Idolatrizarea științei și credința – p. Teologos

Am ajuns astăzi să idolatrizăm știința și să credem că tot ceea ce spune știința este adevărat și că știința este folosită numai în scopuri bune. Cei mai mulți dintre noi suntem foarte siguri de gândurile noastre și socotim că nu există un alt mod de cunoaștere decât ce știm noi.

Urmăriți acest material pentru a vedea o analiză asupra acestei teme și o prezentare a relației știință – cunoașterea Bisericii – minuni.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Se observă în relația dintre credincioși și știință o mulțime de nuanțe dintre care desigur că sunt stridente extremele – adică idolatrizarea științei și demonizarea totală a acesteia. Ca de obicei, însă, adevărul este undeva la mijloc. De ce? Pentru că Dumnezeu se manifestă în lume și prin lentilele cunoașterii științifice, însă noi vedem această manifestare uneori distorsionat pentru că aceste lentile sunt distorsionate de către patimile oamenilor.

Știința

Din păcate, astăzi, știința se definește mai degrabă ca și cunoaștere fără Dumnezeu adică de fapt vorbim de o pseudo-cunoaștere fără sens. Cu toate acestea omul duhovnicesc sincer este un cercetător de fapt, să știți, care însă nu se limitează la planul lumesc pentru că el știe că cercetarea sa nu poate fi limitată la acest cadru al științei. El știe că adevărata cunoaștere vine prin înaintarea în viața duhovnicească, prin apropierea de Dumnezeu, pentru că marile probleme ale societății NU sunt diferitele probleme științifice apărute mai mult sau mai puțin peste noapte și care sunt promovate excesiv de mass-media cu sau fără argumentație.

Omul știe în sinea sa că marile probleme ale sale sunt problema vieții și a morții, problema iubirii, a relațiilor interpersonale, problema frumosului, problema moralității, toate noțiunile filosofice – de exemplu ce este realitatea, problema sensului în viață, problema lui Dumnezeu – problemele acestea la care știința nu poate răspunde. Vedeți marile pandemii de boli de nervi și marile crize sociale – droguri și alte adicții – din societățile depărtate de Dumnezeu, care apar și sunt prevalente astăzi, din păcate, cu toate că vesticii au înaintat foarte mult în știință. De fapt, nu numai vesticii, ci și esticii.

Incapacitatea științei

De fapt, știința nu poate răspunde nici la probleme pur științifice și acest lucru este demonstrat chiar științific. Este vorba de Kurt Gödel, Dumnezeu să-l ierte, care a enunțat două celebre teoreme de incompletitudine. Spuse mai în cuvintele noastre, teoremele respective ar suna cam așa. Prima care spune că într-un sistem formal și consistent sunt propoziții care nu pot fi demonstrate că sunt adevărate sau false, iar a doua spune că sistemul nu își poate demonstra propria sa consistență. Adică, fraților, trebuie să acceptăm că știința, inclusiv matematica, este și va rămâne incompletă și că trebuie să ne bazăm pe lucruri care nu pot fi demonstrate, care vin din afară. Chiar din ciclul primar învățăm la școală despre axiome, adică adevăruri științifice care nu pot fi demonstrate.

Ei, dacă este demonstrat științific că știința este incompletă, este o mare greșeală idolatrizarea acesteia și acceptarea sau respingerea unui lucru doar pentru că „așa spune știința”. E nevoie de discernământ, fraților!

Știința și fraudele

Dincolo de asta, pentru a face lucrurile și mai grave pentru cei care absolutizează știința, nu știu dacă știți, există o lungă listă de fraude în știință, mai ales în științele legate de medicină – ultimele două cele mai celebre scandaluri fiind cele de la Harvard și Stanford, în cazul de la Stanford demisionând chiar rectorul. Fraților, dacă cineva este om de știință nu înseamnă că este și sfânt. Nici vorbă, fraților! Poate să fie chiar foarte păcătos și să fie aservit unor interese foarte păcătoase, foarte neștiințifice sau poate fi presat de alții sau chiar din proprie inițiativă poate să facă fraude. Desigur că sunt și oameni de știință care și-au păstrat echilibrul, ca peste tot, de altfel, cu toate că în ultima vreme se vede din ce în ce mai pregnant că este folosită știința pe post de armă.

