Ce așteptăm? – Pr. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Iosia Trenham legat de așteptarea pe care au avut-o strămoșii noștri precum și despre așteptarea pe care trebuie să o avem și noi.

Mare atenție că această așteptare este una activă, desăvârșitoare, și nu una pasivă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Ce aștepți? – Pr. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult că sunteți prezenți. Am pregătit o reflecție pentru voi astăzi pe care am intitulat-o „Ce așteptați?”.

Se întâmplă ca astăzi să fie 1 septembrie. Este Anul Nou în Biserică, noul an liturgic, noul an bisericesc. Am încheiat celebrările anuale ale tuturor marilor praznice care Îl celebrează pe Domnul nostru Iisus Hristos, faptele mântuitoare, toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pentru ca să ne facă ai Săi, să ne elibereze din mâinile morții și ale lui Satana și de propriile noastre păcate și o luăm de la capăt acum în acest ciclu sacru. În această zi avem citiri foarte speciale, binecuvântăm Anul Nou în Biserică la încheierea Sf. Liturghii și ne amintim de Sfântul și dreptul Iosua, comandantul oștirilor Domnului, care a fost fiul spiritual al marelui văzător de Dumnezeu și profet Moise, precum și un alt sfânt, tot astăzi, în ziua de 1 septembrie, un Sfânt extrem de important în viața Bisericii, numit Sf. Simeon Stâlpnicul. Acesta este un sfânt din sec. 5, care a trăit pe vârful unui stâlp timp de decenii.

Ce au de a face aceste lucruri – celebrarea Anului Nou, citirile sale și acești sfinți minunați – cu așteptarea, pentru că am intitulat această reflecție: „Ce așteptați?”

Religia așteptării

Eu afirm că credința creștină, adevărata credință, este o credință a așteptării, este o religie a așteptării. Poate că spuneți: ”Părinte, despre ce vorbiți?” Acela este Vechiul Testament, cel care îl așteaptă pe Hristos. Profeții au fost inspirați de Dumnezeu, de Duhul Sfânt, le-a dat cuvintele Sale pentru a anticipa și a profeți venirea lui Hristos, întruparea Sa, viața Sa în ascultare, suferințele Sale, moartea Sa, învierea Sa din morți. Absolut! Totul este adevărat! Absolut adevărat!

Lectura de astăzi din cadrul Sfintei Liturghii este de la Sf. Ap. Luca, cap. 4 și e o scurtă relatare a venirii lui Iisus în orașul Său natal, Nazaret, și luând pergamentul profetului Isaia și citind din acel pergament despre Duhul lui Dumnezeu care vine în slujba lui Dumnezeu, proclamând libertatea celor robiți și eliberarea. Și apoi, Domnul nostru a pus pergamentul deoparte și S-a așezat și a spus: ”Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.” (Luca 4:21). Bineînțeles că acest lucru este foarte adevărat. Mântuitorul nostru a subliniat de multe ori în predica și învățătura Sa că Împărăția a lui Dumnezeu a venit asupra voastră, „dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 11:20)

El, desigur, a anunțat această Împărăție și o mare parte din scrierile din Noul Testament sunt o lucrare pentru a arăta că toate cele prezise de profeți au ajuns să se împlinească. Iisus însuși i-a învățat pe liderii evrei chiar acest lucru. A spus: ”Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. ” (Ioan 5:39).

Așa că, da, este adevărat că există un Vechi Testament și un Nou Testament, anticiparea împlinirii realității unei istorii răscumpărătoare, ceea ce este adevărat. Dar, noi avem nevoie de mai multă nuanță de atât. Trebuie să înțelegem această idee a poporului lui Dumnezeu care Îl așteaptă pe Hristos într-un mod mai clar.

Așteptarea, din vremea patriarhilor

Este adevărat că patriarhul Avraam a așteptat cu nerăbdare venirea lui Hristos. El a anticipat-o și însuși a participat, în felul său la împlinirea venirii Fiului lui Dumnezeu pe Pământ. Iisus însuși spune acest lucru, El spune: ”Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.” (Ioan, 8:56) Este adevărat! Dar acesta nu este singurul lucru pe care Scripturile îl spun despre tânjirea patriarhului Avraam. Este mai mult de atât! Sfântul Pavel, de exemplu, în Epistola sa către evrei, spune că Avraam tânjea după o cetate al cărui constructor și arhitect este Dumnezeu. Acesta este ceea ce căuta el… Căuta o cetate cerească, nu aștepta doar venirea lui Hristos. El aștepta ca plinătatea Împărăției lui Hristos să se manifeste pe Pământ, pentru ca toată istoria pământească să atingă punctul culminant în momentul regenerării complete a cosmosului. Aceasta este căutarea sa. Așa că, da, el a văzut venirea lui Hristos, a tânjit după venirea lui Hristos și s-a bucurat când a văzut-o și în același timp, încă tânjește după venirea lui Hristos. Aceasta este nuanța pe care vreau să o vedeți.

