De ce frauda în știință este mai profundă decât scandalul de la Stanford

Noi credem că știința este infailibilă. Am ajuns să idolatrizăm știința. Cu toate acestea, nu este așa. Există mai multe fraude în știință și nici măcar marile centre științifice nu sunt scutite de aceste scandaluri. Dimpotrivă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Acesta este Diederik Stapel. Nu l-am întâlnit niciodată, dar oameni pe care eu îi știu și care l-au cunoscut îmi spun că e înalt și foarte carismatic. La un moment dat, acum 15 ani sau cam așa ceva, era una dintre vedetele de top în domeniul meu de psihologie socială. Era cunoscut pentru experimente inteligente, cum ar fi acela că persoanele testate în medii murdare, mai degrabă decât în medii curate, erau mai predispuse să exprime prejudecăți. Una dintre lucrările sale a fost publicată în Science, una dintre cele mai bune două reviste științifice din lume. Doctoratul i-a fost acordat în 1997. După doar un deceniu, Stapel era deja profesor și decan la Universitatea Tilburg din Olanda. Câștigase premii pentru munca sa și apărea regulat în emisiuni TV olandeze, unde își împărtășea inteligența ascuțită ca unul dintre intelectualii olandezi de top. A primit multe granturi de cercetare, era frecvent invitat ca vorbitor la conferințe și apoi totul a început să se destrame în 2011. A fost demarată o investigație la cele trei universități în care lucrase și au descoperit că fusese implicat în mai multe cazuri de fraudă științifică. Un an mai târziu, a rămas fără serviciu și, în cele din urmă, 58 dintre lucrările sale de cercetare, inclusiv articolul său publicat în Science au fost retrase.

În acest videoclip vreau să vă fac să conștientizați că știința nu e întotdeauna sistemul obiectiv și perfect de verificare și echilibru, că e uneori poluată de fraude științifice în care datele, analizele, concluziile și chiar participanții la cercetare au fost inventate, adică pur și simplu nu există. Vreau să vorbesc despre prevalența [fraudei] în știință și despre motivul pentru care se întâmplă și voi încheia clipul cu semne de speranță că un număr tot mai mare de oameni fac ceva pentru a o elimina. Dar, mai întâi, mai dau câteva exemple mai mediatizate.

O fraudă celebră: clonarea umană

Acesta este Woo Suk Hwang, un profesor de biologie de la Universitatea Națională din Seoul, Coreea de Sud. În 2004 el a anunțat în Science, aceeași revistă în care publicase și Stapel, că a reușit să cloneze embrioni umani. A publicat apoi un alt articol în Science un an mai târziu. Această cercetare a avut implicații profunde, o astfel de clonare ar permite tratamente personalizate cu celule stem și ar ajuta astfel la recuperarea țesuturilor deteriorate sau a organelor bolnave. Hwang făcea acest tip de experimente de cercetare încă de la sfârșitul anilor ’90, dar acelea erau făcuse pe vaci și porci. Aceste lucrări din 2004 și 2005 au fost realizate cu celule umane și [rezultatul] a fost astfel anunțat ca o descoperire remarcabilă.

A devenit celebru în întreaga lume. În țara sa natală, pe mijloacele de transport în comun au apărut afișe cu poza sa și cu titlul „Speranța lumii, visul Coreei”. Coreea a emis chiar și un timbru poștal în 2005 pentru a celebra realizările sale. I s-au dat mai mulți bani pentru cercetările sale, sute de femei s-au oferit voluntar să își doneze ovulele. Hwang a fost numit în fruntea noului Hub Mondial de Celule Stem, unitate care urma să fie cel mai mare centru de cercetare a celulelor stem din lume și părea că viitorul său era fără limite.