Când vorbesc despre știință pe post de armă nu mă refer numai la faptul că cei mai mulți bani și cele mai capabile minți intră de obicei în cursa înarmărilor – de exemplu un avion de luptă F22 – o singură bucată, fraților, costă, cu tot cu cheltuielile de cercetare-dezvoltare, peste 330 milioane de dolari. Doar o singură bucată! Că tot vorbim de F22, o oră de zbor pentru acest avion cost 70.000 $. Înțelegeți? Asta apropo de eradicarea sărăciei despre care nu mai vorbește nimeni astăzi și apropo de conservarea mediului de care vorbește toată presa mainstream. Desigur că una dintre cele mai profitabile – dacă nu cea mai profitabilă afacere – din punct de vedere științific, însă nu duhovnicesc, desigur, este războiul: poți să impui orice tiranie în numele stării de necesitate. Înțelegeți?

Știința ca armă

Când vorbesc despre știință pe post de armă, fraților, mă refer în sens mai larg la diferitele stări de necesitate care sunt impuse având ca scut știința astfel încât oamenii să fie controlați și forțați să se comporte așa cum doresc cei care au la dispoziție această armă, care sunt la butoane. Vedem în ultima perioadă că se trece din „apocalipsă” în „apocalipsă” și oamenii își cam dau seama că sunt folosite aceste pretexte pentru scopuri nu foarte științifice și nici duhovnicești și din cauza asta încep să aibă o gândire mai critică – adică să nu marșeze imediat ce narativa oficială le spune ceva.

Despre climă și încălzire

Mai nou apar și organizații pe tema asta – chiar mi-a parvenit de la „Global Climate Intelligence Group” un document cu peste 1600 de semnături printre care sunt și nume foarte sonore din domeniu inclusiv laureați ai premiului Nobel, document în care se susține că nu există o urgență climaterică planetară. Înțelegeți? De asemenea, site-ul lor este destul de bine documentat. Am auzit și alte voci independente pe aceeași temă. Problema mea, ca monah, nu este faptul că există o discuție pe un subiect pe care s-a bătut moneda de mulți ani și la care destule profeții legate de încălzirea globală nu prea s-au împlinit. Și din cauza asta acum s-a schimbat din încălzirea globală în schimbarea climaterică.

Nu știu dacă știți, temperatura medie globală a crescut – în concordanță cu NASA – cu doar un grad din era preindustrială până acum. Creșterea temperaturii globale cu doar un singur grad e cam deziluzionant, dezamăgitor, cel puțin pentru mine. Adică slavă lui Dumnezeu că e așa, dar nu presezi omenii și nu înfrici oamenii pe tema asta pentru un grad. Și vorbim din era preindustrială – chiar NASA spune, înțelegeți? Adică nu zic de no name.

Tirania științei și încrederea oamenilor

Aici e problema. E problema tiraniei științifice care e deja o problemă duhovnicească. Ceea ce iarăși este foarte suspect aici este că suntem presați în timp ce primele țări poluante din lume sunt, China, SUA, India, Rusia, Japonia – în această ordine. De asemenea, cele mai poluate țări de pe glob sunt toate în Asia centrală și de sud-est. Bangladesh fiind cea mai poluată, după cum probabil știți. Și ne presează pe noi. Nu zic că asta înseamnă că trebuie să poluăm, – Doamne ferește! – zic că trebuie să existe dreptate și să nu fie folosită știința ca armă.

Vedem că astăzi oamenii încep să-și dea seama de asta și își pierd încrederea în știință sau, cel puțin, au un sistem de gândire critic, cum spuneam – lucru care este foarte bun dacă este păstrat în anumite limite. Este adevărat că oamenii au și de ce să reacționeze astfel. Am văzut exemplele cu controversa științifică din pandemia de COVID-19, unde oamenii au început să se urască efectiv între ei pe baza pozițiilor științifice diferite. Fraților, duhul de ură nu este de la Dumnezeu, indiferent de ce poziție are cineva. Înțelegeți?

Digitalizarea și riscurile ei

De asemenea, o altă mare cauză care a distrus încrederea oamenilor în știință sunt problemele legate de digitalizarea vieții și a învățământului, pentru că ne dăm seama că știința este folosită astăzi astfel încât să ne înrobească prin intermediul ecranelor. nu să ne învețe. Rezultatele acestui atac de înrobire sunt dezastroase, copiii mai ales suferind de un acut deficit de atenție, de incapacitate de concentrare și de un mod de gândire foarte superficial, haotic, scurt și masiv paralel. Vorbești cu el și el se uită prin toate părțile. Înțelegeți? Ferească Dumnezeu!

