Neascultarea, iubirea de argint, smerenia și sărăcia – film de scurtmetraj
28 octombrie 2023
Familie, ecumenism, diaspora – p. Teologos
29 octombrie 2023
Rubrica „Întrebări și răspunsuri” vă aduce și de această dată în atenție, subiecte din viața duhovnicească. Am răspuns întrebărilor care ne-au fost trimise pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte, în special în chat-ul premierelor, cu speranța că răspunsurile noastre au mai clarificat din nelămuriri. Să îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Vă mulțumim pentru comentariile pe care ni le-ați scris și cărora le-am răspuns din darul Maicii Domnului.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Ba da – însă smerenia se vede prin flexibilitatea care o generează. Cel care zice că e smerit și se încăpățânează pe poziția sa, se înșeală.
Da – dacă nu e o problemă de credință.
Prin ascultare și osândire de sine.
Da, evident. Cu asta se ocupă Biserica. E nevoie de timp.
E bine – pe de altă parte să nu gândim așa de mult și să nu acceptăm gândurile care vin. Să ne rugăm mai mult cu „Doamne Iisuse…” și să avem o credință simplă.
Sunt mai multe tehnici. Una foarte bună și foarte simplă este să ne rugăm cel puțin câte 5 minute cu „Doamne Iisuse…” (sau altceva) la fiecare oră sau la fiecare două ore.
Rugăciune, credință și osteneală. De asemenea, și spovedania este foarte, foarte bună. Chiar munca cu mâinile ajută.
Prin ascultare și exactitate în viața duhovnicească. E nevoie de timp și atenție.
Să nu fii curioasă și să spui că toți sunt mai buni decât tine și că Dumnezeu știe pe fiecare.
E vorba de alternanțe ale harului și energiei demonice. Uneori acestea sunt provocate de faptele și gândurile noastre, alteori pur și simplu vin din căderea lui Adam.
Da, evident. Din cauza asta îngăduie Dumnezeu ispitele.
Pentru că pun stăpânire pe noi. Dincolo de asta, sunt forme de ură și ura este otrăvitoare pentru suflet.
Să nu te intereseze răutatea/păcatele celorlalți. Dumnezeu știe și judecă pe fiecare. Noi să ne concentrăm pe noi înșine. Curiozitatea face foarte rău.
Dumnezeu nu dă pedepse. Omul se chinuie singur din cauza păcatului, din cauza distorsiunii, dacă nu se pocăiește.
În clipa în care simțim că vine mânia să o oprim în gât. Să nu deschidem gura când suntem mânioși. Dacă se întâmplă, să ne cerem iertare, cel puțin de la Dumnezeu și dacă am rănit pe cineva, atunci și de la persoana rănită.
Da și nu prea. Într-adevăr este cel mai bine să spunem „Facă-se voia Ta!” și astfel ne liniștim.
Puterea de mângâiere, dragostea, ascultarea.
Da. Este o viață mai presus de fire. Viața de căsătorie este viața după fire.
Da, și păcatului – lipsei luminării minții.
Poate fi. Scopul omului este iubirea.
Da, este o formă de a ne ruga. Depinde însă de carte. Psaltirea este o carte din Biblie. Însă rugăciunea dedicată este mai înaltă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
16 Comment
Poate ar trebui grupate intr-o categorie, pentru a fi gasite mai usor pe site, TOATE episoadele „Intrebari si raspunsuri”, deoarece au solutii luminate de Duhul Sfant, multe intrebari.
Navigați la lista derulantă (drop-down list) numită „Categorii” și selectați de acolo categoria „Întrebări și răspunsuri”.
Nu inteleg de ce viata monahala este superioara casatoriei. Firea omului creata este casatoria. Omul se poate asemana cu animalele, cu ingerii sau cu Dumnezeu, dar tot om ramane. Nu poate trai peste fire. A spune ca viata monahala este peste fire mi se pare periculos (pentru ca ignora Facearea si risca ganduri). Viata monahala a inceput sa existe din cauza pacatului. Ce parere aveti?
Sfinții Părinți spun altfel decât tine. Viața monahală, fiind viață mai presus de fire, duce la sfințenie. Viața de căsătorie duce la mânturie. Sfințenia este posibilă și în lume însă mult, mult, mult mai greu.
Viata traita in feciorie, in lume, poate duce la mantuire? Iar daca un om isi alege un astfel de drum, poate rezista?
Da însă e un drum dificil. Mai bine la mănăstire. E nevoie de povățuire, evitarea directă a ispitelor și mai ales de tăierea voii.
Sfantului Antonie cel Mare, prototipul monahului, i s-a descoperit ca mai mare decat el era unul din cetate, casatorit. Ce inseamna „viata mai presus de fire”? Poate puteti sa imi explicati, ca nu pare sa inteleg aceasta formula. Insa va intreb, Dumnezeu ne vrea de alta fire? Sau vrea sa fim oameni ca Adam ante-cadere si orice ar fi putut deveni Adam daca nu cadea?
Mare atenție! Nu era mai mare. Era mai mare doar în acel gând smerit. Dovadă a faptului că Sf. Antonie este sărbătorit în Bisercă cu priveghere în timp ce omul din cetate (despre care NU se spune că era căsătorit) a dispărut în negura istoriei. Dumnezeu dorește ca omul să se apropie de El pe cât posibil, Dumnezeu fiind pur duhovnicesc. Vezi 1 Cor 7, 32 și conexele: „Dar eu vreau ca voi să fiți fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. 33 Cel ce s-a căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să placă femeii. 34 Și este împărțire. Și femeia nemăritată și fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. 35 Și aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip și alipirea de Domnul fără clintire.”
