Simplitatea, viclenia, tinerii, profesorii – p. Teologos

Astăzi asistăm la o mare dramă în societate: prețuim viclenia și disprețuim simplitatea. Da, într-adevăr, este o mare dramă și aceasta este una din principalele surse ale nefericirii noastre. Trebuie să învățăm iarăși puterea simplității, puterea de a iubi curat, de a avansa ca societate.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Simplitatea lui Adam, simplitatea copiilor

Mă gândesc acum la faptul că cei mici, copiii au ca primă însușire simplitatea nealterată și netulburată de gânduri, simplitate pe care a avut-o Adam înainte de cădere. Vedeți că Adam în această simplitate nu a fost tulburat nici de goliciunea trupului, nici a sufletului și nici urâțenia trupului și nici a sufletului – care acestea au apărut după căderea lui Adam, adică după ce Adam a avut experiența cunoașterii viclene, cunoașterii luciferice, cunoașterii fără Dumnezeu și asta prin plecarea harului. Înțelegeți?

Desigur, că bună și fericită este și simplitatea care se află în unii prin fire – care sunt ca niște copii mici – însă nu e ca cea care a fost izbăvită de viclenie prin dureri și sudori. Simplitatea din fire este ca un scut și acoperământ al omului în fața multitudinii de patimi, dacă bineînțeles omul se ține de simplitatea asta. Este de fapt analoagă cu starea lui Adam din rai înainte de cădere. Spun Sfinții Părinți că Adam era curat ca un copil mic, însă nu avea experiență. Din cauza asta diavolul l-a amăgit, oferindu-i ceva care putea să-l scoată din această stare de simplitate și anume i-a oferit posibilitatea iluzorie de a scurtcircuita drumul către dumnezeire prin cunoașterea luciferică. Înțelegeți?

Verificarea

Adam neavând experiență, trebuia să întrebe pe Părintele său, pe Tatăl său cel din ceruri și să zică: Doamne, e bine ce îmi propune necunoscutul acesta, e bine ce îmi propune șarpele? Dacă Adam l-ar fi întrebat pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu l-ar fi ajutat, însă Adam a făcut după cum i-a puiat mintea fără să se gândească la urmări și fără să întrebe pe Domnul Care avea o experiență mult mai mare decât el. Dacă se gândea puțin mai critic și zicea „măi, dacă mănânc eu dintr-un pom ajung ca Dumnezeu? Parcă Dumnezeu a zis altceva. Ia, să verific ce-mi zice șarpele, nu carele cumva să fie o capcană, să fie un fake-news, o minciună.” Dacă făcea asta, atunci Adam ar fi scăpat. Din păcate, Adam a ales singurătatea neascultării, fiind încrezător în puterile sale, la fel ca și tinerii de astăzi. Înțelegeți? Și de atunci până astăzi așa mor pe frontul veșniciei toți tinerii fără nume care se încred în ce le șoptește tatăl minciunii pierzându-și astfel veșnicia. Înțelegeți?

De fapt, din această simplitate fără experiență omul poate să ajungă la înțelepciune prin ascultare desăvârșită de Dumnezeu sau, dacă nu a reușit să țină această ascultare, atunci prin pocăință se poate ajunge la înțelepciune.

Simplitatea ca harismă dobândită

Simplitatea izbăvită de viclenie este pricina celei mai înalte smerite cugetări pentru că omul a trecut prin multe și știe din experiență că trebuie să asculte de cei care au o și mai mare experiență decât el și întâi de toate de Dumnezeu.

Desigur că plata simplității de caracter este mare. Cu mult mai presus este, însă, plata simplității ca harismă pentru că aceasta este mai mult decât nesfârșită decât cea de dinainte și asta vine, oricum am întoarce-o, prin ascultare de către cei pe care îi validează Dumnezeu în fața noastră, după cum am spus.

Din cauza asta este foarte importantă ascultarea – mai ales, în cazul tinerilor. Acuma, trebuie să știm că tinerii nu sunt reduși mintal – din contră, fraților. Punctul lor slab este, după cum spuneam, că nu au experiență. Aici duhovnicul și părinții și profesorii sunt esențiali NU atât pentru că le dau de mâncare – desigur că și asta – ci pentru că le transmit experiență. Înțelegeți?

