Învățământul azi și Sfântul Dumitru – p. Teologos

Una dintre cele mai importante probleme ale umanității este învățământul. Este evident că mulți sfinți s-au preocupat în mod special de această temă. Printre aceștia era și Sfântul Dumitru, chiar dacă acest lucru nu este evident la prima vedere.

Urmăriți acest material pentru o scurtă analiză asupra acestui subiect precum și asupra problemelor învățământului astăzi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Un caz

Într-un liceu din Tesalonic era un elev mai rebel care făcea multe năzbâtii la școală. La un moment dat, un profesor, nemaiputându-se abține, i-a dat o palmă. Nu foarte tare, însă destul de sănătoasă. Elevul respectiv, însă, era cardiac în ultimul hal și a murit din cauza asta. A fost o mare tragedie și, bineînțeles, părinții doreau să-i facă plângere în instanță și la poliție profesorului respectiv. Noaptea, însă, le apare în vedenie părinților respectivi, Sfântul Dumitru în slavă dimpreună cu mai mulți copii în jurul lui, inclusiv cu copilul lor care murise.

Sf. Dumitru întreabă atunci pe copil: „Îți place aici?” – „Da, foarte mult” răspunde copilul. „Vrei să te întorci la părinții tăi?” – „Nu, deloc” zice copilul. După asta, zice sfântul „atunci, știi ce: spune-le părinților tăi să nu mai facă nicio plângere”. Și astfel s-au liniștit părinții și nu au mai făcut nicio plângere împotriva profesorului respectiv.

Sfântul Dumitru – învățător duhovnicesc

Pornind de la întâmplarea asta, aș dori să mă axez pe un aspect foarte important al vieții Sf. Dumitru – poate că cel mai important dintr-un anumit punct de vedere – chiar dacă e mai puțin cunoscut: activitatea sa ca învățător duhovnicesc. Vedeți că Sf. Dumitru nu i-a învățat pe tineri artă militară chiar dacă avea un grad înalt în armată, ci duhovnicia i-a învățat. Acest aspect este atât de important că inclusiv în cazul Mântuitorului acesta a fost numit Învățător de către toți contemporanii Lui.

Vedeți că Mântuitorul nu a fost numit niciodată „Iisus, făcătorul de minuni” cu toate că a făcut minuni ca nimeni altul și ca și cantitate și ca și magnitudine. Toți L-au numit Învățătorul – Rabbi – pentru că principala noastră problemă este distorsiunea de comportament; nu știm ce să facem ca să ne mântuim, ca să scăpăm de chin și moarte. Înțelegeți? Domnul a fost numit Mântuitor pe baza Învățăturii Sale și nu atât pe baza minunilor Sale. Minunile Sale au venit ca o confirmare, ca o încredințare că învățătura Sa este o învățătură de succes – să ne arate că într-adevăr nebunia asta de învățătură pe care ne învață teslarul acesta pe nume Iisus chiar funcționează. Chiar funcționează, fraților!

Curajul de a depăși moartea

Pe de-o parte conștiința noastră ne spune că este logic că dacă avem două haine să dăm unuia care n-are, pe de altă parte nu vrem și nu facem asta din varii motive. Înțelegeți? Ne împotrivim învățăturii lui Iisus. Desigur că dacă mergem la învățături mai tari adică să ne iubim aproapele ca pe noi înșine și chiar supralogice cum este iubirea de vrăjmași unde ne pârâie toate balamalele noastre existențiale, atunci acolo într-adevăr avem nevoie de minuni pentru că altfel nimeni dintre noi, datorită căderii noastre, bineînțeles, nu ar avea curajul credinței pentru a depăși moartea. Înțelegeți? Credința în Hristos și în învățătura Sa bineînțeles. Din cauza asta învierea lui Hristos este esențială.

Hristos ne-a arătat că prin învățătura Se se învinge totul, inclusiv moartea. Vedeți că Domnul nu a fost un fachir, un scamator, un rival a lui David Copperfield, de exemplu. Din contră: El a fost un învățător care a spus că cel care face poruncile Sale, își vindecă sufletul și va face și el la fel ca și Hristos, ba chiar mai mari decât acestea va face. Înțelegeți?