Dar în decurs de un an totul s-a prăbușit. Investigațiile au arătat nu numai că obținuse lotul inițial de ovule umane de la propriile sale studente și lucrătoare sexuale fără să le spună la ce urmau să fie folosite, dar datele din studiile în sine fuseseră complet inventate. Când mass-media a început să relateze aceste investigații, care arătau clar o fraudă științifică masivă, susținătorii lui s-au adunat pe străzile din Seoul pentru a protesta în fața birourilor organizațiilor media care făceau aceste reportaje. Oamenii erau atât de pro-Hwang încât pur și simplu nu puteau să creadă că eroul lor iubit ar fi putut fi atât de fraudulos. Dar a fost. În cele din urmă a fost concediat de la universitatea sa și apoi acuzat penal de delapidare, dar a reușit să evite închisoarea cu o condamnare de doi ani cu suspendare. Lucrează în continuare la un institut privat de bio-inginerie din Coreea de Sud, deși s-a întors la lucrul cu celule stem din embrioni de porc.

Frauda de la Stanford

În cele din urmă, iată-l pe Marc Tessier-Lavigne, care până în luna iulie a acestui an era președintele Universității Stanford, clar una dintre cele mai importante universități de cercetare din lume. Este canadian la origine și a urmat apoi cursurile de la Oxford și de la University College din Londra, de unde și-a obținut doctoratul în fiziologie în 1987. A devenit un cercetător de top în neuroștiințe, studiind celulele cerebrale care declanșează boala Alzheimer, ceea ce a dus la mai mult prestigiu, mai mulți bani de cercetare și publicații în reviste științifice de top. După ce a petrecut ceva timp la Universitatea Rockefeller, la Stanford și la firma privată Genentech, Stanford a anunțat în 2016 că el va fi următorul președinte al universității. În același an a fost distins cu titlul de Ofițer al Ordinului Canadei, una dintre cele mai înalte distincții ale aceslei națiuni.

Dar tot acest succes s-a prăbușit și el. Un student în primul an la Stanford, Theo Baker, care era reporter la Stanford Daily, ziarul studențesc, citise un comentariu anonim pe Pub Pier, un forum online unde se discută lucrări științifice. În acesta se spunea: „Această lucrare științifică foarte citată este plină de imagini de pete problematice”. Acea observație anonimă din 2015 a contribuit la declanșarea unui lanț de evenimente care l-a determinat pe președintele Univ. Stanford, Marc Tessier-Lavigne, să demisioneze luna aceasta (iulie 2023). Și da, din nou a fost implicat prestigiosul jurnal Science. Rapoartele studenților și alte plângeri au declanșat o investigație universitară completă. În ultimele câteva luni, universitatea și-a publicat raportul cum că nu a găsit nicio dovadă de manipulare directă a datelor de către Tessier-Lavigne. Cu toate astea, 5 dintre lucrările sale erau încă îndoielnice și au fost retrase. Theo Baker tocmai a scris despre asta în New York Times, arătând cum au fost fabricate unele imagini ale datelor din aceste studii.

Chiar dacă Tessier-Lavigne nu a făcut-o el însuși, argumentul a fost că el era totuși șeful laboratorului în care s-au făcut cercetările aparent frauduloase. Tessier-Lavigne nu a recunoscut încă nicio abatere reală, dar a demisionat din funcția de președinte și va rămâne în cadrul facultății ca profesor de biologie.

Nu sunt cazuri izolate

Bine, iată-le! Trei cazuri celebre de fraudă științifică. Există mult mai multe despre care vă pot povesti din alte părți ale lumii și care implică alte domenii științifice. De fapt, cazul lui Diederik Stapel din domeniul meu a fost precedat cu 10 ani înainte de un tânără, cadru universitar, Karen Ruggiero. Ruggierro a fost profesor asistent la Harvard timp de patru ani înainte de a se muta la Universitatea Texas din Austin în 2000. În curând după aceea a fost găsită că a fabricat date în două studii mari și a recunoscut până la urmă că nu analizase acei 600 de subiecți ale căror date au fost raportate în două lucrări și pentru care avusese finanțare din granturi federale de cercetare. În cele din urmă patru dintre lucrările sale au fost retrase și a fost concediată de la Universitatea Texas din Austin.