Situația contemporană – educarea copiilor

Problema cea mare astăzi este tocmai la părinți pentru că își lasă copiii să mănânce din pomul interzis, din pomul cunoașterii binelui și a răului și astfel cu moarte vor muri. Astăzi acest pom este alcătuit întâi de toate de ecrane prin care vine această cunoaștere luciferică, o cunoaștere ruptă de Dumnezeu, o cunoaștere mortală, o cunoaștere care nu tămăduiește patimile și problemele umane ci, dimpotrivă, le amplifică. Tinerii lăsați pradă atracției pseudoștiinței internetului se rup de părinți și se aventurează în această călătorie fără știință, încercând – cred ei – să afle cunoștința desăvârșită, adică pentru aflarea lui Dumnezeu.

Fraților, internetul și ecranele nu sunt deloc un mediu propice pentru a afla cunoștința desăvârșită, chiar dacă Dumnezeu poate să folosească acest mediu. Și aici nu spun că rejectez mediul în sine, ci vorbesc de marile ispite care sunt provocate prin acest mediu care este un amplificator al patimilor omenești și un amplificator al singurătății, al despărțirii, al morții. Tinerii se despart de părinți și sunt învățați de tata celular și de mama tabletă, în timp ce părinții zic că „lasă să stea pe celular sau tabletă că măcar e cuminte și ne putem ocupa și noi de afacerile noastre”. Înțelegeți? Fraților, este cu totul distructiv.

Tânărul în loc să-și împroprieze experiența personală și iubitoare a părinților, învață un mod de viață lipsit de iubire, pentru că nimeni nu te iubește pe internet. Înțelegeți? Internetul este plin de duritate, concurență și patimi trupești. Astfel, tinerii ajung foarte duri, plini de tupeu și incapabili să iubească. Din cauza asta, astăzi, meseria de profesor a devenit o meserie martirică, tocmai datorită vicleniei și durității cu care s-au învățat elevii, învățătură care vine prin ecrane din societatea depărtată de Dumnezeu. Când vorbesc aici de ecrane, nu mă refer numai la internet ci și la jocuri pe calculator sau la arte vizuale adică la filme și muzică.Pentru că muzica azi a devenit prin excelență astăzi o artă vizuală chiar dacă la o primă vedere este desigur artă auditivă, da, e sunet. Clipurile sunt foarte violente – multe dintre ele.

Ce învață tinerii de pe internet

Prin toate aceste mijloace suntem învățați că reușita vine prin trup, prin bani, prin învingerea celuilalt, prin viclenie. Asta ne face depresivi și anxioși pentru că vedem că este o realitate lipsită de iubire, lipsită de darului lui Dumnezeu, o realitate în care nu putem să ne aflăm pacea și siguranța și în care nu putem să învingem pe toată lumea, o realitate în care într-un final vom fi învinși. Înțelegeți?

Că tot vorbim de profesori și elevi, cu toate că nu putem să judecăm pe nimeni, socotesc că dacă elevii ar fi mai respectuoși și mai interesați de ceea ce se predă și ar oferi un feedback constructiv profesorilor – dacă este într-adevăr necesar acest feedback – atunci cred că într-un timp scurt lucrurile se vor îmbunătății semnificativ. Dacă însă elevii sunt disprețuitori și agresivi atunci cred că, din păcate, și profesorii se vor închide în ei înșiși sau vor fi agresivi la rândul lor și rezultatul va fi o atmosferă toxică.

Atmosfera iubitoare este mult mai constructivă, fraților! În clipa în care există deschidere atunci informația circulă liber și într-un mod tainic elevul învață mult mai bine datorită intercomuniunii dintre elev și profesor. Încercați să vedeți. Dacă elevul se închide, nu învață nimic, fraților. Înțelegeți?

Deci toți cei care voim să-L atragem pe Domnul cel înțelept și iubitor la noi, trebuie să ne apropiem de El în chip simplu, neprefăcut, fără viclenie, fără iscodire și fără multe feluri de gânduri. Trebuie să ne apropiem de Domnul ca și cum am veni la lecțiile unui Învățător. Înțelegeți? Cu simplitate. Dacă în continuu vom încerca să găsim nod în papură, atunci vom pierde tot folosul pentru că acesta este un comportament viclean, plin de ură, un comportament complicat și distorsionat, contorsionat. Domnul fiind simplu și necompus din multe, voiește ca și sufletele care vin la El să fie simple și nevinovate. Atunci când spunem că omul e simplu spunem că omul nu este compus din multe gânduri, nu este îmbucățit de ele și nu este rupt în toate părțile de voile proprii generate de învoirea cu aceste gânduri.