Învățarea. Ucenicul. Școlarul

Tema aceasta a învățăturii este și mai pregnant evidențiată în Sfânta Scriptură prin faptul că în cazul ucenicilor este folosit cuvântul μαθητής care are și sensul foarte uzitat de „școlar”. De fapt astăzi cuvântul μαθητής este folosit aproape exclusiv ca și „școlar”, în greacă. Desigur că acum nu putem să schimbăm Noul Testament și să spunem că Sf. Apostoli erau „școlarii Domnului” chiar dacă în cazul Domnului este folosit cuvântul „διδάσκαλος” pe care îl avem și în română – e cuvântul „dascăl” adică „învățător”.

Ceea ce vreau să accentuez aici este dimensiunea aceasta învățătorească a lui Hristos. Mă gândesc acum că nu putem să traducem în Noul Testament prin „școlar” pentru că acest cuvânt astăzi arată o relație mult mai rece, mai oficială, mai puțin duhovnicească și mai lipsită de interes decât cuvântul „ucenic”. Înțelegeți? De fapt, trebuie să știm că asta este una din marile probleme cu învățământul astăzi: tinerii nu știu că întâi de toate trebuie să învețe cum să se poate și să aibă modele cum să gândească. Pentru asta merg la școală, fraților, și nu pentru a obține o anumită hârtie. Înțelegeți?

Fraților, primul lucru pe care trebuie să-l căutăm în viață – mai ales în perioada de formare a tinereții – este omul lui Dumnezeu. Conducătorul, conducătorii către Dumnezeu – asta trebuie să căutăm, fraților. În acest context, trebuie să accentuez că Dumnezeu nu este un moș scos din priză cu o bilă în mână și un triunghi pe cap având niște îngerași dolofani care zumzăie în jurul Lui într-o lumină feerică de veioză. Nu, fraților!

De la Dumnezeu cel atotștiitor învățăm și noi

Dumnezeu este perfecțiunea personală veșnică și când spun „perfecțiune” mă refer din toate punctele de vedere – inclusiv omnisciența – adică știe toate, fraților, la un asemenea nivel că nu mai are nevoie să raționeze. Acum o să mă întrebați cum vine asta că Dumnezeu nu mai are nevoie să raționeze. De fapt, e simplu: raționamentul este procesul incremental, în pași, prin care cineva pornește de la niște lucruri cunoscute numite premise și într-un final descoperă ceva nou, necunoscut până atunci, numit concluzie. Ei, de vreme ce Dumnezeu le știe pe toate nu are nevoie de raționamente ca să descopere ceva nou. Înțelegeți?

Deci, fraților, Dumnezeu știe foarte bine și informatică și fizică atomică și nanotehnologie și artă și croșetat și arta spălării picioarelor – toate astea la un nivel neatins de nimeni până acum. Și nici în viitor nu o să ajungă nimeni la perfecțiunea lui Dumnezeu. Înțelegeți?

Deci în clipa tinereții trebuie să ne alegem conducători către Dumnezeu în domeniile care ne interesează pentru a putea să ne mântuim, să scăpăm de moarte, să avem o viață veșnică fericită. Să nu uităm, fraților, că toate lucrurile le facem pentru a birui moartea prin harul lui Dumnezeu, adică prin iubire. Mântuirea, biruința morții este moartea cu o inimă iubitoare.  Asta este mântuirea. Dacă în clipa morții iubim mai mult pe ceilalți decât pe noi înșine mergem în rai. Sau altfel, dacă în clipa morții avem mai multă iubire față de ceilalți decât ură atunci mergem în rai. Înțelegeți?

Menirea omului pe pământ

Deci menirea noastră aici pe pământ este să învățăm să iubim. Din cauza asta dintre domeniile care trebuie să ne intereseze în viață este, întâi de toate, duhovnicia fără de care nu vom reuși, și mai apoi domeniul sau domeniile profesionale în care ne validează Dumnezeu adică acolo unde ne ajută Dumnezeu să creștem cantitatea de iubire, de unitate, de armonie din univers. Înțelegeți?

