Evlavia oamenilor, Sf Parascheva – p. Pimen Vlad

Într-un cald și smerit clip p. Pimen Vlad ne destăinuie impresiile sale de la întâlnirea cu credincioșii care au fost prezenți la conferința de Iași. De asemenea, legat de aceasta, părintele ne vorbește și despre Sfânta Paraschiva.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Despre seara duhovnicească de la Iași

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, undeva pe câmpurile Bucovinei, aici, aproape de casa părintească! Mai sunt câteva zile și se apropie Cuvioasa Parascheva. De asta, acum o să mă refer mai mult la zona Iașiului, la Cuvioasa Parascheva. După cum știți, cu câteva zile în urmă am fost la Iași, la o seară duhovnicească despre credință, nădejde și dragoste. Unii dintre dumneavoastră știu că ați fost acolo pentru că așa, în mare, după aprecierea unora, au fost peste 2.000 de oameni.

Întâlnirea cu Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei

Aș spune câteva cuvinte despre asta: a fost ceva sub ocrotirea Cuvioasei Parascheva și în primul rând a Maicii Domnului, pentru că Părintele Radu Brânză de acolo, de la Pro Vita Iași, m-a rugat mult timp să vin pentru o seară și până la urmă am acceptat, cum se zice, silit de rugămințile lui. Chiar în ziua aceea, dimineață la ora 9:00, m-am dus împreună cu părintele Radu Brânză la Înaltpreasfințitul Mitropolitul nostru, Teofan, care-i păstorul Moldovei, cum se spune, al Iașiului și m-am bucurat mult de întâlnirea cu domnia sa. Am stat cam jumătate de oră de vorbă. E un mitropolit bun, liniștit, calm, e ca un adevărat păstor și chiar m-a încurajat.

I-am zis că eu, până acum, am mai vorbit în câte o biserică, dar nu am mai participat la așa ceva și știu că o să vină oameni mulți și să se roage pentru mine să mă binecuvânteze. A fost foarte încurajator: ”Stai liniștit, du-te acolo, spui cât poți, mai faci o pauză, mai bei un pahar de apă, revii iar. Cât o să poți, cum o să poți, are grijă Dumnezeu și Maica Domnului!”.

Trei ore în care nimeni nu s-a mișcat de pe scaun

Și chiar o avut grijă Maica Domnului, au fost oameni buni, credincioși, cu multă dragoste. Chiar înainte de a începe, domnul acela din Iași, care m-a adus pe mine cu mașina ca să nu mai conduc eu și să pot fi liniștit, spunea: ”Părinte, am multe treburi, n-o să pot sta, o să stau câteva minute la început și după aia o să plec.”

Cu câteva minute înainte de a începe, m-am retras un pic într-o sală, ca să mă liniștesc un pic, am văzut că a venit și un preot din Iași, care e vecin din satul meu, am copilărit împreună și școala I-VIII am făcut împreună, apoi el s-a dus în drumul lui, o ajuns pe la Iași, eu în drumul meu. L-am văzut pe un geam de la sală venind încet, că are probleme de sănătate destul de grave. M-a văzut și el, a venit la mine și mi-a spus: ”Știam că o să vii, am venit și eu așa, să te salut, să schimbăm două vorbe și o să stau două-trei minute și eu la seara asta, după aia mă retrag. Din cauza problemelor de sănătate n-o să rezist mult.” 

A rânduit Maica Domnului și am început să vorbim. Trei ore și ceva, în față era domnul acela de care v-am spus, în spatele lui era și părintele acesta. Trei ore nu s-au mișcat de pe scaun nici unul, nici altul. Acela cu treburile lui mi-a zis după aia că a trimis două-trei mesaje repede și a anulat toate întâlnirile, iar părintele, cu toate bolile lui, nu s-a mișcat de pe scaun trei ore.

„Am primit atâta dragoste de la oameni, atâta respect și eu n-am făcut nimic”

Chiar mă uitam la oameni, sala plină, sală despre care se spunea că are 1.000 de locuri, plus tot ce a putut încăpea în picioare. Câteva sute de oameni au fost numai în picioare, până s-a umplut sala. Am înțeles, după aia, că au mai fost și în alte două săli și afară au fost puse monitoare din alea mari. Ce voiam să spun: aici am văzut dragostea oamenilor, care trei ore nu s-au mișcat, în picioare chiar au stat toți, și a fost o liniște deplină. Chiar mă gândeam că încă avem creștini buni și cu multă dragoste.