Astfel, Ii se distruge răbdarea și deci și capacitatea de a învăța și a progresa mai ales în viața duhovnicească, dar și în viața profesională. În Franța, jumătate din tineri sunt analfabeți funcțional iar unul din zece are dificultăți de citire. Ferească Dumnezeu! Suedezii – slavă lui Dumnezeu! – s-au trezit și revin la cărțile și manualele din hârtie după ce și-au dat seama că hiper-digitalizarea care există în sistemul lor de învățământ i-a făcut pe mulți din elevi să fie analfabeți funcțional și să nu poată să rețină ceva din ceea ce încearcă să învețe. În timp ce suedezii alocă 55 de milioane pentru întoarcerea la cărți, România se îndreaptă spre o digitalizare și mai mare. Fraților, e nevoie de discernământ și de multă rugăciune cu frică de Dumnezeu ca să nu ne distrugem generațiile viitoare – dacă nu le-am distrus deja prin aceste forme de drog care sunt ecranele. 

Știința și drogurile sintetice. Dependența

Desigur că dacă ne apucăm să vorbim despre drogurile sintetice care sunt proiectate în mod special să genereze dependență și să ne țină toată viața robi, storcându-ne de vlagă și de bani, cred că nu ne-ar ajunge ziua și din cauza asta o să sărim peste acest subiect, chiar dacă este o dovadă foarte bună a faptului că știința este folosită ca armă.

Legat de armele științei o să mai amintesc de Inteligența Artificială care desigur că se află în spatele celor mai celebre aplicații și platforme pe care le vedeți astăzi. Problema cu Inteligența Artificială – ca și cu știința de fapt – este faptul că anumiți oameni o idolatrizează și o folosesc rău pentru nevoi sufletești care țin de legătura cu Dumnezeu și astfel se produc mari drame. Știu oameni care au ajuns la adicție, depresie, boli de nervi și chiar sinucideri din cauza asta. Fraților, platformele conversaționale bazate pe inteligență artificială nu pot să devină soți sau soții și nu pot să iubească, să ierte sau să aibă empatie, oricât de mare ar fi baza de date din spate sau oricât de peseudo-uman ar fi subsistemul lexical din față. Fraților, sfaturile de viață le luăm de la oameni duhovnicești și nu de la avataruri cu ChatGPT sau alte motoare de inteligență artificială. Omul este capabil de iubire fiind chipul lui Dumnezeu, programele nu, chiar dacă e posibil să încerce mimeze comportamentul uman.

Marea problemă a științei: negarea lui Dumnezeu

Desigur că cea mai mare problemă a științei este ignorarea sau chiar negarea lui Dumnezeu. Și de aici vin problemele, înțelegeți! Astfel se ajunge ca omul să fie văzut doar ca un trup, o halcă de carne care are ca singur scop maximizarea plăcerii, a confortului. Desigur că asta intră în contradicție flagrantă cu nevoile duhovnicești ale omului de care am amintit la început, începând de la nevoia de Dumnezeu până la nevoia de artă, de frumos, de comuniune. Acestea sunt lucruri pe care știința nu le poate explica, însă pentru că sunt atât de evidente le acceptă oarecum ca existente la marginea universului științific.

Ei, și atunci cum să ai încredere oarbă în știință? Fraților să nu credem că dacă oamenii dintr-un anumit domeniu științific au un duh și interese departe de Dumnezeu, într-o altă ramură a științei Îl vor iubi pe Dumnezeu necondiționat. Să nu uităm că Dumnezeu este Adevărul pentru că El însuși a zis că „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Dacă cineva se depărtează de Hristos Dumnezeu, se depărtează de Adevăr. Inclusiv de adevărul științific.

Știința nu salvează lumea!

