Atracția pierdută față de naștere – Pr. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt dureros de actual al părintelui Iosia Trenham legat de faptul că oamenii de astăzi nu mai doresc să aibă copii. Vedeți care este poziția ortodoxă asupra acestei teme cu câteva exemple frumoase.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc pentru prezență! Fericit final de sărbătoare a nașterii Maicii Domnului [vă doresc] tuturor!

Am sărbătorit nașterea celei mai curate Fecioare în ziua de 8 septembrie și astăzi este 12 [septembrie]. De 5 zile sărbătorim ziua ei de naștere și acum lăsăm această sărbătoare ca să ne îndreptăm atenția către marea sărbătoare a Înălțării prețioasei și dătătoarei de viață Cruci, care este pe 14 septembrie, o zi atât de frumoasă.

Dorința Sfinților Ioachim și Ana

Reflecția mea de astăzi este intitulată Mistica pierdută a concepției, dar această idee vine din reflecția asupra fericirii pe care Biserica o are la nașterea mamei lui Dumnezeu și de la faptul că sărbătorim ziua ei de naștere cu atâta zel. Știți că concepția ei a fost ceva ieșit din comun. Evlavioșii ei părinți, Sf. Ioachim și Ana, depășiseră vârsta de naștere de prunci. Erau profund îndurerați că nu au avut nici un copil. Erau oameni evlavioși și iubitori de Dumnezeu, care i-au cerut Domnului Dumnezeu minunea de a avea un copil și El le-a dăruit-o pe Doamnă noastră, care avea să devină, desigur, noua Eva și mama Fiului lui Dumnezeu și datorită încrederii și credinței ei, datorită DA-ului ei în fața Domnului Dumnezeu, Întruparea a decurs conform voii lui Dumnezeu, și a dus la mântuirea omenirii.

Dacă nu ar fi fost dorința de a avea un copil, pe care Sfinții Ioachim și Ana au avut-o, nu ar fi existat azi Fecioara Maria și nu ar fi existat o Întrupare. Acea iubire de a naște un copil, acea profundă sete pentru imaginea lui Dumnezeu și pentru participarea cu Dumnezeu ca și co-creatori în misterul nașterii, s-a dus astăzi. Acea mistică a concepției și nașterii s-a pierdut și ceea ce a fost considerat ca fiind un blestem de către poporul Lui Dumnezeu pentru toate aceste milenii este acum primit cu căldură. Noi nu trăim acea concepție de viață anti-natală în mod constant, desigur.

Natalitatea în vremea noastră

Noi înșine ne sărbătorim zilele de naștere, doar că nu vrem să le dăm altor copii zile de naștere. Nu vrem să trecem prin toate greutățile de a avea copii noi înșine și astfel întregul Occident se află într-o stare de sinucidere culturală și declin. Niciuna dintre țările occidentale nu au nici măcar o menținere a populației lor. Ratele de reproducere ale populațiilor sunt catastrofale și culturile noastre sunt pe moarte, cu adevărat pe moarte… Oamenii se bucură să fie vii ei înșiși. Majoritatea se bucură că au o zi de naștere, dar nu vor neapărat să transmită această fericire altei generații. Fără copii pentru mine! Nu…

În mod interesant, chiar și noi, creștinii ortodocși, nu suntem imuni la asta. Slavă Domnului că avem mulți creștini ortodocși pioși în vest, care iubesc ființele umane și care onorează imaginea lui Dumnezeu și continuă în spiritul Bisericii marea cinste de a fi părinți și bunici și nași. Dar există și mulți ortodocși care sunt catehizați mai mult de cultura seculară în care trăim, de școli și de social media și de Hollywood, decât de Biserică și știu foarte puțin despre învațătura Bisericii. Pe lângă asta, Biserica a făcut foarte puțin prin intermediul publicațiilor în acest domeniu pentru a educa oamenii despre viața de familie și despre maternitatea în sine.