Mă gândeam că am văzut dragostea lor, cum au venit acolo auzind că o să vin să vorbesc și chiar mă gândeam că nu merit dragostea oamenilor, pentru că ei au multă dragoste, iar eu sunt un om simplu, cu ale mele, cu neputințele mele, cu luptele mele, care încerc și eu să mă țin de direcția în care am pornit – să fiu aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului, dar ca orice om, sunt pe valurile lumii, ale mării, ale tuturor celor ce se ivesc în jurul nostru, în fața noastră și ne luptăm cu toții. Uneori mă gândesc la ce o să răspund eu în fața lui Dumnezeu, când am primit atâta dragoste de la oameni, atâta respect și eu n-am făcut nimic. Dar nădăjduiesc că, poate pentru rugăciunile lor, o să facă milă și cu mine bunul Dumnezeu și Maica Domnului o să îngrijească cum știe Ea mai bine și de mine.

A fost voia Maicii Domnului 

Voiam să reamintesc lucrurile astea pentru că, chiar dacă la început m-am tras greu să vin să vorbesc la seara asta duhovnicească, după aceea mi-am dat seama că a fost voia Maicii Domnului. Trebuia, oamenii aveau nevoie. Ei au venit cu drag și chiar sunt însetați. Înseamnă că îl doresc pe Dumnezeu, își doresc Mântuirea, se gândesc la sufletele lor și Dumnezeu n-o să-i lase niciodată.

Lucruri minunate am petrecut acolo, la Iași. Ce să vă mai spun eu? Îs multe de spus și după ce v-am spus câteva lucruri despre asta, o să vă spun câteva lucruri și despre Cuvioasa Parascheva.

Dacă tot vorbesc de lucrurile astea, îi mulțumesc Înaltpreasfințitului Teofan pentru binecuvântarea pe care ne-a dat-o și pentru dragostea lui. A fost cu multă dragoste, bunătate, m-a binecuvântat și dacă tot vorbesc și ajunge la toată lumea, să știe că-l primim cu drag. Întotdeauna când vrea să vină în Athos, noi îl așteptăm cu drag acolo.

A fost o zi plină

Chiar în dimineața aceea, după ce am fost și am luat binecuvântarea de la Înaltpreasfințitul, ieșim de acolo, erau mai multe televiziuni pe acolo, și cei de la Radio Trinitas cu care am fost și am vorbit un sfert de oră, după aceea Doxologia, apoi mai era o televiziune locală, parcă și Antena 1 era. Câte zece minute am vorbit pe la fiecare. De asta am zis că a fost o zi plină, de dimineața până la amiază am fost cumva urmărit de ei, fiind pe acolo pe la Mitropolie și până la urmă am acceptat și le-am spus câteva lucruri la fiecare despre Cuvioasa Parascheva.

Pentru că, dacă Sfânta Parascheva a făcut multe minuni și în viața mea și acolo, în Athos, la bisericuța noastră, mi-am zis că dacă oamenii ăștia tot au venit să le vorbesc, am acceptat să spun câteva minute la fiecare despre Iași și despre Cuvioasă Parascheva, care este de fapt ocrotitoarea Iașiului și ajutătoare la toți cei care îi cer ajutorul. O să vă spun câteva lucruri despre Cuvioasă Parascheva, chiar dacă le știe toată lumea. Am mai vorbit și altădată, o tânără copilă care a ajuns la sfințenie.

Despre Cuvioasa Parascheva – primii ani

Știm cu toții că s-a născut în Epivata, aproape de Constantinopol, pe timpul când era Imperiul Bizantin, prin secolul al XI-lea și era dintr-o familie bună, cu posibilități materiale, o familie evlavioasă. A mai avut un frate, care mai târziu a ajuns episcop, cu viață sfântă – Eftimie de Târnovo. Despre Cuvioasa Parascheva se spune că de mică, de câte ori pleca la biserică și vedea săraci, după cum auzise la Evanghelie, se dezbrăca de hainele ei și le dădea săracilor, iar ea se îmbrăca cu hainele lor. Era certată de părinți, dar ea încerca să trăiască Evanghelia după cât putea ea la vârsta aceea.

