Iuda și ce înseamnă să fii posedat de diavol – Pr. Stephen de Young

Ascultați un cuvânt – din fericire – foarte bun și – poate că din păcate – foarte necesar al părintelui Stephen de Young despre ce înseamnă, de fapt, ca cineva să fie posedat de diavol, aducând în atenția noastră diferite modele de posesie cum ar fi cazul lui Iuda, idolatria și adicția.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii. (Luca 22: 3-6)

Pr. Stephen: Răspunsul la amândouă este același. Oamenii nu devin posedați de diavol din întâmplare. Nu mergi pe stradă văzându-ți de treabă și dintr-odată ești posedat de Satana. Nu așa funcționează. Acum, amintiți-vă cum – și n-am mai vorbit de asta de o vreme – posesia demonică era un fenomen comun în lumea greco-romană din perspectiva lor. Și ei nu considerau că e ceva rău. Considerau că e un lucru bun. Cuvântul daemon în greacă, înainte ca creștinii să-l folosească pentru duhurile necurate și cele rele, înainte ca creștinii să pună stăpânire pe el, în lumea greco-romană cuvântul daemon avea doar sensul de duh, de spirit ancestral. Unii dintre zei erau numiți daemon, deci doar “a fi un duh”. Deci oracolul din Delphi era, conform propriilor scrieri, felului în care descriau ce se întâmpla la oracolul din Delphi era că [acesta] era posedat de un daemon. Mai concret, Apollo venea și o poseda și vorbea prin ea.

Socrate… în dialogul lui Platon, Theatetus, spune că are un daemon care-i șoptește înțelepciune în suflet, care trăiește înăuntrul lui. Acest lucru e îngrozitor din perspectivă creștină. Dar pentru acea vreme, asta însemna că e special și înzestrat, nu? Deci de unde avem cuvântul “geniu”, ce e un geniu, de fapt are aceeași rădăcină originală ca genie sau djinn. Se referea la un duh.

Și atunci când creștinii… când încercau să-i forțeze să jertfească împăratului, actualmente jertfeau geniului împăratului, zeului care sălășluia înăuntrul împăratului.

Deci de acolo avem cuvântul geniu. Spunem că geniu e cineva care e foarte deștept sau foarte înzestrat într-un anumit domeniu. Dar geniu în lumea antică însemna că aveau un fel de spirit sălășluit în ei care-i făcea să exceleze în ceva. Deci asta e o discuție destul de comună.

Posesia și idolatria

Acum, din perspectivă creștină, e important să reținem că nimeni din cei ce au scris scripturile nu a fost monoteist în sensul pe care-l are astăzi cuvântul “monoteist”. Când folosim astăzi cuvântul “monoteist”, înțelegem că este un Dumnezeu și toți ceilalți dumnezei nu există. Vom zice că Zeus nu există, Apollo nu există, alegeți dvs… Toți acești alți dumnezei nu există. Dar nimeni din cei ce au scris scripturile nu au crezut astfel. E mai corect să-i descriem ca monolatri. Se închinau unui singur Dumnezeu. Credeau că este un singur Dumnezeu care este Dumnezeu adevărat, vrednic de a I se închina ca Dumnezeu. Dar credeau că există și toate aceste alte duhuri. Doar că credeau că acestea erau rele și necurate și că nu erau pe același nivel cu singurul Dumnezeu adevărat. Este adevăratul Dumnezeu și apoi toate aceste alte duhuri, dintre care unele sunt îngeri, altele sunt duhuri rele și necurate. Și că păgânii se închinau acestor duhuri necurate și rele ca unor dumnezei.

În Coloseni, Sf. Pavel se referă la acest lucru. Vorbește despre închinarea la îngeri. Fiindcă din perspectiva iudaică și creștină, asta e ceea ce făceau. Se închinau acestor duhuri rele demonice. Și acesta e motivul pentru care idolatria era un păcat atât de crâncen și oribil. Ei luau slava datorată lui Dumnezeu și o dădeau acestor duhuri rele. Și închinându-se acestor duhuri rele, ei înșiși deveneau corupți spiritual și moral.