Fraților, nu știința va salva lumea. Frumusețea și iubirea lui Dumnezeu, acestea o vor salva. Adevărul, realitatea de Sine este o persoană. Este a doua Persoană a Sfintei Treimi – e Hristos. Dacă știința nu ia în calcul taina lui Hristos și taina sufletului uman, atunci nu are cum să-l vindece pe om. Noi trebuie să ne raportăm la Dumnezeu și la Biserică pentru că siguranța relației noastre cu Dumnezeu vine prin Biserică, prin consensul oamenilor duhovnicești din Biserică. Calea adevăratei cunoașteri, a cunoașterii duhovnicești unificatoare și vindecătoare vine prin curățirea de patimi, prin înduhovnicirea omului care se face prin împlinirea poruncilor.

Cunoașterea științifică legată de fărâmițarea lumii materiale îl fărâmițează și pe omul care se apleacă asupra acestui subiect al cunoașterii și astfel, omul își pierde sensul și își diluează personalitatea. Astfel, omul eșuează în trup și ajunge să-l absolutizeze atât plăcerea trupească mai mult sau mai puțin distorsionată pe post de religie, de obsesie. Desigur că acești oameni sunt de compătimit, da. Îi iubim în Hristos, însă nu putem să acceptăm aceste ideologii distructive tocmai din cauza faptului că iubim în Hristos pe toți oamenii. Înțelegeți? Totdeauna trebuie să facem distincție între păcat și păcătos: păcatul trebuie să-l urâm iar pe păcătos trebuie să-l iubim în Hristos.

Spun asta pentru că de obicei, acești oameni se victimizează pentru că nu se pot despărți pe sine de păcatul lor, se fac una cu păcatul. Vedeți că astfel Statele Unite au pierdut toată Africa dimpreună cu resursele ei pentru că americanii au continuat cu încăpățânare să îi preseze pe africani cu aceste ideologii sexuale pe care aceștia le refuzau prin legi date în mod special, în timp ce chinezii le construiau africanilor spitale, șosele și căi ferate – infrastructură, în general.

Acum eu nu validez pe chinezi care sunt chiar mai agresivi; doar vreau să subliniez că omul căzut în trup care nu se mai îngrijește de sufletul său devine din „cineva” un „ceva” și în ultimă instanță doar un cod numeric personal într-o bază de date sau un individ într-un public țintă, într-o cireadă, după cum spunea dl. Petre Țuțea, individ care e obsedat de un scop trupesc, e ușor de manipulat și de adus la un numitor comun. Se pare că asta doresc cei care dețin puterea în anumite părți ale lumii.

Patimile oamenilor influențează știința

Poate că cei care controlează știința uneori nu doresc neapărat să-i considere pe ceilalți niște numere, însă patimile sunt atât de mari, interesul atât de mare sau / și timpul atât de scurt că efectiv dispare relația interpersonală și celălalt devine doar un data point cum se spune, adică doar o cifră, să zicem, și asta e foarte, foarte grav. Foarte grav!

Să vă dau un exemplu ca să înțelegeți. Să zicem că cineva are un produs farmaceutic nou, un vaccin (să zicem) și dorește să-l vândă. Dacă are o relație interpersonală cu clienții, cu pacienții și cu medicii, atunci imediat ce apare o problemă, furnizorul o să recunoască și o să încerce să remedieze problema. Dacă, însă, iubirea, relația interpersonală dispare din varii motive atunci rămân analiticele, obiectivele financiare sau de altă natură, care spun că trebuie să vindem atâtea doze sau trebuie ca profitul nostru să crească cu atâtea procente. Mda…, însă dacă sunt efecte secundare, sunt oameni la risc acolo care pot chiar să moară – înțelegeți? Ferească Dumnezeu! Asta desigur că se vede greu sau deloc în știință, pe analitice, pe cifrele contabile, mai ales atunci când e vorba de patimi. Dar dincolo de cifre sunt oameni.

Tik Tok

Că tot vorbim de analitice și de omul redus la numere, o altă mare problemă legată de știința contemporană depărtată de Dumnezeu este urmărirea cât mai globală, cât mai completă a oamenilor prin intermediul electronicii. Aplicațiile de gen TikTok, Facebook și nu numai sunt celebre din acest punct de vedere. Mai ales TikTok fură tot din celular pentru a ne profila și a ne crea dependență de aplicația respectivă. Lucrurile au ajuns la asemenea nivel că TikTok a fost banată în mai multe instituții de cel mai înalt nivel dintre care amintim Congresul SUA și Parlamentul European. În România SRI-ul recomandă dezinstalarea acestei aplicații după ce a făcut publică o lungă listă de riscuri de securitate cibernetică pe care această aplicație le are. Este de așteptat acest lucru, pentru că TikTok este armă strategică a guvernului chinez.

