Omul Iisus Hristos a creat lumea – Jonathan Pageau

Ascultați un expozeu foarte duhovnicesc pe care Jonathan Pageau îl susține referitor la tainele Creației, Crucii și a întrupării Domnului nostru Iisus Hristos.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

– Într-una din conversațiile pe care le-ai avut cu Jordan Peterson – și după experiențele lui medicale – ai avut o conversație cu el și a izbucnit în lacrimi la gândul participării… această problemă a Logosului pe care pare să-i fie familiară, dar când se ajunge la Întrupare literal vorbind, că a fost vorba de o persoană istorică actuală, că Dumnezeu S-a făcut om – și nu e vreun adevăr pragmatic după care ne ghidăm, ci o realitate… Îmi amintesc cum îi spuneai și asta l-a dus la lacrimi fiindcă e singurul lucru care face să se adune într-un punct tot ceea ce zice el, căci asta este Întruparea – recapitularea a tot ce există înapoi în participarea lui Dumnezeu.

J. Pageau: – Da. Și asta e cel mai greu lucru… E cel mai greu de acceptat de oamenii seculari fiindcă oamenii sunt așa distruși… Suntem așa de distruși… Modul în care încerc să o prezint este: încerc să avansez încet, să arăt oamenilor istoria lui Iisus.

Știți, putem zice asta, că Întruparea este apogeul lumii, locul în care se întâlnesc cerul și pământul, unde Logosul divin se golește – toți termenii aceștia par atât de ciudați, dar este acolo în istorisire. Istoria lui Iisus e una nebună, în care totul se adună și totul se unește, e un lucru uimitor. Și pe cei seculari trebuie să-i luăm încet, fiindcă istoria Răstignirii te va spulbera. Odată ce începi s-o vizualizezi, ce anume se întâmplă în acest episod – e o istorie strivitoare. Ca și cum totul e acolo, întreg universul e în acea istorisire.

Întruparea e o cheie

– Da. Cu totul de acord. Putem vorbi mai mult despre Întrupare, și de ce aceasta e esențială pentru teologia Logosului și pentru îndumnezeire, căci suntem chemați să participăm la viața lui Dumnezeu și prin harul Lui, prin contactul cu energiile Sale necreate, dacă noi ca și ființe create – limitate fiind – putem lua contact cu aceste energii necreate ale logicii și rațiunii, dragostei, milei, compasiunii, adevărului, frumuseții, cinstei, slavei, putem deveni din ce în ce mai mult ca Dumnezeu. Acesta e darul întrupării lui Dumnezeu, e oportunitatea la care suntem chemați toți. Și apoi Crucea – putem intra în semiotica ei – fiind punctul în care toate acestea se unesc din nou Puteți vorbi puțin despre importanța Întrupării în relație cu toată această teologie a Logosului?

J. Pageau: – Întruparea e cheia și e o cheie cu adevărat – cheie a istoriei, cheie a înțelegerii… Căci unul din lucruri, de exemplu, dacă iei doar ideile despre unire, e un sens în care avem această problemă, că inteligența pare să fie caracteristica oamenilor și chiar și în lumea veche se întrebau uneori, „Zeii există sau sunt doar proiecții ale noastre?” Proiecții ale gândurilor psihicului nostru, ale structurilor minții noastre…

Crucea – Punctul zero al lumii

Deci e o preocupare legitimă în legătură cu asta, o întrebare firească. Dar asta se rezolvă în Întrupare. Deoarece într-un fel poți zice – și asta e un lucru năzdrăvan, dar total ortodox apropo, că Omul Iisus Hristos a creat lumea.

– Da.

– Și Sf. Maxim zice lucruri ciudate, că atunci când Hristos era pe Cruce, atunci crea lumea. Asta rezolvă… Oamenii nu realizează câte probleme rezolvă Crucea, chiar și în termeni de metafizică, în ce privește înțelegerea naturii lumii și cum nu trebuie să negăm faptul că categoriile inteligente se oglindesc prin mintea umană. Chiar nu este o problemă. E un rol. Pentru asta suntem aici. Pentru asta ne-a creat Dumnezeu, să fim acel spațiu intermediar între principiile invizibile și aspectele indefinite ale lumii.

Dar asta culminează, întreaga structură e îndreptată [acolo]. Precum în tine zicem că e acel aspect noetic în care totul se readună, și ai acel spațiu, ochiul inimii unde-L poți întâlni pe Dumnezeu, toată lumea, la fel, are aceeași structură, țintește și țintește [spre acel loc]. Când figura lui Iisus Hristos apare, atunci [se dezvăluie], acela e punctul. Acel punct care reunește totul și e real obiectiv în istorisire, poți vedea de ce e real, din felul cum Iisus interacționează cu oamenii, ce face, toate diferitele profeții pe care le adună înspre Cruce.