Cum să avem simplitatea cea bună

Această simplitate, însă, nu apare dacă omul nu e smerit, adică dacă omul nu se numără pe sine. Adică pentru a fi simpli, fraților, nu trebuie să ne numărăm faptele așa-zis bune pe care le-am săvârșit, să nu le observăm, să nu le băgăm în seamă, să fie ca și cum n-ar fi. După cum scrie la Scriptură, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta. Stânga fiind omul cel vechi, patimile cele de ocară, în timp ce dreapta este omul nou care face virtuțile. Dacă stânga nu știe ce face dreapta, atunci nu avem conștiință duplicitară și nu cădem într-un fel de ipocrizie cu mască de evlavie, ipocrizie care este foarte, foarte periculoasă.

Această viclenie pseudo-evlavioasă îl face pe om să fie un fel de înainte-văzător mincinos care își închipuie că din cuvinte cunoaște gânduri și din înfățișările de afară le cunoaște pe cele dinlăuntrul inimii. Ferească Dumnezeu! Asta este foarte periculos, nu numai pentru cel care suferă de asta, ci și pentru ceilalți pentru că unii sunt atrași în aceste mreje, iar alții sunt scandalizați când descoperă înșelarea. Înțelegeți?

E foarte periculos, fraților, pentru că într-adevăr sunt destule cazuri de oameni drepți care au învățat de la cei vicleni să se facă vicleni și este fenomenal cum pot pierde cei drepți atât de ușor această însușire și acest dar al firii. Înțelegeți?

Distorsiunea, viclenia

Vedem pe tineri care ar fi niște caractere foarte bune, însă distorsionate de iubirea de argint. Se gândesc în continuu numai să facă bani fără să întrebe pe nimeni, fără să facă școală, sau să facă cât mai puțină, încrezători în forțele lor. Fraților, nu merge așa. Întâi de toate, niciodată cel care vânează direct banii nu va reuși pentru că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor după cum spune Scriptura și asta distruge sufletul uman prin distrugerea iubirii și a relațiilor interpersonale. Și de aici, viclenia. Fraților, nu spuneți că Scriptura nu este o carte despre afaceri. Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți sunt cărți terapeutice care ne învață cum să ne comportăm și cum să gândim în toate inclusiv în afaceri.

Desigur că nu vorbesc aici de situații punctuale, chiar dacă se pot găsi răspunsuri și la astfel de situații. Ci vorbesc despre sistem de valori și despre mod de gândire, cum spuneam. Cel care vânează direct banii nu se concentrează pe creșterea iubirii din univers prin acoperirea nevoilor unei comunități mai mari sau mai mici și deci nu va avea binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu binecuvântează numai când omul se concentrează pe creșterea iubirii din univers, să știți. Să țineți minte asta. Și eu țin minte tot timpul. Toată viața mea, am încercat să cresc iubirea din univers pe cât posibil. Înțelegeți?

Știu companii care au fost numărul 1 pe plan mondial și acum au devenit numărul 0 sau au devenit foarte urâte de toți tocmai datorită faptului că și-au pierdut simplitatea și sinceritatea față de comunitate și prin mândrie, au devenit foarte viclene încercând să stoarcă și ultimul bănuț de la clienții lor. Dacă aceste conduceri care se mândresc și viclenesc se pocăiesc atunci, după ce trec printr-o buclă numită „efectul Omega” – după forma literei grecești Ω – atunci scapă, desigur cu paguba de rigoare, pentru că continuă cam de acolo de unde au plecat. Dacă nu, atunci o să aibă un sfârșit tragic, să știți.

E dificil, însă, în practică ca cineva să se întoarcă de unde a plecat pentru că asta înseamnă reîntoarcerea la simplitate și smerenie, lucru care pentru omul mândru și viclean este foarte greu de atins. Da, fraților, pe cât de ușor cad cei drepți pe atât de greu se pot preschimba cei dimpotrivă. Cu toate acestea, dacă omul ascultă, se înstrăinează cu adevărat de pomul cunoștinței binelui și a răului și în general, se înstrăinează cu adevărat de lume și, mai ales în prima fază, își păzește buzele, atunci inima se înmoaie și multe lucruri bune se pot întâmpla chiar dacă bolile de care bolește par de nevindecat. Înțelegeți? E nevoie, fraților, de ascultare, de înstrăinare și de tăcere – trebuie să ne păzim buzele, fraților.