Cei de la Facebook s-au ales cu amenzi repetate, de regulă de câteva sute de milioane de €, cea mai mare fiind, însă, anul acesta de un miliard de lire sterline (adică de 1,2 milioane de €) din partea europenilor pentru modul în care Meta (compania mamă) gestionează datele personale – de obicei fiind vorba de faptul că le duce pe servere americane și le folosesc. Asta ca să înțelegeți ce înseamnă supravegherea și cât valorează datele noastre. Și apropo de știință că e bună.

Acum că tot vorbim de asta, trebuie să știți că suntem cel mai bine supravegheați prin celulare: statul are posibilitatea să știe cu cine vorbim, ce vorbim, unde suntem, unde navigăm pe internet, ce mesaje trimitem și orice text avem în celularul nostru. Asta se face cu mandat judiciar, desigur. Acuma, dacă în viitor statul va fi o dictatură atunci aceste proceduri vor fi eradicate de facto. Înțelegeți?

De fapt, chiar astăzi destule state, recurg ilegal la folosirea de programe spion (spyware) care sunt instalate fără acordul persoanelor vizate pe celularul lor pentru a le monitoriza activitățile, inclusiv de a le fura parolele pe care le folosesc. Dacă nu credeți, căutați despre „Pegasus” care este un celebru spyware israelian făcut de NSO Group. Și dacă tot mai credeți în faptul că știința este în mod necesar bine intenționată, căutați Equation Group să vedeți peste ce dați. E interesant că cu toate că suntem spionați crunt prin celulare, oamenii se tem de actele cu cip care, dincolo de faptul că sunt opționale, nu pot urmări comportamentul omului pentru că sunt inerte – nu au sursă de curent. Înțelegeți? Nu fac nimic. Este adevărat că este un prim pas și în viitor lucrurile se pot înrăutăți pentru că oricum bazele de date personale se unesc, se consolidează și se măresc continuu. Înțelegeți?

Fără Hristos e haos

Fraților, fără Hristos e haos. E nevoie de viață duhovnicească, de iubire, de luminare de la Dumnezeu. Înțelegeți?

Asta e valabil și în cazul în care cineva se consideră pe sine om duhovnicesc. Dacă cineva se crede pe sine mărturisitor al Bisericii și judecă în continuu pe alții, nu înseamnă că el și este un mărturisitor cum se crede el că e. Biserica trebuie să-l valideze, nu ideea lui despre sine, fraților. De fapt, exaltarea și părerea de sine este marea problemă cu cei care se rup de Biserică sub diferite pretexte. Pentru că această părere de sine nu este adevărată, recurg la minciuni ca să se valideze.

Neadevăruri

Una din principalele lor minciuni este că au mulți susținători, inclusiv în Sfântul Munte. Acest lucru este total fals. În Sf. Munte sunt foarte puțini care s-au rupt de biserică și care, de fapt, nu au legături cu Sf. Munte. Nepomenitorii care stau pe la chilii, izolați, pe ici pe colo, sunt în jur de 5 chilii în tot Sf. Munte cu câte 1-2 părinți la fiecare chilie. Adică vorbim de 5 omeni, hai, să zic, pe acolo pe undeva, nu știu… ȘI aceștia sunt tolerați și întreținuți pentru că sunt bătrâni și au diferite probleme și boli inclusiv probleme în perceperea realității. Da, fraților, cunosc bine problema – sunt de zeci de ani în Sf. Munte și, dincolo de asta, am vorbit și cu alți părinți.

Despre unul dintre ei, care e cel mai cunoscut dintre nepomenitori, Sf. Porfirie i-a profețit că o să cadă în înșelare și asta încă înainte să fie relativ cunoscut și să se rupă de Biserică. El la început – părintele de care vorbesc, să nu îi dau numele – spunea că a fost ucenicul Sf. Paisie, care e total fals. Acum zice că a fost doar cunoscutul Sf. Paisie și asta pentru că Sfântul și-a exprimat foarte clar poziția relativ la nepomenitori, văzându-i minciuna.