Dar apoi este surpriza! Surpriza Crucii – cine s-ar fi așteptat la aceasta? Dar când se întâmplă, realizezi: asta e! Acesta e singurul mod în care poate fi real și are legătură cu ce am vorbit, despre logoi (rațiuni – n.n.). Realitatea poate fi complet reală doar dacă se golește constant în același timp către Dumnezeu, dar de asemenea și identitățile mai înalte trebuie să se golească pentru a se oferi pentru participările inferioare. Deoarece nu poți avea „potirul perfect”, poți doar să ai versiuni atenuate ale lui, potirul se dă pe sine spre participarea către particular.

Revelația nebuniei Crucii

Și realizezi – o, asta este, toată această poveste cu jertfa a fost de la început. Oamenii încercau să înțeleagă: de ce sacrificăm toate aceste animale, sacrificăm oameni… ce facem, ce-i asta ce facem noi aici? Iar Crucea le rezolvă pe toate – da, așa funcționează lumea de fapt.

– Da, Crucea încheie procesul acesta într-un soi de mod profan și le readună pe toate într-o singură Persoană care recapitulează – cum ați vorbit cu J. Peterson – povestea limită. Povestea lui Hristos – care nu e o poveste, ci realitate – dar nu poți scrie ceva mai la limita categoriilor.

– Da. Nu poți. Provoc pe oricine să o facă. Poți poate face ceva similar în lumina istoriei lui Iisus… Gândiți-vă… la ce se întâmplă, gândiți-vă la Cruce.

Deci este Iisus – nevinovat, răstignit ca un criminal pe Cruce cu un semn deasupra capului pe care scrie: „Rege” – lucru care e ironic. Dar nu e ironic de fapt. Acest lucru ciudat, care e ironie dar o dublă-ironie, triplă-ironie ca și cum lumea înteagă e răsturnată într-un pahar. Întru care toate colapsează.

– „Împăratul evreilor”, dar evreii sunt cei ce-l omoară fiindcă împlinește profețiile Vechiului Testament și apoi umilirea: e Dumnezeu întrupat dar gol în fața mamei Sale, literalmente nu poți scrie ceva mai la limită în orice dimensiune. Îmi place ce zici despre pogorârea de sus către locurile inferioare – asta îndeplinesc logoi – și de aceea Hristos era preocupat de desfrânate, de săraci, de bolnavi, de cei mai de jos membri ai societății, de-aceea „cei din urmă vor fi cei dintâi”, cei de jos vor fi ridicați, e realitatea lui Dumnezeu.

L-am avut invitat pe Pr. Turbo și am vorbit despre teologia umilinței, și una din lucrurile de reținut a fost, a zis el: de ce e oceanul cel mai puternic corp de apă? Pentru că e cel mai de jos. Toate celelalte ape curg înapoi în ocean. Așa e Dumnezeu. A trebuit ca El să se smerească ca cel mai de jos ca toate să se întoarcă la El. Uau! Are atât de mult sens!

– Da. Istoria lui Iisus e ca o nebunie. Nu poți ajunge la capătul ei. De fiecare dată când mă întorc la ea… La fiecare Paști, mai ales la unele slujbe, precum Slujba Prohodului, te strivesc… Cum e acea expresie… despre Iona dar referindu-se la Hristos, zice: „Iona a ieșit din chit precum din camera de nuntă” A ieșit din monstru precum din camera de nuntă. Poți avea astfel de imagini în altă parte? E o contracție nebună…

E ciudat, fiindcă vezi în Scriptură, ideea: „Mielul care a fost jertfit înainte de întemeierea lumii” Crucea revelează de fapt ceva, nu este doar un răspuns la păcat, ci revelează o taină foarte adâncă, aflată la originea creației înseși.

Timothy Patitsas are o imagine frumoasă în cartea lui, „Etica frumuseții”, în care speculează, dar speculația lui e foarte puternică, zice: are această imagine în care Adam a luat fructul din pomul binelui și răului și a putut vedea pomul vieții. A funcționat, adică dacă mănânci din pomul binelui și răului, ai acces la pomul vieții, și apoi când a venit la pomul vieții a văzut Crucea, pe Hristos pe Cruce și nu a putut să facă față, era prea mult, nu asta a crezut că va vedea. Și acesta e unul din motivele pentru care s-a speriat și s-a acoperit și a fugit, fiindcă era prea mult să-i facă față…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!