Jucător de rugby feminin “trans” (un bărbat) rănește jucătoare în meci: poliția sosește
13 septembrie 2023
Maica Domnului și sfinții: ajutătorii noștri – p. Pimen Vlad
14 septembrie 2023
Ascultați un cuvânt scurt și frumos al părintelui Haralambie Papadopoulos despre care sunt efectele recunoștinței – o virtute atât de necesară dar și atât de uitată astăzi.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Arta recunoștinței – p. Liviu
Omul care are recunoștință și o stare de doxologie este un om luminat lăuntric și nu foarte bine în exterior. La ce mă refer când spun asta? De multe ori credem că se va întâmpla ceva în afară, ca să se schimbe lucrurile. Nu se va întâmpla niciodată lucrul acesta. Niciodată! Și chiar dacă se petrece ceva în exterior, schimbarea nu va dura în timp. Să spunem că ai câștigat bani. Acest lucru nu îți va aduce bucurie. Se poate să se schimbe ceva în exterior, dar să nu îți aducă bucurie. Schimbările se fac în interior. Luminarea vine în sufletul omului, și se schimbă lăuntric toată starea sa.
Vă pun o întrebare. Să ne gândim și să ne problematizăm: Ce se petrece cu un om care era cârtitor, plângăcios? Dădea vina pe toți, era lacom, nemulțumitor, și la un moment dat se pocăiește, se schimbă, și vezi că se bucură, râde, este senin, are o stare de doxologie, de mulțumire, merge la biserică, iubește pe toată lumea, iartă. Ce s-a întâmplat cu el? Vreți să îmi spuneți că au încetat luptele din afară? Au încetat stresul, bolile, dezbinările, ura, împătimirile, răutățile? S-a petrecut ceva în exterior care l-a schimbat? Nu s-a schimbat nimic. Schimbarea se face în interior, în afară nu s-a schimbat nimic.
E aceeași poveste a lumii. E în zadar când aștepți să se schimbe lumea aceasta, ca să te schimbi și tu. Tu trebuie să te schimbi lăuntric. Și când vei face asta, se vor schimba și lucrurile de lângă tine. Pentru că nu vor mai avea aceeași putere pe care o aveau înainte, să-ți influențeze mintea și sufletul. Se spune în Pateric că s-a întors acasă cândva Sf. Pavel cel Simplu și a prins-o pe femeia sa înșelându-l cu un prieten de-al său, și le-a spus: „Nu contează, voi continuați aici, eu am plecat.” Și a plecat în pustie. Citiți Patericul să vedeți mai exact povestirea. Nu s-a tulburat deloc și a plecat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest om luase lăuntric hotărârea că „nimic exterior nu poate schimba starea mea lăuntrică!”.
E o iluzie să aștept mereu din exterior o validare. Astăzi poate fi această întâmplare cu femeia mea, mâine cu șeful meu, poimâine o pandemie, apoi un război, apoi poate fi altceva. Acestea nu se vor termina niciodată. Niciodată! Cine așteaptă liniștea exterioară, ca să i se împăciuiască inima, nu o va face niciodată. Pentru că este dependent și nu a priceput-o. Are dependențe, frici, neliniști. Toate sunt lipite de el. Și vezi creștini cărora încontinuu le este frică: „Uite războiul acolo, pandemia aici! Ne vor face așa și pe dincolo!” Frică, teamă, tulburare! Nu pot afla pacea, nu se pot liniști: „Vezi acolo! Ce ne vor face!” Așa nu te vei liniști. De ce? Pentru că acest lucru nu are sfârșit. Nu ai priceput că aceste lucruri nu au sfârșit? Așa a fost această lume! Așa a fost dintotdeauna acest lucru mincinos! Să nu aștepti ceva din exterior! Trebuie să găsești înlăuntrul tău bucuria, pacea, acceptarea, liniștirea, unitatea, integritatea ta. Și atunci, după cum spune Sf. Serafim de Sarov, „dacă vei afla pacea înlăuntrul tău, atunci mii de oameni se vor schimba lângă tine”.
Mi-a spus cineva de multe ori: „Părinte, spune-mi ce să fac, ca să se liniștească fiul meu?” „Liniștește-te tu mai întâi!” „Asta îmi spui?” „De vreme ce te văd tulburat! Ești neliniștit, nesigur, fricos. Ești tulburat și transmiți acest lucru!” Sfântul Porfirie spunea să lăsam multele cuvinte, căci sufletele comunică altfel, au codul lor propriu de comunicare, au un limbaj propriu. Poate celălalt să nu-ți spună nimic, dar tu să te simți oribil. Poate să te întrebe ce faci, dacă ești bine, dar tu să simți tulburare. Poți merge să bei o cafea cu o prietenă și să-i spui: „Haide, mergi sănătoasă! Ne-am simțit foarte bine! Ținem legătura!” Și doar ce ajungi la colț, să spui: „Ufff, a plecat! Am scăpat!” Ți-a transmis stresul, tulburarea, toată starea ei, pentru că sufletele comunică nevăzut și transmit lăuntric mesajele. Nu e doar ceea ce spunem! Aceasta e superficial! Există ceva lăuntric mult mai profund.