Aceasta este o mare ironie, pentru că noi creștinii ortodocși ne concentrăm așa mult pe marele miracol al Întrupării, care a dus la mântuirea rasei umane. A fost de fapt o concepție miraculoasă a Fecioarei Maria. Dorința ei de a spune ”da” și de a primi miracolul conceperii Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei, care a dus la miracolul unirii rasei umane cu Dumnezeu și oamenii să fie ridicați din degradarea lor, din păcat și moarte. Așa că este o mare ironie… Dacă cineva ar trebui să țină sus marele standard de a iubi și adora copiii și concepția și nașterea, acela este creștinul ortodox. Este firesc pentru noi să facem așa.

Este, de asemenea, o ironie faptul că atât de mulți dintre cei dragi nouă au fost secularizați în acest domeniu și nu mai au copii sau au unul, sau așa… Este o mare ironie, de asemenea, pentru că comoara slujbei noastre de încoronare la slujba nunții este absolut plină de gloria de a avea o mulțime de copii. Dacă nu știți despre ce vorbesc, ați face bine să citiți slujba de încoronare. Avem acest principiu că Biserica crede în ceea ce se roagă și se roagă precum crede.

Slujba căsătoriei

Dacă vreți să știți ce crede Biserica despre căsătorie și viața de familie, citiți slujba căsătoriei. Este în textul slujbei de căsătorie, unde veți găsi o astfel de viziune incredibilă despre căsătorie și viața de familie și, de asemenea, pentru mistica concepției și a procreării. Desigur, slujba începe cu tămâierea de către preot și, în timp ce tămâiază, corul cântă psalmul căsătoriei – Psalmul 127, uneori atât Psalmul 126 cât și 127. Ambii Psalmi sunt absolut plini cu referiri la înmulțire și la binecuvântarea copiilor – fructele pântecelui ca răsplată, ca săgeți în mâinile unui războinic, așa sunt copiii din tinerețe, cât de binecuvântat este omul a cărui tolba este plină din ei, soția ta va fi ca o vie roditoare, vlăstare de măslin în jurul masei tale…

Și ați înțeles ideea… Și nu doar Psalmii de început, ci chiar pe parcursul textului slujbelor se face în mod constant referire la a cere binecuvântarea lui Dumnezeu asupra cuplului pentru rodnicie. De fapt, este primul lucru pentru care ne rugăm. Odată ce menționăm numele lor, ne rugăm pentru mântuirea lor, următoarea cerere pe care o facem este ca Dumnezeu să le dea darul procreării de copii pentru continuarea rasei umane. Da…

Și mai sunt multe, multe altele. De fapt, Publicațiile Patristic Nectar vor scoate în curând un fantastic manual de pregătire înainte de căsătorie care sperăm că va fi foarte edificator pentru toți creștinii care încearcă să pună în practică o temelie creștine pentru căsătorie, intitulată Dragostea durabilă, temelia dragostei creștine pentru căsătorie. În acel text, există un capitol dedicat evidențierii și comentării învățăturii din slujba nunții în sine în ceea ce privește nașterea și gloria concepției.

Paralizia indusă de frică

În zilele noastre mulți oameni sunt paralizați, simt că e prea înfricoșător, că [acum] este un moment înfricoșător pentru a aduce copii în această lume, așa decurg lucrurile… Ca preot, am văzut asta de multe ori și nu doar enoriași, ci și prieteni și vecini și am avut multe conversații și am auzit durerea cuplurilor de tineri căsătoriți, care sunt îngrijorate să aibă copii în mediul actual. Este un mediu atât de înfricoșător și o stare culturală deprimantă în care ne aflăm aici, în vest și în special vorbesc despre Statele Unite. Sunt paralizați la gândul să aducă pe lume copiii într-un loc în care civilizația e în declin, violența se intensifică, calitatea vieții scade, credința în Dumnezeu se stinge, există o creștere a perversiunii, a pericolului public, blasfemie la vedere peste tot, chiar peste tot…