Cunoștința cea adevărată

Da, fraților, să avem grijă cu cunoștința multă pentru că aceasta îngâmfă și întunecă mintea, chiar dacă celor care suferă de boala asta li se pare că mintea lor este cea mai luminată de pe pământ – prin cunoștința pe care o au. Fraților, să nu uităm că cunoștința adevărată este cea care se scapă de iad, de chinul veșnic și ne oferă veșnicia fericită – aceasta este cunoștința ce adevărată pe care trebuie să o dobândim.

Fraților, dacă ne chinuim aici pe pământ în interiorul nostru atunci când totul e bine, cu atât mai mult ne vom chinui în veșnicie. Chinul provine din păcat, din lipsa iubirii și micșorarea chinului interior se face prin atragerea harului dumnezeiesc, prin atragerea iubirii care vine prin smerenie. Din cauza asta, trebuie să avem mare discernământ și să nu încercăm să aflăm toate cel lumești, nu carele cumva să scadă iubirea din noi. Înțelegeți? Iubirea e cea care contează. Este mult mai bine puțin mai neștiutor și mai smerit și iubitor decât să strivim pe toți cu cunoștințele noastre și cu capacitatea noastră de a ne impune voia proprie. Este adevărat că uneori sunt unii, rari ce-i drept, care se laudă și se mândresc cu neștiința lor. Ei, fraților, asta-i de râs, dacă n-ar fi de plâns. Nu așa, fraților, nu așa.

Exemplul Sfântului Apostol Pavel

Vedeți pe toți sfinții, care din înțelepți s-au făcut sinceri. Vedeți pe Sf. Ap. Pavel care era un super-specialist în Legea Mozaică și era și fariseu adică un om de vază, și cu toate acestea cât de simplu s-a făcut. Înțelegeți? Este adevărat că asta l-a ajutat enorm să avanseze duhovnicește pentru că, devenind simplu și sincer Sf. Ap. Pavel, a înaintat prin simplitate în cunoașterea a ceea ce este esențial adică în cunoașterea dragostei lui Hristos față de el și în potențarea concretă a dragostei lui față de Hristos și față de oameni. E vorba de o potențare din ambele direcții. Înțelegeți? Fraților, cu viclenia și cu raționamentele scolastice nu merge. E nevoie de experiența practică a iubirii lui Hristos pentru a putea ieși din chin. E nevoie de comuniune interpersonală dincolo și mai presus de obiecte, de avere. Iubirea simplă și directă este infinit mai dătătoare de viață decât vicleșugurile de tot felul din relațiile dintre noi. Să știți asta!

Avva Nistero

Legat de asta, în mediile monahale este cunoscută o zicere a lui Avva Nistero, dacă nu mă înșel. La un moment dat cineva auzise că Avva Nistero este renumit pentru sfințenia sa și s-a dus să-l întrebe cum a dobândit această virtute. Avva i-a spus cu simplitate că nu știe pentru că el și măgarul una sunt. Înțelegeți?

Omul simplu, monahul simplu este un înțelept care joacă rolul unui animal supus care pune sarcina sa pe umerii celui care îl povățuiește. Animalul nu grăiește împotriva celui care îl leagă și nici sufletul drept și simplu împotriva povățuitorului. Sufletul simplu urmează celui ce-l trage așa cum dorește acela și nu i se împotrivește, mergând până la jertfă. Este fără de griji, cu mintea luminată și merge ca vagonul pe șină, tras de efortul locomotivei. Astfel prin simplitatea sa câștigă și duhovnicie și experiență practică pentru că cel supus poartă sarcinile trupești, iar povățuitorul poartă sarcinile duhovnicești. La asta s-a referit Domnul când a zis să ne purtăm sarcinile unii altora și așa ne vom mântui. Înțelegeți?

De ce nu reușim singuri

Dacă însă omul și mai ales tânărul se rupe și vrea să reușească de unul singur, atras de pomul cunoașterii binelui și a răului atunci va fi vai și amar de capul lui pentru că diavolul va exploata cumplit lipsa sa de experiență. Am mai spus asta și o repet pentru că e esențial. Un om singur este lipsit de multe, iar cei mulți le au pe toate. Dincolo de asta, este și problema patimilor care se activează. Dacă este unul singur atunci patima întunecă mintea ușor și îl biruie pe om, dacă însă sunt doi și unul se confesează celuilalt atunci patima nu biruie.

