune englezii, in romana nu stiu, ca e mai mult decat epuizare, si psihica si fizica. Daca va imbolnaviti si dvs, cine ii va ajuta? Cumva mai incercati sa delegati la vreo matusa, prietena, sora sau ceva 3 zile si mergeti la o manastire aproape, as spune eu. Sau ceva in timpul zilei, cateva ore macar, daca aveti prin apropiere. Dupa cum imi spuneti, cred ca va puteti imbolnavi, ori ficat, ori bila ori Doamne fereste depresie
Bunul Dumnezeu să ajute pe toată lumea și să mă ajute și pe mine!
Adevărul este că doresc o săptămână… atât cred că ar fi de ajuns… să fiu la o mănăstire ,unde sunt Sfinte Liturghii și Liturghie de noapte … adică,luni miercuri și vineri noapte și mai sunt Dezlegările Sfântului Vasile Cel Mare,post și Sfânta Împărtășanie, dacă primesc dar de la Dumnezeu și așa cred că aș primi aripi chiar dacă am cinzeci de ani și copii la bătrânețe
Și mă încarc atunci când fac treabă la mănăstire și nu mă pierd în discuții fără rost .
Dacă ar cunoaște lumea cât este de frumoasă tăcerea și Rugăciunea și mai ales să fii în apropierea unor oameni ai Lui Dumnezeu,atunci ar fi Raiul pe Pământ!
La mine acasă dacă toți patru am fi rugători și cu iubire mare de Dumnezeu,sigur nu ar mai fi atâta nemulțumire,neascultare și mânia nu ar incapea între noi.
Vă mulțumesc pentru dragoste!
Dumnezeu să vă iubească scumpă doamnă!
Bună ziua ! As dori sa va fac o sugestie , daca se poate și îmi permiteți. In cimitirul Adormirea Maicii Domnului din București, pe Calea Giulești , exista moaștele Sfântului Ilie Lăcătușul. Nu este canonizat (încă ), dar oamenii ,în inimile lor, l-au canonizat. Nu există sa nu fie măcar 50 de persoane , de fiecare data când i se deschide capela. Nu e întotdeauna deschisă. Doar joia, sâmbăta și duminica și în zi de mare sărbătoare. Până la ora 16 sau 17. Depinde și de vreme. Acatistul lui a fost scris cu binecuvantarea sfântului Iustin Pârvu. Am fost la Sfântul Ilie Lăcătușul și eu pentru prima dată zilele trecute. La fel ca dvs am și eu multe pe cap, având 4 copii. Dar în ziua aceea, când am fost la Sfântul Ilie, parcă pluteam, aveam multă bucurie în suflet și am ajuns parcă aduși de mână ( am fost și cu soțul și cu copiii). Nici nu se ajunge greu. Dacă sunteți din București, vă veți descurca. Luați tramvaiul 41 până la Crângași și de acolo 9 stații cu 162 și 163 ( o statie după institutul Pasteur ). Unde este capela vă veți da seama după numărul mare de oameni care așteaptă la coadă să intre. Aduce multa bucurie, pace în inimă. Eu am 3 hernii la spate și aproape că nu mai puteam să mă mișc , eram înțepenită cu totul. Și o gastrita destul de urâtă. Și mi le-a vindecat cam pe jumate. Pe loc.
Și mai este și la biserica Sapienții părintele Constantin Sârbu, acum descoperit cu moaștele întregi și binemirositoare.
Sper sa va fie de folos !
Nu îmi mulțumiți, poate sa ma iertați, ca poate uneori v-am judecat, pe când eu habar nu aveam prin ce treceți, mi se părea ca vreți sa pareti mai evlavioasa, eu în întunecimea mintii mele. Și eu ma lupt cu aceleași ispite, ba chiar mai mari. Sa va ajute Dumnezeu, nu știu cu ce v-aș putea ajuta, dar sper sa reușiți sa aveți aceasta săptămâna de liniște. Doamne ajuta
Video obligatoriu pentru toata lumea si mai mult, pentru IT-isti.
Din acest an copiii de clasa XI sunt obligați de stat sa invețe istoria evreilkr si a holocaustului, in timp ce orele de istorie nationala nu mai exista.
Parinte Teologos, vă rog frumos să ne dați o părere despre impasul in care ne aflam ca neam, fiindca suntem o tară ocupată de evrei. Ce am putea face? Aș aprecia un raspuns pe email; eu am 57 de ani și sunt o ratată din toate punctele de vedere: ca mamă, ca sotie, ca om.
Va multumesc din suflet!
https://youtube.com/watch?v=dq_GFIBaG3UL