Drogurile: O realitate șocantă care – dacă nu suntem atenți – poate să devină și mai șocantă. Unde ne îndreptăm?
Vă oferim perspectiva din Statele Unite care ne arată încotro se îndreaptă acest fenomen dacă nu se iau măsuri de prevenție de fiecare dintre noi.
Cum s-a întâmplat asta? Urmăriți un documentar fenomenal care încearcă să răspundă la această întrebare prezentând acest flagel al drogurilor într-unul dintre centrele ale consumurilor de droguri: Kensington, Philadelphia.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Acest clip nu este pentru toată lumea. Unora le va fi greu să privească deoarece descrie situația reală a persoanelor fără adăpost și a dependenților de droguri de pe străzile din Kensington, Philadelphia. E vorba de un an de înregistrări video ce oferă o perspectivă care deschide ochii asupra unei lumi pe care majoritatea nu o văd sau nu o experimentează.
Suntem cu toții conștienți de epidemia de droguri care are loc peste tot în SUA. Asistăm la degradarea totală a societății și la un consum galopant de droguri. Vedem cum se întâmplă în unele zone din Seattle și Portland, San Francisco, Los Angeles și lista poate continua și, bineînțeles, alături de aceste orașe se află infamul Kensington, Philadelphia. Deci, ce se întâmplă aici în Kensington? Cum au ajuns lucrurile atât de rău, această criminalitate generalizată, străzi practic fără lege, șomaj record și o piață a drogurilor complet deschisă? De ce s-a întâmplat asta aici? De ce este atât de concentrat în această zonă și când au început toate acestea?
– Uau! O zonă de război.
– Ai auzit sirena de pe fundal? Se aude constant, pornește constant.
– Deci acesta este modernul Kensington, Philadelphia. Aceasta este epoca modernă. Asta e ce se întâmplă aici.
– În fiecare zi.
– Așa cum ai spus, arată ca o țară din lumea a treia. Ace aruncate peste tot, gunoaie peste tot. Ce s-a întâmplat cu acest loc? De ce este Kensington, în special, atât de rău? Și este măcar reversibil? Sau este posibil?
– Nu știu.
– Eu în călătoria mea cu Jay am venit aici de multe ori pe parcursul anului trecut.
– Da.
– De multe ori, doar să vorbim cu oamenii și să explorăm diferite zone și să vedem ce se întâmplă, și am compilat, amândoi am compilat tot felul de filmări incredibile pe care o să vi le arătăm, o să vă arătăm cum e aici. O să fiți șocați de asta. O situație scăpată de sub control. Droguri, criminalitate, sărăcie… Viața în Kensington nu e ușoară și nici sigură. Dar nu a fost întotdeauna așa.
Degradarea morală a urmat căderii economice
Pe vremuri a fost o explozie economică în Philadelphia, cu fabricarea textilelor și a covoarelor, ca să numesc doar câteva. Și au venit oameni pentru a satisface nevoia de forță de muncă din acele fabrici și a fost un adevărat creuzet de cetățeni din clasa muncitoare. Dar a avut loc o încetinire a producției aici în anii ’60 și ’70 și acele nevoi de locuri de muncă au dispărut curând. De fapt, până în 1975, aproximativ 75% din acele locuri de muncă și întreprinderi industriale au dispărut, s-au mutat sau au dat faliment. Apoi au apărut sărăcia, drogurile, criminalitatea. În anii ’70, erau [drogurile] speed (metamfetamină) și cocaina, vândute de bandele din oraș și furnizate de mafie. În anii ’80 a fost epidemia de crack (cocaină care se fumează), iar în anii ’90 a venit nebunia cu heroina. O heroină de mare puritate, care se inhalează, a pătruns în această zonă și a pus stăpânire pe ea. Drogurile și criminalitatea violentă au crescut ca un cancer. Și, bineînțeles, asta nu s-a întâmplat doar aici, ci peste tot în țară. Dar pentru Kensington a fost combinația dintre șomajul în masă și nenumăratele case și clădiri abandonate care puteau fi folosite ca locuințe sau ca depozite de droguri. A fost o furtună perfectă. Kensington a devenit un paradis al drogurilor ilegale pentru cei care au luat parte.
Și în anii 2000, epidemia de analgezice (opioide), care a devenit faimoasă pentru piața drogurilor în aer liber. Aici găsești pe toată lumea, din toate categoriile sociale (copii, tați, mame) și este o zonă periculoasă, plină de criminalitate, traficanți de droguri, consumatori de droguri, lucrători sexuali, hoți care caută să profite de oricine și în orice moment. Da, viața în Kensington vine cu un preț, cu siguranță.
Poliția a depus armele
(Carrie se droghează și prostituează pe aceste străzi de 6 ani.)
– Care e părerea ta despre cum gestionează Philadelphia epidemia și toate celelalte?
– Cred că e ridicol că orașul ne lasă să continuăm așa, ca să fiu sinceră. Adică totuși…
– Poliția nu face nimic cu privire la consumul de droguri?
