Ortodoxia și ispitele moderne – starețul Hrisostom

Ascultați un cuvânt folositor, actual și cu discernământ despre relația dintre ortodoxia și ispitele lumii în care trăim.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Ortodoxia și ispitele moderne – starețul Hrisostom

Ieromonah HRISOSTOM: Nu pot spune care dintre ele este cea mai rea.

Ultra-naționalismul

Ultra-naționalismul este o ispită serioasă. Ea nu este dragostea de propria țară, căci este minunat să-ți iubești țara, pentru că dacă nu-ți iubești patria ta, nu poți iubi nimic. Dar ceea ce este morbid și foarte departe de Creștinismului este contopirea și identificarea deplină a identității etnice, a identității culturale și religioase și a structurii politice. Astfel, credința devine o componentă a propriei identități etnice și culturale. Ea devine chiar un instrument, deoarece se așteaptă ca ea să servească acestei identități. Astfel, avem tendința de a fi, în primul rând, greci sau ruși sau români și abia apoi ucenici ai lui Hristos.

Teologia personalității

Acest lucru este legat de o altă ispită și anume un nou tip de ecleziologie. Și această [nouă] ecleziologie e ridicată pe așa-numita teologie a personalității. Există o întreagă construcție teoretică, care nu este ușor de înțeles și fără bază în teologia patristică. Direct vorbind, ea detașează persoana de natura sa, persoana umană de natura umană și persoana divină de natura divină și spune că persoana este ontologic precedentă naturii și, de asemenea, că este însăși cauza propriei naturi. De exemplu: Dumnezeu nu este Dumnezeu pentru că este Dumnezeu prin natura sa, ci pentru că persoana Tatălui vrea să fie Dumnezeu și persoana Tatălui dorește în mod liber să Îl nască pe Fiul. Astfel, persoana devine baza a tot.

Aplicat la ecleziologie, aceasta înseamnă că Biserica este construită pe o persoană, nu doar pe o persoană divină, ci și pe o persoană umană care devine în mod necesar principiul unificator. Unde ne conduce acest lucru? Mai întâi, la credința că comunitățile locale sunt fondate pe episcopii lor. Și bănuiesc că acesta e motivul pentru care unii episcopi se comportă ca niște monarhi absoluți. Și în al doilea rând, noua teorie, noua înțelegere a primatului… Știm că primatul de onoare în Biserica ortodoxă este un fapt istoric și o tradiție respectată, dată mai întâi Romei și apoi noii Rome, capitalelor succesive ale Imperiului, dar acum avem o nouă înțelegere care este un primat al puterii și jurisdicției, deoarece întreaga Biserică este fondată pe o persoană umană. Și eu cred că aceasta este o ispită care cooperează cu voința noastră de a avea putere.

Postmodernismul

O altă ispită vine direct de la suflarea Postmodernismului. Postmodernismul disprețuiește tradiția, și cred că, influențat de acest spirit postmodern, unii teologi ortodocși și chiar și unii episcopii, pun la periferie învățăturile Sf. Părinți ai Bisericii. Ei cred că acei Părinți aparțin epocii și societății lor și că acești teologi moderni știu mai bine și pot să abordeze mai bine problemele societății noastre contemporane. Ei nu țin cont de faptul că Părinții Bisericii nu au învățat teologia citind, ci prin experiență, ei au trăit lucruri divine și în acest mod au devenit purtători ai Duhului Sfânt și ne-au lăsat moștenire căile sigure de cunoaștere a lui Dumnezeu și a lumii. Teologia postmodernă citește scrierile patristice fie cu superioritatea unui cercetător detașat, fie cu condescendența unui om spiritual educat, chipurile, care este capabil să îi corecteze pe Părinți.

Viața ușoară

Ultima și cea mai nedetectabilă ispită, (viața ușoară) vine din faptul că trăim într-o lume în care totul a devenit ușor, imediat accesibil și instantaneu disponibil la cerere. În consecință, chiar și cunoștințele și spiritualitatea sau teologia pot fi obținute într-o formă de capsulă, să spunem, sau doar cu ajutorul unui click al mouse-ului, cu condiția să apăsați pe butonul corect. De exemplu, la un blog ecleziastic grecesc se face reclamă cu fraza ”Ortodoxia la un click distanță”. Rezultatul regretabil este că nu mai există loc pentru efort personal, nu mai este nevoie de sacrificiu, nu mai este loc pentru răbdare și perseverență, nu mai este nevoie de renunțare la sine, ci doar de anxietate, distracție și neliniște. Acum, vedeți că cele mai mari ispite sunt propriile noastre patimi. Nu le putem învinge, dar putem studia și să ne rugăm și să fim sinceri și să-i cerem lui Dumnezeu să le elimine. Din fericire, Hristos este viu și Sfântul Duh suflă oriunde vrea.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!