De exemplu, eu nu mă pot pune să cânt acum pentru o să vă sângereze urechile și nu o să ajut la creșterea armoniei și unirii ca formă de iubire din univers. În aceste cazuri când vedem că cineva însă insistă astfel fără să-l valideze Dumnezeu, noi trebuie să punem gândul bun, adică în cazul de față să zicem că noi nu avem urechile necesare pentru a-l asculta pe celălalt care nu știe să cânte. Trebuie să zicem că noi suntem cei care suntem slabi. Facem asta, pentru a nu scădea iubirea din noi și a nu-l judeca pe celălalt. Înțelegeți? Desigur că asta nu înseamnă că o să-i dăm nas celui care rage ca mine, pentru că este dizarmonic, nu-l validează Dumnezeu. Am spus că tot timpul trebuie să fim atenți la frumos, la armonie, la iubire. Și să avem gând bun înăuntrul nostru și să spunem că celălalt e bun și noi nu suntem în stare să suportăm dizarmonia sa. Înțelegeți?

Uneori lucrurile acestea sunt evidente, însă alte ori, sunt mult mai dificil de discernut și omul se înșală, mai ales dacă este tânăr și nu are experiența vieții ca să știe unde duc lucrurile care îi par strălucitoare acum la început.

Învățăm de la cei experimentați

Din cauza asta este nevoie, fraților, cum spuneam, de un conducător care să-l învețe pe tânăr prin exemplul său personal cum să gândească și cum să se comporte, asta dincolo de bagajul de cunoștințe punctuale pe care le transmite ucenicului.

Un conducător experimentat trebuie prețuit în aur – poate fi de 20 de ori mai valoros decât cineva care este pe postul respectiv doar pentru că a absolvit o facultate sau a ajuns la o anumită vârstă. Să nu cumva să credeți că exagerez. Cel puțin în software, fraților, este un lucru comun ca un programator să fie de 5 ori mai bun decât altul, această diferență putând ajunge în cazurile de excepție de aproape 30 de ori mai bun, să știți. Eu am zis de 20 de ori mai bun ca să fiu mai conservator.

Fraților, să știți că dacă dați peste un profesor bun, un conducător duhovnicesc bun, acesta este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu pentru un tânăr. Fraților, căutați-l, respectați-l, faceți ascultare desăvârșită și nu vă împiedicați de anumite neputințe pe care îl are respectivul ca om. Înțelegeți?

Situația tinerilor azi

Aici este foarte importantă relația iubitoare pe care conducătorul duhovnicesc reușește să o construiască prin exemplul său – însă să nu uităm că astăzi asta este destul de dificil pentru că tinerii de astăzi în general sunt foarte traumatizați de internet. Ei cred că viața adevărată e acolo și încrezători în cunoștințele pe care le dobândesc de pe net se închid, devin refractari față de aproape orice abordare interpersonală. Săracii, nu își dau seama că problema omenirii nu este lipsa cunoștințelor intelectuale, ci lipsa trăirii înalte, lipsa iubirii care vine din relațiile interpersonale. Înțelegeți?

Vedeți că internetul este impersonal și nu poate să iubească. Doar persoana este focar de iubire. Cu cât mai sfânt este conducătorul și cu cât mai deschiși sunt ucenicii cu atât mai mare este șansa de succes, cu atât mai mare este posibilitatea iubirii. Este nevoie de amândouă, să știți. Și de sfințenia conducătorului și de sfințenia ucenicilor. Vedeți că Iuda nu s-a deschis cu dispoziție de ascultare chiar dacă l-a avut ca învățător pe Hristos. Dacă studentul, elevul, ucenicul se încrâncenează atunci nu se alege cu nimic pentru că sufletul rejectează fără să aibă dispoziția de schimbare, de ascultare.

Asta e foarte rău, dacă profesorul este validat de Dumnezeu, pentru că nu numai că elevul nu învață ce-i spune învățătorul, ci și își îndurizează sufletul și își formează o atitudine foarte acidă, superioară față de toți și de toate ducând la însingurare, înșelare, concentrare numai pe egoismul propriu și în ultimă instanță, dacă nu este vindecată, duce la eșecul în viață și pregustarea iadului. Înțelegeți? Mare atenție aici că nu elevul își judecă profesorul dacă e validat de Dumnezeu, ci pliroma adică acordul oamenilor duhovnicești din Biserică. Ce spun cei mulți și duhovnicești. Vedeți cazul lui Iuda, cum spuneam.

