Vizionați o emoționantă mărturie a lui Brian „Head” Welch, chitaristul formației „Korn” – una dintre cele mai influente formații pe plan mondial – o mărturie în care Brian descrie drama generației sale, dramă care părea fără ieșire.
În acest iad care transpare și din muzica formației, în viața lui Brian apare Hristos. Ascultați mărturia sa, care – dincolo de limitările ei datorită contextului în care a fost făcută – socotim că este un exemplu pentru tinerii dezorientați și anxioși din ziua de astăzi.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
BRIAN „HEAD” WELCH (muzician): Când realizezi… magnitudinea libertății, fiind iertat de așa lucruri întunecate… pentru că cei cărora li s-a iertat mult, iubesc mult – asta a spus Iisus și asta s-a întâmplat, știi… Așa că, dacă mi-ai fi spus toate astea înainte de a-L întâlni pe Iisus aș fi spus că e prea frumos să fie adevărat, că ești nebun, că e un basm, aș fi râs de tine. Dar Iisus, prin harul Său, mi-a arătat că este real.
Iadul dependenței
În perioada de vârf a dependenței mele, cum arăta o zi pe atunci era doar: mă trezeam, poate uneori chiar stăteam treaz toată noaptea pentru că luam metamfetamină tot timpul… dar încercam să dorm puțin pentru că trebuia să performez. Am făcut asta peste tot în lume și apoi am rămas fără metamfetamină în Europa. Printr-un serviciu poștal am primit opt bile de metamfetamină ascunse în niște lumânări, pentru că nu vroiam să trec prin sevraj, iar acela a fost unul dintre cele mai rele momente din viața mea, când mi-am zis: „Trebuie să mă schimb”.
Calitatea vieții mele în acel moment era foarte scăzută. Eram confuz, pentru că întotdeauna mă vedeam ca pe acest copil care… am crescut împreună cu prietenii mei în Bakersfield, California, la doar două ore spre Nord de Los Angeles, și nu era [un loc] privit cu ochi buni, era numit „subsuoara Californiei”, iar eu mă întrebam: „cum am ajuns eu până aici?” și mereu îmi aminteam cine fusesem.
Așa că trăiam zi de zi ca un star rock, amintindu-mi cine am fost, fiind și un star rock în acel moment, dar o coajă de ființă umană în același timp. Și nu prea înțelegeam de ce sunt așa de nefericit când am primit atâtea „binecuvântări” și atâtea lucruri favorabile mi s-au întâmplat… Așa că eram foarte confuz și când eram „treaz” pentru câteva săptămâni sau luni la rând, nu mă plăceam pe mine însumi și parcă un nor întunecat mă cuprindea. Așa că îmi era frică să fiu „treaz” căci nu-mi plăcea „norul”, așa că eram blocat.
Iisus rupe lanțurile
Vreau să spun că a vorbi despre Hristos înseamnă a vorbi despre faptul că suntem ca într-o cușcă și Dumnezeu rupe lanțurile, Iisus rupe lanțurile și ne descuie cușca. Eram literalmente într-o închisoare în mintea mea, fie că eram drogat sau beat, fie că eram treaz și eram în depresie, eram ca și blocat, mergând înainte și înapoi.
Și apoi, când L-am întâlnit pe Iisus și I-am dat o șansă să-mi arate că El este real, cerându-I: „Arată-mi că ești real”, lanțurile acelea… auzi asta tot timpul, dar de fapt e adevărat, e ca și cum lanțurile s-au rupt și închisoarea s-a deschis și am ieșit și mi-am găsit mulțumirea, am găsit pacea și acel nor nu mai putea veni după mine. A revenit mai târziu sub diferite forme, dar Iisus l-a îndepărtat pentru suficient timp ca să pot vedea că El este real și astfel, doar știind că El este real, am știut că puteam să lupt pentru înfrânarea mea [de la alcool și droguri] cu ajutorul Lui și apoi să merg cu El.
Așa cum făcusem turnee pe droguri și îmi trimiteam droguri mie însumi în toată lumea, știam că [acum] voi merge cu Iisus și voi elibera oameni cu ajutorul Lui în toată lumea. Cred că cel mai mare lucru pentru mine, care m-a făcut să-mi schimb viața într-un mod atât de dramatic, încât până și mama mea s-a speriat, pentru că, deși eram un petrecăreț și știa că ceva era în neregulă cu mine, acum o luasem pe calea opusă și eram mereu: „Iisus, Iisus!” și ea era speriată de mine, adică și de acest nou eu.