Așadar, fericirea este vederea lăuntrică, este harul, este luminarea, și nu ceva exterior pe care îl aștept să se petreacă din niște condiții istorice. Vai mie dacă aștept o lege sau o dispoziție sau o hotărâre a societății, ca să-mi aducă pacea în suflet. Ei! Azi o poate aduce, mâine-poimâine se va schimba legea… Aceste lucruri nu îmi rezolvă nicio problemă. Creăm, așadar, ceea ce credem. Recunoștința – după cum o prezentăm și o aducem în discuție – se leagă în mod absolut de bucurie, pentru că omul care are recunoștință este în același timp pe picioarele lui. Deoarece prețuiește ceea ce are, Îl slăvește pe Dumnezeu pentru acestea, Îi mulțumește, în timp ce noi ne ocupăm încontinuu de ceea ce ne lipsește. Fără încetare! Niciodată nu spunem: „Slavă lui Dumnezeu pentru ce am!” Spuneți-mi cine o spune? Cine spune: „Slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce am!”?
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comment
Parinte, iertati!
Citesc cartea „Despre Sfanta Traditie cu intrebarile tuturor sectelor si raspunsul crestinului ortodox” de P. Econom T. Dragulescu. Si zice asa la un raspuns: „Cartea cea dintai pe care a scris-o Sf. evanghelist Luca, este evanghelia lui. Da cine va zice ca Sf. Luca a scris in Evanghelia sa tot, ce a facut si a invatat Domnul Iisus? ( Ioan 20, 30; 21, 25). El insusi nu a vazut pe Hristos si a scris despre dansul tot, numai aceea ce a auzit dupa Traditie dela ucenicii si apostolii lui (…)”
Cum adica Apostolul Luca nu a vazut pe Hristos si a scris numai ceea ce a auzit? Apostolii nu au fost toti aceia care L-au cunoscut personal pe Iisus cat a trait pe pamant?
Iertati-mi interventia fara a fi intrebata.
Am indraznit doar fiindca aici e un dialog public deschis.
Nu cunosc autorul din care citati, dar daca citatul e autentic si nu trunchiat selectiv, intentional, dintr-un context explicativ mai larg, pare ciudat intr-adevar si va intrebati legitim.
Sfantul Apostol Luca a facut parte din cercul alesilor 72, si din „nucleul” celor 12 apostoli. Din istoria bisericii aflam ca el a asternut in scris abia la 15 ani dupa Inaltarea Domnului din cele la care a fost insusi martor, dar si din cele auzite inainte de includerea sa in randul discipililor lui Hristos ca si din cele auzite de la altii in cei 15 ani de dupa. Poate de aceea si confuzia respectiva??
https://doxologia.ro/viata-sfantului-apostol-evanghelist-luca
Nu a făcut parte din nucleul celor 12 apostoli. De asemenea, identitățile celor 70 (și doi) de apostoli sunt discutabile. Problema este puțintel mai complexă decât apare la prima vedere.
L-a văzut pe Domnul cel puțin pe drumul spre Emaus după cum însuși Sf. Luca povestește. În Biserică termenul de „Apostol” are diferite înțelesuri, în funcție de context. Cazul cel mai celebru este Sf. Ap. Pavel pe care toată lumea îl socotește – pe drept cuvânt – apostol (după cum și este) însă nu L-a văzut pe Domnul aici pe pământ și nu a făcut parte nici din cei 12 și nici din cei 70/72 de apostoli. Vezi și celălalt comentariu pe care l-am postat aici.
Va multumesc, Parinte!
Multumesc parinte pentru lamurire!
Mulrumiri parintelui Haralambie caci ne reaminteste lucruri care tin de fundamentele vietii crestine – sa fim recunoscatori sinceri.
Am dat accidental peste aceasta foarte interesanta si cu folos pt toti, cred, conversatie/dezbatere cu Jordan Peterson (care nu stiam ca s-a convertit la ortodoxie?! Adevarat?) – https://youtu.be/2G3MsDh2ci8?si=PgF2DEX7V_MhZ2So – in care acesta expune perspectiva sa asupra diferentelor dintre cultul catolic, protestant si ortodox, cu referiri si la judaism, fara a le lipsi total de merit. Ortodoxia insa castiga solid. Urmariti argumentele sale.
Ortodoxia pare sa castige suflete in acest moment in Vest.
Slava Tie Doamne!
Jordan Peterson nu este (încă) convertit la Ortodoxie, deși este foarte bun prieten și deseori conferențiază și discută cu Jonathan Pageau, care este ortodox. De fapt din câte îmi dau seama, lui Pageau i se datorează apropierea (mai recentă) de Ortodoxie.
Într-adevăr, Ortodoxia se pare că câștigă în vest și ce nu prea reușește la noi: în zona gânditorilor (cum sunt Rod Dreher și mai recent Paul Kingsnorth) – aceasta pentru că probabil ei văd mai clar dezechilibrul între direcția civilizației vestice și constanta ascendență a creștinismului (care a mai rămas doar în Ortodoxie). Se pare că gânditorii noștri locali sunt încă extrem de captivați de mirajul unei „culturi europene” în detrimentul realității.
Va multumesc pt lamuriri!
Am revazut acel video si, undeva mai spre sfarsit , Peterson spune ca „ORTIDOCSII CA MINE spun…” x, y, z. Ceea ce mi-a indus ideea ca si el ar fi convertit la ortodoxie. Greseala mea.
Ramane insa clar din argumentele sale ca apreciaza mult ortidoxia si o pozitioneaza aparte, drept completa si consistenta ca „dreapta/adevarata cale” (a cunoasterii), nu doar intelectual cat prin asumare, fapte si traiere, „imitarea lui Hristos”, prin contrast cu celelalte culte crestine, care au accentuat aspectul intelectiv sau ideea ca oricum suntem deja mantuiti, si au diluat progresiv mai ales responsabilitatile grave care revin drept credinciosului care vrea, voluntar, sa-i urmeze lui Hristos.
Desigur, Peterson spune mult mai multe si mai bine articulat decat simplific eu aici.
Va multumesc iar si ma bucur ca cineva mi-a raspuns.