La un moment dat era un tânăr care era încurcat dacă să fie cu nepomenitorii sau cu Biserica și a venit la Sf. Paisie ca să-l întrebe. Tânărul avea în două buzunare separate două cărțulii, una tipărită de Sfântul Sinod, iar cealaltă de nepomenitori. Deci noi, sub vestă, în dulamă, avem buzunare și nu se văd. Când a ajuns la Sf. Paisie, acesta înainte ca tânărul să apuce să deschidă gura și să se prezinte, arată cu degetul către buzunarul în care se afla ascuns manifestul nepomenitorilor și zice: „Pe asta o arunci!” și după care arată cu degetul către buzunarul în care se afla cărticica Sf. Sinod zicând „Pe asta o ții!”. Înțelegeți? Adică descoperire de la Dumnezeu, fraților. Fraților, Sfântul Munte știe că adevărata cunoaștere vine prin Biserică și prin unitatea în Hristos și acționează în consecință cu duhovnicie și înțelepciune. Înțelegeți?

După cum vedeți cu Sf. Paisie, adevărata cunoaștere vine de la Dumnezeu și este simplă, imediată și totală. Este descoperire iubitoare ce ajută la mântuire, pe când cunoașterea științifică se aseamănă cu modul de cercetare a melcului care vede ceva în jur, cercetând din aproape în aproape câte puțin fără însă să vadă lucrurile în sfericitatea sensului lor veșnic în Dumnezeu. Că e vorba de sens.

Cunoașterea adevărată și bâjbâiala științei

Fraților, știința bâjbâie pe când cunoașterea adevărată este o revelare naturală și supranaturală în inima omului. Vedeți că în clipa în care urcați un relief accidentat sau niște scări aglomerate, corpul uman de la cap și ochi până la picioare face niște activități complexe pentru a înainta în condițiile date. Se mișcă… Cu toate acestea, toate aceste activități se desfășoară natural, fără a ocupa mintea omului care este liberă să se roage. La fel ar trebui să fie mintea în orice condiții oricât de complexe. Noi însă nu suntem așa pentru că suntem căzuți și limitați aici pe pământ. Înțelegeți diferența dintre cunoașterea adevărată, naturală – pur și simplu știi cum să urci scările sau cum să mergi pe un teren accidentat – și știință? În cazul științei bâjbâi – cum e asta, cum e aia. 

Sfinții și cunoașterea

Sfinții pe măsură ce înaintează către smerenia și iubirea lui Dumnezeu încep din ce în ce mai mult să aibă această cunoaștere mai presus de cuvânt. Pur și simplu știu, după cum știm să stăm în picioare. Este o încredințare, o trăire mai presus de orice argumentație științifică. De exemplu, Sf. Iosif Isihastul stătea la masă cu ucenicii și la un moment dat a început să plângă și să se roage. Când l-au întrebat ucenicii ce s-a întâmplat, Sfântul a zis că sufletul cutare are nevoie de ajutor și trebuie să se roage pentru el. Bineînțeles, Sfântul știa ce problemă are și despre cine e vorba. Înțelegeți?

Acuma, trebuie să știți că Dumnezeu nu ne dă în mod intenționat toată această cunoștință aici pe pământ pentru a ne păstra smeriți și pentru a avea nevoie unul de altul. Înțelegeți? Trebuie să menționăm, însă, că această cunoștință care nu este descoperită sfinților este legată de creație – adică Dumnezeu nu arată cele legate de creație, de lumea sensibilă sau de alte lucruri care nu sunt legate direct de mântuirea noastră.  Asta ajută nu numai pentru a fi smeriți și pentru a avea nevoie unii de alții, ci și pentru a ne lăsa libertatea de a explora, de a cerceta și deci de a avea bucuria descoperirii.

Se zice că în clipa în care Isaac Newton a descoperit formula legii atracției universale a început să țopăie de bucurie prin casă. Problema cea mare este că în astfel de situații oamenii nu se întorc să-I mulțumească lui Dumnezeu, după cum ar fi trebuit. Știința în sine nu este rea, însă are, pentru omul slab duhovnicește, acest magnetism care îl desparte pe acesta de Dumnezeu. Dacă omul este duhovnicesc, atunci știința îl ajută să se apropie de Acesta.