Dar treaba era… era manifestarea prezenței Sale, a vieții Sale, a propriei Sale ființe. El ne atinge, ne atinge spiritual și Se revelează pe Sine. Și Iisus a spus că „dacă Mă iubeşte cineva, şi Tatăl Meu îl va iubi”, Și de asemenea, a mai spus că oricui Îl iubește, El i se va manifesta. O spune chiar în Sf. Evanghelia după Ioan, cap. 14, cred. Și deci este o descoperire a lui Hristos. Și toată lumea este inclusă, toată lumea are șansa de a alege să-L iubească. Iar a-L iubi pe El înseamnă a spune: „Nu mai vreau să mă încred în viața mea, vreau să mă încred în Tine și vreau să-Ți dau Ție viața mea”. Este prin credință. Credința Îi place lui Dumnezeu, se spune în Scripturi. Și odată ce am făcut asta, El și-a manifestat dragostea Sa față de mine, iertarea Sa. O, Doamne, nici nu știți cât de mult…
Mărturisirea unei noi vieți
Nu voi spune niciodată aici unele lucruri pe care le-am făcut și pentru care aveam nevoie să fiu iertat pentru că sunt prea întunecate. Iar El m-a iertat de toate acele lucruri. Când realizezi magnitudinea libertății, fiind iertat de așa lucruri întunecate… pentru că cei cărora li s-a iertat mult, iubesc mult – asta a spus Iisus, și asta s-a întâmplat, știți. Așa că, dacă mi-ai fi spus toate astea înainte de a-L întâlni pe Iisus, aș fi spus că e prea frumos să fie adevărat, că ești nebun, că e un basm. Aș fi râs de tine. Dar Iisus, prin harul Său, mi-a arătat că El este real. Oricine privește asta, ar putea face chiar acum un lucru practic pentru a face acel pas spre Dumnezeu, și anume să închidă ochii chiar acum, să se concentreze asupra prezenței lui Iisus (El e omniprezent, e peste tot) și să își verse inima către El.
Deschide-ți inima chiar acum și varsă-ți inima către El. Orice ar fi, fie că e vorba de o depresie sau de o suferință, fie că e vorba de o dependență, fie că simți că ai primit cărți oribile în viața ta și ești supărat pe Dumnezeu, dacă există un Dumnezeu, dacă ești supărat și ai întrebări, aș spune să-ți torni inima pe deplin către El și să fii sincer cu El și să-I ceri pur și simplu să-ți arate că El este real. M-am întâlnit cu un tip cu care am vorbit în urmă cu câteva săptămâni și a spus mulțimii: „Provocați-L pe Dumnezeu, îndrăzniți să Îl provocați să vă arate că El este real!” Și îmi place asta, pentru că e ca și cum Dumnezeu iubește curajul, îndrăzneala. El nu vrea mici rugăciuni religioase, El vrea pasiune autentică… și uneori… Îmi place și folosesc cuvântul a provoca, a îndrăzni. [Acel tip] zicea: „Doamne, arată-mi că ești real, voi face asta dacă îmi arăți că ești real”. Lui Dumnezeu îi place să facă asta, Îi place să se arate. Lui Iisus, îi place să se manifeste, să își manifeste prezența, pentru că nu ar fi spus-o în Scripturi dacă nu era așa.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Sarut mana, Parinte!
Va multimesc!
Doamne, miluieste-ne pe toti!
O marturie de viata cu sfarsit fericit.
M-am regasit in deznadejdea acestui om, din motive (nu droguri, alcool, placeri) si circumstante foarte diferite, dar in esenta, in acelasi loc de la fundul prapastiei din care numai mila Domnului te mai poate ridica.
Cateva ganduri pe marginea acestei povesti de viata.
Vietuiesc in Clifornia.
In lumea „civilizata” exista nespus de multa suferinta tacuta, resemata, la marginea deznadejdii, ascunsa sub fatada normalitatii, a rutinei si obligatiilor vietii de zi cu zi, careia fiecare ii face fata cum se pricepe, numai sa nu cada de tot. Exista insa si multa cadere aparent fara speranta. Cum ati aratat intr-o postare trecuta – adevarate „favela”, slum-uri, tabere de corturi ale saraciei, decaderii, disperarii, criminalitatii si mortii.