Asa este, ma gandeam la pantofarul casatorit din Alexandria Egiptului asociat cu alt calugar nenumit, nu la doctorul care canta cu ingerii asociat Sfantului Antonie. Insa, in pasajul citat din Corinteni, Sf. Ap. Pavel da sfat, nu porunca, iar scopul textului este de a critica de fapt ingrijirea de a placea partenerului nu lui Dumnezeu, Sf. Pavel nu face acolo o comparatie calitativa a calugariei si casatoriei, pasajul este citat in afara contextului. In plus, slujba calugariei o imita pe cea a casatoriei. In plus, Casatoria este Sf. Taina. In fond, cele doua cai sunt congruente, au tel final identic, nimeni nu este superior celuilalt, ci ambii sunt soldati cu arme diferite care lupta pentru acelasi Imparat. Este gresit sa consider ca atat casatoria, cat si calugaria, in formele lor pure, sunt echivalente?
Credeți-mă este vorba de pantofarul din Alexandria Egiptului care este asociat cu Sf. Antonie. Am/avem textul în original (în greacă) și s-a citit de multe ori în trapeza mănăstirii. Pasajul din Corinteni nu este scos din context pentru că arată DE CE căsătoria este inferioară monahismului. Nu încerca în căsătorie să-ți neglijezi soția și să te dedici lui Dumnezeu ca în monahism pentru că ajungi la divorț. Slujba călugăriei nu imită DELOC slujba căsătoriei. Vin cumva mirii dezbrăcați la nuntă doar în maieu și izmene și se îmbracă incremental cu uniforma de mirean după cum monahul se îmbracă în hainele monahale, haine care au un har imens (știu din proprie experiență)? Sunt tunși mirii cumva? Promit mirii ascultare până la moarte, sărăcie și să nu plece din casa (?) unde au fost cununați? Toată istoria Bisericii vă contrazice: calea monahismului duce la sfințenie și calea căsătoriei duce la mântuire. Luați vă rog toți sfinții Bisericii și vedeți câți dintre ei au dus o viață monahală și câți dintre ei au dus o viață de familie. Chiar și cei care au fost căsătoriți (de ex. Sf. Petru, Sf. Spridon) „au lăsat toate și au urmat lui Hristos”. Peste 95-97% dintre sfinți au avut viață monahală.
– va scriu de dragul claritatii, nu caut sfada;
– faptul ca un sfant a „disparut in negura istoriei” nu inseamna ca nu este mare; Dumnezeu a tinut in pamant moastele unor sfinti care au fost dezgropati in timpul nostru;
– 1 Corinteni 7, 32 nu vorbeste despre calugarie, din simplul motiv ca nu exista calugaria atunci ca Sfantul Pavel le scria crestinilor din acea cetate; vazand o comparatie calugarie-casatorie in acel pasaj este o interpretare, o aditie de inteles; Sf. Ap. Pavel critica acolo clar faptul ca sotii il neglijeaza pe Dumnezeu concentrandu-se asupra partenerilor lor, ispita pe care Sf. Pavel nu o avea nefiind casatorit; aceasta nu inseamna ca sotii care nu il neglijeaza nici pe Dumnezeu nici pe celalalt, in adevata Taina a Castoriei, nu ajung la comuniune cu Dumnezeu;
– in slujba tunderii se vorbeste de mai multe ori de „logodirea mareului si ingerescului chip”, iar in vietile unor sfinte se vorbeste metaforic de modul in care ele sunt „mirese” ale lui Hristos;
– nu putem trece peste faptul ca Biserica, fiind trupul lui Hristos, tine casatoria drept Sf. Taina, iar tunderea nu; mirii vrednici sunt deja incununati, pe cand monahul de abia se inarmeaza;
– sentintele de tipul monahism -> sfintenie si casatorie -> mantuire sunt unilaterale si primejdioase; Sf. Ioan Gura de Aur spunea ca singura diferenta dintre un calugar si un mirean este sotia; vedeti ce spune de exemplu parintele Trenham pe care il citati mereu pe site: https://www.ancientfaith.com/podcasts/illuminedheart/fr_josiah_trenham_st_john_chrysostom_on_marriage_and_monasticism
– nu stiu daca statistica de „95-97%” sfinti monahi tine daca numaram mucenicii si poate vom descoperi ca majoritetea mucenicilor erau mireni – iata poate o stare superioara si casatoriei si calugariei: mucenicia;
– comparatia monahism-casatorie nu aduce nimanui niciun bine; poate ar trebui sa se vorbeaca mai mult de veritabilul monahism si de veritabila Casatorie.
Da, mea culpa. Organizarea aceasta e ceva basic in webdesign, DAR EU ASEARA NU AM OBSERVAT-O.
Doamne ajuta!
Unde pot sa postez o intrebare?
Multumesc!
Aici
Referitor la raspunsul de mai sus “cand simtim ca vine mania sa o oprim in gat..”
Auzim de multe ori ca emoțiile care nu sunt lasate sa iasă provoacă diferite boli si afecțiuni in timp sau ca multe boli se dezvolta in legatura cu partea asta “inconstienta”…Inghitirea asta a furiei nu ne poate face “si” rau inghitind multe lucruri? Acum nu ma refer ca trebuie sa izbucnim la cel mai mic lucru dar sunt si astfel de momente dupa ce tot inghitim o perioada de timp…
Trebuie spus însă la duhovnic și la Dumnezeu. Vom rezolva problemele (dacă mai e ceva de rezolvat) doar după rugăciune și sfat și numai când suntem calmi. Refulările nu ajută. Problemele se rezolvă depășindu-le în Hristos prin iubire și nu escaladând conflictele. Se stinge răul cu binele și nu răul cu rău. Focul se stinge cu apă și nu cu un foc și mai mare.