Lipsa paternității în viețile noastre – Pr. Gheorghe Schinas

Astăzi avem o mare problemă: lipsa paternității în viețile noastre, și aici nu ne referim numai la paternitatea duhovnicească. Cine este părintele?

Ascultați-l pe părintele Gheorghe Schinas care ne explică acest fenomen din punct de vedere ortodox, analizând și partea părinților precum și a copiilor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Paternitatea lipsește în zilele noastre – nu mă refer doar la paternitatea duhovnicească -, și voi explica de ce. Există o lipsă a duhului patern, de aceea și oamenii nu sunt fii. Nu pot fi copii. Sunt individualități, ființe separate, ființe autonome separate care suferă și chinuie și pe alții.

De ce nu am spus paternitate duhovnicească? Ca să nu ne vină repede gândul că lipsesc Părinții duhovnicești sau Părinții duhovnici buni. Nu, nu vreau să spun asta. Lipsesc părinții fiziologici. Avem puțini părinți care își acceptă rolul patern. Cei mai mulți dintre ei sunt copii care se țin încă de fusta mamei. Și aruncă mamei responsabilitatea, și devin altfel de copii, care nu au cunoscut niciodată un tată, și nu pot accepta niciun fel de tată. Cu atât mai mult pe Dumnezeu ca tată !

Nu avem părinți ai poporului. Cine sunt ei? Conducătorii noștri! Biserica noastră îi dorește, chiar se roagă pentru ei! Înainte erau împărați, acum sunt președinți, prim-miniștri, miniștri, primari, parlamentari. Vedeți, îi numeam părinți ai poporului, a rămas acest sens. Nu avem astfel de părinți. Ei nu se îngrijesc părintește pentru binele poporului, nici nu îi văd ca pe fiii lor. Îi văd mai degrabă ca pe niște… hai să nu spun! Poate ca pe o turmă care trebuie mulsă!

Să vorbim acum despre Părinții duhovnicești, care nu sunt în mod necesar duhovnici. Fiecare preot este un Părinte duhovnicesc. Poate că nu are binecuvântarea de la episcop ca fiecare să spovedească, însă e chemat să fie părinte în toate manifestările vieții sale. Pun întrebarea: există așa ceva? Posibil să existe o bună dispoziție din parte majorității. Din partea tuturor, aș putea spune. Pe de altă parte, pentru că este dureros și ca să fii părinte trebuie să te adapi permanent de către Părintele Ceresc, ca să poți oglindi paternitatea și valoarea Lui de Părinte. De aceea observăm că din ce în ce mai puțini sunt în stare de a fi părinți.

E dificil, deoarece copiii nu sunt doar cei care vin și-ți fac ascultare, zicând: „Să fie binecuvântat!”, și îți pun și o metanie. Și sunt gata să îndeplinească tot ce le spui. Aceștia sunt foarte puțini. Și nu e o situație stabilă. Acum poate fi într-un fel, apoi altfel. Astăzi, cei mai mulți tineri sunt rebeli. Așa au crescut. Ce să facem? Fiecare are voia sa. Acestor copii trebuie să le fii părinte. Ceea ce înseamnă că de multe ori lărgești tu limitele, ca să încapă cât mai mulți – fără să însemne că le faci voile. Și îi iei de mână, unul câte unul, și îl duci undeva. Nu la tine, să te adore ca pe o icoană a Părintelui Ceresc. Nu! Acest lucru ar fi fost și o blasfemie! Ci trebuie să îl duci la Hristos. Acest lucru a fost dintotdeauna dureros.

Amintiți-vă de Apostolul Pavel care spune: „N-am încetat să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.” Îi sfătuia pe fiecare în parte cu lacrimi. Și vorbește de dureri, ca să nască fii ai lui Dumnezeu. Și revine iarăși Sf. Ap. Pavel și spune: „Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi.” Aveți mulți învățători în Hristos, dar nu aveți mulți părinți. „Căci eu v-am născut în Duhul Sfânt.” Are conștiința că este părinte și că a simțit durerile nașterii pentru fiecare suflet, pentru a se naște în Hristos. Ca să iasă un om matur, care are simțirea înfierii.

Sfântul Porfirie avea această paternitate, ca pe o harismă de la Dumnezeu, într-un fel extraordinar. Sfântul Porfirie a fost o persoană care respecta și iubea tradiția ortodoxă, în toate manifestările ei. Însă, ca păstor de suflete, avea pentru fiecare în parte o povățuire diferită, personalizată. Poate, dacă am fi auzit cum gestiona fiecare situație în parte, ne-am fi scandalizat. Pentru că privea în sufletul fiecăruia. Căuta cum să ducă la Dumnezeu acel suflet. E nevoie de o raportare particulară și de mult har de la Domnul, dar și de multă durere pentru fiecare suflet. Ne-a spus odată o maică din mănăstirea lui: „Nu l-am văzut vreodată pe Sfântul Porfirie atât de întristat, cum l-am văzut în unele situații când am îndraznit să-l întreb ce are.” „Copilul meu, am fost înștiințat că acest om care era cu mine nu se va mântui. Și nu pot să duc acest lucru!” Acesta este Părinte!

Ajunge până acolo încât spune ca și Sf. Ap. Pavel: „Aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentru frații mei” – ca pe toți să îi mântuiască. Acest lucru arată o chemare deosebită, pe de-o parte. Însă, pe de altă parte, e o țintă pentru noi toți. Cu atât mai mult pentru clerici!

Vedeți, Sfântul Paisie era doar simplu monah, dar era Părinte! Era Părinte, voia să-l doară sufletul atunci când se va ruga pentru celălalt. Și astfel deschidea gura și dădea câteva sfaturi. Orice ar fi făcut, ieșea bine – de cele mai multe ori. Mai dădea câte o palmă – se spune că a dat o palmă cuiva care avea migrene, dureri de cap și multe gânduri. Cu o palmă l-au lăsat toate ! Însă, ce a fost înaintea palmei? Acea rugăciune cu durere, acea durere pentru fiecare făptură care se chinuie. Acest lucru lipsește în zilele noastre.

Să ajute Domnul să răsară foarte mulți părinți!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!