Așa a crescut, aproape de biserică. La vârstă fragedă, ceea ce a avut de la părinți a împărțit pe la săraci și s-a dus la mănăstire. O copilă tânără s-o dus și a stat undeva într-o mănăstire a Maicii Domnului, pe la Constantinopol, iar după câțiva ani s-o dus la Ierusalim. S-a nevoit și acolo câțiva ani, se zice chiar în pustie, undeva pe malul Iordanului.

Întoarcerea în locul nașterii și plecarea la Domnul

Când a ajuns pe la vârsta de 25 de ani a avut descoperire de la Dumnezeu (ea deja până la vârsta asta făcuse nevoință și la Constantinopol și la Ierusalim, înseamnă că a plecat de copilă de acasă, poate pe la 15 ani) și i-a spus să se întoarcă în patria ei. A pornit, s-a întors întâi la Constantinopol, a trăit o perioadă acolo într-o mănăstire și după un timp s-a retras în patria ei, în Epivata, dar ca o străină, fără să spună cine este. Acolo a trăit în nevoință și rugăciune o perioadă, până a îngăduit Dumnezeu, așa tânără cum era, că a venit timpul să plece la Domnul, ca o străină.

Descoperirea Moaștelor

A fost îngropată și ea undeva, neștiind nimeni viața și sfințenia ei. Nu după mult timp, a rânduit Dumnezeu să moară cineva, un corăbier să zicem, care a fost aruncat în mare și la un moment dat marea i-a scos la uscat trupul, care deja mirosea urât, iar cineva a spus: „Luați-l și îngropați-l pe creștinul ăsta, cine știe cum o fi murit el!” Și au săpat la locul unde fusese mai moale de săpat, unde fusese îngropată cândva și Cuvioasa Parascheva. Săpând, au dat de trupul ei întreg, neputrezit și cu mireasmă. Dar cei care au săpat, nu și-au dat seama, l-au pus și pe el acolo și au aruncat pământ deasupra.

Noaptea, în vis, omul ăsta, care se numea Gheorghe, a văzut o împărăteasă pe un tron, înconjurată de îngeri și un înger a spus: „Gheorghe, cum ai putut să pui trupul cel urât mirositor alături de trupul Cuvioasei Parascheva, pe care a slăvit-o Dumnezeu și care are multă slavă în ceruri?!” Și a văzut-o pe Cuvioasa Paraschiva pe un tron, cum era acolo în slavă, iar a doua zi, când s-a trezit omul ăla, a spus altora ce vis a avut. O altă femeie de acolo a avut același vis, s-au întâlnit și atunci s-au dus mai mulți, bineînțeles cu preotul locului, să sape acolo. Și atunci au scos trupul Cuvioasei, cu multă cinste, cu lumânări aprinse, cu tămâie și l-au dus în biserică și a început Cuvioasa să facă minuni.

Moaștele ei au fost o perioadă acolo. Se zice că s-a construit și biserică acolo în cinstea ei și încet, încet, moaștele ei a trecut prin multe locuri, c-a fost perioada aia cu războaie. Au fost în Bulgaria mai mult timp, cumva purtate dintr-o parte în alta. Mai târziu, venind turcii și cucerind, au tot fost duse dintr-o parte în alta și până la urmă au ajuns la Constantinopol.

Vasile Lupu aduce moaștele Cuvioasei Parascheva la Iași cu mari eforturi

Era perioada de după căderea Constantinopolului și patriarhul a dat niște daruri la turci în perioada aceea și au ajuns moaștele la Patriarhie, acolo, la Constantinopol, și bineînțeles a fost în multe biserici în Constantinopol până pe la 1600 și ceva, când la noi era domnitor Vasile Lupu, Voievodul Moldovei. Se spune că era foarte milostiv și a ajutat mult, chiar în Sfântul Munte sunt multe mănăstiri care au primit daruri de la el. Chiar la Xenofon este pictat el cu familia pe perete, pentru că a construit biserica veche. Fiind evlavios și văzând în ce stare era Patriarhia de la Constantinopol datoare la turci și la cererea patriarhului de atunci, Vasile Lupu, domnitorul Moldovei a achitat toate datoriile, pentru ca turcii să nu distrugă Patriarhia Constantinopolului.