– Nu, oamenii se droghează pe la colțuri și ei trec pe lângă și conduc mai departe. Nu te opresc, nu te arestează…, nimic. Și chiar dacă te arestează pentru că ai cumpărat droguri, te duc la secție și apoi te lasă să pleci.
– Uau!
– Acum. Da, înainte te arestau, dar acum, dacă ești cumpărător, doar vorbesc cu tine să te duci la dezintoxicare și alte chestii și apoi te lasă să pleci.
– OK, am prins ideea. Și cum stau lucrurile pe stradă acum, comparativ cu șase ani în urmă?
– A devenit mult mai rău…
– Mult mai rău?
– Mult mai rău. Văd că de doi ani de când cu pandemia este o nebunie aici cu împușcăturile. Și acum, chipurile, nu mai sunt violatori pe aici. A fost un masacru cu împușcături aici. Nu cu mult timp în urmă, nouă oameni au fost împușcați. Adică, oamenii trag la întâmplare ziua, la 10 dimineața, e o nebunie…
– Uau!
– Nu le pasă. Prietena mea tocmai a fost ucisă în parc, în weekendul de 4 iulie. A fost lovită de un glonț rătăcit. Tocmai își făcuse programare și se ducea la dezintoxicare a doua zi, ea și prietenul ei, și a fost lovită de un glonț, și a ucis-o. Am pierdut o mulțime de oameni aici. Știu mulți oameni care au murit… Deci, aceasta e Piața McPherson. Majoritatea oamenilor cunosc acest parc ca fiind centrul a toate. Dar este o întreagă zonă, probabil 10 blocuri, de fapt mai multe, concentrate, în care se consumă multe droguri, de-a lungul bulevardului Kensington în special, dar pe multe dintre aceste străzi, [unde] nu e bine deloc.
Astfel, destul de ciudat, în centrul Pieței McPherson se află Biblioteca Liberă din Philadelphia. Nu știu dacă se mai duce cineva la ea, adică trebuie să treci literalmente prin mulțimea de consumatori de droguri pentru a intra aici. Un bibliotecar din Piața McPherson a fost antrenat în folosirea Naloxonei/ Narcanului datorită multelor supradoze care aveau loc în băile bibliotecii. Și totuși, și mai nebunesc de atât e faptul că există un loc de joacă chiar în spatele bibliotecii. Copiii care cresc aici sunt expuși la acest mediu. Îl văd și îl aud în fiecare zi din viața lor.
La un moment dat a fost o schimbare, când heroina a cedat locul în principal fentanilului. Iar acum e chestia asta, căreia i se spune trank și cred că se numește xilazină. E practic un fel de tranchilizant pentru cai, nu e făcut pentru consumul uman, dar dintr-un motiv oarecare se găsește printre medicamentele de aici. Și asta le dă oamenilor… fac aceste răni deschise foarte urâte și sunt din cauza xilazinei. Așa că vedeți multe din astea aici, acele răni și toate celelalte. E foarte trist.
În regulă, deci o să vă duc să vedeți dacă sunt lucrători sexuali afară acum și o să vă arăt cum arată acolo. E o lucrătoare sexuală pe cale să intre [în mașină]. Îi puteți vedea picioarele lângă ușa pasagerului, discutând probabil câți bani… Da, acum s-a urcat. Sunt multe prostituate pe strada asta și în zona asta. Acum pleacă împreună.
– Multe dintre fetele de aici o fac de când aveau 12, 13 ani. Le-am văzut și cu mamele lor.
– Și cum funcționează asta? Amândouă lucrează aici?
– Da.
– Uau!
– I-am văzut și mama și tatăl. Tatăl își aștepta fiica să se întoarcă de la o întâlnire.
– Uau!
– E o nebunie…
– Aceasta s-a tot învârtit în jurul mașinii mele, o grămadă. Dar nu mă interesează astfel de activități. Aici nu suntem departe de Bulevardul Kensington, aici e de fapt Lehigh. Și, din câte am citit, aici locuiau toți, dar la un moment dat, primăria a venit și a curățat zona. Din câte am citit, au scos cu forța pe toată lumea de aici, au luat toate corturile și saltelele și tot și, ca urmare, s-au mutat cu toții mai sus, la doar câteva străzi mai încolo și acum sunt toți în jurul parcului principal, poreclit Parcul Needle (Ac). Acum, ca să fiu clar, cred că asta s-a întâmplat în 2017. Problema dependenților fără adăpost, de pe străzi, a existat cu mult timp înainte de asta, cu zeci de ani înainte.
– Iată, camera de zi a cuiva.
– Dar atunci a fost un aflux uriaș de persoane fără adăpost care locuiau pe străzi, care trăiau sub podurile de pe acele străzi.
– Oh, da, sunt peste tot aici. Viața în aer liber. Oh, Doamne!