Cel mai bun mod în care pot descrie acest lucru este o imagine folosită de diferiți scriitori ecleziastici de-a lungul istoriei Bisericii și asta este ceea ce aș numi Scenariul cu unul și doi munți. Deci, de la distanță, profeții, așa cum au fost inspirați de Duhul Sfânt, au prezis venirea lui Hristos în Împărăția Sa victorioasă. Și pe măsură ce se apropiau tot mai mult de ziua acelei împliniri, în timp ce poporul lui Dumnezeu aștepta intrarea Împărăției lui Dumnezeu în existența sa decăzută, Hristos a venit și s-a născut din Preacurata Fecioară și a crescut și Și-a stabilit Împărăția și Și-a chemat ucenicii și l-a învins pe Satana, a cucerit moartea și păcatul. Da! Este adevărat!

Cum era prezentată împărăția Lui în Vechiul Testament? Cu siguranță, ca fiind un mare munte, de fapt, ca un mare munte. Cum a fost Împărăția Lui? A venit în acel fel, dar cu cât profeții și oamenii lui Dumnezeu se apropiau de venirea ei, au înțeles că acea Împărăție a venit într-un mod mai sofisticat. Împărăția a venit într-un mod mai complex decât ei au crezut. A venit, de fapt, în două mișcări. Iisus a venit și Și-a stabilit Împărăția, dar nu în totalitate. Și-a stabilit Împărăția, da! Dar nu în deplinătate. Nu!

Problema perspectivei

E ca și cum te-ai uita la un munte. Eu locuiesc aici, în California de Sud, într-un oraș numit Riverside și chiar în mijlocul centrului orașului nostru e un munte magnific numit Muntele Rubidoux. Este un loc foarte istoric, are o cruce magnifică de 40 ft (12 m) de 100 de ani, pe vârful său. Sute și sute de oameni urcă muntele în fiecare zi pentru a fi aproape de cruce. Chiar în spatele lui sunt Munții San Bernardino, un întreg lanț muntos. Dacă privești de la distanță și te uiți la Muntele Rubidoux și vezi muntele și vezi lanțul muntos din spatele lui, nu poți să îți dai seama că există o distanță între cei doi munți și că sunt separați. Pe măsură ce te apropii și vederea devine mai clară și poți separa distanțele spațiale, vezi că, de fapt, este Muntele Rubidoux și apoi este un spațiu și apoi este lanțul muntos San Bernardino. Recunoști că ceea ce credeai că era un singur semn erau de fapt două semne și asta este ceea ce oamenii lui Dumnezeu au descoperit la venirea lui Hristos.

Multe dintre profețiile din Vechiul Testament s-au împlinit la prima venire a Mântuitorului nostru. De exemplu, când Filip, diaconul și apostolul, dialoga cu eunucul etiopian, care citea profețiile lui Isaia despre suferințele lui Hristos, frumoasele texte din Isaia 52 și începutul lui Isaia 53, în care Isaia, profetul evanghelic, descrie cel mai amănunțit cum Iisus va suferi pentru păcatele noastre pe cruce și va purta toate nelegiuirile noastre și toate bolile noastre, dulcele nostru salvator, ca să ne vindece de o boală de care noi singuri nu ne puteam vindeca, luând totul asupra Sa.

Filip i-a spus eunucului etiopian că toate aceste profeții au fost împlinite în Hristos. Isaia 53 a fost împlinit definitiv prin Iisus și astfel îi textul spune că L-a predicat pe Iisus și apoi l-a botezat [pe eunuc]. Glorios! Isaia 53 s-a împlinit, dar Isaia 65, despre împlinirea Împărăției lui Dumnezeu în totalitatea ei, atunci când un leu și un miel vor sta împreună și toate războaiele se vor sfârși și va fi o domnie de pace universală și nu va mai exista loc pentru Satana, nici loc pentru păcat, nici loc pentru egoism, ci doar dragostea lui Dumnezeu va exista. Această profeție nu a fost încă împlinită în totalitate.