Stuart Ritchie a scris această carte minunată, „Science Fictions”, care expune frauda, confuzia, neglijența și șarlatania în știința, carte pe care v-o recomand cu căldură. Voi lăsa un link în descrierea de mai jos. În ea, el vorbește în detaliu despre cazuri ca acesta și subliniază trei mari probleme cu frauda științifică în particular: 1) dăunează moralului oamenilor de știință și ne face să pierdem timp și bani, 2) îi face pe toți să se simtă un pic neîncrezători în literatura științifică, 3) poate avea un impact negativ asupra tratamentului; pot muri oameni pe baza unor astfel de rezultate frauduloase. Dar poate că veți spune că toate acestea sunt foarte rare și că eu fac un munte dintr-un mușuroi de cârtiță. Ei bine, mi-aș dori să fie așa.

Richie vorbește în cartea sa despre prevalența fraudei. Într-un studiu din domeniul biologiei celulare, de exemplu, o analiză a lucrărilor dintr-o revistă de biologie celulară a constatat că 6.1% din imagini, precum cele din lucrările președintelui de la Stanford erau problematice. Mai mult, această analiză a arătat că mulți cercetători cu imagini problematice au avut și alte publicații cu imagini falsificate, în 40 % din cazuri. Se estimează că mii de lucrări doar din acest domeniu au avut această problemă.

Un alt mod de a măsura frauda este prin retractări, atunci când unei revistă îi este solicitat să retracteze o lucrare publicată, de către autori sau de către cei care s-au plâns de cercetare. Unele dintre aceste lucrări sunt retrase din motive oneste, de exemplu, cineva a descoperit că a introdus un număr greșit în timp ce efectua unele calcule, iar erorile au fost descoperite abia după ce lucrarea fusese publicată. Cercetătorii care se ocupă de acest aspect au estimat că, probabil, doar 4 din 10.000 de studii publicate sunt retrase din oricare dintre aceste motive, inclusiv fraudă. Cu toate acestea, nu uitați că unele dintre aceste cazuri celebre cu care am început videoclipul nu au implicat nicio retractare decât mulți ani mai târziu, doar după ce au avut loc anumite investigații externe.

Un alt mod de a analiza incidența fraudei este de a face un sondaj anonim în rândul oamenilor de știință. Atunci când au fost întrebați în cadrul unuia dintre cele mai mari sondaje realizate vreodată pe această temă, aproape 2% dintre oamenii de știință au recunoscut că și-au falsificat datele cel puțin o dată. Asta înseamnă că 1 din 50 de oameni de știință au recunoscut fraude pentru care nu au fost descoperiți. Iar în alte studii în care oamenii de știință au fost întrebați câți alți oameni de știință pe care îi cunosc au falsificat date, cifra a sărit la 14.1%. Aceasta e o cifră interesantă, deoarece știm

 din cercetările de psihologie socială că oamenii sunt mai puțin predispuși să-și recunoască propriile comportamente jenante sau imorale, dar sunt predispuși să le supraestimeze la alții, mai ales dacă au aceste comportamente ei înșiși. Așadar, poate că adevărata rată de fraudă se situează între 2% și 14%.

Motivațiile fraudelor

De ce există atât de multă fraudă? Ei bine, evident, puteți indica oameni corupți care ne fac rău nouă, celorlalți. Acesta este un argument similar cu cel potrivit căruia un număr mic de infractori comit un număr disproporționat de mare de infracțiuni. Într-adevăr, potrivit lui Richie, baza de date care urmărește lucrările retrase arată că doar 2% dintre oamenii de știință individuali sunt responsabili pentru peste 25% din toate retractările. Dar, ca un bun psiholog social, trebuie să subliniez că a da vina pe trăsăturile individuale pentru tot comportamentul rău înseamnă a comite eroarea fundamentală de atribuire. Avem tendința de a subestima puterea situației când explicăm comportamentele oamenilor. Cum ar putea presiunile situaționale să explice frauda științifică?