Să vă explic puțintel cum se întâmplă asta. Dacă cineva, să zicem că este ocărât de către altcineva, atunci cel ocărât dorește să se răzbune și să zică două în loc de una, patru în loc de două și tot așa. Dacă însă mai este un frate lângă el și cel ocărât se confesează acestuia, atunci prietenul de lângă îi zice „lasă, frate, că nu-i așa de grav; lasă să treacă; apă sub pod este. Nu contează!” și astfel se domolește arderea patimii celui ocărât. Înțelegeți?

Discernământul

Este foarte important să fim simpli și nevicleni cu toată lumea și să ne purtăm cu toții sincer, așa cum am fost zidiți. Desigur că această sinceritate nu înseamnă lipsă de discernământ. Adică în cazul de mai sus nu mă duc și mă confesez la unul care știu că îmi ațâță patima și sau la unul căruia știu că-i fac rău dacă îi spun ce s-a întâmplat. De asemenea, sinceritatea nu este revărsarea patimilor. Era unul de își bătea nevasta și îi zicea un părinte „Măi, de ce îți bați nevasta?” și el răspundea „Părinte, sunt sincer!”. Fraților, asta nu-i sinceritate.

Sinceritatea și dreptatea este eliberarea de patimi, nu revărsarea acestora fără zăgaz. Înțelegeți? Dreptatea este cuget neiscoditor, purtare nemincinoasă, cuvânt neprefăcut şi nepregătit mai înainte. Nu trebuie să studiez eu ce să zic în situați aia… Trebuie să fim sinceri. Dreptatea nu are caracter egoist și agresiv, ci caracter iubitor de Dumnezeu și de persoane. Este eliberarea de patimi, cum spuneam. Să știți că Dumnezeu precum se numește iubire, la fel se numește și dreptate. Cu toate acestea, la Dumnezeu iubirea se laudă foarte, foarte mult în fața dreptății pentru că, după cum zice la Psaltire, bun și drept este Domnul. Fraților, așa să fie și la noi.

Viclenia, fățărnicia

Pe de altă parte, viclenia este prefacerea stării de dreptate, cu toate că omul este un rătăcit și nu se poate de fapt cârmui, chiar dacă el crede asta despre sine. Acum îți zice că este drept cutare, iar data viitoare altceva contrar cu ce a susținut mai înainte. Se contrazice pentru că așa îi dictează interesul de moment, interes provenit sau din iubirea de sine sau din presiuni exterioare, din planuri, din tot felul… Vicleanul spune cuvinte împletite scoase din adâncurile ascunse ale labirinturilor inimilor sale – are două – una e la arătare și alta e înăuntru. Este închipuirea de sine devenită firească ce îl face să aibă minciuna ca a doua fire. Omul acesta este contrar smereniei și plânsului chiar dacă se chinuie pe dinăuntru și uneori chiar mimează pocăința sau plânsul.

Zice că „viața-i complicată!” când de fapt el însuși este complicat și din labirintul propriilor planuri și adicții vede toate complicate. De ce? Pentru că Dumnezeu nu-l ajută în distorsiunea sa. Desigur că un astfel de om nu dorește să se confeseze pentru că ține ca la ochii din cap la regula proprie de viață pe care și-a făcut-o după capul său având ca scop maximizarea plăcerii proprii, egoismul. Înțelegeți? Desigur că asta este pricina căderilor sale care îl face să aibă un amestec de trăiri haotice; pe de o parte, zâmbește batjocoritor, iar pe de altă parte, este un întristat amar și încrâncenat mergând uneori până la depresie și nebunie. De asemenea, aceste trăiri pot să varieze de la o evlavie prefăcută până la o siguranță de sine neclintită care ascunde, de fapt, tensiunea din interior. Nici măcar nu știi cum să-l iei pe omul ăsta.

Problema cea mare este faptul că energia demonică va crește în timp dacă omul nu se pocăiește și îi dă acestuia un fel de plăcere drăcească atunci când omul își rafinează viclenia în timp. Astfel, dacă nu e atent și nu se pocăiește, omul ajunge în mintea sa un fel de dumnezeu și este contra întregii lumi în singurătatea sa și înaintează într-un infinit fals, urzind în continuu planuri.