Multi tineri de azi sunt victime, mai mult decat in trecut, si din pricina angrenajului existential si al unei rasturnari cu susul in jos, agresive, a sistemului de valori, a virtutilor. A falsitatii care, in final, nu se mai ascunde, ci se da pe fata fara jena.
Am vazut insa, la cei mai norocosi, sa zic asa, o sete de spiritualitate, mangaiere, de salvare, pe care o cauta cu disperare in locurile unde se practica diverse culte crestine, majoritatea neoprotestante si care s-au inmultit nespus in ultimele decenii.
Dar, pe de alta parte, exista o departare hotarata a tinerelor biserici de acele mega-church, bisericile de stadion sa le spunem, care au devenit adevarate corporatii, afaceri banoase de miliarde, unde credinta, evanghelizarea au devenit o marfa exploatata si gestionata capitalist.
Dar Dumnezeu nu doarme. Ingaduie pana la o vreme si lucrurile nedrepte ca antidot, ca o scuturare din temelii. Cand intelepciunea oamenilor, cata era, s-a imputinat, sufletele s-au impietrit, atunci numai suferinta mai poate fi medicament si trezire, macar pt unii, ca in cazul acestui rock star.
Sf. Pavel spune insa ca”…UNDE S-A ÎNMULȚIT PĂCATUL, A PRISOSIT [si] HARUL…”
Vreau sa arat o mostra a unor astfel de biserci tinere crestine, multe se declara „nedenominationale”, adica fara aderenta la vreo secta crestina, deci nici baptisti, adventusti etc, si unde ei presupun ca si-ar putea regasit echilibrul in Hristos ca si acest metalist. Sunt si evrei multi tineri crestinsti.
Sa nu fiu inteleasa gresit, nu fac parte din nicio astfel de biserica ca sa fiu suspectata de prozelitism. Dar, pe de alta parte nu judec, caci cred ca Dumnezeu este adevaratul, si ultimul judecator de drept. De aceea, parca nu imi vine a crede ca in patosul sincer si fierbinte pe care il pun in rugaciunile lor cantate, chemand staruitor pe Domnul si Duhul Sfant, Dumnezeu nu gaseste niciun merit. Ei se intorc la simplitate minimalista initiala. In plus, am vizionat niste filmari in care unii viziteaza lacase de cult ortodoxe, devenind nu doar interesati de, ci chiar incercand sa incorporeze in programele lor pastorale ceva din liturghia traditionala, chiar daca imnurile compuse de ei sunt in stil contemporan.
Eu imi vad de credinta in care m-am nascut, a mosilor si stramosilor, dar ma bucur cand si altii se inchina lui Iisus Hristos, fie si deosebit de noi. Nu stiu daca astfel se vor mantui si dobandesc Harul.
Stiu doar ca in ultima instanta, pomul bun se cunoaste dupa roade si, daca acele biserci salveaza oameni, familii, copii si-i aduc la Hristos, nu pot sa-i judec sau condamna.
Cine sunt eu decat un fir de praf in universul infinit? Oricat de invatati am fi, oricate cunostinte am acumula sau intelepciune si credinta credem ca avem, locul punctiform in care vietuim si din care privim este extrem de limitat raportat la infinitatea lumii, a lumii „vazutelor si NEVAZUTELOR.” Aceasta realitate ar trebui sa ne smereasca. Sa ne grabeasca la supunere in mainile Celui care este Stapanul si vede INTREGUL, 360 de grade. Pana nu ne-am irosit viata, sansele.
Dragostea e mai mare decat toate…
„Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar ATUNCI, faţă către faţă; acum CUNOSC ÎN PARTE, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.”
(Sf. Ap. Pavel -1 Corinteni, 13)
Jeremy Riddle & comp.
Jesus Have it All
https://youtu.be/anz_4BZ1-2s?si=DStsc9RvFdqSWwHs
Brandon Lake & co.
Gratitude
https://youtu.be/dQdfs5S6jyA?si=e3bp9sahn8WKkc-r
https://youtu.be/leduGTCOPZQ?si=KoQq-vCXBNWIXP4R
PS Va rog, Parinte, sa stergeti postarea daca socototi ca nu e de folos ori ofenseaza cu proasta vorbarie.
Slava Tatalui, fiti binecuvantat!