Acest atac vicios, chiar și asupra inocenței copiilor. Copiii sunt ținte, ținte deschise pentru a fi corupți. Mulți dintre cei care sunt la putere și care stabilesc agendele sociale, doresc să corupă copiii, ei știu că trebuie să pună mâna pe copii și să le schimbe mintea de la noțiunile religioase și să-i transforme în perverși ca ei înșiși, și acest lucru se întâmplă foarte, foarte agresiv, mai ales prin intermediul mișcării LGBTQ, cu complicitatea politicienilor, a sindicatelor de profesori, a Hollywood-ului…

Este îngrozitor, e adevărat… Așa că nu o să neg că e un moment înfricoșător să aduci copii pe lume. Am o mare simpatie pentru proaspetele familiile care vorbesc în acest fel.

Mai bine sărac decât inexistent

Dar, vă rog să mă auziți, nu așa trebuie să gândim! Chiar deloc așa! E mai bine să fii mai puțin prosper, decât să fii mort? Cred că da! Cred că dacă vi s-ar da o opțiune: vrei să fii mai puțin prosper și mai afectat de păcatul social sau ai prefera să fii mort sau inexistent? Alegerea este foarte clară. Mai bine să fii în viață, vă mulțumesc foarte mult, decât să nu fii.

Ideea de a nu aduce copii pe lume pentru că se întâmplă multe rele în ea și sunt chiar în creștere aici unde suntem noi, este o judecată greșită. În primul rând, doar pentru că lumea exterioară este pe moarte nu înseamnă că voi trebuie să muriți, nu înseamnă că și comunitatea voastră, parohia voastră trebuie să moară. Nu! Noi avem Împărăția lui Dumnezeu pe Pământ și da, culturile pot muri. Dumnezeu onorează libertatea oamenilor. Dacă ei aleg prost, vor suferi consecințele alegerilor lor proaste… Dar ce legătură are asta cu cei care sunt dedicați lui Dumnezeu? Dacă cultura devine mai întunecată, lumina noastră rămâne aceeași și lumina noastră devine și mai eficientă în cultură, suntem chiar capabili să mărturisim într-un mod mai reușit cu cât se întunecă mai mult.

Este mult mai bine să fii în viață. Putem aduce copii în această lume cu încrederea că îi putem aduce la Dumnezeu. Nimic nu a învins Biserica și cu siguranță Biserica nu este mai slabă decât această lume în cădere. Ea este stâlpul și temelia Adevărului și ea susține lumea prin rugăciunea ei. Așa că a avea copii este pur și simplu calea lui Dumnezeu pentru a-și multiplica imaginea pe Pământ. Și sincer, pentru succesul Bisericii, când lumea și cei ce nu cred în Dumnezeu abandonează concepția și nașterea de prunci, iar noi nu o facem, aceasta ne dă o șansă și mai mare să câștigăm oameni pentru Dumnezeu și să câștigăm o cultură pentru Dumnezeu.

Așa că nu negăm faptul că noi trăim într-o lume mai periculoasă, mai pervertită și mai degradată… Este mai bine să fii în viață, totuși. Și sincer, dacă vrei să fii căsătorit, nu-i aud pe oameni spunând ”nu mă voi căsători”… Poate că există o mică parte care spune asta… Dar pentru asta este căsătoria. Acesta este unul dintre scopurile cheie ale căsătoriei, așa că dacă vrei să spui că nu vrei să aduci copii pe lume, atunci nu aduce nici căsătoria în lume. Du-te să devii călugăr sau călugăriță! Sau vrei plăcerile căsătoriei fără responsabilitate și te folosești de degradarea culturii ca o scuză pentru a te putea bucura de plăcerile căsătoriei, care au fost create de Dumnezeu pentru a produce copii.

