Ascultați un frumos material bazat pe o cuvântare a părintelui Serafim Rose în care ni se vorbește de ortodoxia din trecut și din prezent și despre faptul că ortodoxia este un mod de viață și nu o învățătură sterilă.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Material bazat pe cuvântarea Părintelui Serafim Rose, în amintirea sa.
În secolele trecute, de exemplu în sec. al XIX-lea, în Rusia, viziunea ortodoxă asupra lumii era o parte importantă a vieții ortodoxe și era susținută de viața din jurul ei. Nu era nevoie nici măcar să se vorbească despre ea ca fiind un lucru separat. Trăiai Ortodoxia în armonie cu societatea ortodoxă din jur și aveai o viziune ortodoxă asupra lumii, oferită de Biserică și societate. În multe țări, guvernul însuși a mărturisit Ortodoxia. Era centrul funcțiilor publice și regele sau conducătorul însuși era, din punct de vedere istoric, primul laic ortodox cu responsabilitatea de a da un exemplul creștin tuturor celor supuși.
Fiecare oraș avea biserici ortodoxe și multe dintre ele aveau slujbe zilnic, dimineața și seara. Existau mănăstiri în toate marile orașe, în multe orașe, în afara orașelor și în zona rurală, în deșerturi și pustietăți. În Rusia, existau mai mult de 1.000 de mănăstiri organizate oficial, în plus față de alte grupuri mai puțin oficiale. Monahismul era o parte acceptată a vieții. Majoritatea familiilor, de fapt, aveau, undeva în mănăstiri, o soră sau un frate, un unchi, bunic, văr sau pe cineva care era călugăr sau călugăriță, pe lângă toate celelalte exemple de viață ortodoxă – oameni care au rătăcit din mănăstire în mănăstire și nebuni pentru Hristos.
Întregul mod de viață a fost străbătut de diverse tipuri de oameni ortodocși dintre care, desigur, monahismul era în centru. Obiceiurile ortodoxe făceau parte din viața de zi cu zi. Majoritatea cărților, care erau de obicei citite, erau ortodoxe. Viața de zi cu zi însăși era dificilă pentru cei mai mulți oameni. Ei trebuiau să muncească din greu pentru a supraviețui. Speranța de viață nu era foarte mare. Moartea era o realitate frecventă.
Toate acestea au întărit învățătura Bisericii despre realitatea și apropierea lumii de dincolo. Trăind o viață ortodoxă în asemenea circumstanțe era cu adevărat același lucru cu a avea o viziune ortodoxă și nu prea era nevoie de discuții despre asta.
Astăzi, pe de altă parte, toate acestea s-au schimbat. Ortodoxia noastră este o mică insulă în mijlocul unei lumi care funcționează pe principii total diferite și în fiecare zi aceste principii se schimbă în rău, făcându-ne din ce în ce mai înstrăinați de ea. Mulți oameni sunt tentați să-și împartă viața în două categorii bine separate: viața de zi cu zi, trăită la muncă, cu prietenii lumești și cu treburile noastre lumești, și Ortodoxia, pe care o trăim duminica și în alte momente ale săptămânii, atunci când avem timp pentru ea. Dar viziunea asupra lumii a unei asemenea persoane, dacă o privești îndeaproape, este de multe ori o combinație ciudată de valori creștine și valorile lumești, care chiar nu se amestecă.
Scopul acestei expuneri este de a vedea cum oamenii de astăzi pot începe să-și facă viziunea asupra lumii mai dintr-o bucată, să o facă să devină o întreagă viziune ortodoxă.
Ortodoxia este viață! Dacă nu trăim Ortodoxia, pur și simplu nu suntem ortodocși, indiferent ce convingeri formale am putea avea. Viața în lumea noastră contemporană a devenit foarte artificială, foarte incertă, foarte confuză. Ortodoxia, este adevărat, are o viață proprie. Dar nici nu este foarte departe de viața lumii din jurul ei și astfel viața creștinului ortodox, chiar și atunci când este cu adevărat ortodox, nu poate să nu reflecte asta cumva. Un fel de nesiguranță și confuzie a pătruns și în viața ortodoxă din vremurile noastre.
În această expunere vom încerca să privim viața contemporană și apoi viața ortodoxă, pentru a vedea cum mai bine am putea să ne împlinim misiunea noastră creștină de a duce o viață dincolo de lumesc în aceste vremuri destul de înfricoșătoare și de a avea o viziune creștin-ortodoxă asupra întregii viețuiri de astăzi, care să ne permită să supraviețuim acestor vremuri, păstrându-ne credința intactă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Oamenii de rând simt ortodoxia, pericolul îmi pare rău să spun, vine prin anvoanele care vor control,influența și supunere în loc sa ajute pe oamenii sa se se îndrepte cu sfiala și sinceritate spre Dumnezeu.
Subiectul e mult mai complex, asa cum spunea părintele, speranța de viata era mica, Dumnezeu era unicul medicament în anumite probleme. Informația era iar redusa și poziția Bisericii era ft puternica,prea puternica văzând ce au făcut unii cu aceasta putere. Acum întrebarea e ce vrea Dumnezeu de la noi, frica sau iubire? Acum când știi ca sunt atâtea religii, secte, când stiinta, prost înțeleasă, vindeca niște boli, cu adevărat alegi sa îl iubești pe Dumnezeu, aproape necondiționat. Consider ca acea credință din trecut, era condiționată, pe când acum îl putem iubi pe Dumnezeu necondiționat. Vorba vine, ca tot oameni suntem.
Sărut mâna, părinte. Un mare sfânt contemporan drag mie, Sf. Serafim Rose, probabil primul sfânt cuvios american. Poate o să postați și ceea ce spunea Sf. Serafim Rose despre Ortodoxia inimii, dar și de faptul că dacă oamenii nu vor trăi credința creștin-ortodoxă în viața lor, doar cunoștințele teoretice fără o trăire a credinței ortodoxe nu îi vor ajuta (pe oameni) să îl recunoască ca și Antihrist atunci când va veni.