Ascultați un cuvânt foarte necesar și lămuritor despre tendința unora de a se comporta într-un mod care se apropie de anumite aspecte ale tiraniei duhovnicești.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Relația dintre oameni, comunicarea dintre oameni nu ar trebui să fie superficială și orizontală, ca să spunem așa. Comunicarea dintre oameni trebuie să treacă mai întâi prin comunicarea cu Dumnezeu și de aceea am spus că relația noastră cu ceilalți trebuie să fie triunghiulară, adică rugăciunea noastră se înalță către Dumnezeu, coboară la fratele nostru și prin această lucrare a lui Dumnezeu, care ține în coeziune întreaga creație, lucrarea se transmite atât la noi, cât și la fratele nostru și astfel, după aceea comunicarea noastră orizontală este transfigurată. Aceasta este comunicarea corectă pentru că, dacă începem să comunicăm orizontal cu toți oamenii fără să îl avem mai întâi pe Dumnezeu ca reper, această relație poate fi doar una emoțională, superficială și cu siguranță va avea toxine duhovnicești. Pentru că toxinele duhovnicești, așa cum spunea Sfântul Paisie, pot fi curățate doar prin rugăciune.
Așadar, atunci când trebuie să comunicăm cu unii dintre frații noștri sau chiar să ieșim și să-i întâlnim, dacă ne rugăm înainte pentru ei în cămara noastră, singuri, vom vedea că această comunicare a noastră va fi foarte diferită. Vom câștiga mult, noi vom avea harul lui Dumnezeu, acest har se va transmite în chip tainic și în inima fratelui nostru și rezultatele vor aduce roade duhovnicești.
Ispita gherondismului
Într-adevăr, în zilele noastre se observă fenomenul gherondismului. Și aici este bine să distingem între duhovnicul (gherondas – bătrân, stareț) dintr-o mănăstire și duhovnicul care există în lume, într-o parohie. Monahul, de la tunderea sa în monahism, a făcut unele făgăduințe referitoare la ascultare și este obligat să facă ascultare față de duhovnicul lui, față de starețul lui, într-o mare măsură, până la moarte, am putea spune în chip hiperbolic.
Dar mireanul, creștinul, nu are stareț, ci îl are pe duhovnicul său, care de multe ori nu va trebui să-l călăuzească, credinciosul își va deșerta inima, va spune, va vorbi despre ceea ce îl apasă cel mai mult, despre ceea ce simte că îl desparte de Dumnezeu, despre păcatele lui și desigur, nu despre alții, despre ceea ce i-au făcut alții. La un moment dat va trebui să-i expună anumite aspecte, pentru a-i prezenta duhovnicului situația, dar în principal îi va vorbi despre propriile păcate, despre eșecurile sale, despre ceea ce îl împovărează, despre patimile lui și duhovnicul, chiar și ascultându-l doar și citindu-i rugăciunea de dezlegare – aceasta este situația de cele mai multe ori în lume – într-un mod tainic harul lui Dumnezeu acționează și îl tămăduiește, nu este nevoie de o călăuzire specială.
Desigur, uneori, în etapele inițiale, când cineva se apropie de Taina Sfintei Spovedanii și de mulți ani nu s-a mai spovedit, trebuie să existe, bineînțeles, o anumită călăuzire. Însă treaba duhovnicului, lucrarea lui duhovnicească, este aceea de a-l uni cu persoana lui Hristos și nu cu el însuși. Acum, ceea ce se observă adesea și în cazul cuplurilor este faptul că duhovnicul determină adesea relațiile dintre cei doi. Într-o etapă inițială, ca să fim corecți, când un cuplu se apropie de viața Bisericii, după ce au trăit o viață departe de Biserică, la început este necesar ca duhovnicul să ajute foarte mult. Nu plasăm această situație în contextul gherondismului. Duhovnicul trebuie să ajute foarte mult, să le arate cum să înainteze. Să le arate cum să înainteze și poate în primii ani va trebui să intervină pentru că acești oameni au fost neputincioși din punct de vedere duhovnicesc și au nevoie de o perioadă pentru a se întări. O perioadă de participare la dumnezeieștile Taine, de participare la viața Bisericii și de rugăciune personală.
Acest sprijin este deci justificat, dar ceea ce depășește limitele este cazul în care duhovnicul stabilește [anumite detalii în viața] oamenilor care au avansat duhovnicește și sunt mai sănătoși. Această atitudine se înscrie în fenomenul gherondismului și este condamnabilă, am putea spune, și nu îi ajută să se maturizeze duhovnicește deoarece în anumite aspecte trebuie să luăm noi înșine decizii.
Alegerea liberă e esențială
Dumnezeu a pus în noi voia liberă. Să spunem câteva cuvinte și despre libertatea omului, pentru că pe mulți îi auzim spunând că omul este liber, îi auzim vorbind despre libertate. Libertatea omului este relativă, voința liberă a omului, pe care Domnul nostru a pus-o adânc înlăuntrul omului odată cu crearea acestuia, este dreptul nostru de alegere, de a-L alege sau nu pe Dumnezeu. Aceasta este libertatea noastră. Alegându-L pe Dumnezeu, ne câștigăm libertatea pentru că puțin câte puțin ne vindecăm, patimile noastre se tămăduiesc, ne eliberăm de patimi, iar după ce ajungem la o treaptă duhovnicească destul de înaltă ne câștigăm libertatea, care este libertate în Hristos. Aceasta este deci libertatea omului. Numai Dumnezeu, care este necreat, are adevărata libertate și aceasta este și ceea ce spune învățătura dogmatică a Bisericii noastre Ortodoxe. Deci Dumnezeu este cu adevărat liber, iar libertatea noastră este aceea de a-L alege pe Hristos sau nu. Astfel, atunci când duhovnicul nu ne conduce spre Hristos, nu ne conduce spre a-L alege pe Hristos, ci spre a transforma propria lui persoană într-un idol, începe să apară o boală duhovnicească, care evoluează și se poate transforma într-o tumoare – în termeni medicali i-am putea spune tumoare, dar în termeni teologici este înșelare.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