Viața trăită în har

Dacă însă copiii sunt formați de mici în trăirea harului atunci ei vor ști să se comporte, pentru că văd retragerea harului, văd că scade bucuria și iubirea din inima lor în clipa în care se încrâncenează. Atunci ei știu de pocăință, de iertare și sunt liniștiți și concentrați pe drumul lor în viață pentru că au siguranța care provine din iubirea pe care o simt de la Dumnezeu, și dincolo de asta o simt și de la familie și de la prieteni. Dacă au siguranța duhovniciei în familie, atunci sub supravegherea părinților pot să le fie date sau să-și ia din proprie inițiativă anumite sarcini sau riscuri controlate astfel încât să înceapă să se maturizeze. Trebuie să aibă răspunderi. 

Trebuie să aibă ascultare și să se responsabilizeze și să nu aștepte totul de-a gata, pentru că asta, ca orice extremă de altfel, este distrugătoare pentru sufletele tinere care se vor asfalta sub smoala plăcerii de a nu face nimic. Înțelegeți?

Puterea exemplului

Fraților, este foarte important ca tinerii să-și folosească eficient capacitatea de învățare și avântul specifice vârstei pentru a se apropia de Dumnezeu – adică de perfecțiunea iubitoare și înțeleaptă – pentru că dacă nu vor învăța la vârsta aceasta, mai târziu va fi foarte greu. Și nu să-și folosească lucrurile astea în distorsiuni.

Trebuie chiar mai mult să facă: să învețe să învețe, să învețe să gândească, să învețe cum să se comporte astfel încât acestea să le fie avantaje și generatoare de fapte bune pe tot parcursul vieții – și aici pe pământ precum și în veșnicie. Înțelegeți? Trebuie să învățăm să gândim.

Țin minte că profesorul nostru de matematică din liceu care era un profesor eminent și directorul școlii – dl. Hoară îl chema, Dumnezeu să-l binecuvânteze! – era nemulțumit dacă trânteam rezolvarea problemei pe tablă fără să înțelegem despre ce este vorba. Asta era evident mai ales la problemele de geometrie în spațiu – țin minte că ne întreba „vezi problema? vezi obiectul cum se rotește?” și dacă noi ne blocam și arătam că nu înțelegem, era foarte nemulțumit și încerca să ne explice și să deseneze obiectul tridimensional din alt unghi, chiar dacă știam la nivel cerebral aparatul matematic necesar pentru rezolvarea problemei. Nu-i plăcea deloc tocitul, ci dorea ca să înțelegem ce se întâmplă și de ce se întâmplă astfel, și, mai ales, de ce trebuie să învățăm un lucru. Asta e foarte important, fraților.

Iubirea aduce elevilor încurajare și zel

Desigur că tinerii nu pot să înțeleagă totdeauna de ce este important să învețe un lucru însă dacă au viziunea globală a ceea ce fac și de ce fac ceea ce fac, atunci asta îi ajută foarte mult pentru păstrarea zelului de la Dumnezeu pentru că își dau seama că într-adevăr sunt iubiți și nu tiranizați. Înțelegeți?

Trebuie să știm că dacă zelul nu este folosit în direcția corectă, adică înspre creșterea iubirii în Univers, înspre Dumnezeu, atunci acest zel se va stinge și omul va fi o epavă, chiar dacă la arătare e posibil ca omul să se dea mare, cum se spune. Dacă însă, omul își păstrează zelul și căldura prin faptele cele bune pe care le face ca să se apropie de Dumnezeu, atunci toată viața va fi foarte viu și bucuros, chiar dacă la prima vedere poate să fie o prezență ștearsă – nu contează asta. 

Teribilismul

Pe de altă parte, teribilismul de care dau dovadă unii este de asemenea, distrugător pentru ei și pentru cei din jur pentru că se pălmuiește dragostea și se ajunge la singurătate, chiar dacă cei care suferă de asta cred că astfel își asigură o poziție dominantă în grup. Înțeleg că presiunea e mare, mai ales dacă sunt de față persoane de sex opus cu care ne interesează să avem o relație, însă, fraților, niciodată prin slavă deșartă sau prin alte forme de agresivitate care pot varia de la o vestimentație mai extravagantă și mergând până la obrăznicie, limbaj obscen și bullying – niciodată prin aceste forme cineva nu poate să-și impună autoritatea pe termen lung. Va fi doar ca un ghimpe în coastă în fața căruia toți zâmbesc chinuit însă doresc să-l scoată din existența lor. Înțelegeți?