Caracterul diavolesc

De fapt, acesta este chiar caracterul diavolului. Trebuie să știți că cuvântul „diavol” descrie un comportament și nu o specie de înger, o specie de minte – pentru că îngerii sunt tipuri de minți. Διαβάλλω în greacă înseamnă a strâmba, a cleveti, a vorbi de rău, a înșela. Iago din Othello de Shakespeare, dacă ați văzut sau ați citit piesa, este o reprezentare foarte expresivă a acestui comportament diabolic care mimează noblețea și ajutorul, în timp ce distruge totul prin minciună. Cel mai bun portret al diavolului din artă poate fi găsit, însă, Frații Karamazov de dl. Feodor Dostoievski unde se vede plenar inteligența dementă, total strâmbată, viclenia plenară a diavolului, viclenie care nu este o răutate infantilă, frontală, ci ceva mult mai periculos, științific de-a dreptul, chiar dacă este drăcesc – așa, o știință a distrugerii ascunsă în noblețe, în intenții bune. Și știința asta este dusă la perfecțiune de un asasin silențios – diavolul. Din cauza asta diavolul este asemuit cu șarpele care este un asasin silențios. Îmi place foarte mult expresia asta. Înțelegeți? Din cauza asta în rugăciunea Tatăl Nostru, Domnul ne-a învățat să zicem „și ne izbăvește de cel viclean” (ἀπὸ τοῦ πονηροῦ).

Efecte ale vicleniei asupra sufletului

Slavă lui Dumnezeu că este un Tată iubitor și dorește din toată ființa Sa să ne scape de tentaculele vicleniei și din cauza asta nimic din ceea ce este ascuns nu va rămâne astfel, ci va fi vădit la arătare. Da, fraților, să știți că totul se va vădi, mai devreme sau mai târziu. Asta bineînțeles, dacă omul nu se pocăiește pentru că Dumnezeu nu se batjocorește. Fățărnicia este o stare potrivnică sufletului și trupului, împletită și înecată în tot felul de gânduri. Nu vă imaginați câte gânduri are cel fățarnic. Să știți că sunt oameni care nu pot să moară dacă nu se spovedesc. E groaznic, fraților. Și mai groaznic este dacă acești oameni mor zbătându-se nu de dureri trupești, ci de groaza străvederii iadului și a demonilor pentru că au păcate nespovedite. Se întâmplă asta, fraților, în clipa morții! Când omul începe să se spiritualizeze și sufletul începe să iasă, el începe să vadă lumea de dincolo, să știți. Deci mare atenție cu viclenia și fățărnicia. Dumnezeu nu se batjocorește.

Concluzii

Fraților, pentru că sunt distorsiuni, fățărnicia este o prăpastie și viclenia este o groapă, un abis în care sunt multe mreje ascunse care prin și pe cei naiv, însă mai ales pe cel care suferă de această patimă. Această patimă este atât de periculoasă că Hristos Însuși a fost total frontal împotriva ei. Vedeți că Domnul prin înțelepciunea și mila Sa a scăpat chiar și pe femeia desfrânată prinsă în flagrant delict în adulter și despre care legea spunea că trebuie să fie bătută cu pietre. S-a purtat foarte milostiv cu ea, zicându-i: „Nu te osândesc nici Eu; Ai grijă, însă, să nu mai păcătuiești”. Cu toate acestea, în cazul fățărniciei a zis „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!” – Le-a detonat una, fraților… și asta chiar dacă aceștia aveau puterea social-religioasă în poporul evreu la vremea respectivă. Deci Mântuitorul – din punct de vedere lumesc – trebuia să fie mai cu mănuși, dar Domnul nostru cel atotputernic nu a ținut seama de nimic.

De ce a făcut asta? Pentru că fățărnicia este minciuna cu toată viața, atunci când tot omul devine o dedublare, o minciună și este foarte greu pentru omul simplu să gestioneze cum trebuie pe cel viclean, mai ales dacă acesta din urmă este la putere. Fraților, simplitatea ajută aici însă după cum greu vor intra bogații în Împărăția Cerurilor, la fel de greu vor intra înțelepții fără de minte în simplitate.

Este adevărat, însă, că necazurile și căderile îl înțelepțesc pe om dacă acesta are dispoziția necesară și atunci omul chiar fără să vrea devine simplu și se mântuie.

Tot timpul trebuie să fim atenți și să distrugem idolul manipulării celorlalți, idolul superiorității față de ceilalți pentru că numai așa vom afla nevinovăție, mântuire și odihnă sufletelor noastre. Fraților, să nu dorim să manipulăm, să nu dorim să fim vicleni! Să fim simpli!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut simplitatea să rămâneți cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!