Trebuie să ne lăsăm în seama lui Dumnezeu

Tatăl spune că motivul pentru care există o asemenea intensitate în plăcerea sexuală e pentru că răspunde responsabilității de a purta un copil și de a crește un copil, e un lucru serios. Este o mare încurajare! Dar unii oamenii vor să deconecteze aceste două fire sacre: ale plăcerii și responsabilității. Vor să scape de responsabilitate și să păstreze plăcerea. Nu aceasta este ideea! Nu este bine pentru nicio ființă umană. Dumnezeu știe de fapt ce este convenabil pentru noi. Dacă ești în viață, ești capabil de credință, să-L cunoști pe singurul Dumnezeu adevărat și asta înseamnă viață veșnică. Ești capabil de iubire, de prietenie, de adevărata unitate. Acestea sunt consecințele perceperii frumuseții și a lucrării frumuseții.

Nu, e mai bine să fii în viață, chiar și într-o cultură în cădere, este mai bine să fii viu și să dai mulțumire lui Dumnezeu, să învingi frica, să recuperezi mistica concepției și a nașterii de copii și să nu permiți lumii să te formeze, să-și pună degetele întunecate pe tine și să-ți stoarcă afară optimismul și încrederea ta în Dumnezeu și în Biserică.

Sunt unii oameni pentru care ar fi fost mai bine dacă nu s-ar fi născut vreodată. Domnul nostru vorbește astfel. Sunt multe locuri în Scripturi, în care Iisus spune: ”ar fi fost mai bine pentru omul acesta dacă nu s-ar fi născut”… Și asta este valabil pentru oameni care se opun copiilor, care smintesc copiii care le pun piedici… Domnul nostru este foarte clar: ”Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. ” (Matei, 18:6) Ar fi fost mai bine dacă nu se năștea cineva care îi smintește pe copii, îi persecută, îi răpește sau transformă în obiecte de joacă sau îi face sclavi pentru muncă sau jucării sexuale, perverși care au folosit copiii…

Cultura noastră e cu siguranță plină de asta, de atacuri la adresa copiilor și, desigur, se face chiar de către jucători puternici din cultura noastră, jucători foarte puternici care atacă inocența copiilor. Pentru ei argumentul se poate aplica, acela că mai bine n-ar fi existat, pentru că viitorul lor este un iad foarte, foarte fierbinte. Dar, noi nu suntem așa… Mai bine să fii în viață și să ai posibilitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a iubi oamenii.

Maica Domnului a avut cea mai grea viață

Sfânta Fecioară a avut o viață grea. Dacă părinții ei ar fi știut ce se va întâmplă, ce urma să i se întâmple, ar fi putut fi tentați să nu ceară un copil… Dacă ar fi știut că fiica lor va rămâne orfană destul de repede, pentru că ei erau bătrâni și ea urma să își piardă părinții la o vârstă fragedă, avea să fie pusă într-un mare pericol, fiind cea aleasă să îl conceapă pe Hristos, aproape că a fost ucisă. Irod a încercat să-i ucidă Fiul, ea a trebuit să fugă pentru a-și salva viața, a trebuit să meargă în refugiu, a devenit o refugiată și s-a ascuns în Egipt timp de trei ani.

Apoi a stat lângă Fiul ei și L-a văzut atacat atât de evrei și de autoritățile politice, atât de Sinedriul și conducerea evreiască, cât și de romani… Ea a fost acolo când El a fost acuzat cu viclenie, pe nedrept, când a fost condamnat, biciuit și însângerat… Ea a fost acolo când El a fost forțat să își poarte crucea, ea a mers cu El pe drumul Său spre Golgota. Ea a fost acolo când I-au fost bătute cuie în picioare și mâini, când o suliță a fost înfiptă în coasta Sa, coroana de spini pusă pe capul Său… Când a purtat păcatele întregii lumi, ea a fost acolo… Multă suferință, o viață mai grea decât a orice vom trăi noi vreodată…

Și nu ne bucurăm că Fecioara a primit chemarea ei ca să-L nască pe Hristos și să fie mama Fiului Lui Dumnezeu și să meargă cu El, Fiul ei, prin toată această suferință? Nu ne bucurăm? De o mie de ori – DA! Suntem fericiți că Fecioara a făcut asta, din moment ce a dus la mântuirea lumii. A fost voia lui Dumnezeu pentru ea și asta este ceea ce noi trebuie să gândim atunci când suntem noi înșine ispitiți de gândul că este prea periculos, prea greu sau cât de înfricoșător este să trăim în vremurile noastre.