Este adevărat că în general tinerii o să-și dea seama că slava acestui tip de caracter este deșartă doar atunci când se maturizează, adică cel mai repede după ce trec de 20 și ceva de ani, astăzi chiar mai târziu – cu mult mai târziu. Cu cât este tânărul mai departe de Dumnezeu, cu cât tânărul este mai dependent de patimi, de adicții, cu atât se maturizează mai târziu, dacă se mai maturizează. Uneori vezi că sunt în vârstă, ar trebui să fie oameni maturi, dar nu se mai maturizează.

Sfântul Dumitru propovăduia la 22 de ani

Mă gândesc în ce contrast este civilizația de astăzi cu Sf. Dumitu care era proconsul în marele oraș al Tesalonicului și propovăduia creștinismul, adică modul corect de a fi, la vârsta de 22 de ani, fraților. Chiar avea un fel de școală, un cerc de tineri ucenici pe care îi învăța Sfânta Scriptură sub arcadele subterane ale băilor publice din Tesalonic.

Legat de asta aș dori să fac câteva mențiuni aici. În primul rând vedeți că Sf. Dumitru  – mă impresionează foarte mult faptul ăsta – nu îi învăța politică sau artă militară, după cum Hristos nu i-a învățat pe oameni meseria de teslar. De ce? Pentru că fraților, pe primul plan este duhovnicia și nu pregătirea profesională. Dacă nu se pune pe primul plan duhovnicia, atunci se poate ajunge la niște situații foarte, foarte toxice mai ales dacă e vorba de artă militară sau cele conexe. 

Un caz

Să vă dau un caz. Era la un moment dat un sensei faimos, un profesor de arte marțiale celebru, care a avut un ucenic care era foarte bun însă, dându-și seama de asta, ucenicul a devenit foarte mândru și avea un comportament foarte toxic. Situația a ajuns până acolo până sensei-ul l-a dat afară într-un mod destul de dur pe elevul rebel. Acesta, s-a încrâncenat la început și a învățat arte marțiale ca nebunul, așa-zicând, și a ajuns să-și depășească maestrul în faimă, însă l-a smerit Dumnezeu pentru că viața i-a arătat că se află pe un drum greșit – l-a învățat că nu duritatea, ci dragostea și înțelepciunea îl fac pe om, om adevărat.

La un moment dat, a ajuns cu niște ucenici de-ai lui în fața sălii fostului său maestru. Tinerii elevi, încrezători în forțele lor, i-au zis profesorului lor „Hai, să intrăm înăuntru și să-l batem pentru ce v-a făcut”. Atunci profesorul a stat puțin pe gânduri și a zis „Nu! Să intrăm și să-i mulțumim pentru că dacă nu era el, eu nu ajungeam cine sunt astăzi”. Înțelegeți? E nevoie de smerenie, fraților, pentru că duhovnicia e mai mare ca orice.

Sfântul Dumitru și școala

Al doilea lucru legat de Sf. Dumitru este faptul că el făcea școala cu tinerii pe care i-a adunat pe ascuns, la băile publice. Desigur că nu este bine astfel, însă în vremea respectivă nu se putea altfel, chiar dacă Sf. Dumitru era proconsul. Împăratul Maximinian care era atunci în Tesalonic era păgân și prigonea pe creștini.

E de remarcat zelul și iubirea de oameni prin Hristos a Sf. Dumitru care nu ținea seama de pericol, răspândind lumina cuvântului, învățând pe tineri care este calea către viața veșnică. Mă gândesc la curajul Sfântului Dumitru încontinuu. Trebuie să știți că atunci când un om este curat de patimi, în special de patimile trupești, lumina dumnezeirii se reflectă cu putere pe oglinda sufletului său.

Feciorul simte altfel harul lui Dumnezeu și din cauza asta fecioria este atât de luptată astăzi de forțele întunericului. Da, fraților, fecioria este o mare virtute. Cuvântul Sf. Dumitru avea o foarte mare putere pentru că venea din trăire, din experiență – nu e era un simplu cuvânt intelectual. Trebuie să știți că puterea cuvântului este dată de cantitatea de har al Duhului Sfânt cel atotputernic, pe care îl are cineva. Aceasta schimbă viața celor care îl ascultă și nu neapărat undele sonore.