Așa că există o parte deja împlinită și una nu încă. Există, de fapt, o anticipare și există o plinătate, o împlinire. Este adevărat! Dar, noi continuăm să trăim în așteptare. De fapt, creștinii au așteptat o perioadă mai lungă de timp pentru a doua venire a lui Hristos, pentru revenirea Regelui lor, al lui Mesia, decât a așteptat poporul evreu până la prima venire a lui Hristos.

Suntem un popor ce așteaptă

Avraam a așteptat 2000 de ani pentru venirea lui Hristos și s-a bucurat când a venit ca să vadă ziua Sa. Creștinii au așteptat mai mult de 2000 de ani. Noi continuăm să fim un popor despre care Crezul spune că e în căutarea a ceva. Suntem cu fața spre Răsărit dintr-un motiv, ridicăm mâinile pentru un motiv, așteptăm învierea morților și viața veacului ce va să fie. Avem o anticipare a ceea ce va urma. Tânjim după ea pentru că și noi, împreuna cu strămoșul nostru Avraam, dorim să vedem Cetatea cerească pe care Sfântul Ap. Ioan, în Apocalipsă, o descrie ca coborând la sfârșitul timpului, la întoarcerea lui Hristos pe Pământ. Vrem să intrăm pe acele porțile de perlă, vrem să vedem acei gardienii angelici la toate intrările în Orașul Sfânt. Vrem să intrăm într-un oraș care este energizat nu de combustibili fosili sau de electricitate, ci de fața lui Hristos, prin propria Sa viață divină. Asta este ceea ce ne dorim și ceea ce așteptăm și facem aceasta cu zel. Aceasta este viața creștină.

Sfinții Ioșua și Simeon Stâlpnicul

Astăzi, pe 1 septembrie, Noul An liturgic, în timp ce sărbătorim mila lui Dumnezeu de a ne da încă un an în viața noastră pentru a începe iar și să lăsăm trecutul în trecut, ne amintim de doi sfinți minunați, care sunt modele pentru noi, a ceea ce așteptăm. Atât pe dreptul și sfântul comandant Iosua, fiul duhovnicesc al văzătorului de Dumnezeu – Moise… Să ne amintim că Iosua era cel care era atât de însetat de pământul făgăduit încât a condus poporul lui Dumnezeu, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, chiar în pământul făgăduit și i-a învins pe dușmanii lui Dumnezeu, stabilind poporul lui Dumnezeu în acel mod pământesc în care acela va fi pământul în care Dumnezeu are domnie deplină și unde dragostea adevărată domnește.

Avem sărbătoarea lui Iosua astăzi. Mai avem și sărbătoarea Sf. Simeon Stâlpnicul, un om care era atât de însetat de Împărăția lui Dumnezeu, încât și-a îndepărtat până și picioarele de pământ, trăind în vârful unui stâlp, lângă neprihănita sa mamă, Marta, care stătea la baza stâlpului. Acest om a dat audiență marilor împărați și regi ai lumii și a sfătuit atât de mulți oameni să devină creștini. Acest mare Sfânt a vrut să ajungă în Rai imediat și și-a petrecut timpul pe vârful stâlpului rugându-se. Oamenii îl vedeau acolo sus făcându-și rugăciunile acolo cu sute de metanii, se ruga ore întregi cu mâinile ridicate, îi sfătuia pe oameni din vârful stâlpului, predica zilnic la ceasul al nouălea. Atât de mulți oameni și-au găsit mântuirea prin Sfântul Simeon.

Atât Iosua Comandantul, cât și Sf. Simeon Stâlpnicul, sunt împreună o mărturie comună pentru noi despre cum să tânjim după Cer, cum să fim oameni care știu ce așteaptă.

Dragii mei, la începutul acestui Nou An, să ne punem împreună de acord să ne străduim pentru Împărăția lui Dumnezeu. Să încercăm să facem totul în acest an cu smerenie. Să încercăm să acceptăm voia lui Dumnezeu în viața noastră fără tulburare și să facem totul în numele Domnului nostru Iisus Hristos, astfel încât orice facem, că mergem la școală, că lucrăm, că petrecem timp cu familiile și prietenii noștri, sau la Biserică orice am face, să facem totul în numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca expresie a unirii cu Dumnezeu.

Și să rămânem mereu în poziția de așteptare, cu fața spre Răsărit și anticipând venirea Împărăției lui Dumnezeu. Vă doresc tuturor un An Nou glorios! Fie ca să realizați multe prin Harul lui Dumnezeu! Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!