Problema vieții copiilor este a lui Dumnezeu

Știți, există o cerere frumoasă la începutul slujbei de nuntă și este de asemenea și la logodnă, în care îi cerem lui Dumnezeu să dăruiască copii cuplului. Citez: ”Așa cum este potrivit pentru ei”. Este o cerere foarte importantă. Vedeți că gândul Bisericii este de a lăsa această problemă Lui Dumnezeu. Mulți moderni, mulți dintre noi, postmodernii, care trăim în Vestul secular, vrem controlul. Noi, creștinii, ne opunem să avem politicieni care încearcă să ne controleze viața, și cu siguranță ei încearcă să facă asta, în moduri la care noi nu ne-am fi gândit vreodată, încercând în mod constant să obțină control total asupra vieții noastre. Dar, oare nu facem asta și noi înșine? De exemplu, în acest domeniu al creșterii copiilor, încercăm noi să ne impunem voința noastră și să ne controlăm viața sau urmăm gândirea Bisericii, așa cum este exprimat în slujba de nuntă, unde ne încredem în Dumnezeu cu copiii care sunt trimiși pentru noi, conform voinței Sale?

Cred că aceasta este calea credinței, cred că aceasta este cea mai bună cale – să avem încredere în El cu astfel de lucruri, astfel încât El să ne dea copiii care sunt potriviți pentru noi și atunci ne vom putea bucura cu drepții Părinți ai Maicii Domnului, Sf. Ioachim și Ana, în voia lui Dumnezeu. Au dorit copii, au avut această mare apreciere pentru mistica concepției și a nașterii și aceasta este calea creștină.

Un Sfânt Părinte minunat

Vă las această reflecție cu un citat de la unul dintre marii Părinți ai sec. III, Sfântul Metodiu al Olimpului. În lucrarea sa Symposium el are o frumoasă reflecție asupra concepției și nașterii de copii, care reflectă gîndirea Bisericii. Este cu adevărat superbă! Permiteți-mi să v-o ofer ca mic dar de despărțire. Acesta este Sfântul Metodiu.

El spune: ”Venirea omului în existență începe cu semănatul semințelor în brazdele din câmpul matern” (ce frumoasă expresie a concepției în iubirea conjugală) ”… semănatul semințelor în brazdele câmpului matern și astfel os din os și carne din carne, luate într-un act invizibil de putere și întotdeauna de către același Meșter Divin…” (Dumnezeu este implicat, spune el, în actul conjugal.) ”…de către același Meșter Divin sunt modelate într-o ființă umană. Acel prim somn al lui Adam trebuia să fie un tip de fermecare a omului prin dragoste când în setea lui pentru copii cade într-o transă, adormit de plăcerile procreării, pentru ca o nouă persoană să fie formată, pentru că sub stimularea actului fizic, armonia trupurilor (precum ni se spune de către cei care și-au consumat drepturile căsătoriei) este foarte tulburată și toată măduva generativă a sângelui, se grăbește prin organele genitale în solul viu al femeii pentru că bărbatul, devenit una cu femeia în îmbrățișarea de iubire, este copleșit de dorința de a avea copii și uită complet de orice altceva. El își oferă coasta Creatorului său divin pentru a fi îndepărtată, pentru ca El însuși, Tatăl, să apară din nou într-un fiu.” Ce text extraordinar!

Bucurați-vă dragii mei astăzi pe finalul sărbătoririi nașterii Maicii Domnului. Bucurați-vă cu drepții ei Părinți Ioachim și Ana, care au însetat după un copil. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!