Din cauza asta auzim cuvinte simple de la oameni duhovnicești și ne schimbă viața radical, în timp ce un om fără trăire ne poate da citate chiar și din Biblie și nu ne atinge cu nimic. Înțelegeți? De fapt, vedeți că însuși Hristos a zis că cel care face și va învăța din experiența căpătată din cele ce a făcut practic, mare se va chema în Împărăția Cerurilor, pe când cel care va strica o poruncă – chiar una mică – și va învăța astfel pe oameni, adică doar pe baza viziunii sale strâmbe nevalidate de practica Bisericii, acela foarte mic se va chema în Împărăția Cerurilor. Avem nevoie de experiență practică și de conducător duhovnicesc. Înțelegeți?

Activitatea și ambientul

Pentru că noi, însă, nu-l avem pe Sf. Dumitru care să ne vorbească, avem nevoie și de un cadru propice în care să învățăm sau, mai general vorbind, să ne desfășurăm activitatea. Cadrul trebuie să potențeze duhul și aici mă refer nu numai la icoane, ci și la ordinea și curățenia din jur și de pe birou, la plante și cadrul natural dacă e posibil, la liniște și, în general, la o atmosferă plăcută la locul de muncă. Vedeți că și eu vin să fac filmări în locuri care sunt foarte frumoase, adică mie îmi plac.

Da, să facem ordine la locul de muncă și să decorăm și să avem icoane pe cât posibil, însă să nu fim maniaci pe tema asta. Să nu uităm să zâmbim în colectiv, să avem cuvânt dres cu sare și să ne concentrăm pe muncă, fără bârfe sau ironii adică nu mergem în cealaltă extremă. Pentru că acestea pot să genereze o atmosferă toxică, fraților. Nu este nevoie de distracții care – după cum le spune și numele – distrag mintea de la ceea ce facem, de la obiectul muncii, pentru că după aceea ne va fi mult mai greu să ne adunăm. Înțelegeți? Desigur că trebuie să ne relaxăm puțin la muncă pentru a nu cădea în cealaltă extremă, adică a surmenajului care este și mai periculoasă.

Programul la locul de muncă

Fraților, este important să dăm atenție la mediu pentru că productivitatea noastră și, în general, starea sufletului nostru depinde de acestea. După cum știm, omul după cădere este o ființă foarte influențabilă și foarte fragilă. Din cauza asta este bine să facem pauze cu discernământ astfel încât să ne putem reveni.

Nu prea multe că la urmă se transformă în lene și în băltire, în groaznica patimă a akediei. Eu zic la fiecare două ore sau chiar la fiecare oră să spunem o scurtă rugăciune – 3-5 minute de „Doamne Iisuse…” ajută foarte, foarte mult. Desigur că și în timpul lucrului se poate spune, atunci când putem, de exemplu dacă avem o muncă fizică în care mintea este liberă, atunci să spunem rugăciunea neîncetat cu gura – Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă!. Însă dacă dedicăm în mod special 3-4 minute pentru asta veți vedea că randamentul nostru o să crească iarăși. În loc să avem o curbă constant descendentă a randamentului avem un grafic a randamentului ca niște dinți de fierăstrău, pentru că rugăciunea îi încarcă omului bateriile.

Dumnezeu iubire este și prin rugăciune ne încărcăm bateriile pentru că sufletul uman funcționează cu iubire, cu harul lui Dumnezeu. Asta, desigur, numai să reușim să ne rugăm adică să ne detașăm de grijile și de presiunea pe care uneori o avem la lucru. Puteți să vă puneți chiar o notificare pe celular sau pe calculator pentru asta. Ajută mult, fraților! Nu trebuie să dăm înapoi. Trebuie să ave curaj. Trebuie să fim smeriți și să nu credem că le putem face noi pe toate. Nu putem, fraților. Am spus că avem nevoie de conducător în domeniul în care dorim să avansăm. Trebuie să întrebăm, trebuie să citim. De unul singur, nu merge.

Dincolo de asta, tot ca semn al smereniei este și faptul că luăm notițe și repetăm cu voce tare ceea ce avem de învățat. De asemenea, fraților, să ne rugăm lui Dumnezeu cu simplitate să ne ajute în viață, fără să-i spunem multe cereri și să-i impunem o întreagă listă cu ce trebuie să facă – un to do list. Știe Dumnezeu. Fraților, Dumnezeu chiar știe cu mult mai bine decât noi ce ne folosește.