Se spune că datoria era undeva la 300 de pungi de galbeni. Patriarhul a vrut să îl răsplătească cu ceva că au fost salvați și ei și patriarhia și l-a întrebat pe Vasile Lupu:

– Ce să-ți dăruiesc?

– Ceva lucruri sfinte.

– Avem Moaștele Cuvioasei Parascheva.

– Le vrem!

Vasile Lupu plătește 300 de pungi de galbeni pentru ca turcii să schimbe legea

Și în felul ăsta patriarhul a dăruit moaștele Cuvioasei Parascheva lui Vasile Lupu. Dar, Turcia avea o lege că omul mort de mai mult de 3 zile n-avea voie să fie strămutat dintr-o parte în alta. Și atunci, Vasile Lupu, fiind oarecum în relații bune cu sultanul, a vorbit cu el și a spus: „- Cât vrei ca să schimbi legea asta, să pot aduce moaștele în țară?” „-300 de pungi de galbeni.” Și atunci i-a dat și lui ce a cerut și legea a fost schimbată, iar Sfintele Moaște au fost petrecute cu suită turcească, ce le-a asigurat paza până au ajuns la granițele noastre. Aici le-a așteptat Vasile Lupu și le-a primit cu cinste, cu mitropoliții de atunci, cu sobor de preoți, cu credincioși și așa au fost aduse la Iași Moaștele Cuvioasei Parascheva.

Moaștele sunt primite cu mare cinste la Iași

Bineînțeles că aici, la Iași, au fost primite cu cinste și au făcut multe minuni. Aici au trebuit să treacă în timp prin anumite lucruri. Chiar o dată a ars biserica acolo și gândiți-vă că a ars și racla și tot, dar moaștele au rămas întregi și neatinse, deci nu au fost afectate deloc de foc. Aici a arătat Cuvioasa sfințenia ei, cum o slăvit-o Dumnezeu. Mai târziu, moaștele au stat și la Sfinții Trei Ierarhi și prin alte locuri, iar acum le avem în Catedrala Mare. Dacă vreți mai multe amănunte, citiți viața ei. Eu am încercat să schițez așa, în câteva cuvinte, viața ei.

Și o avem acolo, în catedrală, și chiar de câte ori am fost, am văzut că niciodată nu se termină rândul de oameni care așteaptă să se închine la Cuvioasă. Nu cred că există nicăieri atâta lume câtă vine la Cuvioasa Parascheva. Cel puțin, în țară la noi, nu este. Se vede cinstea pe care i-o dau oamenii și mai mult decât atât, cum Cuvioasa îi ajută, că altfel n-ar veni oamenii, dacă nu ar primi ajutor.

Duceți-vă la Cuvioasa ori de câte ori aveți ocazia, că ne ajută foarte mult

Da, dragilor, care n-ați ajuns, duceți-vă la Cuvioasa cu drag și închinați-vă, cereți-i ajutorul, mulțumiți-i că-i Sfântă Mare și mare cinste pentru țara noastră că o avem. Am fost și eu. Dacă am fost în zilele astea la Iași, m-am dus de câteva ori la Cuvioasă, m-am închinat cu drag acolo, pentru că și la noi, dacă mai căutați în filmările mai vechi, am povestit cum a făcut minuni și la noi. O avem pictată în picioare, pe perete, și are un zâmbet schițat ușor pe față, adică ca și cum îi cu mult drag acolo, la noi, și ne ajută. Cam astea am vrut să spun așa despre Iași, despre Cuvioasa Parascheva, despre momentele pe care le-am trăit la Iași, momente frumoase.

Să ne ajute Cuvioasa Parascheva pe toți, să ne aibă în pază și mă repet, mai duceți-vă la Cuvioasa ori de câte ori aveți ocazia, că ne ajută foarte mult!

Acum m-am referit mai mult la Cuvioasa, dar bineînțeles că Maica Domnului e întotdeauna Stăpâna noastră, să n-o uităm niciodată, pentru că ea e legătura noastră cu Cerul, e Împărăteasa tuturor. Dar e bine să-i avem și pe Sfinți ca mijlocitori, pentru că și ei sunt prietenii lui Dumnezeu.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu și Maica Domnului și să ne aibă totdeauna în pază! Amin.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!