Dumnezeu îi lasă însă omului libertatea pentru că fără libertate nu ar exista iubire adevărată. Dumnezeu ca un Tată iubitor ne ajută cu tot ceea ce nu putem face pentru mântuirea noastră ținând seama de neputința noastră, însă Dumnezeu nu ne descoperă un anumit lucru dacă noi putem să-l descoperim singuri adică cu puterea pe care tot El ne-o dă sau dacă lucrul nu este necesar pentru ridicarea noastră duhovnicească, nu e necesar pentru mântuire. Înțelegeți? Ca să ajungem la cunoștința desăvârșită trebuie să fie conlucrare între om și Dumnezeu. Omul nu trebuie să aibă o atitudine pasivă, ci – din contră – una foarte activă, angajată în relația iubirii supreme.

Un caz

Ca să înțelegeți o să vă dau un exemplu cu sentințe științifice, intervenția omului credincios și după aceea a lui Dumnezeu prin descoperiri supranaturale. La un moment dat mă cheamă un părinte la el în birou pentru că era un fotograf care dorea să ne învețe Photoshop. Mă duc acolo și văd un mirean plinuț, care era un om bun și care încerca să ne învețe tot ceea ce putea. La un moment dat, datorită căldurii și corpolenței sale, omul ne spune că „Nu mai pot!” la care noi i-am spus că nu trebuia să se nevoiască atât. El însă ne-a răspuns că trebuia să o facă pentru Maica Domnului. Când noi l-am întrebat „de ce?” atunci el ne-a spus că atunci când a fost foarte mic, mama lui a fost foarte bolnavă și medicii i-au spus familiei că în câteva zile va muri. Verdictul era atât de bine documentat științific încât bărbații familiei au început să discute în bucătărie seara târziu despre înmormântare. Lângă bucătărie era camera lui, a fotografului respectiv și astfel (el) cel mic a auzit totul fără ca el să fie auzit. Când și-a dat seama despre ce este vorba, s-a dat jos din pătuțul său și a îngenunchiat în fața icoanei Maicii Domnului și a zis „Maica Domnului, te rog nu lua pe mama mea că nu sunt pregătit!”. …și astfel mama nu a mai murit.

Toate analizele arătau că mama trebuia să fie moartă de mult, însă mama nu numai că nu mai murea, ci era și foarte activă, având grijă de copii. Anii au trecut și tânărul nostru ajunge soldat dislocat într-o insulă grecească. Într-o noapte în cazarmă are un vis în care vede o lumină, o imensitate albă, alb, alb, alb – cel mai alb alb pe care l-a văzut în viața sa. Țin minte și expresia lui. Și în acest alb stătea un om. Cu părul prins în coadă. Atunci eu am arătat cu degetul către o icoană mare cu Iisus Hristos care era în birou și am zis „Așa?” și el s-a uitat așa la Domnul și zice: „Așa… Dar nu sunt sigur.”

Atunci, zice, „omul acela s-a aplecat către mine și mi-a zis: ,Ești pregătit să luăm pe mama ta?’ și eu am răspuns ‚Da’ și astfel m-am trezit.

Când și-a dat seama ce am zis, a strigat ‚Nu, nu, nu!’ și-a luat repede permisie și a ajuns cu avionul seara la Tesalonic. A luat repede un taxi și a ajuns acasă târziu. A sunat și i-a deschis mama. A întrebat-o „Ești bolnavă? Ai ceva?” și ea i-a răspuns „Nu. Hai, culcă-te. Discutăm mâine dimineață”. S-a culcat omul și dimineață l-a trezit telefonul. Era soră-sa care îl ruga să văd dacă mama a trimis nepoțeii la școală. Când s-a dus să văd în camera ei, primele raze de soare mângâiau deja trupul mort al mamei. Asta e povestea lui Kostas, fotograf din Tesalonic.

Concluzie

Domnul e mai mare decât știința, mai mare decât moartea, fraților! Și îl așteaptă pe om, iubitor. Înțelegeți?

Fraților, știința lumească este limitată și distorsionată pentru că noi suntem limitați și păcătoși. Dacă însă omul de știință este duhovnicesc, poate să arate minunățiile lui Dumnezeu. Fraților, să nu ajungem să facem un idol din știință, ci mai degrabă să avem un spirit critic și înțelept, știind că în realitatea lui Dumnezeu omul și diavolul amestecă și păcatul.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut capacitatea să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!