Un oraș în mizerie
– Așa cum spunea Jay, sunetul pe care îl auziți sunt căutătorii prin gunoaie care sunt sus pe pod și fură tot ce găsesc: ventilatoare sau orice lasă cineva afară sau în garaj, apoi le aduc aici și le dezmembrează. Locul de dezmembrare e chiar aici. Ei desfac totul în bucăți pe pod și apoi aruncă tot plasticul de pe pod. Ocazional i se mai dă foc, dar cam asta e.
– Motoarele și firele de cupru și toate astea au valoare mai mare așa. Dacă le dai nedezmembrate, trebuie să mai plătească pe cineva de la dezmembrări ca să le desfacă, deci îți dau mai puțini bani. – Da, are sens. Ai dreptate. E o nebunie. Aceasta este o stradă care, nu cu mult timp în urmă, era plină de oameni fără adăpost și ce s-a întâmplat este că a venit Poliția și i-a alungat pe toți. Dar, evident, gunoiul nu este curățat, așa că sunt tone și tone de șobolani și animale mici care mănâncă toate fecalele și mâncarea lăsată în urmă. Nu știu unde se duc oamenii ăștia, cred că pur și simplu pleacă mai departe.
Este mult mai frig acum decât când am fost aici, deci continuăm să trecem de-a lungul lunilor pe aici. Acum e iarnă. Am fost aici primăvara, vara și toamna. Nu știu ce se întâmplă, cred că [oamenii străzii] găsesc căldura oriunde pot.
Un alt factor uriaș care explică starea în care e zona Kensington este acesta… La un moment dat, în această zonă, industria textilă și siderurgică era în plină expansiune și mulți dintre cei care locuiau în zona Kensington lucrau în aceste fabrici, în aceste clădiri. Și când aceste afaceri s-au oprit sau s-au mutat… asta a rămas, oamenii nu au mai avut locuri de muncă. Adică, acesta este unul dintre factori. Evident, mai sunt și alți factori, dar acesta e cu siguranță unul uriaș. Sunt multe astfel de clădiri în această zonă.
Noaptea – un oraș de infern
– Cum stau lucrurile noaptea aici în comparație cu ziua?
– Este foarte înfricoșător noaptea, încerc să nu ies noaptea, deși noaptea sunt mai mulți bani.
– Deci ce faci pentru a te proteja?
– Încerc să stau cu oameni pe care îi cunosc.
– Bine.
– Da.
– Deci să fii isteață și…
– Da, să nu te duci cu străinii, dacă simți pericol să ieși din mașină.
– Da, da. Într-adevăr, noaptea este un animal complet diferit aici. Ca în majoritatea zonelor infracționale, lucrurile devin mai periculoase la adăpostul întunericului. [Noptea] dispar cetățenii de zi cu zi și proprietarii de afaceri, iar ceea ce rămâne sunt tâlharii, oameni fără adăpost, oameni care nu au nimic bun de făcut. Furturile de mașini și tâlhăriile sunt cu siguranță mai frecvente aici noaptea, iar oamenii care locuiesc în această zonă încearcă să rămână înăuntru după apusul soarelui, deoarece nu știi niciodată ce ar putea sta la pândă după colț. Și nu e distractiv să conduci pe aici noaptea, dar am vrut să vă dau o idee despre cum este să conduci pe aici după orele de program.
Prinși în băltirea patimii
– Cred că aici este zona zero. Nu le pasă deloc de noi aici. Sunt atât de mulți oameni bolnavi, dar, în același timp, ei permit asta.
– Da.
– Adică îi hrănesc, îi îmbracă, nu au nevoie sa plece în altă parte.
– Adevărat.
– Nu vor să caute ajutor, au totul chiar aici. Li se iau și probe la timp, nu au nevoie să se ducă… și nu au ajuns la fundul sacului, înțelegi ce spun?
– Și cam ai nevoie de asta ca să ieși, nu?
– Dacă nu ești la fundul sacului, dacă nu ești disperat, nu vei vedea asta…
Deci care e viitorul pentru Kensington? Există măcar o lumină la capătul acestui tunel întunecat? De-a lungul anilor, au existat multe încercări ale guvernului orașului de a schimba lucrurile: noi politici, milioane de dolari și bune intenții, toate au eșuat. Și asta deși sunt nenumărate organizații și voluntari care lucrează aici și zilnic există dentiști ambulanți aici și medici, există oameni care curăță străzile, care împart pături și haine, există chiar și un discutabil schimb săptămânal de seringi, despre care mulți susțin că nu face decât să faciliteze problema. Dar, în mod clar, asta nu va reversa sau rezolva ceea ce se întâmplă aici. E ca bandajul peste răni de glonț.
„Tărâmurile rele” – așa este numit uneori Kensington. Poate că nu e niciun mod de a rezolva problema. Deocamdată, Kensington rămâne un loc trist și periculos și probabil va mai fi așa mulți ani de acum înainte.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