Ucenicul insuflat de conducătorul său

În clipa în care omul păstrează legătura cu Dumnezeu și este inspirat de conducătorul său duhovnicesc, atunci acesta poate să meargă cu bucurie și curaj chiar și până la moarte. E mai tare decât moartea, după cum am văzut foarte bine în cazul Sfântului Nestor care era unul dintre ucenicii Sfântului Dumitru.

Vedeți că Sf. Nestor a avut credință neclintită în rugăciunile starețului său – Sf. Dumitru – în acoperirea harului care venea de la acesta și astfel a repurtat o victorie esențială care a depășit cu mult cadrele arenei în care a avut loc lupta dintre Sf. Nestor și Lie. E vorba de victoria credinței în rugăciunile conducătorului duhovnicesc.

Nu contează că Sf. Nestor și Sf. Dumitru au fost omorâți după aceea. Prin legătura lor cu Dumnezeu și între ei, sunt mai tari decât moartea. Să vedeți ce mir izvorăște Sfântul Dumitru la Tesalonic.

Mirul Sfântului Dumitru

Aveți grijă să nu fiți necredincioși și să ziceți că pun acolo părinții parfum în scopuri comerciale, pentru că un ghid a zis asta și i-a judecat și după aceea era la volan cu microbuzul plin de oameni și a adormit în apropierea unei treceri de cale ferată în timp ce venea trenul și el conducea. În clipa respectivă a auzit o voce nobilă, calmă și fără compromisuri care i-a zis „Pune frână acum!” și s-a umplut tot microbuzul de mireasma mirului Sf. Dumitru. Omul s-a trezit, s-a înfiorat tot, a pus frână involuntar și microbuzul s-a oprit la vreo 2 metri de trenul care trecea. Fraților, nu fiți necredincioși și nu vă jucați cu Sf. Dumitru!

Omul necredincios și singur se teme până și de umbra lui. Este mânat și stăpânit de gânduri și temeri în iadul singurătății sale, în iadul relativității sale. Știe foarte puține pentru că adevărata cunoaștere vine prin relația interpersonală, prin contactul nemijlocit cu frumusețea, cu viața și jertfa persoanei care te conduce. Înțelegeți? Trebuie să facem ascultare. Dacă mântuirea noastră s-ar fi putut realiza numai prin cărți, atunci Hristos nu s-ar fi întrupat. Cărțile pe care astăzi nu le mai citim… cărțile pe care le avem sunt doar cel mult un pedagog către adevărata relație interpersonală cu învățătorul nostru și prin acesta cu Dumnezeu, cu perfecțiunea personală veșnică.

Să ne rugăm pentru conducătorii și învățătorii noștri

Totdeauna să ne rugăm pentru învățătorii noștri, pentru conducătorii noștri și să le fim recunoscători pentru că astfel îi arătăm lui Dumnezeu că dorim să ne apropiem de El. O să-mi spuneți acum că sunt învățători care ar putea să fie mai buni – ca să nu zic altfel. Da, cu adevărat – este o mare răspundere asupra lor. Noi însă cum spuneam să ne rugăm pentru ei pentru că Dumnezeu i-a pus în poziția asta și să ne rugăm pentru ei ca să-I arătăm lui Dumnezeu dispoziția noastră de a ne apropia de El, dispoziția noastră de a cunoaște și de a avea experiența adevărată. 

De fapt, trebuie să știți, fraților, că în clipa în care nu ne folosim de prezența cuiva, noi suntem de vină. De la toți oamenii avem de învățat, chiar dacă de la unii învățăm cum să NU facem. Deci, fraților, în clipa în care vedem că nu ne folosim într-o situație, să ne depărtăm, însă să ne depărtăm cu osândire de sine, fără să-i judecăm pe ceilalți, ci pe noi înșine și să zicem că noi nu suntem în stare să ne folosim în situația dată. Așa ne vom păstra smerenia și ne va învăța Dumnezeu să ne folosim în orice situație. Înțelegeți?

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum! Sper să fi învățat ceva. Dacă nu, vă rog să mă iertați!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!