Deci din perspectiva Scripturii, cineva nu devine posedat de demon printr-un accident. Dacă devii posedat de demon, e pentru că ai intrat deja pe acel tărâm, de obicei prin idolatrie, printr-o formă de idolatrie. E posibil ca aici să bată, din nou problema lăcomiei lui Iuda. Asta e posibil să venereze el, pe Mamona. Poate fi altceva despre care nu știm. Dar prin interacțiunea cu aceste duhuri rele, așa ajunge cineva posedat de ele. Noi folosim cuvântul “posedat” cu sensul: “E în tine”. Dar să ne gândim la termenul “a poseda”. Posesii. Asta înseamnă că deții ceva. Deci dacă cineva e posedat de diavol, înseamnă că unul din aceste duhuri necurate îl deține, îl controlează. Ceea ce a făcut Iuda în viața sa l-a adus acum în punctul în care Satana îl deține și-l controlează. Și nu a ajuns astfel văzându-și de treaba lui. A ajuns aici ducând o viață de păcat fără pocăință și avansând pe acest drum al răutății până când a ajuns în punctul…

Adicția – posesia prin patimi

Cred că cea mai bună comparație pentru aceasta în termeni moderni este adicția. Dacă ajungi la un anumit punct cu dependența, poți să alegi să bei primul și al doilea, poate chiar și al treilea pahar. Dar poți ajunge în punctul în care după aceasta, la paharele 4-12 nu ai mai făcut de fapt nicio alegere, fiindcă adicția te controla în acel punct. Sau drogurile grele. Oare un adevărat dependent de heroină mai este el cel ce alege să folosească heroina? A ales heroina la un moment dat în trecut, dar acum nu mai face de fapt alegeri. Adicția a preluat controlul lui.

Deci, e aceeași idee. Iuda, la un moment dat în viață alegea răutatea și mândria și mânia și lăcomia, alegea aceste lucruri. Dar acum ajunsese la un punct în care el nu mai alegea nimic deoarece acele lucruri îl controlau. Și prin aceste lucruri Satana avea control asupra lui.

Și acest lucru are mare legătură cu înțelegerea – la acest moment al istoriei – a ceea ce se întâmpla cu Faraon chiar înaintea Ieșirii (Paștelui). Ce se întâmpla cu Faraon? Avem aceste observații recurente

că își învârtoșa inima… că Dumnezeu îi învârtoșa inima… câteodată ambele… și tot așa. E un tip de dinamică similar. La un moment dat, Faraon se lăsase pradă atât de mult mâniei și resentimentului și acestor lucruri încât acum acestea îl controlau și în realitate nu mai era el cel ce făcea alegeri. Alte lucruri îl controlau și-l mutau de colo-colo.

Și acest lucru e parte, firește, a motivului pentru care alungarea de către Hristos a demonilor e un semn al venirii împărăției lui Dumnezeu, și astfel și este prezentată în Evanghelii. E un semn al împărăției lui Dumnezeu fiindcă persoana de la care a plecat demonul e acum liberă, e acum eliberată. Și astfel, Hristos îi scoate pe acești oameni din robie, din sclavie, de aceste forțe demonice din lume, eliberându-i în împărăția Lui, fiindcă asta se întâmplă după Ieșire. Ei vin la pământul făgăduinței și își întemeiază împărăția.

Deci asta e parte din dinamica a ceea ce se întâmplă aici. Iar Iuda e un personaj similar oarecum lui Faraon, asta e legat de Paștile ce se desfășoară în fundal, unde el este cineva care s-a lăsat pradă atât de mult [patimilor] încât ceea ce urmează să vină asupra lui nu este decât judecata.

Sfârșitul lui Iuda

Ce face Iuda – ce face Iuda când se sinucide, și se sinucide puțin diferit, conform Sf. Luca. Dar când Iuda se sinucide, el nu se eliberează. El nu face decât să dea curs – să nu fiu prea delicat – dar el duce la capăt supunerea lui față de Satan. Fiindcă asta e ceea ce duhurile rele, demonii, vor să facă. Să distrugă ființele umane. Să distrugă și să ucidă. Și așa că oricine… de-aceea Iuda e cumva paradigmatic pentru noi, oricare urmează acea cale, calea păcatului, nu? Calea păcatului duce la moarte și distrugere și condamnare la iad. Și deci ce vedem în Scripturi, din păcate, e că îl vedem pe Iuda mergând pe acel drum până la capăt.

Și el e în general pus în contrast cu Sf. Petru, care începe să umble pe același drum dar se întoarce și se pocăiește și ideea e pentru oricare din noi, pentru noi toți care ne-am pornit pe acel drum și am avansat o oarecare distanță – până ajungem la capăt nu e niciodată prea târziu să ne întoarcem.

Deci vedem în cazul lui Iuda povestea pilduitoare. Aici conduce drumul acela. Vedem în privința Sf. Petru posibilitatea de a nu urma acel drum până la capăt. Deci aceasta e parte din dinamica ce are loc aici.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!