Ei bine, este ușor să ne imaginăm cum presiunile unui cercetător în devenire, care poate că se luptă șă-și asigure un loc de muncă permanent, [îl împing] să publice descoperiri spectaculoase care să-l aducă în reviste științifice de top. Posturile postdoctorale, subvențiile, bursele și locurile de muncă permanente depind toate de istoricul cercetătorului. Și dacă știi că oamenii trișează puțin pe ici-colo pentru a-și publica lucrările, poate că își ascund rezultatele negative și raportează doar rezultatele pozitive, de exemplu, ai putea decide că singurul mod de a concura în acest sistem nedrept este să trișezi și tu. Stapel, de exemplu, a vorbit despre asta în cartea sa de mărturisiri. A început cu câteva manipulări de date pe ici-colo, pentru ca rezultatele sale să arate mai ordonate și să fie mai ușor de înțeles pentru editorii de reviste. Aceste mici modificări ale datelor sale au fost recompensate cu publicarea în cele mai bune reviste. Nu a trecut mult timp până când a realizat că ar putea simplifica procesul, sărind peste dezordinea colectării datelor pentru a crea seturi de date mai frumoase și astfel să culeagă roadele.

Nevoia de a avea succes

Domeniile noastre științifice și universitățile iubesc cercetătorii de top cu seturile lor de date strălucite. Aceștia aduc onoare și publicitate instituțiilor lor. Universitățile concurează între ele în clasamente care arată că ele sunt cu adevărat universități de cercetare de top în lume prin măsurarea publicațiilor personalului lor academic. Astfel, abundă în stimulente pentru a avea succes, într-un fel sau altul. Faptul că nu reușești să îți publici lucrările ar putea însemna că nu vei fi promovat sau angajat. Iar apoi, odată ce te afli în poziția de invidiat de a fi un om de știință renumit în domeniul tău, ai putea chiar să îți dorești mai mult: mai multă putere, mai mulți bani, mai multă influență. Tentațiile de a înșela sunt încă acolo. Asta se întâmplă în afaceri, politică, sport și artă, de ce nu s-ar întâmpla și în știință?

Bineînțeles, marea majoritate a oamenilor de știință își fac cercetările cu integritate și respectă standardele etice. Cea mai mare parte a științei se face fără nici cea mai mică urmă de fraudă sau de practici incorecte, asta e important de reținut. Totuși, ce putem face în privința fraudei? Depinde foarte mult de încredere, nu-i așa? Atât de multă știință se face în privat, în laboratoare liniștite, cu puțini oameni în jur. Cum am putea să o supraveghem cu adevărat? Și, de fapt, niciunul dintre oamenii pe care i-am menționat că au comis fraude științifice nu a făcut închisoare. Cel mai rău lucru care pare să se întâmple este că își pot pierde locul de muncă și că reputația lor este pătată, dar în cele din urmă aterizează pe picioarele lor, făcând altceva.

Poate că potențialele beneficii ale fraudei (prestigiul, banii de cercetare, posturile de top din universități) depășesc cu mult costurile de a fi descoperiți. Și puteți vedea din exemplele din viața reală pe care le-am menționat până acum că cele mai prestigioase reviste publică date frauduloase și că multe instituții detestă să își dea jos vedetele de top în cercetare.

Voi încheia acest videoclip subliniind faptul că frauda poate fi considerată un punct final pe un continuum de practici de cercetare care variază de la falsificarea totală a datelor la practici de cercetare discutabile, cum ar fi ștergerea datelor care nu bat cu ipotezele tale sau schimbarea ipotezelor pentru a se potrivi cu datele pe care le-ai găsit. Vorbesc despre aceste practici de cercetare problematice în următorul clip pe care poate vei dori să îl urmărești în continuare, mai ales dacă lucrezi în domeniul psihologiei. Există mulți oameni buni care lucrează în aceste zile la modalități de a elimina aceste practici proaste, dar, evident, știința proastă este încă prezentă.

Cu mize atât de mari în cercetare în mediul academic, unde se pune atât de mult accent pe obținerea acelor subvenții și pe publicarea în cele mai bune reviste, vor exista multe tentații pentru a trișa. Poate că dacă ar exista o revizuire masivă a tuturor stimulentelor acordate, am putea vedea frauda eliminată. Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată, nu-i așa? Prin urmare, nu sunt sigur că putem elimina cu adevărat toată frauda. Voi ce credeți? Vă rog să-mi lăsați un comentariu mai jos. Până data viitoare, vă mulțumesc pentru vizionare și rămâneți curioși. La revedere!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!